Ministerul Incompetenței, Trădării și Subjugării Naționale

Cu mâna cu care semnează tăieri de la gura celor mai săraci români, Bolojan semnează fără niciun tremur îndatorarea României cu încă 5% din PIB în catastrofalul program SAFE. S-a spus că programul este destinat revitalizării industriei românești de apărare, iar ceea ce vedem este e destinat exclusiv industriilor statelor cheie din UE, care preiau hălci din monopolul de aprovizionare al armatei noastre. În noiembrie anul trecut v-am explicat cum s-a făcut loc forțat celor de la Rheinmetall pentru fabrica de pulberi, o tehnologie pe care România o stăpânea încă din Evul Mediu(articolul îl aveți aici).

Observând cu câtă ușurință imbecilii de la putere pun jugul pe grumazul nostru, cred că este momentul să analizăm mai clar întreaga tărășenie a celei mai mari scheme de fraudare din istorie, anume așa-zisa „înzestrare a armatei”. Sub închipuita stare de urgență, generalii șmecheri din structurile MApN își umflă buzunarele din contracte ultra-secretizate prin intermediul cărora banii din Buget zboară în scheme absolut halucinante de fraudare. Nu mă feresc să utilizez cuvinte dure întrucât realitatea este cea pe care o vedem și e neiertătoare!

În clasamentul Global Fire Power 2026, România se află pe poziția 52, în cădere cu un loc față de anul trecut(51) și cu cinci locuri față de 2023(când eram pe 47)! Întâmplător sau nu, în acești ani, Bugetul Ministerului Apărării a crescut la niște cifre absolut amețitoare. Știți ce buget estimat are Ministerul Apărării pentru anul acesta? Undeva între 11.4 și 11.6 miliarde EUR, în condițiile în care urmează să le mai intre în conturi și jaful de peste 16 miliarde EUR din programul SAFE! Cu alte cuvinte, Ministerul Apărării este cel mai bogat minister al României. Dar nu ne mai luăm de la asta.

Pentru corectitudine vom scoate cifrele programului SAFE, rămânând la bugetul de „doar” 11.4 mld. EUR. Hai să facem o comparație cu cei care se află înaintea noastră. Pe 51, locul ocupat de noi anul trecut, se află Venezuela, țară al cărei buget de apărare este estimat între 40 și 60 MILIOANE $. Etiopia se află pe locul 47 și are un buget de apărare de sub 1 miliard dolari, care a scăzut de pe la 1,7 miliarde cât avea în anii trecuți(deci maxim 10% din cât au melitarii noștri). Irakul se află pe 44, având un buget de 6.5 miliarde dolari, Malaezia pe locul 42, cu 4.3 miliarde $, iar Filipine pe 41, cu 6,1 miliarde de dolari.

Poate vă gândiți că sunt eu selectiv în ceea ce privește bugetele de apărare, luând în calcul doar țări sărace. Ce-ar fi însă să ne raportăm la statele europene? O să încep cu Finlanda, aflată pe locul 48 și fiind implicată în operațiuni complexe, precum cele de supraveghere arctică. Bugetul Ministerului Apărării din Finlanda este de situat între 7.5 și 8,2 mld. EUR, deci sub bugetul nostru! Pe locul 46 avem Elveția, al cărei buget de apărare este situat între 6.3 și 7.4 ml. EUR. Danemarca(locul 45) are un buget de apărare situat între 8.2 și 9 mld. EUR. Portugalia se află pe locul 38,  iar bugetul său de apărare este jumătate din cel al nostru: 4.8 - 5.5 mld. EUR!!! Mai vreți? Grecia se află pe locul 30, fiind în permanent șah din partea Turciei. Ei bine, Grecia are bugetul apărării situat între 8.5 și 9.5 mld. EUR! 

Cele mai mari bugete de apărare le au state precum Germania, Anglia, Franța Polonia, Italia, Olanda, Spania. Fiecare dintre ele însă are o industrie proprie de apărare pe care o ajută prin alocări bugetare, care însă nu sunt exagerate, rar depășind 2.5% din PIB. În restul eșalonului rămas, în afara Norvegiei(care se află cam pe aceeași poziție cu noi ca buget), România este campioană absolută! Nu mai vorbesc de faptul că statele din acest eșalon chiar au industrie de apărare, în timp ce la noi se freacă menta la greu. 

Iată-ne ajunși în momentul în care trebuie să ne întrebăm serios DE CE??? Adică momentul în care micile secrete care arată corupția din aparatul nostru de apărare devin mai mult decât evidente. Hai să ne uităm puțin pe structura achizițiilor ca să înțelegem mai bine care-i treaba. 

O să încep cu avioanele F-16 care ne-au scos din buget 1.5 miliarde EUR. Teoretic e un preț mic, dar avioanele sunt inutile, fiind efectiv epuizate din punct de vedere moral. Acestea, din punctul meu de vedere, au valoare zero, văzându-se limpede pe teren. Avioanele respective nu sunt capabile să decoleze nici măcar la manifestațiile de 1 Decembrie, motivându-se ba că e prea frig, că bate prea tare vântul, că e o pietricică pe pista s.a.m.d. Ceea ce însă nu este luat în calcul sunt cheltuielile de mentenanță a parcului de 64 de avioane F-16. Ministerul nu spune mai nimic, decât că economisește cu mentenanța făcută la Bacău, dar, cel mai probabil, din acești bani se înfruptă o grămadă de firme străine, care, probabil, știu bine legea împărțirii. Ca idee, mentenanța poate costa câteva milioane EUR pe aparat, ceea ce înseamnă că din Bugetul MApN zboară peste 100 milioane $ doar taxă pe păscut iarba a acestor avioane care sunt extrem de rare pe cer!

Pentru inutilele Patriot, MApN a dat 4 miliarde de $, iar mentenanța lor este estimată la 150 milioane $. Atenție, e vorba doar de mentenanță, nu și despre proiectile care costă, fiecare 4 milioane $. Deci, pentru a instrui personalul cu muniție reală, faci praf 4 milioane $ pe foc, plus alte cheltuieli!

Dotarea cu Himars a scos din buzunarul ministerului alți 1.5 mld. $, iar costurile estimate de mentenanță se ridică la 60 milioane $.

Programul Piranha V are în vedere achiziția a 377 vehicule de transport cu o valoare de 1.5 mld. EUR. Războiul din Ucraina a arătat că acest tip de vehicule de transport sunt efectiv inutile în fața atacului dronelor FPV. Însă mentenanța acestor vehicule mai bifează 60 milioane EUR anual.

Cele 8.5 miliarde EUR aruncate de MApN în aceste programe menționate până acum AU FOST ALOCATE DIRECT, PRIN ÎNCĂLCAREA LEGISLAȚIEI OFFSET! Așadar, banii s-au dus direct la vânzător, fără să facă vreo haltă prin economia românească, așa cum se obișnuiește. Mai mult, acestea generează costuri de mentenanță de aproape jumătate de miliard de EUR anual. Ca să se acopere, răcanii spun că, în mare, mentenanța se face local, dar uită să amintească faptul că pentru mentenanță se importă componente și know how. Upgrade-ul de soft implică un Gigel român care pune softul, dar grosul se plătește în afară pentru licență. Înțelegeți?

România însă plătește eșalonat, cu banii înainte, ca la curve, pentru achiziția de avioane F-35. Contractul este de 6.5 miliarde $, iar avioanele ar urma să sosească prin 2031, când probabil vor fi epuizate moral! Cel puțin e bine că nu ne pun să plătim cheltuielile de mentenanță cât timp nu avem avioanele, că nu m-ar fi mirat o astfel de nebunie.

E o poezie însă în ceea ce privește echipamentele europene achiziționate de România. Te apucă durerea doar când le înșirui:

1. Camioane Militare IVECO peste 700 mil. EUR(beneficiar Italia)
2. Rachete Mistral 3(ălea care trag peste gard, la câțiva km)  650 Mil. EUR(beneficiar Franța)
3. Sisteme de coastă NSM 217 Mil. USD(beneficiar Norvegia)
4. Vânătoare de mine Sandown 150 Mil. EUR/bucata(beneficiar Marea Britanie, citește aici despre măgăria asta)
5. Elicoptere Airbus H215M (Airbus) 150 Mil. EUR(beneficiar Franța)
6. Radare Ground Master 200 preț secretizat, probabil multe milioane EUR(beneficiar Franța).

Cum probabil cei 2 miliarde de EUR cheltuiți de la Buget nu erau suficienți, Bolojan și echipa de infractori de la MApN au pus-o de-un jaf generalizat: ROMÂNIA VA CUMPĂRA PRIN SAFE ECHIPAMENT FRANCO-GERMAN. Desigur, probabil vor rămâne și ceva firfirei prin țară, dar grosul se va duce în industria franco-germană de apărare, iar noi vom rămâne cu creditul de achitat. Asta însă nu e totul. Mentenanța standard în zona militară este pe undeva pe la 5% din prețul de achiziție. Nu m-ar mira ca producătorii europeni să umfle inclusiv costurile acestea. Dar chiar și la standard dacă am rămâne, ne-ar rezulta la întreaga achiziție o mentenanță de vreo 800 milioane EUR anual.

Hai să tragem linie:

• 370 milioane EUR cheltuieli de mentenanță pentru achizițiile americane ;
• 800 milioane EUR cheltuieli estimate pentru achizițiile prin SAFE;
• 200 milioane EUR cheltuieli estimate de mentenanță pentru F-35

Și uite-așa ne iese din joben o sumă de aproape 1.5 miliarde EUR anual pe care Ministerul Apărării o va cheltui pentru mentenanța echipamentelor achiziționate! Realizați cum se papă banii țării? Asta în timp ce oamenii simpli mor de foame, iar Bolojan crește în demență taxele ca să aibă bani de furtișagurile mafiei. 

Ceea ce se petrece la Apărare a depășit nivelul de trădare de țară, înscriindu-se direct în zona de impunere de bir. Da, ați înțeles exact! Ministerul Apărării nu doar că jefuiește pe moment, dar face în așa fel încât să plătim perpetuu pentru achizițiile pe care acești trădători le fac. Bani pe care îi suntem obligați să îi plătim noi, din munca noastră. 

Repet ceea ce am spus de atâtea ori: Armata ne-a costat enorm de-a lungul timpului și nu a fost bună decât să tragă în proprii cetățeni. Pe front rezultatele armatei române au fost catastrofale, fiind salvate doar de abnegația oamenilor simpli care au fost sacrificați cu sânge rece de incompetența factorilor de decizie. Cât îi duce mintea pe oficialii de la Apărare vedeți limpede, doar șeful lor absolut, Ciucă, a fost premier, iar toată floarea de generali ratați au ajuns să comenteze scene din jocuri video drept evenimente reale. Ăștia sunt cei care i-au „găsit” pe rușii din spatele lui Georgescu. Ăștia sunt ăia care, cică, ne apără, dar care nu sunt capabili să-și păzească propriile depozite, apelând la firme de securitate! Râd și curcile de cât de jalnici suntem. Vai de noi!

Ministerul Apărării Naționale ne mai dă un tun răsunător

Probabil vă puneți întrebarea ce-i cu atâtea șpăgi dezvăluite în ultima perioadă. Să dai un milion și jumătate de EUR doar pentru o audiență la Bolojan este deja ceva ce, pentru omul obișnuit, depășește limita înțelegerii. Avem apoi „șpaga demascată” de la Ministerul Apărării Naționale, și asta de un milin de EUR. Poate vă întrebați de ce sunt dezvăluite aceste șpăgi? Oare pentru că sunt cinstiți ocupanții fotoliilor respective(bine, Bolojan pare luat prin surprindere întrucât DNA-ul a dezvăluit șpaga)? Aiurea! Motivul real pare a fi unul și care-o să vă termine, anume faptul că șpăgile ... au fost prea mici.

Două elemente mai puțin cunoscute ale războiului din Ucraina

Primul și cel mai interesant aspect este acela că o bună parte a mașinăriei de luptă ucrainene se bazează pe ... Rusia. Pare ciudat, dar chiar așa e. Ucraina se aprovizionează cu combustibili din mai multe surse precum: India, Slovacia, Turcia, Grecia(vezi graficul) etc. Conform unor analiști militari, produsele petroliere din India(în special motorină) intră în Ucraina prin intermediul României, livrarea făcându-se pe Dunăre. Volumul zilnic al importurilor de motorină indiană a fost în iulie de 2.7 mii tone zilnic, adică 15.5% din consumul total al Ucrainei! După cum bine știm, motorina indiană este obținută prin procesarea petrolului rusesc. În ceea ce privește Slovacia, motorina produsă este, de asemenea, obținută din petrolul rusesc trimis prin conducta Drujba, cea atacată de Ucraineni. Iar motorina turcească provine, de asemenea, din prelucrarea petrolului rusesc. În grafic mai apare Grecia, o țară a cărei conducere este deosebit de agresivă la adresa Rusiei, dar a cărei flotă de transport de petrol a fost „externalizată” în Rusia. V-am mai povestit fenomenul, dar vi-l repet acum pe scurt: armatorii greci și-au „vândut” tancurile petroliere unor firme rusești ai căror proprietari sunt tot ei, iar banii pentru serviciile efectuate sunt trecuți, atunci când e nevoie, prin circuite care includ țări CSI nesancționate sau China. Unica sursă care nu poate fi bănuită că ar procesa petrol rusesc este Lituania. Petrolul de acolo este procesat, în principal, într-o rafinărie aparținând polonezilor de la PKN Orlen, cei care asigură și aprovizionarea rafinăriei. Nici Polonia și nici Lituania nu utilizează petrol rusesc.

Privatizarea SUA

Asta chiar că e hazlie. Cum adică „privatizarea SUA”? SUA este un stat eminamente privat, ce ar mai fi de privatizat acolo? După cum o să vedeți, mai e ceva de privatizat, iar acel ceva e esențial. În plus, noul model economic testat pe clienți urmează să se generalizeze. O să înțelegeți totul imediat.

Climatologia privită dintr-un unghi mult mai logic

Cearta marilor puteri, dincolo de atmosfera sumbră de război și permanenta amenințare cu o catastrofă, are și părțile ei bune: uneori lasă să răzbată adevărul care, altfel, ar fi mult mai ușor de îngropat. Pe vremea când Putin era băgat în toate „comitetele și comițiile” globaliste, ideologia climatică nu era contestată de nimeni. Doar pe la colțuri se mai spunea una-alta. Adevărul era anihilat din fașă, cercetătorii nealiniați erau lăsați fără finanțare, astfel încât doar minciuna oficială era cea care-și spunea povestea. Acum însă, diferențele de poziție fac necesare inclusiv studiile reale pentru a se asigura o poziționare strategică. Așa încep să apară elementele pe care le bănuiam, dar care erau interzise până acum marelui public. 

Moș Teacă în acțiune

În 28 martie, în Insula Mare a Brăilei, la doar 8 kilometri de Brăila, o dronă a căzut provocând o explozie care a speriat populația. La fața locului, s-a produs un crater cu un diametru de patru metri. În ciuda desantului de pseudo-jurnaliști deplasați la fața locului, nu s-a transmis mai nimic important. Elementul esențial pe care trebuia să-l aflăm era cel legat de aparținătorul dronei. A cui a fost drona? A fost una de-a rușilor care s-a rătăcit la noi sau a fost una ucraineană? V-a spus cineva asta?

Cum se schimbă fundamentele lumii

Ieri am promis că o să vă povestesc ceva mai multe despre lipsa de fundamente a strategiei occidentale. Pentru americani, strategia dezbinării e una cât se poate de clasică. De altfel, „strategia evitării” a fost o constantă a politicii lor externe. Motivul e cât se poate de simplu, anume menținerea statutului hegemonic. Până acum absolut totul a funcționat perfect, motiv pentru care cei mai mulți observatori se întreabă - poate pe bună dreptate - de ce nu ar funcționa și de-acum înainte?

Punct și de la capăt

S-a terminat și vara, iar marea contraofensivă care ar fi trebuit să înceapă în primăvară, dar a început în vară, își arată cifrele seci: Ucraina a câștigat aproape 570 de kilometri pătrați, în timp ce Rusia a câștigat peste 750 kmp. Asta înseamnă că, în termeni reali, în afara celor aproape 100 000 de soldați pierduți în contraofensivă, Ucraina a mai pierdut și 180 kmp de teren. Nu e mult, e o suprafață infimă raportată la întinderea frontului, dar cifrele nu mint. Dincolo de pierderile imense de oameni și echipament, Ucraina pierde și teren într-o acțiune în era forța reactivă, cea care trebuia să cucerească, să ajungă până-n Crimeea, să-i rupă-n două pe ruși, să-l facă pe Putin să plângă cu lacrimi de sânge s.a.m.d. Am repetat o parte a șabloanelor propagandei NATO-Ucraina pentru a înțelege cât de departe suntem de „adevărurile” statutate de Imperiul Minciunilor.

După ce toate „armele avansate” ale NATO s-au dovedit pe rând inutile, e timpul ca acum regele gol să trimită și ultimele sale „minuni tehnologice”: ATACMS de la americani, la pachet cu Taurus-ul german și, desigur, Abrams-urile. Este o dezvoltare periculoasă, la fel cum a fost toată cavalcada eliberării de arme din ce în ce mai letale. Toate vin împreună cu un pachet generos de propagandă. Mai țineți minte „cum Stinger distruge armata lui Putin”, „cum HIMARS va devasta teritoriile rusești”, „cum vor defila ucrainenii către Crimeea cu ajutorul tancurilor Leopard”? Toate aceste șabloane au inundat media occidentală, descriind cu lux de amănunte distrugerea Rusiei și ultimele zile ale lui Putin. 

Marele Imperiu al Minciunilor știe bine să otrăvescă opinia publică, infectând creierele precare ale publicului. E aceeași schemă propagandistică pusă în practică indiferent de eveniment. Fie că vorbim despre Vietnam, Irak, Afganistan, Siria sau, acum, Ucraina, avem în față aceleași tactici utilizate și răsutilizate. Măreața armată a hegemonului, care de fapt n-a câștigat niciunul dintre aceste războaiele de după Războiul Mondial, e prezentată în termeni elogioși, iar tot rahatul e zugrăvit frumos, ignorându-se putoarea de nesuportat.

Să trecem însă la fapte. Avem deja în linie dreaptă revizuirea avionului rusesc SU-57, concurentul direct al F-35. Spre deosebire de F-35, SU-57 e trecut prin două războaie. În plus, e capabil să funcționeze în tandem cu drona S-70 Ohotnik-B. Drona, în sine, e un vehicul aerian de generația 6 și lucrează impecabil în tandem cu SU-57. De asemenea, lucrul în tandem a fost studiat în condiții de luptă în Ucraina. Acum, când vine vorba de „care e mai bun”, apele se împart în funcție de simpatii. Nu voi sublinia decât că funcționalitatea tandemului avion-dronă nu e dezvoltată de americani, dar nu mă împiedic în amănunte. Ceea ce voi analiza este cum arată cifrele din punct de vedere investițional. 

Pentru dezvoltarea F-35, SUA și sclavii aliații săi au cheltuit peste 400 miliarde de dolari, dezvoltarea întinzându-se pe o perioadă de 19 ani. Pentru SU-57, rușii au cheltuit 6 miliarde de dolari, pe o perioadă de 9 ani. Indiferent cum ai lua-o, diferențele sunt frapante. Ca să justifici o diferență în bani de peste 66 de ori mai mare și o dezvoltare de două ori mai greoaie, ar trebui ca tu, SUA, să ai un avion absolut invizibil, care se materializeză de nicăieri, nu o rablă care se pierde după ce pilotul s-a catapultat. Repet: nu mă interesează care e mai bun studiind diverse specificații. Sunt un om pragmatic: la diferența asta de preț, F-35 ar fi trebuit să fie SF.

Să vă dau un exemplu de pe piața auto. Avem următoarele segmente de preț: până în 30 000 EUR(cu extensiile opționale care împing spre 40 000EUR), segmentul 50 000 EUR - 60 000 EUR(cu extensii care împing spre 80 000 EUR), segmentul de peste 100 000 EUR, apoi cel de 500 000 EUR și cel rarefiat care depășește 1 milion EUR. Ideea e simplă: cele de până în 30 000 EUR satisfac cu brio nevoia de bază, adică deplasarea din punctul A în punctul B. Trecerea la clasa superioară este însă copleșitoare. Pur și simplu ai o experiență efectiv diferită. Doar că acele vehicule nu valorează chiar de două ori mai mult, însă senzația de lux și atenția acordată detaliilor compensează diferența nejustificată de valoare. Vă pot spune sincer că, pragmatic vorbind, diferența de aproape 3 ori mai mare dintre o mașină care se vinde în jurul valorii de 15 000 EUR și una care depășește 50 000 EUR nu are decât o justificare teoretică. Nu mai vorbesc de faptul că toate „abțibildurile” tehnologice ajung la clasa de bază după cel mult două generații. Vă este, cred, cât se poate de clar, că tot ce costă peste 80 000 EUR în domeniul auto nu e nimic altceva decât moft. OK, să trecem acum la realitate transpunând situația militară în termeni civili.

Așadar, dacă eu îmi cumpăr o mașină de 80 000 EUR care ar echivala cu un SU-57, ne rezultă că prețul unui F-35 ar fi aproape 53 milioane $!!! Nici cel mai tembel magnat n-ar arunca o asemenea căciulă de bani absolut aiurea. Înțelegeți din acest raport cam cu cât ar trebui să fie mai bun F-35 decât SU-57. Este atât de mare diferența? Fără doar și poate nu. De fapt Rusia face fix ceea ce a făcut de-a lungul istoriei: dezvoltă arme eficiente, solide și ieftine. Kalașnikovul este dovada unui geniu militar de neegalat până acum. Tot ceea ce înseamnă armă rusească respectă aceleași standarde: eficientă, solidă, ieftină. 

 Un insider al politicii americane îmi spunea că SUA și-a atins obiectivele din Ucraina deoarece a golit rezervele de armament sovietic ale statelor sale satelit din estul Europei, iar acestea vor fi obligate să cumpere armament NATO furnizat în principal de SUA la prețuri piperate. De asemenea, îmi spunea că împingerea nemților și francezilor la înaintare se face pentru a le compromite industriile militare, astfel încât SUA să înhațe o cotă de piață mult mai mare. Mai spunea individul respectiv că ceea ce urmărește SUA acum este scindarea Ucrainei după model coreean: o Ucraină sub SUA și una sub Rusia. Doar că nu poți să le ai pe toate.

Rusia deja a refuzat modelul, preferând să ducă lucrurile până la cap. Ce înseamnă aceasta? Luptă până când, epuizarea Occidentului va face Ucraina să ceară milă la masa verde. După cum bine se vede, în toată campania în care rușii au dat mai multe bombe decât americanii în Iugoslavia, Irak, Afganistan și Siria la un loc, numărul de morți din rândul civililor e insignifiant, fiind de sute sau mii de ori mai mic decât numărul civililor omorâți de americani în oricare dintre aceste războaie. Motivul e simplu: loviturile sunt aplicate chirurgical pentru a afecta strict regimul criminal de la Kiev, căruia Rusia îi refuză inclusiv omorârea. Pentru ruși ar fi foarte simplu să trimită o bombă pe zona în care se află Zelenskyi și să-l omoare ca pe un șobolan. Doar că nu vor să-l transforme în erou, îi refuză acest statut, așteptând ca propriul popor să fie cel care îl judecă. 

Confruntarea subterană se dă însă între SUA și Rusia. Noul SU-57 îmbunătățit promite să fie echivalentul tancului rusesc din Al Doilea Război Mondial.  Iar restul armelor care vor fi scoase la suprafață de către ruși sunt uluitoare din punct de vedere tehnologic. Vă reamintesc că SUA nici până acum nu au reușit să pună la punct o rachetă hipersonică, în condițiile în care tehnologia e disponibilă atât în Rusia, cât și în China sau Iran. Mai mult, echivalentul modelului hipersonic pe care vrea să-l dezvolte SUA a fost abandonat de ruși deoarece consideră că nu are relevanță strategică pentru ei. 

Trăgând linie constatăm că, odată cu venirea toamnei, s-au dezumflat absolut toate baloanele de săpun ale propagandei occidentale. În condițiile în care Ucrainei, vorba bancului de la Radio Erevan, „nu i s-a dat, ci i s-a luat”, întreaga retorică e anulată. Dezvoltarea conflictului nu se oprește aici. În timp ce SUA vrea să „obosească” Rusia, constat că, la nivel global asta i se întâmplă tocmai complotistului. SUA e epuizată de multitudinea de fronturi pe care se bate: Siria, Taiwan, Coreea, Ucraina s.a.m.d., dublate de frontul economic unde mai are puțin și-și dă suflarea. În plus încep din ce în ce mai mult să iasă la iveală nemulțumirile soldaților ucraineni care au beneficiat de pregătire NATO. Aceștia spun că instructorii sunt incompetenți, că ceea ce învață acolo nu se aplică pe teren și că au avut mai mult de învățat de pe Youtube decât din sesiunile de training ale NATO. Iată o altă dimensiune a incompetenței din interiorul Alianței!

În articolul de ieri v-am vorbit despre revizuirea masivă a componentelor PIB-ului. Credeam că SUA vor să ajungă la normalitate, doar că și peticeala efectuată arată doar parțial dezastrul. Au revizuit în jos până anul trecut deoarece aveau nevoie ca prin operarea scăderii de anul acesta să se mențină „creșterea economică”. Însă datele interne arată altceva. N-au putut falsifica chiar tot, astfel încât au dezvăluit picajul masiv al consumului intern și al exporturilor. Este cât se poate de clar că dacă nu ai consum și nu ai exporturi, ce naiba face economia aia? Înțelegeți? E simplu chiar și pentru un copil de gimnaziu să înțeleagă dezastrul. Doar că, la presiuni politice, nu au reevaluat decât o mică parte a datelor, astfel încât acum temporizează. Treptat o vor face  ușurel, „când nu se uită nimeni”.

Doar că, în timpul acesta, rușii anunță o creștere cu 70% mai mare în domeniul militar. Au de unde. Americanii în schimb vor fi forțați de realitățile bugetare să diminueze foamea complexului militar. Și e doar începutl! Închei lăsându-vă să judecați singuri care-i situația. Dar, să nu uit: știrea zilei este că Ucraina a reușit să cucerească Rabotîne pentru a o suta oară în contraofensiva asta!

Armata distrugerii noastre

După fake-ul înfiorător cu dronele rusești care, în loc să atace Ucraina, au ales să „devasteze” ceva boscheți din zone uitate de lume ale Deltei, un eveniment „de retaliere” a fost prezentat triumfalist de întreaga mass medie autohtonă: americanii au mutat 4 F-16 în România. Semn că „Fratele cel mare” ne păzește. Doar că socoteala nu bate deloc.