Cum va arăta lumea după anul 2035

E greu să faci o prognoză acum, mai ales în condițiile în care suntem în perioada „despărțirii apelor” care poate da peste cap tot ceea ce vedem. Totuși, câteva elemente se întrevăd extrem de clar, iar studierea vectorilor comportamentali ne poate forma o imagine cât de cât clară în ceea ce privește viitorul apropiat. Iată câteva concluzii pe care le putem identifica de pe acum. 

Din 2035 cei din generația „Baby Boomers” vor avea peste 70 de ani, iar „Generația X” va ocupa segmentul 50-70 de ani. Cu toate că acum pare improbabil, aceste două generații vor fi dominante din toate punctele de vedere: ca număr, ca bani, ca sănătate, ca viziune și ... din punct de vedere activ. Încă de acum se remarcă un gol de competență. Sloganul „nu mai sunt oameni pe care să-i angajăm” este unul omniprezent, indiferent de zona în care te-ai afla. În același timp, propaganda ne scoate ochii cu ideea că „suntem prea mulți pe planetă”. Unde-i adevărul? Adevărata problemă - pe care o simt inclusiv eu ca antreprenor - e dată de faptul că e o teribilă lipsă de competență în generațiile tinere. Pe măsură ce cei în vârstă se pensionează, e din ce în ce mai greu să găsești angajați competenți. Acest gol de competență se va accentua, astfel încât cele două generații menționate vor fi nevoite să-și păstreze locurile de muncă deoarece vor avea beneficii direct proporționale cu competențele. De-aici le va veni bunăstarea materială care o va depăși pe cea a celorlalte generații. Sănătatea le va fi solidă întrucât judecata critică și modul de a înțelege lecțiile nefaste prin care au trecut îi va face extrem de reticenți la toate experimentele sociale și medicale la care celelalte generații se vor înhăma fără discuții. 

Generațiile Y și Z vor ocupa segmentele de vârstă cuprinse între 35-50 de ani, respectiv sub 35 de ani. Sunt două generații ratate: pline de anxietate, fără direcție, trăind preponderent sub tirania narativului oficial și al dependenței de droguri. Persoanele realizate din cele două generații vor fi extrem de rare și, în general, vor proveni din familiile unite, conectate la viziunile conservatoare. Va fi o teribilă polarizare între vârfurile acestor generații și restul masei, similare polarizării sociale de-acum din SUA: 1% din membrii generațiilor menționate vor deține peste 90% din competența totală. De aceea, tendința vizibilă a generațiilor Y și Z va fi aceea de a popula zona marginală a societății. Desigur, toată existența lor precară vine la pachet cu venituri mici, un trai preponderent din „lichidarea” a ceea ce moștenesc de la părinți pentru ca apoi să fie legați ombilical de serviciile de asistență socială. Înțelegeți deplin acum care-i motivul prelungirii vieții active a generațiilor bătrâne. 

Cel mai probabil, generațiile Y și Z vor fi cele responsabile de declinul iremediabil al Occidentului marcat de căderea sa sub zodie afro-arabă. Este foarte posibil ca, pe măsura deteriorării condițiilor de trai din Europa Occidentală și SUA, fluxul migrator să se schimbe către „stupurile” cultivate de BRI și celelalte proiecte de integrare economică. Este foarte posibil ca întreg Orientul Apropiat să cunoască dezvoltări explozive, similare Dubaiului. Declinul demografic și lipsa relevanței economice vor prăbuși Europa. Doar că acesta ar putea fi un teribil avantaj deoarece primii care vor pleca de-aici vor fi „imigranții istorici”, cei neintegrați în țările europene și care-și vor găsi o viața mai bună în „casa” lor de-acum câteva generații. Nu este însă exclus ca multe țări din  Europa să cadă sub stăpânirea imigranților care acum înclină favorabil balanța numerică în favoarea lor. Nu este nici prima și nici ultima dată când se întâmplă asta.

Cel mai probabil, planul de metisare al lui Kalergi va fi de mult eșuat, iar mugurii acestui eșec se văd și acum: în loc să apară indivizii cu cel puțin trei origini, metisații și urmașii lor aleg una dintre comunitățile din care provin și se reîntorc acolo. Cazurile de metisare multiplă sunt extrem de rare, contrazicând „previziunea” imbecilului. Amestecul populațiilor nu a rezultat în apariția unei noi rase fluide, ci într-un hățiș de comunități izolate care, la un moment dat, vor trebui să se regrupeze natural în ceea ce au fost. Recristalizarea raselor și națiunilor va fi fenomenul pe care-l vom remarca cel mai pregnant atunci. Mugurii săi se văd și de aceea avem toată disperarea ideologică din prezent, gata să facă explozie. 

Un  alt element clar pe care-l vom vedea după anul 2030 va fi o poli-polarizare. Dacă azi, când vorbim despre polarizare ne referim la bani, după 2030 vom vedea o creștere a numărului de criterii de polarizare. Desigur, vom avea și atunci săraci și bogați, dar vom avea în schimb și tehnologizați vs anti-tehnologici, experți vs proști, orășeni vs „țărani” etc. Fac precizarea că orășeni vor fi cetățenii unui stup, în care „orașul de 15 minute” e norma, iar „nu voi deține nimic, dar va fi bine” e, de asemenea, principiul călăuzitor. Diametral opuși vor fi „țăranii” sau, mai bine zis, provincialii, locuitori au unor mici orășele sau sate, locuri unde normele sociale sunt înlocuite de puterea comunității. De multe ori aceștia vor fi cei care vor refuza „civilizația” și o vor duce excelent. 

Între cei tehnologizați, plini de senzori și diverse implanturi „care vor face mai simplă comunicarea om-mașină(cloud)”, vor exista, de asemenea, două categorii: pe de o parte idioții tehnicii, cei rămași captivi și dependenți de lentilele pe care se proiectează lumea lor singuratică, și cei care vor avea expertiza. Aceștia din urmă vor fi plătiți bine, dar, în același timp, vor fi cei care vor ști cum să se apere de diversele forme de AI care pândesc victimele la fiecare colț. O mică masă de manipulatori, deținând expertiza necesară, va păstori o mare masă drogată, tehnicizată până la refuz care va ajunge să-și doneze propriul corp iluziilor virtuale.

Polarizarea tehnologică va separa definitiv lumea. Pe de o parte fermele de oameni total dependente de drog, de cealaltă parte reacționarii, cei care vor găsi metode eficiente de izolare. Cu toate că, din punct de vedere al tehnicii, lichidarea lumii normale n-ar fi o problemă, existența sa va fi, culmea, sprijinită. Și acest fenomen paradoxal va veni ca efect al unei intuiții teribile a tehnicii: fără lumea reală, normală, lumea artificială a stupurilor tehnologice face implozie. În plus, baronii de la vârful sistemului, cei care știu să se protejeze, sunt cei care înțeleg nevoia de normal, de natural, astfel încât inclusiv ei se vor constitui într-un garant al existenței societăților care refuză tehnologia. Chiar dacă în prezent dictaturile tehnologice(gen China) sunt baubau-ul care ne sperie, o analiză a situației din China, a diferențelor dintre marile orașe și zonele rurale ne-ar putea arăta germenii viitoarei polarizări a lumii. 

Mulți se întreabă care va fi avansul tehnologic, așteptările fiind acelea ale unei teribile dezvoltări. Mai degrabă, părerea mea este că civilizația tehnologică începe să se plafoneze pe măsură ce se ating limitele materiei. În microelectroniocă deja limita de 1 nm pare a fi echivalentul vitezei luminii în teoria relativității. De asemenea, lipsa de competență pe care am atacat-o în paragrafele anterioare se va dovedi și ea o piedică teribilă nu doar în avansul tehnologic ci și în menținerea lucrurilor la nivelul ajuns de dezvoltare. 

Când facem proiecții despre viitor ar trebui să înțelegem că în anii 70-80(ani de dezvoltare multilaterală vibrantă!) se făceau predicții despre cum în anii 2000 oamenii vor deschide colonii pe Lună și Marte, despre cum roboții vor prelua toate sarcinile, iar omul va trăi într-un fel de feudalism tehnologic. S-ar fi gândit oare cineva de-atunci că în 2023 vor exista controverse asupra definirii unei femei? Trebuie să înțelegem că dezvoltarea tehnologică vine la pachet cu o imbecilizare în masă, astfel încât, în final, se ajunge la un anumit echilibru. 

Din punct de vedere geopolitic vom constata o victorie a uscatului asupra apei. Căile terestre le vor înlocui pe cele navale deoarece zonele de stup vor fi parte a unei mega-benzi de producție de la sursă către destinație, o bandă în care produsul pornește de la sursă, fiind modificat treptat până la consumatorul final. Zonele cele mai tehnologizate vor fi cele de intrare în bandă, de prelucrare primară, iar zonele de consum vor fi cele care vor avea competențe doar în ambalare, sales&marketing. Apusul actualelor puteri ale mării, vizibil încă de acum, va fi atunci deja istorie. Un ev întunecat va bântui peste toate zonele care acum se consideră apogeul progresului. Asta nu va fi un lucru eminamente rău. Poate că e nevoie de așa ceva pentru a se putea recristaliza civilizația occidentală, dărâmată de viermele ideologic intern care, până nu și-a devorat victima nu s-a lăsat. 

Mobilitatea va scădea drastic. De asemenea, turismul de masă. Pentru a te deplasa la distanță vei avea nevoie de timp, iar timpul va fi din ce în ce mai valoros în societatea tehnologică. Doar „înapoiații” își vor permite asta. Doar ei și baronii tehnologici. Însă nici nu va mai exista nici motivația deplasării. Orașul de 15 minute va impulsiona și turismul de 15 minute, deplasarea în zone apropiate unde vei avea parte de „toate atracțiile lumii”. Un fel de parcuri generice kitch, gen Las Vegas, unde într-un  teritoriu restrâns vei avea parte de Veneția, Roma, Paris, New York s.a.m.d. Motivația de a vizita alte orașe, de asemenea, nu va mai exista deoarece toate vor fi identice, proiectate strict pentru optimizarea fermei de oameni. Produsele, de asemenea, vor fi uniformizate, parte a aceleiași mega-benzi de producție astfel încât a merge în altă parte pentru cumpărături va fi similar deplasării dintr-un mall în altul, adică o acțiune inutilă. 

Pun punct aici articolului de azi, cu precizarea că nu este obligatoriu ca tot ceea ce am scris să se îndeplinească. Este adevărat că sunt vectori  care se văd în prezent și care modelează ceea ce urmează, dar la fel de adevărat e că evenimente epocale pot modela într-un mod neașteptat tot ceea ce va urma. Și, citindu-mă, știți bine că ne aflăm în anticamera unor evenimente epocale. 

Cum am fost demascat de proștii solemni cu studii la SNSPA?

Îmi propusesem, să scriu azi despre cum va arăta lumea într-un orizont de 10-15 ani, doar că m-am trezit în această dimineață cu o grămadă de link-uri postate către același site. Faptul că sunt făcut propagandist rus nu e o noutate, astfel încât nu prea insist când mai văd asemenea trimiteri. Doar că în dimineața asta era ceva diferit, părea a  fi un atac: aceleași link-uri inundau nu doar blogul, ci și social media, în special Facebook-ul. Apoi, pe toate canalele, am început să primesc semnale cum că „ia te uită ce a apărut despre tine”. Nici nu m-am trezit bine când m-am apucat să citesc ce se scrie despre mine. Wow, e grav! M-au demascat! Să o luăm totuși cu începutul.

Noi și confruntarea mileniului

Am spus încă de la începutul conflictului din Ucraina că acesta va fi unul dur deoarece este un conflict existențial atât pentru Rusia cât și pentru SUA. Indiferent de ceea ce se spune, în fapt, întregul război trebuie descompus la realitatea sa de bază pentru a-i înțelege menirea: avem de-a face cu un clasic conflict între două imperii. Pe de-o parte Imperiul Rus, istoric, moștenit aproape în integralitate de actuala Federație Rusă și scăpat ca prin  minune de la extincție de către actuala conducere a statului. De cealaltă parte avem Imperiul American, construcție geopolitică ridicată pe osatura fostului Imperiu Britanic, un imperiu difuz, bazat pe exercitarea unei puteri hegemonice, parazitare, care paralizează instinctul național, transformând țările pe care le cucerește în organisme zombie și acționând exact ca ciupercile-parazit din specia „ophiocordyceps unilateralis”.

Ecuația armeano-azeră

O nouă ecuație ciudată se dezvoltă ca efect al conflictului dintre Armenia și Azerbaijan. Ieri azerii au pus realmente tunurile pe armenii din Nagorno Karabah. A avut loc un atac la scară în care au fost distruse echipamentele radar și mai multe dispozitive antiaeriene. Azerii au mutat trupe și echipament greu, pregătindu-se să intre acolo ca-n brânză întrucât situația militară este absolut dezechilibrată. 

Cum se mai vede China?

De ani întregi media occidentală prezintă cum China se va prăbuși. Scenarii făcute cu ștaif ne arată „cu exactitate” cum se va produce „inevitabilul”. De fiecare dată am spus că absolut totul e un fals grosolan. Culmea, s-a ajuns în situația jenantă în care China se dovedește mai „de piață” decât America. În condițiile în care fondurile și companiile sale imobiliare care nu sunt capabile să-și țină promisiunile sunt trimise urgent în furcile caudine ale insolvenței, în Occidentul Colectiv Fondul Imobiliar al Blackstone este în continuare mângâiat cu blândețe pe creștet în condițiile în care nu returnează banii investitorilor. 

Cum rezolvăm marea problemă a actualului sistem financiar internațional?

Ieri am discutat despre minciunile istoriei. Nu întâmplător. Poate că am ajuns la momentul în care am constatat că în lume sunt prea multe minciuni, doar că e extrem de greu să înțelegem cantitatea minciunii. De fapt, coșmarul începe în momentul în care conștientizăm că în lumea noastră adevărul este scos treptat în afara legii. 

Calea damnaților

Ca să înțelegi lumea din care faci parte trebuie să privești către ceea ce se întâmplă sub ochii tăi, fără a apela la intermediari. Bunăoară, înțeleg că cetățenii din Plauru sunt extrem de mulțumiți de adăpostul anti-dronă construit de armată deoarece se va dovedi extrem de util în această iarnă: au de gând să mute animalele acolo.  Dincolo de hilarul situației, avem o mostră de gândire sănătoasă: oamenii din zonă n-au timp de manipulările televizionistice, dar transformă în utilitate benefică tembelismul autorităților. Iată așadar că e bună și propaganda la ceva: animalele din Plauru vor fi mult mai mulțumite în iarna asta.

Paiul din ochiul celorlalți

Văd extrem de mulți experți cu epoleți activând prin zona comentariilor de pe canalele mele. O asemenea creștere n-am mai văzut-o de pe vremea lui băsescu, atunci când o târlă de profesioniști manipulau prin intermediul a mii de postaci low cost care efectiv inundau spațiul cu replici gata scrise, transformând rubricile de comentarii în zone de neabordat. Cam același lucru se întâmplă acum. Aceleași scheme perverse aplicate la fel de ticălos de indivizi beneficiari ai unui training similar. 

De ce „investițiile străine” nu sunt investiții

AvtoVAZ, producătorul iconic de automobile al Rusiei, a fost „beneficiarul” unei investiții a Renault, salutate la acel moment chiar și de Putin. Pentru cei care nu cunosc speța, o povestesc pe scurt: Putin a avut tentativa de a cumpăra Opel, doar că în ultimul moment s-au opus americanii, astfel încât tranzacția a picat. Rusul era disperat să îmbunătățească parcul auto al Rusiei, astfel încât a acceptat cumpărarea AvtoVAZ de către Renault. O perioadă totul a mers OK, doar că, după începerea Operațiunii Speciale, Renault s-a retras. De-aici începe povestea.

Ce ne spune vizita lui Kim Jong Un despre lumea care vine?

Vizita lui Kim Jong Un în Rusia este văzută ca un fel de ajutor pe care Putin l-ar cere de la Coreea de Nord. E o retorică absurdă, menită a deturna adevărata misiune care este în desfășurare. La fel, cu ocazia vizitei lui Putin în Iran s-a spus că scopul vizitei ar fi procurarea de drone, ceea ce s-a dovedit fals prin omiterea adevăratei misiuni. 

G20 - un eșec pe linie al SUA

Cu toate că încearcă să joace în alt film, atât SUA cât și „Occidentul Colectiv” au înregistrat un eșec usturător la întrunirea G-20. Dacă absența lui Putin era de  înțeles - dat fiind faptul că situația de conflict din Ucraina nu-i permite să părăsească țara - absența lui Xi Jinping a fost factorul care a aruncat în derizoriu întregul summit. Sunt  două mesaje transmise de Xi pe care le vom analiza imediat după ce vom cerceta rezultatele întâlnirii.

Ce înseamnă să fii patriot?

Cu toate că este o noțiune vehiculată până la pierderea de esență, noțiunea de patriot nu este mai deloc înțeleasă în lumea de azi. Culmea, cea mai mare vină pentru chestiunea asta aparține așa-zișilor patrioți care nu fac nimic altceva în afară de a susține discursuri sforăitoare, menite a-i mișca pe proști. Din păcate, mișcarea începută în SUA de Trump, în mare parte se înscrie în acest curent al discursurilor și mai puțin al esenței patriotismului. O să încerc în rândurile care urmează să descriu pe scurt ce înseamnă cu adevărat a fi patriot. Aceasta, cel puțin, îi va ajuta pe cei de bunăcredință să separe grâul de neghină. Și cum acum neghina e dominantă, e nevoie mai mult ca oricând de cunoașterea principiilor reale care definesc un patriot autentic.

09.09.2007-09.09.2023. Sunt 16 ani, dragii mei!

Azi se împlinesc 16 ani de când scriu cu regularitate pe blogul meu, „Trenduri economice”. În „fapte”, înseamnă aproape 3000 de postări care-au surprins realitatea clipei, căutând mereu să interpoleze pentru a identifica ceea ce urmează. 

Pur și simplu, când mă uit în urmă, nu-mi vine să cred cât de repede a trecut timpul și cât de mult am putut să scriu până acum. Au fost atâtea evenimente, atâtea „lumi” s-au prăbușit făcând loc altor realități încât nu pot fi decât bulversat atunci când privesc în urmă.  

Am trăit împreună cu voi tot acest timp. Unii sunt alături de mine de la primele apariții. Alții s-au alăturat blogului mai târziu. Îmi place să cred că mă urmăriți nu pentru mine, ci pentru efortul pe care-l facem împreună pentru a trăi o viață conștientă, fără manipulări, fără cenzură și fără propagandă. O viață neintermediată de nimic, în care contează doar percepția noastră asupra lumii, rezultată din experimentarea directă a realității și din înțelegerea înțelepciunii care ne-a fost transmisă. 

Vă doresc tot binele din lume!

Unde s-au dus banii noștri?

În timp ce nulitățile de la vârful statului tot caută să învinovățeacă românul pentru starea precară a finanțelor, găurile negre din sistem au ajuns atât de mari încât singura întrebare pe care ar trebui să ne-o punem este „DE CE”? Niciun român n-a simțit că a dus-o mai bine începând cu anul 2022, dar, cu toate acestea, situațiile financiare ale țării s-au depreciat masiv. Problema autorităților noastre este că cifrele nu mint, astfel încât cineva ar trebui să dea cu subsemnatul în ceea ce privește sursa risipei.

În mod absolut nejustificat, în 2022 România s-a împrumutat cu un exces de 12 mld lei(2.5 mld EUR). Anul acesta, până la 30.06, România a mai împrumutat nejustificat un exces de 43.2 mld lei(8.7 mld EUR). Aceste sume nu au nicio necesitate reală în funcționarea statului sau a economiei autohtone, aparent neexistând niciun temei pentru care am accesat aceste sume. Ceea ce este interesant e faptul că, adunate, cele două sume dau cam gaura vehiculată în Buget. Adică, în ciuda împrumuturilor excesive, în Buget avem o gaură care este cât sumele împrumutate excesiv, ceea ce dublează practic sumele cheltuite aiurea de România.

Marea întrebare care se pune este pe ce s-au dus acești bani? Ce eveniment excepțional a  făcut ca țara să cheltuiască un asemenea purcoi de bani? Alt eveniment în afara războiului din Ucraina eu n-am văzut. Așadar acesta este evenimentul care a introdus o asemenea distorsiune în sistem.

Știm bine că politica COVID a adus un efort bugetar de aproximativ 83 miliarde lei(18 mld EUR). Sunt șocante sumele? Desigur, dar în acea perioadă cel puțin aproape toată România a intrat în șomaj tehnic plătit de Guvern, iar furturile cu echipamente anti-covid, cu medicamentele și vaccinurile inutile au chelit Bugetul. Ideea e că acum observăm cheltuieli chiar mai mari decât atunci ceea ce e absolut nejustificat. Așadar, unde sunt banii Plăvane, Ciucă și Ciolacule? Cât ați furat netrebnicilor?

Știm din „Pentagon Leaks” că țara vecină care a suportat cel mai mult Ucraina a fost România. Așadar, efortul de război al României a fost chiar mai mare decât cel al Poloniei. Din câte cunoaștem, Polonia și-a asumat transparent aproximativ 2 mld. EUR până în prezent. Dacă România a ajutat chiar mai mult decât Polonia avem dreptul să ne întrebăm despre CÂT AM CHELTUIT NOI PENTRU UCRAINA??? Sumele sunt secrete, dar hemoragia financiară deja se vede. 

După cum bine se știe, autoritățile statului țin secrete ajutoarele, chipurile pentru a nu expune România mâniei Rusiei. Doar că, la nivel de spionaj, asemenea chestiuni se află extrem de ușor. Așadar, secretul asumat al României nu are nicio relevanță în ceea ce-i privește pe ruși, ci este mai degrabă o chestiune care ține de ascunderea informațiilor reale pentru publicul din țară. Care public va fi învinovățit pentru „excesele sale inexistente”.

Dați din nou un ochi pe cifre. Sunt halucinante! În mod sigur, o mare parte a banilor s-a furat pe parcurs. Doar de-aceea sumele sunt secrete. Însă dimensiunea furtului și a ajutorului gigantic acordat de România depășeșete orice imaginație.  Mandatul Plăvanului este unul plin de recorduri: cele mai mari incendii, cele mai mari furturi, cele mai mari cedări de suveranitate s.am.d. Oare când se vor trezi românii? Probabil niciodată.

Ne-a atacat Rusia!

Ieri n-am avut timp să intervin deoarece niște probleme profesionale îmi tot vânează timpul pe care aș fi dorit să-l dedic semi-amorțelii în care mă tot delectez de la începutul verii. Mă rog, chestiuni care țin de modul în care-ți gestionezi oamenii și care n-au de-a face cu ceea ce discutăm azi. Poate într-o altă postare voi ataca și subiectul acesta deoarece e extrem de important. Acum însă, să ne întoarcem la oile noastre.

Despre bani și despre marele dușman

De fiecare dată când mă apuc să citesc secțiunile de comentarii ale canalelor mele de comunicație mă crucesc văzând câți atotcunoscători există pe lumea asta. Văd că deja sunt unii care stau cu Putin și cu Biden la cafea, ca să nu vorbesc de ceilalți, care-s atât de adânc implantați în spatele sistemului încât mă corectează categoric, trăgându-mă didactic de urechi întrucât îmi permit să mă pronunț în ceea ce privește  chestiuni pe care, întâmplător, chiar le cunosc. 

Un tur de orizont asupra evoluțiilor economice ale Occidentului

Guvernul englez dă vina pe muncitori pentru inflația din insulă. Explicația pare logică: muncitorii au cerut mai mulți bani, sume care li s-au dat deoarece e o criză a forței de muncă. Fiind mai mulți bani în piață, a crescut cererea, astfel încât au crescut și prețurile. Pare logic, nu-i așa? Dacă ești prost, înghiți explicația asta care-i numai bună ca nutreț pentru muncitorii bețivi ai insulei care se vor auto-învinovăți pentru toate belele pe care le au.

Despre conspirații și alte marote

„Știați că participanții la summitul BRICS au semnat că vor considera în continuare ONU drept autoritate supremă? Știați că au semnat și că vor respecta Agenda 2030?”. Cam așa mă apelează cei care-mi critică pozițiile. În general, când ai opinii articulate nu ești atacat doar de cei care se consideră dușmani ci, culmea, de așa-zișii prieteni. Uneori stau și mă gândesc perplexat oare ce-o fi în capul unora care-mi dau argumente atât de firave, sperând să-mi dărâme judecata? N-am nimic cu oamenii respectivi, ci cu faptul că nu realizează cât de cunoscute și întoarse pe toate părțile sunt acele argumente. Să vii cu pretenția că deții secretul universului și să aduci ca argument niște informații puerile și ultracunoscute, reprezintă calea cea mai scurtă către penibil.

Franco-americanii își întăresc rețeaua coruptă africană

După mișcarea din Gabon, pe care - până la proba contrarie - o vom considera o mișcare acoperită a SUA, iată că se fac pași esențiali pentru consolidarea rețelei de corupție pe care SUA și Franța au construit-o în Africa. Principala problemă identificată de strategii americani este re-implicarea directă a Rusiei în Africa. Dacă până acum Rusia intervenea prin organizația privată Wagner, acum se implică direct, iar semnul cel mai clar al acestei implicări este recenta convenție de asistență militară încheiată cu Mali. 

Dilema Gabon

Ieri cred că am fost primul din România care a anunțat lovitura de stat din Gabon. Cu toate că am primit-o de pe un canal anti-occidental, tonul știrii era cumva rezervat. Totuși, oamenii din Gabon au ieșit cu entuziasm pe străzi pentru a se bucura de schimbarea de paradigmă. Pasămite li se cam luase de democrația care aducea prin „alegeri libere” doar membrii unei dinastii. 

Prăbușirea redutei

Ieri v-am spus că mă aștept ca anul 2024 să fie unul al schimbării radicale de paradigmă, ca efect al confluenței mai multor cicluri istorice. Pentru noi însă nebunia va veni mult mai repede și veți înțelege imediat de ce. 

Capcanele istoriei

Sunt câteva cărți esențiale care ar trebui citite din scoarță-n scoarță. Probabil cea mai importantă pentru contextul actual este lucrarea lui Gibbon „Istoria declinului și a prăbușirii Imperiului Roman”. A apărut la noi în 1976, fiind publicată în colecția „Biblioteca pentru toți”. Am vaga impresie că a fost scoasă și de către Humanitas. Mă rog, dacă încă n-ați citit cartea, probabil o găsiți prin anticariate. Nu treceți pe lângă ea: citiți-o pentru că așa veți pricepe ceva mai bine lumea în care trăim.

Dilemele și certitudinile Crevediei

Au trecut opt ani de la Colectiv. Ce am aflat de-acolo? Că s-a bătut pasul pe loc, nedorindu-se să se afle adevărul. De ce oare? Cumva în spatele ticăloșiei de atunci s-au aflat niște șmecheri care aveau de gând să schimbe agenda politică a României, ucigând cu sânge rece niște tineri nevinovați? Vă amintiți că nu s-a putut reproduce incendiul în condiții de laborator, astfel încât cauza flamei ucigașe este de o natură strict necunoscută? Plus numeroasele mărturii dubioase de care am avut parte în acele zile, niciodată investigate. Cu ce-am rămas? Cu „a trebuit să moară oameni!”, slogan grohăit de imbecilul cocoțat de Ambasada SUA pe cea mai înaltă poziție din stat. 

Cum se vede lumea?

Din Franța Macron urlă isteric. Spune că trebuie restabilită ordinea constituțională în Niger. De partea cealaltă, în zona ECOWAS, adică a statelor africane încă vasale „Occidentului Colectiv” se viralizează o inițiativă de protest împotriva regimurilor marionetă ale colonialiștilor. Adică fix acele regimuri care doresc să „restabilească ordinea constituțională în Niger”, intrând cu propriile armate acolo. Doar că s-ar putea ca înainte de a se concretiza „intervenția militară” să vedem căzând un nou regim-marionetă. 

Fabricarea consensului

Începând cu anul 2008, o modă de-a dreptul tembelă s-a răspândit și pe la noi: aceea a născutului acasă. Acum nu neg faptul că așa se naște de când lumea, doar că oamenii de-acum, modificați de societatea noastră, nu mai sunt sub niciun fel ca cei de dinainte. În trecut, până la vârsta maturității intervenea o selecție naturală, astfel încât femeile mature erau chiar cele mai puternice exemplare, pentru care nașterea nu reprezenta o problemă. Lumea de azi, tributară tratamentelor care împiedică selecția naturală, are nevoie de infinit mai multă nevoie de asistență medicală decât cea din trecut. Asta e realitatea. 

Despre certitudini

Există o specie de oameni, deosebit de vocală și extrem de categorică, anume tagma celor cu certitudini. Îmi pare rău să constat că o cantitate extrem de mare din populație are mult prea multe certitudini. Desigur, e bine să nu te miști într-un spațiu confuz, să nu stai să te întrebi la fiecare pas fizic dacă e bine sau nu să-l faci. Nu trebuie să pici în extrema cealaltă. Sub nicio formă. Doar că, de cele mai multe ori, certitudinile pe care le ai joacă împotriva ta.

Globalismul încotro?

Pe zi ce trece, globaliștii devin o putere din ce în ce mai degenerată. Să vă dau un exemplu de dată recentă. Știm bine toate prostiile introduse în legislație pentru, chipurile, a lupta împotriva așa-zisei încălziri. Ai avea impresia că ramoliții din fruntea organismelor de conducere ale Occidentului colectiv sunt campionii ecologismului. Doar că, cea mai recentă decizie ne va afecta iremediabil pe toți. 

Pleacă Soros din România?

Sunt mulți(inclusiv subsemnatul) care s-au bucurat la auzul veștii că pecinginea Soros părăsește Uniunea Europeană și, implicit, România. Să-ți dispară o asemenea nenorocire de organizație, care-a reușit să spele creierul generațiilor tinere(dar și pe-al multora din generațiile mai cu carte), să prezinte întotdeauna minciuna ca adevăr și invers, să inducă o asemenea psihoză socială, ei bine, să-ți dispară un asemenea coșmar nu poate fi decât benefic. Însă n-ați înțeles exact situația. Pe mine m-a lămurit cineva extrem de apropiat de fenomen, astfel încât vă pot spune exact în ce constă povestea.

Politici perverse

Din ce în ce mai des, bastioanele corectitudinii politice strecoară articole care nu și-ar avea locul decât pe bloguri de-ale revoltaților, precum subsemnatul. Văd din ce în ce mai des inserturi care critică Ucraina, dar și recomandări de-ale politicienilor de rang înalt la „diplomație”, „negocieri”, „acceptarea situației” s.a.m.d.

Aproape de deznodământ?

Pe frontul din sud, armata rusă a reușit eliminarea totală a capului de pod din Herson, cel care fusese marketat ca o victorie excepțională a Ucrainei și o dovadă de neputință a rușilor. De asemenea, în Rabotîne, armata Ucrainei a suferit o nouă pierdere catastrofală, trezindu-se iar în ambuscadă. Mă rog, asemenea acțiuni s-au tot întâmplat astfel încât situația în care ucrainenii pierd masiv tehnică și trupe pare a se banaliza. Există totuși o victorie de mică anvergură a AFU, în sensul în care este raportat că în miezul evenimentelor din Zaporoja s-a reușit doborârea unui elicopter KA-52. Pare că situația a fost generată de o disfuncționalitate a sistemelor defensive ale elicopterului. În est, la Kupiansk, armata rusă e în suburbii, în timp ce grupurile sale de sabotaj deja acționează în interiorul localității. Operațiunile rusești au fost ușurate de distrugerea unui depozit de arme esențial, situat în apropiere de Kamenka. 

Marș în Rusia sau China!

În general, când mai prezint câte-o reușită de-a Chinei sau de-a Rusiei, disperații tembelo-vestici îmi aruncă replica ultimativă(din punctul lor de vedere): „Dar de ce nu emigrezi tu în China/Rusia?”. Idioții de acest tip sunt într-un asemenea grad de limitare încât chiar cred că paradisul este ceea ce le prezintă lor propaganda, uitând însă că, dacă într-adevăr ar săpa ceva mai adânc, ar constata că lumea arată puțin diferit decât își imaginează ei. O să fac azi efortul de a le deschide puțin ochii. Știu că pentru mulți e imposibil, dar poate că o minoritate va fi trezită din visele induse de propaganda halucinogenă a vestului.

Resuveranizarea financiară a Rusiei

Se tot vorbește aberant despre cursul rublei, dar nimeni nu înțelege care-s adevăratele motive pentru care rubla s-a devalorizat. O să vă explic în continuare care-i situația deoarece avem de-a face cu un meci Rusia-Occident chiar mai palpitant decât cel care se desfășoară în teren.

Pe șleau despre ceea ce urmează la nivel mondial

Recent, Lucian Sârbu a postat pe Facebook o chestie interesantă legată de modul în care poți înlocui un grafician cu algoritmii AI disponibili gratuit și cu câteva programe. E o chestie care ar trebui să le dea de gândit tuturor celor care lucrează în domeniile respective deoarece, din ce în ce mai mult, treaba se îngustează teribil. 

Noua luptă de clasă

În nebunia pandemiei devenise extrem de uzitată înfierarea bătrânilor. „Ce caută ăștia pe stradă?” - urlau idioții utili ai propagandei de parcă străzile erau monopolul exclusiv al celor care aveau meritul unei vârste inferioare. Niciunul dintre cei care „înfierau tovărășește” nu și-a pus vreodată întrebarea dacă ai vreun drept tu, ca individ, să-i spui altuia care sunt riscurile la care are dreptul sau nu să se expună. Deloc întâmplător, aceiași imbecili sunt susținătorii eutanasierii. Desigur, când vor ajunge la vârstele respective își vor schimba brusc opiniile, fără a realiza însă că imbecilitatea lor a stat la baza viitoarei terori.

Antreprenoriat

Ieri am identificat o problemă în cazul Rusiei, problemă care este de o actualitate mult mai crâncenă la noi. Și nu doar la noi, ci și în majoritatea țărilor lumii. Este vorba despre antreprenoriat. Poate părea ciudat să o spun, dar credeți-mă că e o problemă stringentă cam pretutindeni. Peste tot pe unde apare woke - „civilizația celor lipsiți de civilizație” - dispar antreprenorii, punându-se în locul lor cultura corporatistă: monopolistă, greoaie, bazată pe slugărnicie și absolut ineficientă. Iar înlocuirea nu se face prin legi, ci prin educație! 

Cea mai mare problemă a Rusiei

În timp ce propaganda vestului ventilează tot felul de false probleme în ceea ce privește Rusia, adevărata problemă a țării este trecută sub tăcere deoarece deranjează narativul oficial. Nu, Rusia nu are probleme legate de coeziunea internă, de securitatea alimentară sau alte false probleme inventate. Faptul că iphone-ul nu mai funcționează în Rusia, de asemenea, nu e o problemă decât în mintea woke a Occidentului. Se poate trăi și fără Samsung sau Apple. Tehnologia e suficient de dezvoltată pentru a putea înlocui orice producător de talie mondială.

Marea criză de azi - elementele puțin vizibile

Îmi place mult că propaganda insistă pe cotația de 100 ruble pe dolar, afișată obsesiv peste tot pe unde trebuie să se demonstreze că „sancțiunile funcționează”. Se uită însă că respectiva cotație e una forțată de entitățile economice occidentale care caută cu disperare să părăsească piața rusă prin recuperarea a cât se mai poate - uneori la limita legii - în timp ce, din punctul de vedere al Guvernului, efectul este zero deoarece Rusia, pur și simplu, nu mai folosește dolari! De asemenea, se uită să se amintească prețul pe care Occidentul îl plătește pentru campania de imagine. Deindustrializarea accelerată a Europei, picajul economic ireversibil al Germaniei și Franței, pierderea relevanței economice de către SUA și, nu în ultimul rând, sacrificarea cetățenilor europeni obligați să plătească un preț imens pentru o acțiune strict politicianisto-militară în Ucraina, toate acestea sunt elemente ale unui spectacol care, în scurt timp, se va dovedi tragic pentru Occident.

De ce trag clopotele, Mitică?

Recent a luat foc un mega-depozit de grâu din Turcia. A fost o explozie acolo și totul s-a prefăcut în scrum. O întâmplate, probabil. Ieri, un alt mega-depozit de grâu a luat foc în La Rochelle. Altă întâmplare? Știți ce aveau în comun cele două depozite de grâu? Niciunul dintre ele nu aparțineau mega-șmecherilor care fac jocurile pe piața grâului. Interesant, nu-i așa?

Cât de globalist ești?

N-o să scriu mult. O fac pentru a te ajuta să te auto-evaluezi. Chestiunea e simplă: teoretic mulți suntem anti-globaliști. Dar oare, în realitate, nu cumva suntem niște globaliști mascați? Evaluarea pe care v-o propun e simplă și ține cont de esența societății globalizate. Ceea ce vreau să spun este că nu e suficient să te declari anti-globalist. Trebuie să fii antiglobalist, iar asta este, așa cum vei vedea, extrem de greu. 

Pericolele Asiei

Ieri am prezentat `Proiectul 10.000` având în cap două scopuri. Primul a fost - în mod evident - acela de a le arăta oamenilor realitatea ascunsă a Chinei, ceea ce media occidentală nu vrea să arate. Propaganda are un singur refren care începe să sune din ce în ce mai hârâit: „China e  o dictatură coruptă în care oamenii mor de foame și de dor de democrație”. Cel de-al doilea motiv a fost unul mai puțin evident, dar căruia îi voi dedica articolul de azi.

Proiectul 10.000

În anul 2005, în timp ce lumea era concentrată la evoluția a ceea ce acum cunoaștem ca cea mai mare bulă imobiliară din istoria Chinei, un secretar regional al PCU a avut o idee stranie. Aceea de a lua 10.000 de sate din cele 50.000 ale provinciei sale și a le transforma radical. Începutul anilor 2000 era o perioadă vibrantă în China, în care betonul se măsura în zeci de milioane de tone și în care orice sătuc avea propria sa fabrică de ciment, agregate s.a.m.d. Vă puteți lesne imagina ce atmosferă irespirabilă putea să fie în acele biete sătuce în care țăranii împărțeau două „clase sociale”: agricultorii săraci și muncitorii pauperi de la fabrica de ciment locală.

"Coeziunea socială" din SUA

Un influencer, Kai Cenat, a anunţat că urmează să ofere console PlayStation și alte cadouri celor care vor veni în Union Sqare(New York). Cu aproximativ o oră înaintea întâlnirii programate, oamenii au început să se înghesuie în piaţă, iar poliţia - disperată ca nu cumva să înceapă o manifestaţie - a declanşat o alertă de gradul 4. Un tembelism care, în final, s-a lăsat cu evenimente precum cel pe care l-am prezentat pe contul meu de Telegram.

Niger şi dezvoltările ulterioare

Situaţia se complică accelerat în Niger. Nu-mi dau seama de când este proiectată mişcarea pe care am văzut-o, dar cert este că a lovit puternic în interesele occidentale de acolo. Ieri, NSC(Consiliul Naţional pentru Salvarea Patriei) a luat(previzibil) decizia încheierii unilaterale a tuturor tratatelor de asistenţă militară cu Franţa, cerându-le macroniştilor să părăsească de urgenţă ţara. De remarcat este că Franţa are aproximativ 1500 de militari acolo, o parte a lor fiind militarii retraşi din Mali care staţionau „prieteneşte”.

Ce se întâmplă în Africa?

În urmă cu puţin timp v-am  prezentat harta lui Zbigniew Brzezinsk,y spunându-vă atunci că "Africa este extensia megacontinentului nostru(Eurasia)".  Analiza pe care am făcut-o atunci se dovedeşte acum de actualitate deoarece arată limpede că ceea ce se petrece în Africa este un efect al schimbărilor iremediabile de care are parte lumea în înztregul său.

Vremea răfuielii

Scamatoriile economice ale lui Biden încep să aibă „succesul” avut de absolut toate mişcările descreierate de acest tip din istorie. Peste tot unde excesul a ignorat realitatea, nota de plată a venit prompt, punându-i pe cei de la butoane în faţa propriilor nemernicii şi lăsându-se în final cu dezastre de proporţii. Iată imaginea dezolantă a ceea ce se întâmplă în SUA din punct de vedere financiar.

Sub protecţia propagandei

Propaganda occidentală devine din ce în ce mai deşănţată şi mai lipsită de fundamente de la o zi la alta. Un exemplu tipic este declaraţia halucinantă a lui Blinken, conform căreia Ucraina a reuşit să-i îndepărteze pe ruşi de pe 50% din teritoriul pe care-l ocupau. În mod normal, într-o ţară şi într-o lume în care oamenii au capul pe umeri, cineva ar fi ieşit din public şi i-ar fi dat idiotului în cap cu hărţile măsluite ale melitarilor săi, hărţi în care înaintarea Ucrainei este de fapt un regres în est şi un extrem de volatil progres - de până în 2 km - în sud. Nu doar că nu s-a întâmplat asta, dar propaganda a luat-o ca pe un îndemn şi acum peste tot se vorbeşte despre „înaintarea Ucrainei” în condiţiile în care e vorba despre aceeaşi ciorbă reîncălzită în care satul Robotîne e „cucerit”, după care armata ucraineană care ocupă poziţiile de-acolo e chiseliţată de artileria rusă.

Răzbunarea geopoliticii

Intrarea Chinei în cooperarea cu SUA a fost o mişcare diplomatică isteaţă a SUA. Fără doar şi poate, Kissinger a făcut o mişcare extrem de inspirată, rupând blocul China-URSS, în care oricum erau numeroase tensiuni date de dorinţa de primat al URSS. Frecându-şi mâinile fericit, Kissinger spunea atunci că „aşa cum acum am liniştit URSS prin intermediul Chinei, la fel vom linişti China prin intermediul URSS”.

Grecia este distrusă deliberat prin intermediul îndobitocirii şi climatologismului

Almiros este numele aeroportului militar din Nea Anchialos, o bază militară din apropiere de Volos. Incendiul izbucnit în apropierea acestei baze nu a mai putut fi oprit, iar autorităţile au ales detonarea controlată a depozitului de muniţie din interiorul bazei. Astfel s-a obţinut un efect vizual absolut identic cu exploziile din Ucraina. Imaginile sunt şocante pentru oricine deoarece e imposibil să înţelegi cum de nu poţi fi capabil să aperi de incendii o tabără militară. 

Democraţie pe pâine

Am spus în mai multe rânduri că nu sunt un adept al democraţiei din cauza falsităţii acestui sistem. Doar că suntem prinşi în interiorul său şi, ca efect al educaţiei, ajungem să discutăm pornind de la falsele sale principii. Scriu acest articol ca reacţie la apariţia rublei digitale care, în scurt timp, se va dovedi un  artefact al democraţiei fără cusur. Nu vă grăbiţi să trageţi concluziile înainte de vreme. Citiţi mai întâi ce am de spus!

Cum ne nenoroceşte „patriotismul” Securităţii

Dacă te apuci să discuţi cu un securist, imediat îşi va umple gura cu patriotismul de care dă dovadă el împreună cu superiorii(„Trăiţ!”), serviciul s.a.m.d. Văzând în ce zoaie se zbate ţara, te-ai aştepta ca respectivii indivizi să-ţi servească din plin ideologie internaţionalisto-leghebetistă, să-ţi împuieze capul cu slogane de gen s.a.m.d. Dar nu, când se apucă să peroreze, ai impresia că ai nimerit într-un club naţionalist radical. 

Kissinger în China - o vizită surprinzătoare

La venerabila vârstă de 100 de ani, Kissinger face o călătorie de peste 14 ore pentru a ajunge în China. Călătoria este o veritabilă provocare nu doar logistică, ci şi medicală, omul având nevoie de condiţii speciale. Aparent Kissinger a mers acolo ca persoană privată, dar a fost primit la cel mai înalt nivel. Asta după ce, pentru ca Blinken să fie primit de Xi s-a ploconit întreaga diplomaţie americană. După ce Janet Yellen a avut o vizită penibilă şi, mai ales, după ce lui Lloyd Austin i-a fost refuzată întâlnirea chiar şi de către omologul său chinez. Cum SUA au pretenţia aplicării unor sancţiuni „mortale” Chinei, n-are cum să nu fie de bănuit cerbicia cu care oficialii americani cerşesc întâlniri cu oficialii chinezi. Dar, mai ales, e de remarcat modul în care reprezentanţii Imperiului Celest îi cam trimit la plimbare, considerându-i irelevanţi.