Spicuiri despre franc

Zilele acestea am preferat să stau şi să privesc circul generat de "umflarea francului". Aşa e că ne-a luat pe nepregătitete? Aşa e că vorbim de un dezastru despre care nu aveam cum să ştim? Ce mai putem face mai mult decât să ne lăsăm în braţele binevoitoare ale politicienilor care, cu siguranţă, vor găsi soluţiile eficiente. Că doar îi aşteaptă alegerile şi-acolo ne putem răzbuna pe ei.

Cu toate că pentru unii cele înşirate mai sus par delir, majoritatea covârşitoare care populează aceste plaiuri gândeşte instinctiv în termenii anterior menţionaţi. Cei care, precum subsemnatul, preferă să judece logic fac parte dintr-o minoritate de ciudaţi ale căror vorbe nu numai că sună prost, dar, mai mult, ar trebui cenzurate brutal. Ştiu, mulţi vor spune că sunt pisălog, dar nu mă deranjează. Efectiv nu mă pot abţine să nu repet: v-am spus că aşa se va întâmpla!

"Chiar dacă anunțul de anul trecut părea cât se poate de categoric, nu sunt sigur că Banca Elveției va avea puterea(și, la un moment dat chiar interesul) de a păstra reduta de 1.2. (...) Dacă însă ne gândim la viitor putem limpede să ne dăm seama că, în cazul unui dezastru în Euro, reduta apărată acum de Elveția va deveni istorie, iar deținătorii de franci vor fi protejați. (...) În concluzie, pentru cei care caută o variantă facilă de protecție, francul cred că este un refugiu deoarece raportul de 1.2 oferă în continuare un discount la achiziție(dacă ar fi lăsat liber, cursul s-ar îndrepta fără ocol către 1)."

Citatul de mai sus este un extras dintr-un articol pe care l-am publicat în 6 aprilie 2012. Dacă vă interesează conţinutul îl puteţi accesa aici. Când am scris articolul respectiv n-am făcut-o în urma consultării globului de cristal sau utilizând mai ştiu ce tehnică ocultă de divinaţie. Am făcut doar un lucru aflat la îndemâna tuturor: m-am bazat pe bunul-simț.

În ciuda a ceea ce cred mulţi, economia e o înşiruire cât se poate de logică de cauze şi efecte. Legile care o guvernează sunt simple şi pot fi înţelese de oricine. Faptul că totul este bruiat de o imensă propagandă tâmpă nu e o scuză pentru a invoca "orbirea temporară". 

Văd perindându-se pe la televiziuni tot felul de ciudaţi care cumva acuză statul pentru creditele în franci elveţieni. Există chiar o "întrecere  socialistă"(luaţi sensul de dinainte de '89) în a propune iniţiative legislative care mai de care mai şugubeţe. Sper totuşi să nu vă lăsaţi atraşi în această retorică ieftină. Statul n-are absolut nicio vină în toată această tevatură. E o chestiune strictă între bănci şi clienţi. 

În urmă cu doi ani, mai mulţi deputaţi UDMR propuneau rambursarea creditelor în franci elveţieni la cursul istoric. Aceeaşi teorie se vehiculează şi în prezent. N-o să iau raţionamentul de la capăt. Prefer să vă readuc în atenţie ceea ce spuneam atunci:

"(...) inițiativa legislativă menționată, dincolo de caracterul populist, induce o distorsiune în economie. Putem merge chiar mai departe cu raționamentul. Poate fi făcut vinovat un producător de mașini din cauză că prețul carburantului a crescut? Ar trebui ca cel care a cumpărat o mașină să fie sprijinit de producător să cumpere carburant la prețul din ziua achiziționării mașinii? E o întrebare, iar răspunsul cred că e limpede pentru toată lumea.

Dacă intervenția statului(a politicului) a fost binevenită în ceea ce privește reglementarea unor practici abuzive(celebra Ordonanță 50), o intervenție în ceea ce privește reglementarea cursului unui credit în valută cred că este o măsură incorectă. Mai mult, dacă va fi adoptată(destul de puțin probabil), ea i-ar afecta extrem de mult și total nejustificat tocmai pe cei care nu s-au împrumutat deloc sau s-au împrumutat în lei. Băncile vor căuta să-și acopere cumva pierderile, iar aceasta se va simți în costurile contractelor în derulare și a celor noi." 

Pentru cei interesaţi, articolul se găseşte aici, la fel ca tot ceea ce am scris în anii aceştia. Nu mi-am modificat opiniile, sunt aceleaşi şi nu cred că are sens să repet lucruri normale doar pentru că propaganda media aberează pe un ton anormal.

Articolul de faţă nu este întâmplător. De azi începe marea nebunie a BCE care va avea ca efect dărâmarea monedei euro. Ca şi în cazul revenirii la realitate a francului, efectele operaţiunilor începute azi de "Super Mario" se vor face simţite mult mai târziu. Timp berechet pentru a vă lua măsurile de precauţie necesare.