Pacea nu poate exista decât fără SUA!

Există o dezvoltare curioasă pe frontul iranian. Am tot vrut să o scriu, dar am așteptat confirmări. Încă nu am în totalitate, dar observ un pattern interesant: pătrunderile în spațiul aerian iranian sunt din ce în ce mai rare și mai complexe pentru atacatori. Atacul american asupra Insulei Kharg - cel ridicat în slăvi de Trump - a fost efectuat cu:

• Rachete Tomahawk(BGM-109), lansate de pe distrugătoarele aflate în Golful Oman. 
• Muniție JDAM, adică bombe ghidate prin GPS lansate de bombardiere strategice B-52H Stratofortress și B-2 Spirit.
• Rachete AGM-158 JASSM, rachete stealth cu rază lungă de acțiune, lansate de la distanță siguranță pentru a penetra sistemele de apărare antiaeriană iraniene de pe insulă.

Vedeți ceea ce văd eu, anume că a fost un atac lansat de foarte departe de spațiul aerian iranian? Inclusiv în postările sociale din zona Israelului se vorbește despre faptul că antiaeriana iraniană este din ce în ce mai puternică. Iar aici avem un mare semn de întrebare.

E drept că rușii și chinezii au dat dispozitive antiaeriene, dar acestea nu prea s-au văzut. De văzut nu s-au văzut nici avioanele rusești. De fapt s-au văzut extrem de puțin, atunci când au atacat bazele militare din Irak. Care-i treaba?

Pare că iranienii au așteptat primul val al atacurilor cu antiaeriana în buncăre. Probabil de teama de a nu se întâmpla la fel ca data trecută, când forțele infiltrate de Israel în Iran au inactivat antiaeriana într-o mișcare remarcabilă. Acum vedem ieșind la suprafață echipamente antiaeriene din ce în ce mai complexe, care au întărit extrem de mult antiaeriana. 

Bavar-373, denumit și S-300 iranian, este cel mai avansat sistem iranian(produs intern) cu rază lungă de acțiune, utilizând radare cu scanare electronică activă(AESA) și rachete Sayyad-4B. Sistemul, în varianta modernizată, poate detecta ținte de la 450 km și le poate intercepta la peste 300 km, la altitudini de până la 32 km. Există însă ceva foarte interesant. Recent, sistemul a fost dotat cu capabilități de detecție pasivă, pe baza amprentei termice(IRST - Infra-Red Search and Track și pe senzori electro-optici). Spre deosebire de sistemele cu radar, sistemele IRST caută pe cer diferențe de temperatură și, după ce obțin coordonatele, lansează atacul. Astfel, avionul nu mai poate detecta existența unui radar și poate fi luat prin surprindere. Pare că  avionul-cisternă KC-135 Stratotanker din Irak a fost dat jos cu un manpad Misagh-3 îmbunătățit, cu toate că unii avansează ideea folosirii de către o miliție locală chiar a unui 9K333 Verba de origine rusească(de aici venind inclusiv nervozitatea lui Trump în legătură cu „ajutorul pe care îl oferă Rusia”). 

Încet, încet, Iranul își securizează spațiul aerian, introducând din ce în ce mai multe echipamente în joc. Și mai e ceva: distrugerea radarelor americane continuă. După ce le-au distrus pe cele scumpe, Iranul are un program de distrugere a celor convenționale, de exemplu cel instalat la Ambasada SUA din Bagdad. De ce face asta? Pentru că dorește să pornească un atac aerian masiv împotriva bazelor americane de proximitate, și chiar asupra forței navale staționate în jurul său. Atacul se va efectua cu  avioanele Su-35 din dotare, care în prezent se află tot în subteran.

Încă o știre: SUA retrage o mare unitate de pușcași marini din Japonia, mutând-o în Orientul Mijlociu.  De asemenea, s-a apucat să vopsească în galben tancurile. Ce vă spun toate acestea? Părerea mea e că se urmărește un nebunesc atac terestru. Și, cel mai probabil, vârful de lance va fi utilizarea unității de pușcași marini pentru ocuparea Insulei Kharg. Sincer, va ieși scandal mare! Soldații respectivi sunt efectiv sacrificați de SUA. Cum vor juca? Vor debarca pușcașii marini acolo și vor spune că petrolul iranian se vinde doar prin ei, așteaptându-se probabil că iranienii să-și bombardeze singuri insula, distrugând echipamentele de acolo. Are vreo noimă? Evident că nu. Iranul poate da un ultimatum și, în cazul în care soldații americani nu părăsesc insula, pot distruge celelalte terminale de pe Strâmtoarea Ormuz. Iar astfel e stop joc. Inclusiv amenințarea cu un atac terestru poate provoca dezastru în zonă. Dar nimic nu trebuie să ne mai mire atâta timp cât un degenerat ca Trump are frâiele puterii în mâini.

Doar escaladarea continuă: prin nu știm ce mijloace, iranienii au făcut rost de identitatea piloților care au efectuat raiduri asupra Iranului. Inclusiv de datele celor responsabili pentru atacul monstruos asupra școlii de fete. Și, ca să nu existe discuții, le-au publicat datele lor și ale familiilor lor, considerându-i surse legitime. Astfel, multe dintre rachetele îndreptate împotriva Israelului au fost direcționate spre casele piloților care au participat la atac. Iar în cazul celor americani, este posibil ca Iranul să declanșeze operațiuni direct în SUA, ceea ce va fi devastator pentru Trump. Desigur, Trump va spune că sunt operațiuni teroriste, uitând de modul în care ei au acționat în Iran.

Ceea ce remarc în acest moment este faptul că războiul se îndreaptă iremediabil către un punct de la care nu mai există întoarcere. În opinia mea, la acest moment, Israelul este făcut praf. Și abia de-aici încep problemele. În cazul în care se va reuși blocarea politică a lui Trump, o să avem o problemă cât casa acolo. Vreau să le repet tuturor celor care se entuziasmează că Israelul va dispărea de pe hartă, că se grăbesc și, mai mult, că sunt aberanți. Dispariția Israelului ar conduce teribil la complicarea situației geopolitice mondiale. Israelul nu trebuie desființat, ci trebuie corectat. Trebuie să i se reducă tentațiile militariste și să fie învățat să colaboreze cu vecinii, nu să trăiască într-o continuă amenințare.

Credeți sau nu, cheia întregii ecuații stă în Iran. În cazul în care se ajunge la o înțelegere clară cu Iranul, astfel încât niciuna dintre părți să n-o mai considere pe cealaltă dușman, se rezolvă întreaga ecuație. Într-adevăr, mai trebuie tăiate rădăcinile salafiste care alimentează terorismul via Arabia Saudită - lucru destul de facil - iar Israelul reîntors în granițele sale. Fără Gaza, fără West Bank, fără Înălțimile Golan și cu o revenire la administrarea internațională a Ierusalimului. Știu că poate suna dureros pentru Israel, dar cred că, în condițiile unui climat de pace, chestiunile acestea vor deveni minore. 

De asemenea, ca o garanție suplimentară în direcția păcii, SUA trebuie să părăsească Golful Persic. Au făcut atâtea prostii acolo încât cel mai bun lucru care se poate întâmpla zonei este închiderea bazelor americane. 

Vreau să vă spun un lucru: deja lumea e epuizată de scenariile aberante în care suntem tăvăliți, indiferent de naționalitate. Dacă noi, aici, ne-am plictisit, vă dați seama ce chef are de război omul de rând din Orientul Mijlociu, care aude doar bombardamente, care stă fără energie electrică și care are hrana raționalizată. Hai să fim serioși și să înțelegem că toate problemele se pot rezolva. Și, da, aș merge inclusiv pe grațierea lui Netanyahu - dac-o mai fi în viață - cu condiția părăsirii puterii. Israelului i se poate garanta teritorialitatea și altfel, nu obligatoriu prin târârea sa într-o cursă aberantă a înarmării. 

O să spun ceva mai mult, anume că, din punctul meu de vedere, Israelului i s-au furat anii de dezvoltare cu programul militarist pe care și l-a auto-impus(su i l-au impus elitele sale). A trăi în pace cu vecinii e o artă, pe care trebuie să o învețe. Ar fi un minim cadou pe care tartorii războiului l-ar face oamenilor ălora care au mers acolo lăsând cariere de succes și poziții bune în societățile din care-au plecat, strict pentru a-și construi țara. Și care, dincolo de șocul strămutării, al transformării într-un nimeni într-o masă amorfă, au avut parte de-a lungul timpului doar de insomnii cauzate de tot felul de conflicte absolut inutile, bune doar pentru a justifica scenariul militarist pus pe tapet de o minoritate. 

Suntem foarte aproape de momentul zero, cel de la care nimic nu se va mai putea întoarce. Cineva trebuie să ia măsuri, iar acel cineva trebuie să fie o entitate echilibrată, formată din state aflate atât în siajul Israelului/SUA, cât și în siajul Iranului. Astfel, un grup distinct, având un nucleu al UE și un nucleu format din China și Rusia, grup prezidat de Oman, ar putea ajunge urgent la o înțelegere. Iranul sunt ferm convins că poate renunța la programul său nuclear și la amenințările asupra Israelului dacă îi sunt ridicate toate restricțiile și nu mai au loc agresiuni la adresa sa. Hezbollah poate fi lăsat să reprezinte doar interesul șiiților din Liban, demilitarizându-se treptat. Regimul din Siria poate fi schimbat cu unul multi-etnic și multi-confesional, care să garanteze drepturile minorităților și echidistanța statului față de religiile de-acolo. Rebelilor Houthi li se poate garanta pacea în teritoriul pe care-l ocupă, sperându-se că până la urmă Yemenul se va reunifica pe un model isteț multi-confesional. Iar Gaza și West Bank trebuie lăsate să existe independent, fără amestec extern. 

Cu toate că pare complicat, sunt doar câteva tensiuni care trebuie demontate. Culmea, tensiunile despre care vorbesc sunt absolut artificiale. Și mai e un element pe care trebuie să-l conștientizeze toată lumea:  pacea nu poate exista decât fără SUA! Și nu e valabil doar acolo, ci peste tot în lume.