Unica provocare a mandatului lui Trump

Sunt mulți cei care așteaptă minuni de la mandatul lui Trump, în special cei din interiorul granițelor americane. Fără doar și poate, de data aceasta Trump vine mai pregătit la Casa Albă și e mult mai hotărât să sugrume neoconii care-au tot făcut legea prin statul subteran. De altfel, numirile pe care le face dau dureri de cap celor care erau cu ideologia în sânge. Acestea sunt chestiunile pozitive.

Ciclul deglobalizării

Există un ciclu istoric - despre care nu prea am vorbit - de globalizare/deglobalizare. Sunt perioade în istorie când țările se deschid(sau sunt „deschise” prin apariția unor imperii), moment în care comerțul între state înflorește. Aceste perioade de deschidere sunt urmate de alte perioade de închidere. 

Jaful și sărăcirea României sau prețul inimaginabil al „traiului decent” de azi

Tot aud și văd ode obscene ridicate Occidentului în general și Uniunii Europene în special. Propagandiștii frenetici repetă aceeași mantră a bunăstării pe care ne-a adus-o nouă impersonala Uniune Europeană. Și, în același ritm, ni se reamintește cât de înapoiați eram pe vremea lui Ceaușescu și cum ne-am dezvoltat acum. Doar că treburile nu stau așa cum spun ticăloșii, iar dacă ne vom apuca să aplicăm „dreapta măsură” vom ajunge la niște concluzii interesante. 

De ce „investițiile străine” nu sunt investiții

AvtoVAZ, producătorul iconic de automobile al Rusiei, a fost „beneficiarul” unei investiții a Renault, salutate la acel moment chiar și de Putin. Pentru cei care nu cunosc speța, o povestesc pe scurt: Putin a avut tentativa de a cumpăra Opel, doar că în ultimul moment s-au opus americanii, astfel încât tranzacția a picat. Rusul era disperat să îmbunătățească parcul auto al Rusiei, astfel încât a acceptat cumpărarea AvtoVAZ de către Renault. O perioadă totul a mers OK, doar că, după începerea Operațiunii Speciale, Renault s-a retras. De-aici începe povestea.

Proiectul 10.000

În anul 2005, în timp ce lumea era concentrată la evoluția a ceea ce acum cunoaștem ca cea mai mare bulă imobiliară din istoria Chinei, un secretar regional al PCU a avut o idee stranie. Aceea de a lua 10.000 de sate din cele 50.000 ale provinciei sale și a le transforma radical. Începutul anilor 2000 era o perioadă vibrantă în China, în care betonul se măsura în zeci de milioane de tone și în care orice sătuc avea propria sa fabrică de ciment, agregate s.a.m.d. Vă puteți lesne imagina ce atmosferă irespirabilă putea să fie în acele biete sătuce în care țăranii împărțeau două „clase sociale”: agricultorii săraci și muncitorii pauperi de la fabrica de ciment locală.

Cum sunt manipulate bursele?

Dacă ieri am discutat despre corporatocraţie, azi ne vom uita la mediul din care-şi trage seva sistemul descris. Bursa este, fără doar şi poate, mediul nativ al corporatocraţiei, iar banii care circulă pe-acolo sunt adevăratul sistem sanguin al „organismului” corporatist. O cotaţie mică la bursă echivalează cu o slăbiciune, una mare cu succesul. Dinamica, de asemenea, este esenţială. Degeaba ai o cotaţie mare dacă stagnezi. Trebuie să mergi în sus. 

Contextul actual şi fundamentele sale

Probabil ştirea cea mai importantă este aceea că s-a mai dedolarizat o halcă din lume. China şi Brazilia îşi dedolarizează complet tranzacţiile comerciale dintre ele, fiind ales modelul bazat pe yuan. De asemenea, Banco BOCOM BBM a anunţat că a aderat la sistemul chinezesc de plăţi internaţionale(CIPS).  Asta este o continuare directă a înţelegerii făcute de Putin cu Xi la Moscova şi despre care v-am mai povestit.

Cât de umflat e buboiul?

Până luni aveam de-a face cu un „individ smart”, un tânăr geniu, un miliardar care-l va face pe Warren Buffet să se ofilească întrucât, cu siguranţă, „averea sa va avea o traiectorie excepţională”. Faceţi cunoştinţă cu Sam Bankman-Fried. Numele-i spune totul: luni miliardar în toată regula, marţi sărac-fript. Cred că am avut de-a face cu cea mai rapidă diluare a unei averi din istorie. Cum e totuşi posibil să ai peste 15 mld. $ avere luni, iar marţi să fii falit? Mă rog, Blooomberg susţine că ar mai avea aproximativ 5% din suma respectivă, însă părerea mea e că şi acea sumă e umflată cu pompa, iar individul e dator-vândut. Or fi trei ceasuri rele marţea, dar în cazul său au fost fatale. Chiar dacă pare că am spus totul, povestea miliardarului crypto e abia la început şi, derulând-o în adâncime, vom înţelege multe elemente interesante, cu ramificaţii peste tot.

Un caz şcoală de corupţie

Pentru a înțelege cât de mare e corupția în SUA, azi avem un caz școală. Nu e vorba de un caz oarecare, ci unul despre care se spune răspicat că este un scandal chiar mai mare decât Watergate. Însă, aşa cum ne-am obişnuit, „presa independentă” de peste Ocean tace ca porcu-n păpuşoi, asta în condiţiile în care e vorba despre o manipulare impardonabilă a pieţelor.

Morișca stricată

Cu siguranță nu ați auzit până acum despre Bill Hwang. Mă rog, nu-i un capăt de țară întrucât nici în mediul său - tranzacționarea pe piețele de capital - mai nimeni nu auzise despre el. Cu toate acestea, vârful averii sale a fost de 30 mld. $. Impresionant! Dacă vă mai spun că omul este de fapt un imigrant din Coreea de Sud care și-a încercat norocul în SUA undeva prin anii 80, puteți avea imaginea unei povești americane de succes. 

Bogăția, prostia și ticăloșia care ne falimentează

Întrucât tot mi-au șters postarea cu 1 Decembrie pe motiv că nu-i bine să înjuri stâpânii străini, o să vă vorbesc azi puțin despre tribut. Tribut plătit, desigur, americanilor.

Ca și cum nu ne-ar fi ajuns fantomatica Autostradă Transilvania, din care Bechtel ne-a fript de câteva miliarde de euro fără să facă nimic, urmează un nou tun, de data aceasta tras de Exxon. Ce, ați rămas cu gura căscată? Stați puțin să înțelegeți toată tărășenia!

Din nou imobiliarele

Ani de zile dobânzile joase au făcut posibilă perpetuarea unei clase de „investitori inteligenți”. Moda a început, cum era de așteptat, de peste Ocean, unde cetățeanul inteligent se împrumuta cu dobânzi mici pentru a cumpăra imobile în zonele bune, pe care apoi le închiria. Așa s-a ajuns la mari proprietari de imobile care trăiau pe spatele târlelor de „millennials” adepți ai „sharing economy”.

Războiul stelelor

Puțini știu că Trump a făcut o mișcare militară interesantă: pe 20 decembrie 2019 a creat US Space Force. Știu, e cumva hilar ca o țară care abia ce-a reușit după mulți ani să ridice doi oameni în spațiu să-și creeze o forță militară în domeniul spațiului. Pare o nebunie sau, dacă vreți, o risipă bugetară. Atâta timp cât tu abia ce poți să te ridici de la sol, cum poți să-ți faci o divizie militară care are ca „teren de joacă” spațiul cosmic?

Cum ești controlat?

Încă din titlu puteți spune că aveți de-a face cu o teorie a conspirației, motiv numai bun de abandonat o lectură și-așa lungă și plicticoasă. E o mostră de „gândire dominantă”, specifică majorității populației, bine programată prin tehnicile pe care le veți vedea descrise mai jos. Cu toate că în cele ce urmează veți înțelege cum sunteți prinși în capcană, n-ar trebui să considerați toate acestea motive de resemnare, ci provocări pe care trebuie să le învingeți în vederea asigurării unei cât mai mari independențe personale.

Șî eu

Iată că țivilii oculți mai jucară o festă sub forma „cică protestului” pentru autostradă. Totuși, cam cât de idiot trebuie să fii pentru ca, din dorința de a avea o autostradă, să protestezi oprindu-te din mers? Mă rog, cam totul face parte din același scenariu absurd în care patronul își obligă salariații să participe la grevă. Dar dacă s-a deschis discuția, de ce oare n-am continua-o în profunzime, pentru a înțelege cu adevărat care-i socoteala.

Noua realitate China-Pakistan şi ce urmează

Gândindu-se că în Pakistan lucrurile vor funcţiona la fel ca-n Qatar, Trump a dat cu barda pe Twitter cum că pe-acolo nu e chiar limpede cum stă treaba cu teroriştii, că pe bin Laden armata americană ar fi trebuit să-l vâneze singură etc., obţinând cel mai mare eşec al politicii sale de până acum. Reacţia scontată de Trump ar fi fost una de servilism, în care Pakistanul, pentru a mulţumi Americii pentru cele câteva sute de milioane scuipate anual, ar fi comandat armament de multe zeci de miliarde.

Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Pakistanul a reacţionat violent dând dovadă, în primul şi-n primul rând, de demnitate naţională. Au luat decizia retrimiterii afganilor de pe teritoriul pakistanez înapoi în ţara de baştină, atacând radical interesele SUA prin intermediul „bombei migraţiei”. Ceea ce probabil se va vedea în perioada imediat următoare sub forma creşterii haosului în Afganistan. Iar atunci când vorbim despre haos, credeţi-mă că Afganistanul e modelul absolut! Despre toate acestea însă am vorbit într-un articol anterior. Între timp însă lucrurile au luat o întorsătură de-a dreptul spectaculoasă.

Oportunităţi de peste Ocean

Retailul clasic american e într-o cădere abruptă. În 2017 s-au închis de trei ori mai multe magazine decât în 2016. Asta deja e un semnal mai mult decât limpede pe care însă l-am semnalat cu destul timp în urmă. Retailul offline tinde să cadă sub presiunea celui online, viitorul constând probabil într-un mix al celor două modele de business, dar care oricum va trage puternic în jos paradigma clasică de comerţ.

E sânge pe străzi, am putea spune, iar când e sânge pe străzi, oportunităţile pot fi interesante. De-aceea zilele acestea m-am concentrat pe găsirea unor oportunităţi long pe piaţa americană. Riscurile sunt mari, în principal din cauza iminenţei unei crize de proporţii care ar urma să dea o lovitură devastatoare economiei şi statalităţii SUA. Dar să lăsăm politica la o parte şi să vedem dacă se pot găsi oportunităţi interesante.

Aventuri in ... economia reala

Am tot vorbit despre bănci, macroeconomie, strategii etc. Şi am făcut-o pentru că acestea sunt subiectele - să le spunem - „la modă”. Pe toate drumurile găseşti experţi care înşiră verzi şi uscate despre orice poveste macroeconomică.

Interesant e că autorităţile din toată lumea au acţionat şi acţionează la unison bazându-se pe parametri aberanţi. Spre exemplu, la începutul ultimei crize s-au băgat bani cu basculanta în bănci pentru a face bine economiei. Numeroasele relaxări cantitative au fost decise tot pe baza aşa-ziselor realităţi macroeconomice şi, pentru binele economiei, s-au „elicopterizat” bani în piaţă cu ghiotura. Au avut numitele acţiuni efectul scontat?

Imperiul contraataca

De ceva vreme, în curtea Microsoft este fojgăială mare. Lansarea Windows 10 parcă nu a mai semănat cu cele de până acum. Parcă a fost mai degrabă discretă, un eveniment ca oricare altul. A semănat cu o nuntă la care mirii n-au stat cu oaspeţii, ci au preferat ca, din când în când, să meargă să-şi mai facă ordine prin casă.

Suntem după aproximativ trei luni şi Windows 10 are o cotă de piaţă de 6.63%. E remarcabil că, în prima lună de la lansare, noul sistem de operare de la Microsoft şi-a depăşit rivalul de la Apple. Mai mult, creşterea actuală este constantă şi este posibil ca până la sfârşitul anului să vedem Win 10 în faţa „rivalilor” 8.1 şi XP.

Spicuiri despre franc

Zilele acestea am preferat să stau şi să privesc circul generat de "umflarea francului". Aşa e că ne-a luat pe nepregătitete? Aşa e că vorbim de un dezastru despre care nu aveam cum să ştim? Ce mai putem face mai mult decât să ne lăsăm în braţele binevoitoare ale politicienilor care, cu siguranţă, vor găsi soluţiile eficiente. Că doar îi aşteaptă alegerile şi-acolo ne putem răzbuna pe ei.

Cu toate că pentru unii cele înşirate mai sus par delir, majoritatea covârşitoare care populează aceste plaiuri gândeşte instinctiv în termenii anterior menţionaţi. Cei care, precum subsemnatul, preferă să judece logic fac parte dintr-o minoritate de ciudaţi ale căror vorbe nu numai că sună prost, dar, mai mult, ar trebui cenzurate brutal. Ştiu, mulţi vor spune că sunt pisălog, dar nu mă deranjează. Efectiv nu mă pot abţine să nu repet: v-am spus că aşa se va întâmpla!