miercuri, 20 noiembrie 2019

Iluziile democraţiei

Înainte de a înjura vă rog să vă gândiţi bine. Tot circul pe care l-am trăit în ultimii treizeci de ani a culminat cu evenimentele de aseară. Un retardat care refuză o confruntare directă cu contracandidata sa urmează să fie ales preşedinte. Un retardat care, pentru a para momentul jenant în care se află, îşi organizează o chermeză mediatică jalnică unde nişte servitori îi pun întrebări atât de facile încât şi-un copil ar putea „trece peste moment”. Un prostovan care abia articulează bine, un sec, fără capacitatea de a raţiona, repetând ca un robot slogane golite de sens, iată actualul şi viitorul preşedinte al României. N-o simţiţi ca pe un afront personal? Nu vă simţiţi jigniţi de aşa o situaţie?

Absolut tot ceea ce se întâmplă cu noi are o cauză profundă, ţinând strict de sistemul politic instaurat după 89. Voi spune direct, fără ocolişuri: vinovăţia pentru stagnarea în acest hal a societăţii o poartă ceea ce generic numim democraţie. E un sistem abject în care permanent o ţară e nevoită să-şi reducă aspiraţiile la cel mai mic numitor comun. Simţim aceasta nu doar la noi, ci peste tot pe unde „democraţia funcţionează”.

Uitaţi-vă la Anglia, la Franţa sau Germania. Toate conduse de papiţoi mestecând concepte goale de sens. Uitaţi-vă la SUA - patria cea mai avansată în domeniul democraţiei - ce spectacol macabru înfăţişează. Uitaţi-vă peste tot şi veţi vedea doar state eşuate sau cotropite de forţe ilegitime care mimează aşa-zisa „egalitate deplină în faţa legii”.

Democraţia e virusul care a omorât societăţile tradiţionale rupându-le de tradiţie şi care, prin aceasta, a reuşit să înscrie lumea pe un drum fără întoarcere. Mai circumspecţi, englezii şi-au menţinut monarhia. Însă climatul democratic a detonat-o programatic astfel încât, în prezent, şi monarhia britanică e tot o formă fără fond.

În condiţiile în care este imposibilă întoarcerea în trecut, iar prezentul e din ce în ce mai obsedant, care ar fi soluţiile? În mod sigur continuarea în aceeaşi direcţie de permanentă „reducere la cel mai mic numitor comun” nu are decât o finalitate: prăbuşirea societăţii. La ce altceva te poţi aştepta de la o societate care se auto-prosteşte programatic pentru a respecta „canoanele stricte ale democraţiei”? Căci, nu-i aşa, pentru a fi toţi egali trebuie să fim toţi la fel de proşti.

Gândiţi-vă puţin la ceea ce v-am spus acum. E clar că nu mai merge aşa, că iluzia cu „fiecare are dreptul la opinia sa” costă prea mult. La ce bun ca un analfabet care nu înţelege nimic din această viaţă să influenţeze prin „dreptul lui” opinii fundamentate ale unor oameni care, cel puţin, au avut bunul simţ de-a studia o problemă. Un prost nu face altceva decât să voteze ce-i spune propaganda. Ori, a transforma propaganda în motor de canalizare socială e cea mai mare jignire pentru fiinţa umană.

În realitate democraţia nu există şi nu e funcţională. Terminaţi cu şabloanele şi priviţi realitatea în faţă: democraţia înseamnă un retardat incapabil în fruntea statului. Nu v-aţi plictisit de asemenea spectacole macabre? Hai mai bine să privim realitatea-n faţă şi să încercăm să găsim altceva mai bun care, cel puţin, va promite să împingă în faţă oameni oneşti nu proşti histrionici şi dominaţi de reacţiile maladiilor psihice care-i chinuie.

miercuri, 13 noiembrie 2019

Externalizarea puterii

Statutul de semi-autonomie avut de Principatele Române a fost multă vreme pentru turci una dintre cele mai eficiente metode de a împăca şi capra şi varza. De multe ori turcii se amestecau în alegerea domnitorului şi reuşeau să înscăuneze un domnitor-telecomandă care devenea chezaşul plăţii birului. Ştiau ei ce ştiau: domnitorul local vorbea pe limba localnicilor, avea aceleaşi apucături ca şi aceştia şi ştia cum să pună problema când era vorba de biruri. În general sistemul le-a funcţionat, dar aveau şi probleme. Se mai nimerea câte un domnitor vertical care constata că birul e prea mare şi se revolta. Uneori câştiga, alteori o sfârşea tragic. Indiferent de rezultat, în general birurile scădeau. Pentru ca apoi să urce treptat.

luni, 11 noiembrie 2019

Alegeri

Rezultatele numărării(*) arată suspect de egal cu cât aveam la ora 12(rezultate compilate de mine din mai multe surse). Iohannis 37.3%(37% la ora 12), Dăncilă 22.9%(26% la ora 12), Barna 14.4%(14%), iar Diaconu 9%(8% la ora 12).

Pentru Iohannis e un eşec fără doar şi poate. Faţă de toate sondajele în care era dat cu peste 40%, căderea e cât se poate de clară. Şi e normal să fie aşa deoarece se află la capătul unui mandat în care n-a făcut nimic.

sâmbătă, 9 noiembrie 2019

Cu oiştea-n gard

Atacul speculativ asupra leului este unul dintre episoadele extrem de ciudate ale perioadei postdecembriste. O să vă readuc aminte contextul de-atunci şi-apoi vom detalia puţin pentru a înţelege fenomenul.

Anul de graţie 2008. Băncile internaţionale erau varză, circuitele financiare se scurtcircuitaseră, iar climatul de neîncredere se instalase pretutindeni. În martie 2008 se produsese colapsul Bear Sterns. Pe 15 septembrie ştirea că Lehman Brothers a picat a venit ca un fulger. Se intra în cea mai crâncenă perioadă a crizei financiare. Pentru a face faţă tsunami-ului, Băncile Centrale ale lumii au lucrat perfect sincronizat, peticind cu mare greutate un sistem financiar falit în esenţa sa.

vineri, 8 noiembrie 2019

Găuri pesediste

Nici nu s-a instalat bine nea Ludo la Palatul Victoria, că, împreună cu finul finanţist Cîţu, a constatat că lipsesc vreo 8 miliarde de la Ministerul de Finanţe. Sincer să fiu, eram chiar emoţionat. Trecuseră mai mult de trei selfie-uri şi Cîţu încă nu băgase nimic legat de „odioasa moştenire”. Dar, după cum s-a văzut, aducerea unui finanţist atât de competent la Finanţe are avantaje incontestabile: lumea SF n-a fost nicicând mai aproape de noi. Celor care credeau că Cîţu s-a lăsat furat de vraja selfie-ului şi-au luat-o grav peste bot. Staţi, fraţilor, liniştiţi că Cîţu ştie cu ele. Aşa cum a prezis de trei ani încoace dezastre economice demne de vremea Armagedonului, iată că omul a luat-o vârtos în mână şi-a dezvăluit prima gaură: 8 melearde lipsă la Finanţe. Atât de abruptă a fost investigaţia încât onoarea prezentării descoperirii cîţiene i-a revenit însuşi Plăvanului care, cu privirea-i de viţel la poarta nouă şi vocea-i de „făptură umană cu testiculele raşchetate” ne-a spus că e na-soa-lă!

joi, 7 noiembrie 2019

Unde e ţara şi unde sunteţi voi?

O păsărică îmi şopteşte despre existenţa unei generoase pungi de gaze în zona Sânnicolau Mare-Deszk. Chestiune despre despre care ştiu atât românii cât şi ungurii. Din câte ştiam noi, prin Banat s-au căutat ceva gaze de şist, dar fără mare succes. Şi cu îngrijorarea teribilă a localnicilor. Despre existenţa unui zăcământ clasic de anvergură n-a vorbit nimeni nimic la nivel oficial.

vineri, 1 noiembrie 2019

Bate un vânt

Să vă spun o chestie interesantă. Mai mult de jumătate dintre multinaţionalele prezente în România au planuri de mutare în alte zări a unor departamente care funcţionează aici. Motivul nu ţine de „proasta de Dăncilă” şi nici de „ciuma roşie”, ci de oportunităţi mult mai ieftine şi mai stabile în zona asiatică.

Chestiunea se vedea cu ochiul liber întrucât s-a cam pus batista pe ţambalul angajărilor. În timp ce unii încă întocmesc planuri serioase de restructurare, alţii chiar au început să dea afară. Nu-ţi trebuie multă minte să observi asta. Doar să compari oferta de joburi existentă în urmă cu un an faţă de cea de-acum.

miercuri, 30 octombrie 2019

Chile - o tragedie care nu se va termina niciodată

În anul 1970, în fruntea Republicii Chile ajunge preşedinte Salvador Allende. Era o perioadă romantică pentru republica sud-americană căreia comuniştii sosiţi democratic la putere îi promiteau un viitor de aur. Măsurile loate şochează toată lumea. „La vía chilena al socialismo”, programul economic al lui Allende, era unul pur comunist care viza, în paralel cu majorările salariale ale muncitorilor şi pensionarilor, un val de naţionalizări în industrie(minele de cupru), sistem bancar şi agricultură. Au loc îmbunătăţiri substanţiale ale sistemului de sănătate, iar învăţământul prinde aripi prin intermediul unui program consistent de şcolarizare. În general, regimul lui Allende a avut o publicitate externă favorabilă, beneficiind de imaginea unor personalităţi de prin rang, precum poetul Pablo Neruda care a servit ca ambasador al ţării în Franţa.

duminică, 27 octombrie 2019

Popor şi populaţie

Sunt oameni pe care-i simţi aproape instantaneu că sunt români şi în care ştii că poţi avea încredere. Oameni care respiră româneşte într-un mod atât de natural, fără pic de falsitate şi fără a încerca să amplifice cumva acest lucru. Îi găseşti pe unde te aştepţi mai puţin, atât pe vârful unui multe cu turma de oi cât şi la conducerea unei companii sofisticate. Adevăraţii români sunt distribuiţi uniform pe toată suprafaţa acestei ţări. Şi, repet, absolut totul e natural în comportamentul lor, fără urmă de falsitate sau îngâmfare. Aceşti oameni formează ceea ce numesc eu poporul român.

sâmbătă, 26 octombrie 2019

Cum va distruge tandemul Iohannis-Orban sistemul de pensii

Ca să înţelegem ticăloşia şi amatorismul jupânilor butonari care au obţinut ilegal controlul ţării nu avem nevoie de documente clasificate sau de studii aprofundate. E necesar să trecem doar de declaraţiile sforăitoare ale influencerilor prostovani şi să citim „pas cu pas” ceea ce propun cei doi „tragicomici” ai politicii noastre, anume beţivul Orban şi prostovanul nostru naţional, Plăvanul. Cu alte cuvinte, lucrăm cu materialul clientului, nu cu ipoteze sau alte artificii.

marți, 22 octombrie 2019

Şi tu, Barna?

Mulţi suferă de orbul găinii în ceea ce-l priveşte pe Barna, limitându-se la „perversa de pe Târgul Ocna” pe care-a încasat-o de la Plăvan. Într-adevăr, bastârca pe care şi-a luat-o e una dură însă, ceea ce nu se vede e că ea nu are atâta legătură cu Plăvanul sau cu PNL.

Toţi analiştii mai mult sau mai puţin politici se limitează la chestiunea de suprafaţă, anume că Plăvanul i-a tras-o lui Barna. Şi, spun ei, a făcut-o pentru a-i tăia aripile useristului astfel încât acesta să nu intre în turul 2, unde l-ar fi încurcat teribil. E o judecată falsă. În orice scenariu, Barna nu intră în turul 2. Chiar dacă s-ar retrage Veorica, locul ei ar fi luat nu de Barna, ci de Diaconu! Ceea ce s-a întâmplat la europarlamentare e o excepţie generată de o supra-umflare a unei formaţiuni fantomatice. Chestie la care se pricep de minune „serviciurile”.

luni, 21 octombrie 2019

Trump şi de la capăt

Lupta care se dă la Washington e una crâncenă. Pe de o parte, beneficiind de o campanie media isteroidă, democraţii încearcă să-l suspende pe Trump. Nu zic că n-ar fi posibil, mai ales în condiţiile în care în joc a intrat întreg statul subteran american. Numai că, într-o asemenea situaţie, consecinţele ar putea fi mult mai violente.

De partea cealaltă, Trump şi apropiaţii săi strâng dovezi împotriva statului subteran american. Aici e vorba de o mare parte a CIA, de foştii săi şefi şi de o groază de agenţi şi analişti ai instituţiei. Avantajul lui Trump e dat de faptul că, într-o oarecare măsură Justiţia americană e independentă. Când un judecător e pus în faţa probelor irefutabile trebuie să dea decizia corectă. Nu-i ca la noi unde mult prea mulţi sunt tentaţi să-şi vândă sufletul pentru postul călduţ pe care-l ocupă cu ajutorul „băeţilor din serviciuri”.

miercuri, 16 octombrie 2019

Ecuaţia siriană

Mai nimeni nu înţelege ce se întâmplă în Siria. Trump vine cu o retorică ieftină, turcii îşi văd de treabă în timp ce toată lumea se uită cu perplexitate într-o zonă din care nu se mai înţelege nimic. Aparent doar. În realitate treburile sunt cât se poate de simple.

marți, 15 octombrie 2019

Facts

1

PIB-ul României a crescut cu 35% de când „Ciuma Roşie” a preluat guvernarea de la de la „Guvernul meu”, recte Cioloş. Care „Guvern al meu” reuşise în doar un an să producă ţării un dezastru de proporţii: creşterea deficitului bugetar, scăderea drastică a colectărilor de taxe şi impozite, blocarea economiei, ştrangularea absorbţiei de fonduri etc.

vineri, 11 octombrie 2019

Marea Mafie

Când Plăvanul a fost chemat la Casa Albă aşa cum chemi chelnerul la cazino, Trump i-a trasat nişte sarcini legate de afacerile de corupţie ale lui Biden, zis şi Prostovanul. Acum, prin prisma renumelui lui Biden de posesor al unui creier deficient, ar trebui să vă daţi seama că, între el şi Plăvan n-are cum să nu se dezvolte o relaţie nativă de simpatie. Doar sunt pe aceeaşi baricadă a IQ-ului insuficient. Însă asta nu e singura poveste sulfuroasă.

luni, 7 octombrie 2019

Biciul fermecat

În urmă cu vreo doi ani(sper să nu mă înşele memoria) spuneam că producătorii de telefoane mobile din China nu se mai uită la marile nume din industrie, precum Samsung sau Apple, ci concurează doar între ei. N-o să vă spun ce-a fost la gura criticilor mei, doar mă legam de monştrii sacri pieţelor. Cum pot să spun ceva de Samsung, care Samsung e liderul absolut?

Iată că a venit momentul adevărului. Samsung şi-a închis ultima fabrică de telefoane pe care-o mai avea în China, cea din Huizhou. Cota de piaţă a companiei coreene pe piaţa din China a scăzut de la 20% - cât avea în vremurile bune - la sub 1% în prezent. Vedetele pieţei chinezeşti se numesc Huawei(36%), vivo(19%), Oppo(18%), Xiaomi(12%), etc. Samsung nu mai există! Iar Apple vine abia după cei enumeraţi, cu o cotă de doar 6%, în scădere drastică.

vineri, 4 octombrie 2019

Mlaştina

Dacă m-ar pune cineva fi să caut un indicator relevant pentru starea unei naţiuni nu m-aş uita la indicatori palpabili gen PIB sau la alţii ideatici precum „Fericirea Internă Brută” din Bhutan. M-aş opri la un indicator greu măsurabil, dar esenţial şi foarte uşor de perceput de la nivelul străzii. N-o să vă întind curiozitatea la maxim şi-o să vă spun încă de acum cum se numeşte acest indicator: „gradul de degenerare” sau, prescurtat, GD.

Din însăşi denumirea sa ne putem da seama că e greu măsurabil. Teoretic ar trebui să iei un eşantion reprezentativ de populaţie şi, pe baza acestuia, să stabileşti ce procent de indivizi degeneraţi ai. Teoretic spun, deoarece practic ar fi mult mai dificil întrucât ai avea probleme serioase în ceea ce priveşte construirea eşantionului. Dincolo de eşantion, probabil vă gândiţi la greutatea de identificare a degeneratului. Cum faci să introduci pe cineva în această categorie? La prima vedere pare greu, dar e mai simplu decât vă imaginaţi.

Există o metodologie nu doar clară, dar şi simplă de definire a imbecilului. Totul e descris într-o carte pe care o citeşti în aproximativ douăzeci de minute: „Legile fundamentale ale imbecilităţii umane” a lui Carlo M. Cippola. Celebrul profesor de istorie a economiei a reuşit ca, în doar câteva pagini, să „separe apele” într-un mod remarcabil. Dacă n-aţi citit-o, daţi fuga la librărie sau furaţi-o de unde apucaţi întrucât e revelatoare. Pe scurt, Cippola formulează cinci legi ale imbecilităţii, după cum urmează:
1. Omul subestimează numărul imbecililor care-l înconjoară.
2. Probabilitatea ca un om să fie prost nu depinde de alte calităţi ale sale.
3. Prostul – este acea persoană a cărei acţiune produce pierderi altor oameni şi lui însuşi inclusiv.
4. Deștepții mereu subestimează potențialul distructiv al proștilor.
Legea nr. 3 dă împarte oamenii în patru categorii: naivii(N) - cei care acţionează în defavoarea lor, dar aduc beneficii altora,  deştepţii(D) - cei care acţionează atât în favoarea lor cât şi a celorlalţi, infractorii(I) - cei care acţionează în favoarea lor, dar în defavoarea celorlalţi şi proştii(P), cei care acţionează atât în defavoarea lor cât şi a celorlalţi. 

Cu acest bagaj teoretic la teşcherea, ne dăm seama limpede că identificarea degeneraţilor e mai simplă decât ne-am imagina. Simplitatea metodei însă, în mod paradoxal, face aproape imposibil de calculat la modul riguros procentul de degeneraţi dintr-un eşantion deoarece ar fi nevoie să observi o perioadă de timp fiecare individ în parte pentru a-l putea include în una dintre cele patru categorii. Însă, la fel de adevărat este că, la nivel de grup, GD e simplu de perceput. Îţi poţi da seama rapid dacă un grup de oameni are un grad de degenerare mai mare decât un alt grup. La fel stau lucrurile şi la nivelul naţiunilor: amestecându-te printre oamenii simpli, îţi poţi da seama cam care e gradul de degenerare al acelei naţiuni fără a sta să faci calcule complicate. 

De cele mai multe ori, gradul de degenerare al unei naţiuni se poate determina din studierea conducătorilor împinşi în faţă de acea naţiune. Trump, Macron, Merkel sunt răspunsuri depline în ceea ce priveşte gradul de degenerare al naţiunilor pe care le conduc. E limpede că gradul de degenerare e mare atunci când alegi un prost, un infractor sau un naiv deoarece ştii sigur că-ţi faci un rău iremediabil prin această alegere. 

Să luăm acum cazul nostru. Nu doar că suntem conduşi de-un prost suprem - Plăvanul, dar la fiecare nivel iese în frunte un alt prost. Indiferent că ne place sau nu, realitatea tragică în care ne scufundăm e că pe ăştia noi i-am adus la putere, astfel încât e de-a dreptul banal de constatat că gradul de degenerare al naţiunii e unul înfiorător de mare. 

Sondajele dau un procent covârşitor, de peste 40% în favoarea Plăvanului. Înţelegeţi ce spun? Peste 40% îl preferă pe Plăvan, în ciuda dovezilor irefutabile de prostie şi ticăloşie. Alţi 12%-14% o au în preferinţe pe Veorica şi un număr similar pe Barna. În cazul votanţilor de „Veorica” ne e limpede cum stă treaba, dar, totuşi, cât de prostovan trebuie să fii ca să-l votezi pe Barna? Privind cu un ochi la lista de candidaţi şi cu celălalt la preferinţele electoratului ne rezultă că doar un procent de aproximativ 20% din populaţie e nedegenerată. Chiar şi acest procent ar putea fi mult mai mic de-atât, doar Legea 1 ne spune limpede că, în general, suntem tentaţi să subestimăm numărul imbecililor.

Acestea fiind zise, vă întreb sincer: ce mai e de făcut? Cu un asemenea procent covârşitor de degeneraţi, naţiunea e realmente paralizată. Practic nu mai avem nicio şansă. N-am avut noi şanse în Interbelic, atunci când a ieşit la lumină o generaţie sclipitoare de tineri. Cum am putea avea acum, când suntem copleşiţi de degenerare? Credeţi că mai avem vreo cale de ieşire? Eu unul sunt sceptic şi mă gândesc că doar soluţiile extreme ne-ar mai putea salva. Ştiu că aşa gândesc doar oamenii dezarmaţi, care se simt neputincioşi. 

Dincolo de scenarii şi gânduri, cred totuşi că e util să înţelegem cam care e raportul de forţe. Şi, mai mult, odată ce-am înţeles, pasul următor e acela de a-i căuta pe cei care nu-s imbecili şi a încerca să-i uneşti cumva într-o comunitate. Comunitatea non degeneraţilor, aceasta cred că e singura cale de salvare la care ne mai putem gândi. Chiar dacă e mică, cel puţin îi poate oferi fiecăruia dintre cei care mai sunt normali în ţara asta anormală un minim suport. Altfel, în cazul în care ne vom complace în continuare în actuala stare de fapt, mai devreme sau mai târziu vom fi înghiţiţi de mlaştină. Gândiţi-vă bine la asta!

marți, 1 octombrie 2019

Bani murdari

Iqbal Khan, un private banker care intenţiona să plece de la Credit Suisse, s-a trezit că face obiectul unei filări. Aflându-se în centrul Zurich-ului cu sotia sa, şi-a dat seama că e urmărit insistent de o maşină. A frânat, a reuşit să ia câteva instantanee cu urmăritorii săi şi s-a plâns poliţiei.

luni, 30 septembrie 2019

REPOrtarea mizeriei

De o bună bucată de vreme FED-ul inundă piaţa cu lichiditate prin operaţiuni repo overnight, al căror volum a crescut de la 75 mld$ la 100 mld$. De asemenea, facilităţile la două săptămâni şi-au dublat volumele, de la 30 mld$ la 60 mld$. Toată lumea saltă din umeri în faţa acestor cifre seci şi nu înţelege de ce intervine FED-ul în piaţă.

marți, 24 septembrie 2019

Poporul nostru şi statul altora

O să vă spun un lucru care mă ruşinează, dar pe care trebuie să-l spun. În cazul în care ar fi reuşit să strângă semnăturile necesare candidaturii, eu n-aş fi votat cu Liviu Pleşoianu. Aş fi făcut acelaşi lucru pe care îl voi face, adică să stau acasă pentru a nu mai lua încă odată ţeapa unei curse în care candidează doar iepuri ai unei puteri ticăloase din umbră.

vineri, 20 septembrie 2019

Înţelegând lumea aşa cum e

Sunt mult prea mulţi cei scandalizaţi de episodul „Ciorduţa” din COREPER. Episodul de la începutul anului, în care o mână nevăzută o mâna pe sinistra noastră „reprezentată” spre o funcţie cheie a Uniunii Europene, se acutizează de la o zi la alta. Totul în ciuda celor peste 70 de dosare penale pe care - spun unele surse - le are deschise la SIIJ. Care 70 de dosare, oameni buni? N-aţi auzit că se caută închiderea Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor în Justiţie? Şi asta cu despletita în văzul lumii, după ce a făcut vizită de „introspecţie şi spiritualizare” în SUA.

joi, 19 septembrie 2019

Suspendarea ţării

Mă uit la rahatul ăsta de Plăvan, mai precis la modul înfiorător în care minte. Stilul în care a ieşit pentru a spune că CCR o obligă pe Veorica să-şi valideze guvernul în Parlament e de-a dreptul halucinant pentru un om care are toate ţiglele pe casă. În mod normal ar trebui să i se răspundă imperativ: „Nu, boule, CCR îţi spune ţie că eşti un imbecil care trebuie să valideze numirile înaintate de Veorica. Atât şi nimic mai mult!”

Ar fi o iluzie să credem că prostul naţional a făcut-o din neştiinţă. De mult prea mult timp, acest oligofren refuză să respecte Constituţia. E un şir de mişcări deliberate pe care e pus să le facă pentru a stabili precedente periculoase. Ce face el acum e pregătirea pentru ceva monstruos, pentru un preşedinte care să poată ieşi din constrângerile constituţionale. Ca să înţelegeţi asta trebuie să începem ceva mai din spate, de la ticălosul său predecesor.

miercuri, 18 septembrie 2019

România foii de parcurs

Încă de la Revoluţie, dacă nu cumva chiar înaintea ei, românii sunt subiectul şi obiectul foilor de parcurs. Când un deştept spunea că industria noastră e un morman de fier vechi, de niciunde a ieşit o foaie de parcurs care prevedea mutarea fierului vechi acolo unde-i e locul: la topitorie, adică la reciclare.  Aşa s-au cumpărat perle ale industriei cu copleşitoarea sumă de 1 dolar şi tot la fel băieţii veseli, dacă nu s-au îmbogăţit din menţinerea întreprinderii, tot şi-au permis o vilă neam prost şi-o maşină de bivol din vânzarea fierului vechi. Şi-apoi, că tot au rămas cu terenul, au mai pus-o de-o pomană vânzându-l şmecherilor care l-au transformat în parc comercial sau rezidenţial.

Ceva mai târziu s-a constatat cu amărăciune că România nu-i în rândul ţărilor civilizate din cauză că n-ar avea datorii. Într-adevăr, odiosul dictator călcase grav strâmb întrucât făcuse netrebnicia de a tăia birul către marea finanţă. De-aia a fost şi pedepsit cu mitralierea. Aşa ceva nu poate rămâne nepedepsit, întrucât sclavii s-ar putea trezi din prostia care-i caracterizează. Şi, constatându-se deficienţele grave de democraţie s-a mai făcut o foaie de parcurs. Foaie de parcurs care-a fost pusă impecabil pe tapet de către „binefăcătorii” ţării. Dintr-o dată ne-am pus la datoria publică 20 de miliarde, apoi 40 şi-acum 60. Aşa, din 20 în 20 de miliarde am intrat şi noi în rândul lumii.

Ne-am mai trezit şi că aveam prea multe păduri, deh, odioasa moştenire. Şi ticăloşii ăia de ţărani tâmplari care făceau case sau mobilier nu erau capabili să exploateze optimizat „bogăţiili ţărişoarii”. Aşa s-a mai pus de-o foaie de parcurs şi-am adus drujbari profesionişti din Austria care-au instalat fabrici performante. Ce să mai spun, investiţie, taicule! Iar treaba se vede c-a fost făcută temeinic, „pas cu pas” cum ar spune prostul naţiunii. Când mergi pe munte parc-ai traversa o perpetuă chelie a Spânului. Nu mai vezi neam de copac, ursul se plânge că nu mai are pe unde să se ascundă, iar cumătra vulpe mai are puţin şi-o să ceară azil prin parcurile oraşelor. Când nu mai e pădure, chiar dacă eşti animal, trebuie să improvizezi. Mai un tomberon, mai un gard viu, ceva acolo care doar să semene a pădure şi să nu încalce prevederile agreate. Doar scrie la foaia de parcurs: „fără păduri că ie în pericol să ieie fuoc”.

De ani buni de zile ne tot batem însă cu o spinoasă foaie de parcurs: „justiţea” - cum i-ar spune oligofrenul nostru cel de toate zilele. „Justiţea” asta nu trebuie confundată cu Justiţia deoarece nu are nicio legătură. De creionat a creionat-o impecabil ticălosul de băsescu, individul care pentru încă o ciozvârtă de putere ar fi dat-o şi pe mă-sa lu' Scaraoţchi. Doar îi făcuse necrologul bietei femei cu mult înainte de a se prăpădi. Mă rog, să nu divagăm! „Justiţea” asta de rahat a avut doar un singur scop: acela de a face facilă prăduirea ţării de către ticăloşii din afară. Treaba a funcţionat ca unsă atâta timp cât la butoane s-au aflat tartorii iniţiali ai sistemului: Coldea, Maior, Koveşi s.a.m.d. Cu alte cuvinte, foaia de parcurs a fost implementată ca la carte. 

Însă treaba s-a fâsâit teribil când, de nicăieri, a apărut un Dracnea care n-a mai vrut să asculte sfaturile binefăcătorilor. Şi care, teroare, frăţioare!, a ridicat chiar problema răspunderii magistraţilor. Păi cum te-ai simţi tu ca după viaţă de belfereală în ticăloşie să-ţi fie ameninţată pensia de sute de milioane lunar pentru o amărâtă de spoliere a ţării? Prost, desigur! Doar că spoliatorii ţării din „justiţea” implementată de băsexu nu sunt singuri pe lume! Mai un licurici, mai o ambasadă, mai o comiţiune, mai un oengeu. Şi uite-aşa, ambasadă cu ambasadă, oengeu cu oengeu şi ticăloşie cu ticăloşie, reuşiră să-l bage pe Dracnea la bulău, s-o împingă pe Ana Gură-Mare la Justiţe şi să pună lucrurile pe tapet.

Nici n-a respirat bine-n front Veorica în tentativa de schimbare a fătucii despletite, că după tiparul „sfrrr, p-aci ţi-e drumul!”, păsărica zbură la licurici în vizită de luat lumină de la furtun. Şi, ce să vezi, iat-o pe Birchall a noastră, voioasă ca o rândunică, aruncând cu căcat în plin CSM la adresa SIIJ. Care cică e nasolă din cauză că aşa a zis GRECO. Păi e logic să zică aşa GRECO, doar e vârful ticăloşiei coloniale. Mă uitam ieri la televizor unde un tiriplici politic, unu' Stroe de la PNL, spunea de pe vârful dinţilor lui proaspăt puşi cum că „organismele astea nu fac altceva decât să ne ajute”. Să mori tu, rahatule, c-aşa e? Sau o spui doar ca să faci rost de bani să-ţi înlocuieşti dentiţia cariată de la atâta mâncat de căcat?
Când e ceva de implementat în colonia de proşti, nu se mai face aşa cum o făcea sultanul pe vremuri. Nu mai chemi domnitorul să-i spui pe un ton imperativ: „faceţi aşa c-aţi belit-o!”. E rudimentar. Treaba se face acum elegant, cu foaia de parcurs. Foaie despre care Lia Savonea o tot întreba pe ministresa despletită, iar asta o dădea din colţ în colţ de parcă era Cicciolina în filmele ei de tinereţe în care, indiferent unde se ducea, se mai înfigea în câte-un ştromeleag. Sau ca duduia care-a călcat strâmb şi care, plângând de frică în faţa lu' tac'su, îi spune printre suspine că are impresia că e „aproape gravidă”.

Ce să mai înţelegem noi din toată tărăşenia? Doar ceea ce s-a întâmplat: după ce-a mers la licurici ca să se-nfigă-n lumină, duduia noastră ne îmborţoşă cu o nouă „foae dă parurs”. În care nu se spune nici mai mult nici mai puţin decât: „marş înapoi 'raţi ai dreacu! Şi să vă văz fics cum ereaţi înainte!”. Păi voi chiar credeaţi şmenuria aia cu democraţia? Fără Koveşi reîntronizată la Deneau şi fără alte cadre de nădejde din cercul de strigoi, cum altfel o să se mai ducă ţara asta-n groapa de gunoi a istoriei?

V-a venit mintea la cap? Nu de alta, dar e pe drum o nouă foaie de parcurs conform căreia, pentru economie, fiecare trebuie să-şi sape groapa singur. Şi să muncească toată viaţa ca să-şi poată plăti glonţu-n ceafă. C-aşa e în capitalism, cu performanţă!

joi, 5 septembrie 2019

Despre noi

Astăzi o să vă vorbesc într-un context mai larg, continuând cumva discuţia despre istorie pe care am început-o cu câteva săptămâni în urmă. Când am început să vă dezvălui faţa reală a „marilor personalităţi” ale secolului XX românesc ştiam că voi şoca. Ştiam că îmi voi lua înjurături. Era normal, doar oamenii au fost crescuţi încă de mici cu anumite şabloane. Atunci când îi arăţi cuiva o realitate care suceşte cu 180 de grade tot ceea ce ştia el, te poţi aştepta inclusiv la reacţii violente deoarece ceea ce faci este să atentezi împotriva unuia sau mai multora dintre pilonii săi mentali. Cealaltă parte vede iniţiativa ta ca pe o agresiune, cu toate că nu-i nici vorbă de aşa ceva. 

sâmbătă, 31 august 2019

Visul

Se făcea că mergeam pe autostradă şi aveam o nelinişte. Nu ştiu de unde venea, dar era prezentă acolo. Autostrada nici mai liberă şi nici mai ocupată ca de obicei. Şi-atunci realizez sursa temerii mele. Conştientizez că sunt ameninţat de un oligofren gigantic, unul care aşteaptă de pe marginea drumului să mă atace. Cât timp sunt în maşină n-are ce să mi se întâmple, gândesc eu căutând să fiu cât mai atent. Şi-atunci realizez că, de fapt, oligofrenul care mă atacă îmi captează gândurile şi mă face neatent la scopul meu. Brusc, în faţă, îmi apare o maşină care păruse să intre de pe un drum lateral fără să se asigure. Uff, gândesc, iată cum era s-o fac lată. Îmi scapă privirea pe marginea străzii şi oligofrenul gigantic era acolo zâmbindu-mi sfidător. Probabil ştia ce-mi făcuse.

joi, 29 august 2019

Despre economie şi viaţă

Tot aud prin spaţiul public o grămadă de aberaţii. Ba că X distruge economia, ba că Y o afectează, ba că măsura Z e o măsură anti-economică. Cunoaşteţi această retorică, sunt sigur. Menţionez că nu mă interesează cine şi ce spune, ci doar faptul că şablonul cu „economia care suferă” există pe întreg eşichierul politic.

miercuri, 21 august 2019

Puţină istorie reală cu un personaj care stă la pândă

Pentru că tot mă fac retardaţii prorus, prochinez, comunist, stalinist sau mai ştiu eu ce, astăzi vă voi spune o poveste aproape în acelaşi mod în care mi-a spus-o un spion de-al licuriciului. Un individ tras pe dreapta de sistem, care se încăpăţânează ca de vreo trei-patru decenii să le transmită retardaţilor din conducerea SUA semnale de alarmă şi previziuni care, ce să vezi?, chiar se îndeplinesc exact aşa cum le-a transmis.

luni, 19 august 2019

Ecologism cu verdele de la dolar

Suntem în faţa unei crize majore, cu profunde implicaţii în absolut orice domeniu. De la săpătorii de şanţuri care, probabil, nu vor mai avea ce să sape şi până la „marii maeştri” ai sistemului care-şi văd pământul fugind de sub picioare, absolut toţi sunt ameninţaţi de criza care vine. Spun asta nu pentru a epata, ci pentru a vă atrage atenţia că găuroiul e atât de mare încât nici şeful lor suprem, cu toate legiunile sale lăsate libere, nu mai poate face mare lucru.

luni, 12 august 2019

Fantasmele imobiliare şi iluzia banului infinit

Jyske Bank din Danemarca(a treia bancă din sistem) oferă credite ipotecare pe zece ani cu o dobândă de -0.5% p.a. Da, aţi citit bine şi nu e nicio greşeală! Banca respectivă te plăteşte ca să te împrumuţi, iar la sfârşitul perioadei suma plătită este inferioară sumei primite iniţial.

Oficialii băncii spun că acel minus din faţa dobânzii ar fi cârligul prin intermediul căruia ar vrea să prindă clienţii, iar în final şi-ar recupera banii din comisioanele pe care ar urma să le plătească acei clienţi. Un alt fel de-a da vrabia din mână pe cioara de pe gard. Chiar şi-n aceste condiţii e cel puţin imoral - din punct de vedere strict capitalist - să oferi dobânzi negative. Aruncă în aer orice teorie. Dar să nu ne aventurăm aiurea!

joi, 8 august 2019

Revoluţia proştilor eroici

Am „senzorii” mei destul de bine implementaţi în societate pentru a observa că masa de prostovani a fost re-radicalizată. Dacă anul trecut era Dragnea, anul ăsta nu e nimeni, dar asta nu-i o problemă pentru a radicaliza masa ineptă. Ştiu, pentru un om cu un minim simţ al realităţii, a te radicaliza „la comandă” e un nonsens. Nu însă şi pentru dobitoacele de laborator care-şi toacă minţile precare sclavagind pe la te miri cine şi având impresia că răstoarnă planeta cu deşteptăciunea lor.

marți, 6 august 2019

Noua veche fentă sau cum se instrumentează revoluţia proştilor

Primesc până la 100 de cereri de prietenie pe zi. Dau de curiozitate pe unele şi constat că absolut toate sunt identice: două-trei pozuţe, o poză de profil abstractă şi-atât. Put de la o poştă a fake-account. La fel stau treburile şi cu comentariile/reacţiile la articolele mele. Mă trezesc cu câte o şarjă de câţiva comentaci care mă înjură şi-şi dau like unul celuilalt. Sau câte unul care se lipeşte ca râia şi se-apucă să comenteze fiecare articol din ultimele zece zile. Bagă câte-o injurie, strecoară câte-un invectiv pentru a rămâne acolo.

duminică, 4 august 2019

Caracal şi Deveselu


Se induce o fobie naţională prin „blocarea” întregii cazarme media pe subiectul criminalului din Caracal. Tuturor le e frică de prezumtivii pedofili care-ar putea apărea de niciunde, toţi oamenii discută despre criminali, crime s.a.m.d. Aş fi considerat-o o întâmplare dacă nu mi-ar fi rămas prin cotloanele memoriei amintiri fragmentate despre „blocări” similare ale media din diverse alte părţi ale lumii. Blocări care au indus o teamă bolnăvicioasă în societate, un sindrom care-i face pe oameni să se uite cu teamă la fiecare pas pe care-l fac, să-şi baricadeze copiii în spatele uşilor consolidate, mulţumind proniei că există consolele de jocuri şi nesfârşitele naraţiuni produse de social media.

sâmbătă, 3 august 2019

În cinci ani

În cinci ani banii tăi nu vor mai exista în formă fizică. TTotul va fi electronic, iar impozitele, taxele sau celelalte obligaţii se vor reţine la sursă aproape în totalitate. Vei vedea cum banii îţi tranzitează portofelul, dar îţi va fi imposibil să-i opreşti. Banii aceia pe care-i vei folosi nu vor fi banii ţării tale sau ai comunităţii tale, ci nişte creaţii absolut impersonale aparţinând unor entităţi abstracte cărora le vei plăti inclusiv taxa pentru utilizarea banului. Asta, în ciuda faptului că va exista o lege care îţi va interzice să foloseşti orice alt instrument pentru schimburile pe care le faci. Trocul va fi scos în afara legii, la fel ca orice alt schimb care nu are ca oglindă portofelul tău electronic.

Absolut tot ceea ce deţii îţi va fi înregistrat în acel portofel. Doar pe baza acelor date vei putea să-ţi asiguri bunurile şi absolut tot ceea ce nu se vede acolo nu va fi al tău.

În cinci ani cel care te va amenda pentru infracţiunile din trafic nu va fi poliţistul, ci propriul tău autoturism. Amenzile îţi vor fi afişate „live” în portofelul digital şi vei plăti pentru fiecare mică eroare din trafic. Vei avea în continuare dreptul de a contesta, dar nu vei câştiga niciodată deoarece nu vei avea temei de contestare. Şi, oricum, orice contestare nejustificată îţi va scădea ratingul, astfel încât te vei gândi de mai multe ori dacă are sens să începi o aventură juridică. Pentru a scăpa de haosul amenzilor şi de impozitele piperate vei avea posibilitatea să-ţi închiriezi serviciile unei maşini care se conduce singură. Asta însă nu te va scuti de riscul de a muri într-un accident generat de un comportament aberant al maşinii, un accident în care nu vei putea interveni.

În cinci ani portofelul tău va fi şi identitatea ta digitală, un stigmat de care nu vei mai avea cum să scapi. Te vei naşte cu un portofel, la fel cum acum, după naştere, ţi se alocă un CNP. Spre deosebire de actualul CNP, identitatea ta digitală va conţine absolut tot ceea ce faci, iar workeri AI vor decide ce-ai făcut bine şi ce nu pe baza unor norme vagi la care trebuie să te adaptezi. Vei avea surpriza să constaţi că, în ciuda faptului că n-ai încălcat nicio lege, la un moment dat workerii AI vor decide că undeva sau cândva în trecutul tău ai încălcat o regulă a prezentului şi, în consecinţă, scoringul tău va fi diminuat. 

În cinci ani se va generaliza justiţia automatizată. În loc de a te prezenta în faţa unui judecător, vei iniţia un proces din portofelul tău digital, iar de judecat te va judeca, cel puţin în primă instanţă, un program specializat dotat cu AI. Procesele vor fi aproape imposibil de escaladat la treapta superioară deoarece va fi unanim acceptat faptul că „maşina nu are cum să greşească”. Şi chiar dacă te vei adresa unei instanţe umane, aceasta va fi tributară ideii „general valabile” că e imposibil ca un program care e tobă de drept şi practică judiciară să dea greş.

În cinci ani atomizarea socială va atinge cote imposibil de imaginat la momentul actual. Inclusiv relaţiile intra-familiale - dacă va mai exista noţiunea de familie - vor fi intermediate de procese electronice şi cam fiecare om de pe Pământ va trăi în „lumea lui”. O cantitate enormă de timp se va petrece în realitatea virtuală care va deveni prima formă de interacţiune socială, intermediată de substanţe psihotrope care vor dezvolta dependenţa de mediul virtual.

În cinci ani vor apărea tehnologii de producere a copiilor care vor face ca procesul natural de naştere să devină o excepţie. Oricum, în aceste condiţii, serviciile publice de sănătate nu vor mai aloca fonduri pentru maternitate sau problemele generate de aceasta. Dacă vei vrea să ai un copil pe cale naturală va trebui să-ţi asumi acest risc. De la a treia generaţie de copii născuţi(produşi) artificial procesul va deveni ireversibil, iar naşterea naturală va fi imposibilă, astfel încât controlul populaţiei va deveni un fenomen legat de strategiile economice. Dacă vreţi să aprofundaţi procesul, citiţi „Minunata lume nouă”.

În cinci ani supravegherea în masă va fi atât de dezvoltată încât fiecare pas pe care-l faci va fi înregistrat pe cel puţin trei canale diferite. „Cerul” te va supraveghea la modul real deoarece tehnicile imagistice ale sateliţilor vor evolua astfel încât va fi detectată chiar şi o zgârietură care ţi-a apărut în plus faţă de ieri. Urmărirea din satelit a populaţiei - atât la nivel de masă cât şi la nivel de individ - va deveni atât de performantă încât va arunca în derizoriu actualele tehnologii bazate pe camere video montate la fiecare colţ de stradă sau pe urmărirea prin intermediul telefonului mobil. 

Probabil vă întrebaţi dacă, în asemenea condiţii, va mai exista necesitatea „marcării” numărului personal pe mâna dreaptă sau pe frunte. Da, veţi fi chip-aţi, iar asta nu se va face din cauză că tehnologia nu e suficient de matură pentru a vă identifica în orice condiţii, ci pentru a vă face conştienţi de urmărirea la care sunteţi supuşi. Şi, mai mult, pentru a vă face să vă simţiţi vinovaţi atunci când încercaţi să scăpaţi de „semn”. Oricum rezistenţa va fi inutilă deoarece canalele de identificare vor fi atât de dezvoltate şi redundante încât nu vei putea trece neobservat nici măcar „în confortul casei tale”.

Libertatea de mişcare va fi limitată şi controlată. Pentru orice deplasare va trebui să iei aprobare pe care-o vei primi(sau ţi se va refuza) prompt prin intermediul portofelului tău. Nu va mai exista puşcărie, ci ţi se va restrânge dreptul de mişcare. În cazul în care vei suferi o condamnare, pur şi simplu nu vei mai putea părăsi incinta casei tale.

Dreptul de mişcare va fi corelat cu scorul social. Spre exemplu, un scor social slab nu-ţi va mai permite să te bucuri de anumite destinaţii. Mai mult, în ciuda faptului că te afli în concediu, un anumit comportament te-ar putea trimite acasă fără drept de apel.

Cele enumerate mai sus sunt doar câteva elemente pe care le veţi simţi pe propria piele mai repede decât vă puteţi imagina. Pe baza acestora veţi putea „interpola” fiecare aspect al vieţii care vă aşteaptă. Pare înfricoşător? E abia începutul!

vineri, 2 august 2019

Pagini din istoria falsificată: ideologia naţionalistă

De ceva vreme insist în prezentarea paginilor falsificate ale istoriei. Unii mă înjură întrucât le dărâm idolii care le-au fost cimentaţi în minte de versiunile oficiale ale istoriei. Alţii mă acuză de interese ascunse. Din păcate, înaintaşi de-ai mei au fost victimele evenimentelor despre care vorbesc, iar acesta e şi motivul pentru care devin subiectiv. 

Astăzi o să încercăm să panoramăm. Şi, pentru a porni de undeva, o să ne fixăm începutul la formarea statului naţional. Cum ne-am format noi ca naţiune? Cum s-au format ceilalţi? Istoria oficială ne dă ca dată de pornire a aventurii române 24 ianuarie 1859. Actul unirii dintre Moldova şi Ţara Românească reprezintă finalizarea unor evenimente care-au tot influenţat societatea autohtonă: în interior revoluţiile de la 1821 şi cea de la 1848, iar în exterior Războiul Crimeei(1853-1856) finalizat cu un congres de pace la Paris. Chiar şi un neavenit cunoaşte că 1848 a fost anul european al revoluţiilor. Au fost acestea oare revoluţii stârnite de vreo necesitate? Evident nu! Ca şi în cazul Revoluţiei Franceze, evenimentele care vor marca secolul XIX vor fi bazate aproape în exclusivitate pe minciuni şi manipulări. Dacă Revoluţia Franceză a consemnat debutul generalizării în societate a minciunii şi manipulării, evenimentele secolului XIX permanentizează, întăresc această nouă realitate.

miercuri, 31 iulie 2019

Pagini din istoria falsificată: Armand Călinescu

Istoria păstrează mereu o singură versiune care, de cele mai multe ori, e cea mai ticăloasă relatare a evenimentelor. Aşa cum e scrisă în cărţile oficiale, ea oferă o minciună uşor de înţeles şi îngurgitat de către noile generaţii care astfel cresc într-o realitate deformată, îşi însuşesc valori false şi-şi duc viaţa într-o negură perpetuă.

Astăzi vom vorbi despre un personaj dubios al istoriei, prezentat întotdeauna ca victimă, dar niciodată ca ceea ce era de fapt: Armand Călinescu. În 1928 e împins ca Prefect în Argeş odată cu venirea ţărăniştilor la putere. Treptat, urcă treptele puterii, astfel încât doi ani mai târziu îl găsim subsecretar de stat la Interne. Aici s-a remarcat modul categoric în care-şi executa adversarii politici. Individul îşi omora la propriu duşmanii prin intermediul jandarmilor din subordine. Aceste măsuri sunt calificate de istoria oficială drept „înăsprire a măsurilor împotriva dezordinilor sociale”.

vineri, 26 iulie 2019

Pagini din istoria falsificată:Marmorosh Blanc

Dacă te hrăneşti cu minciuni, n-ai nicio şansă pe lumea aceasta. În general, ticăloşii care falsifică istoria ştiu bine asta, de-aceea un nemernic precum Roller era o componentă importantă a regimului implementat după Război. Obsesia mea pentru istoria corectă vine dintr-o conştientizare a faptului că a-ţi cunoaşte istoria e nu doar o obligaţie, ci o necesitate. Rămânând cu minciunile, eşti precum peştele care înoată în vin: se îmbată de la alcool şi moare fericit.

Astăzi ne vom ocupa de o afacere pe cât de ticăloasă pe atât de ascunsă publicului. Iar motivele pentru care e atât de ascunsă ţine de „rima” care există între vremurile de-atunci şi cele de azi.

joi, 25 iulie 2019

Terorismul cultural

Un producător agricol s-a lăudat la un post TV de nișă că a făcut vin tradițional, zdrobit numai de virgine. Spunea el că garantează prin certificatele de virginitate că respectivele fete sunt așa cum cere tradiția. De-aici s-a dărâmat cerul. Întreaga propagandă s-a aruncat peste bietul om. Cum de-a îndrăznit așa ceva? Cum de-a avut tupeul să vorbească despre virginitate? Și tot așa, un discurs absolut irațional, pe un ton urlat, demn de familia Miroiu. 

Să disecăm puțin întregul subiect. Așadar, ce-a făcut acel om? A dorit să ducă la îndeplinire o tradiție conform căreia vinul bun se face cu fete virgine. Ce-i aiurea în asta? Le-a ținut pe acele femei de la a avea acte sexuale, le-a băgat în vreo temniță obligându-le să nu care cumva să vadă bărbat? Nicidecum! Pur și simplu, a spus că are nevoie de niște virgine care să-l ajute să-și îndeplinească tradiția. Atât. Care-i motivul pentru care s-au răsucit toate aceste cadavre vii în mormântul societății corecte politic? Stau să mă gândesc, dacă vreun miliardar excentric ar fi spus că vrea să babardească o virgină și pune pe masă un milion de dolari ar mai fi urlat corecțeii noștri politici ceva? Evident nu. Sunt atâtea tinere care au făcut un act de mândrie din a-și scoate virginitatea la licitație. Împotriva ăstora de ce nu spuneți nimic, bă, miroilor penibili?

miercuri, 24 iulie 2019

Pagini din istoria falsificată: Ion Antonescu

După Revoluție, niște înfierbântați la creier avansaseră ideea că ar fi bine ca în România să se instaureze pentru o perioadă de timp o dictatură militară pentru a da țării răgazul necesar refacerii. Culmea e că aberanta idee găsise numeroși adepți. Vă dați seama de ridicolul situației? Abia ieșit dintr-o dicatatură obsedantă să-ți dorești să te întorci la o altă dictatură, de data aceasta sub conducerea lui moș Teacă.

La fel de bine, tot în acea perioadă, rămâneam surprins de cotele amețitoare pe care le avea armata în rândul populației(fenomenul e valabil și azi). Ce făcuse să merite asta? În afara bătăliilor gradaților cu bateriile de vin, pur și simplu nu se întâmplase altceva. Mă rog, demnă de remarcat ar mai fi bulibășeala în urma cărora militarii ori s-au omorât unii pe alții, ori au omorât aberant oameni nevinovați în isteria pseudo-revoluționară. Mai mult, armata era total penetrată la vârf de KGB. Cu un ministru al apărării practic adus de acasă pentru a mânca rahat la KGB din miezul puterii, vă puteți da seama limpede cu ce caricatură aveam de-a face.

marți, 23 iulie 2019

Pagini din istoria falsificată: Maniu

După ce m-am apucat să postez realitățile istorice s-au trezit unii și alții să-mi spună că nu-i OK ceea ce fac deoarece prea sună totul ca în anii 90. În primul rând, le-aș reaminti bravilor democrați de azi că ceea ce s-a scris în anii 90 a fost o pospăială ieșită din propaganda comunistă care ocolea cu grijă orice filiație între ticăloșii de dinainte și regimul comunist. În spatele fiecărei afirmații pe care-o fac se află fapte certe, demonstrabile și documentate. A ignora aceste evidențe demonstrează strict prostia celui care nu vrea să înțeleagă.

Pentru azi o să vă aduc în atenție țuțerul absolut, dar, în același timp, și ticălosul absolut: Iuliu Maniu. Câți nu ați fost emoționați de moartea sa? Câți nu ați fost cuprinși de milă atunci când vi s-au descris suferințele sale. Într-adevăr, nu-i bine să te numeri printre devianții care se bucură de suferința unui om, dar când analizezi faptele istorice e bine să înțelegi că, de cele mai multe ori și doar cu mici excepții, oamenii au parte în viață de ceea ce merită.

luni, 22 iulie 2019

Pagini din istoria falsificată: Liberalii

După Revoluție ne-am trezit în țară cu toți binefăcătorii posibili. Valuri de șarlatani, golani de-ai periferiilor Occidentului sau mardeiași de prin cluburile mai cu ștaif s-au trezit cu sentimente adânci pentru „țărișoara eliberată”. Dacă sentimentele ar fi fost la fel de adânci ca și buzunarele, poate că s-ar fi găsit un punct comun, o bază de discuție. Numai că toate coatele goale ale Occidentului au venit aici precum înfometații la parastas: știau că se dă sau că, dacă nu se dă, oricum au coatele mai ascuțite și sunt mai obișnuiți să-și facă loc mai în față decât naivii din țară.

Așa au reapărut, în negurile Revoluției, Liberalii. În timp ce unii încă mai cădeau secerați pe străzi - din prostia și ticăloșia aparatului de partid, a armatei și-a securității - partidele istorice reveneau în forță, făcându-și loc cu coatele de parcă veniseră să distribuie bunăstare la kil. Liberalii, borfași mai cu ștaif, nu ținteau pulimea analfabetă - spre care se îndreptau cu țărăniștii - ci un alt tip de prostime, anume aia educată, cu ceva carte și foarte ușor de sucit gâtul. Mult timp s-a tot răspândit prin târgul acesta amărât care e România, cum că „dacă te duce capul te bagi la liberali”. Iaca unde se ajunsese, Partidul Liberal devenise pepiniera de elite a României. Ba, ca să fie circul și mai mare, existau întâlniri săptămânale între președintele de atunci al PNL, Radu Câmpeanu, și studenți. Te-apucă și râsul constatând cum un individ cam semi-agramat găsea resurse să strângă niște bolovani dornici de căpătuială facilă cărora, săptămânal, să le repete aceleași șabloane: cum că ei au făcut România Mare, cum că ei au modernizat țara, cum că ei sunt cu libertatea și alte și alte prostii.

duminică, 21 iulie 2019

Pagini din istoria falsificată: Cazul Titulescu

Sunt din ce în ce mai deranjat de falsificările istoriei. Știu, istoria e scrisă de învingători. Asta însă nu ne-a împiedicat niciodată să ne informăm, să punem cap la cap bucățelele de puzzle rămase pentru a vedea care e interpretarea corectă a faptelor. Trebuie să ne învățăm să privim istoria ca pe o un șir de crime. În cele mai multe cazuri criminalul e cel care scrie cărțile de istorie, dar, cum bine se știe, nu există crimă perfectă. De-aceea e bine să citim printre rânduri și să căutăm documente ale vremii pentru a înțelege cu adevărat ce s-a petrecut într-un moment sau altul al istoriei.

Pentru azi o să vă aduc în față o personalitate care este văzută aproape în unanimitate pozitiv: Nicolae Titulescu. Ați citit probabil despre el. A fost geniul care a prevăzut Uniunea Europeană, ba chiar a pus și-o cărămidă la temelia ei. A fost - ni se spunea la școală - cea mai mare personalitate politică pe care-a dat-o țara aceasta înainte de socialism(pentru cei care nu știu, studiile mi le-am făcut în comunism).

sâmbătă, 20 iulie 2019

Apogeul prostiei

Sunt mulți cei care - ca și mine de altfel - sunt deranjați de prostia galopantă a plăvanului. O constați, te deranjează și n-o înțelegi. Când vezi cum în capul unei țări se implementează un asemenea prostovan, absolut toate criteriile tale meritocratice sunt călcate în picioare. Însă, cum bine știți, cazul „Plăvanul” nu e singular.

O altă nulitate, Cioloș, a fost Comisar pentru Agricultură al Uniunii Europene. Acum toată lumea știe cam ce-i poate creierul lui Cioloș, a fost văzut în plenitudinea lui în perioada în care a condus țara. Ce-i drept, indiferent cât de aiurea fuseseră cei de dinaintea lui, niciunul nu fusese atât de prost. Credeți-mă, să fii mai prost ca boc e o performanță. Ei bine, acest individ a avut pe mână la un moment dat întreaga politică agricolă a continentului. Nu e ciudat?

joi, 18 iulie 2019

Deutsche Bank

În caz că nu știați avem un cadavru în sistem. Unul care pute teribil, dar despre care toată lumea tace. Se numește Deutsche Bank și trage să moară. De ani buni ba se judecă, ba e investigată, ba se restructurează. Indiferent ce-ar face o face prost. Și, în ciuda situației destul de jenante în care se află, tot își face timp să dea lecții, să facă prognoze sau să emită opinii docte. Cum s-ar spune, ție îți e inundată casa și vorbești despre necesitatea stringentă a unei piscine.

duminică, 14 iulie 2019

Pastila albastră

Barna a promis să dea pastila albastră din Matrix întregului bobor. Pastilă albastră, așadar, aia care te face să fii fericit în timp ce sistemul își bate joc de tine, aia de te face să-ți iubești călăul și să-ți urăști eliberatorul. E sincer, fix asta promite. De ce-o face? Pentru că are un public imens dependent de pastile albastre, un public imens având ca principală preocupare linsul clanțelor stăpânilor, un public imens care trăiește din drogul iluzoriu al mai binelui venit de la niște binefăcători al căror unic scop în viață e acela de a face bine.

vineri, 12 iulie 2019

Transhumanța orientală

Probabil ați citit știrea referitoare la cererea comisarului Vytenis Andriukaitis în ceea ce privește stoparea exportului oilor românești către Orientul Mijlociu. Evident, proștii eroici din categoria TFL au și luat-o-n gură cu „Daea e dă vină”. Sigur că da, dar gândim și noi puțin?

N-am auzit ca acest suspect comisar european să zică ceva la adresa exportului de oi din țara sa spre Orientul Mijlociu. Așa-i că v-am cam luat prin surprindere? Chiar nu vă gândeați că ar fi și asta o oarecare variabilă? Hai să vedem cum stă treaba în toată această tărășenie.

Uniunea Europeană exportă anual aproximativ 2 milioane de oi și viței către Orientul Mijlociu. Oile românești care trebuie să plece acum spre Golful Persic reprezintă 3.5% din totalul animalelor exportate de UE. Rețineți, doar această tranșă înseamnă 3.5%! E imens. Mai mult, ea e o componentă esențială deoarece oile trebuie să ajungă în țările de destinație înainte de „Sărbătoarea Sacrificiului”, una dintre cele mai importante sărbători religioase ale islamului.

Problema ridicată de comisarul lu' Pește este aceea că animalele vor fi supuse unor temperaturi extreme. Mai mult, el dă și alternativa, anume ca țările UE să nu mai exporte animale vii către Orientul Mijlociu, ci carne gata procesată. Asta deoarece oilor transportate acolo nu li se asigură condiții similare celor de pe vasele de croazieră, n-au parte de piscină, masaj, servicii medicale specifice sau spectacole de calitate. Știu că e o glumă, dar cu abureli de acest gen am fost noi ruinați.

Primul lucru care ar trebui să i se spună comisarului european lituanian ar fi că ori e prost ori mănâncă căcat. Și-o să vă explic de ce. În primul și-n primul rând n-ai cum să exporți carne pentru „Sărbătoarea Sacrificiului” pentru simplul motiv că nu ți-o cumpără. Oile trebuie sacrificate tradițional, altfel carnea nu e halal. În plus - știu că sună aiurea pentru cei mai sclifosiți - oaia trebuie sacrificată atunci, de acea sărbătoare. Așa e tradiția. Cei care s-au nimerit prin zonă în timpul Sărbătorii Sacrificiului știu bine despre ce vorbesc.

Și-acum să revenim la problemă. Miza ei e mai simplă decât vă imaginați. Prin sacrificarea exportului celor 70 000 de oi noi ar trebui să renunțăm benevol la o halcă de 3.5% din totalul exporturilor UE. Credeți că arabii nu vor avea oi? Bineînțeles că, într-o asemenea situație, vor face absolut orice pentru a transporta marfa cerută către consumatori. La orice preț. Același număr de oi va fi sacrificat, același număr de oi va muri în drum spre destinație etc. Asta însă va afecta iremediabil relațiile noastre cu partenerii comerciali de-acolo. E un dezastru să le spui ălora acum, pe ultima sută de metri, că nu le mai trimiți marfa din cauză că s-a trezit Pulică de la UE că-s temperaturi mari în Golf. Mai mult, e un dezastru pentru crescătorii români de animale care se trezesc cu animalele în bătătură și fără bani.

Văd că netul s-a umplut de imagini cu modul - uneori barbar - în care sunt sacrificate animalele în Orientul Mijlociu. Știu povestea, doar v-am spus că m-am nimerit de multe ori în timpul Sărbătorii Sacrificiului. Prin orașe curg râuri de sânge. Asta deoarece oile sunt sacrificate tradițional. Tradițional înseamnă similar modului în care sunt sacrificați la noi porcii de Crăciun, anume prin înjunghiere. Procedeul asigură o moarte rapidă a animalului cu scurgerea sângelui. Alternativa recomandată de organizațiile pentru protecția animalelor este electrocutarea. Aceasta acționează mai rapid cu vreo 3-4 minute, dar are dezavantajul major că tot sângele se lasă în carne. Este, dacă vreți, diferența dintre carnea de porc pe care-o mâncați după ce porcul a fost sacrificat tradițional și cea de abator.

Pentru cei care-și dau ochii peste cap, voi face precizarea că de la începuturile omenirii și până în prezent sacrificarea se face în modalitatea tradițională, care reduce masiv toxicitatea cărnii și o face mult mai ușor conservabilă. A veni acum și a spune șlehtei de imbecilizați corect politici că e mai bine să sacrifici animalul prin metode „moderne”, mi se pare o prostie fără margini. La fel cum, a spune că e mai uman să omori găina prin sucirea capului decât prin tăierea acestuia.

Să ne întoarcem însă la problema noastră pentru a remarca un fapt cât se poate de simplu: deranjul nu e legat de moartea animalelor sau de temperaturile mari. Ăla e doar pretextul. Marea problemă e că Daea, cu oaia lui cu tot, a reușit să cotropească o halcă imensă din piața de export a UE către Orientul Mijlociu. Iar asta nu e văzută cu ochi buni. Mai ales în condițiile în care suntem așezați geografic destul de bine pentru a putea face legea pe această piață. Și-aici nu-i vorba de oi, ci și de viței. Iar în ceea ce privește vițeii deranjăm teribil nu atât cu cât exportăm acum, ci cu perspectiva care va lăsa fără treabă o groază de crescători vestici. Așa că e cazul ca prin intimidări de tipul celor puse pe tapet de comisarul Pulică să se transmită partenerilor comerciali din Orient că românii nu-s de încredere în ceea ce privește exportul de animale vii.

Mă gândesc totuși că poate găsim un om suficient de vertical printre politicienii noștri care să-i spună elegant domnului comisar ieuropian ceea ce trebuie să audă, anume „mai du-te bă-n pizda mă-tii!”.

joi, 11 iulie 2019

Greco și jigodismul

Orice om care a terminat ciclul gimnazial și care a beneficiat de o minimă educație în ceea ce privește drepturile, libertățile și funcționarea statului de drept, nu poate face altceva decât să se crucească citind inepțiile cuprinse în Raportul Greco. Dacă ești picat din cer și citești recomandările de-acolo, în cel mai bun caz poți considera că raportul a fost scris la beție sau, cine știe, la vreo întâlnire de drogați în care s-au amestecat prafurile cu lichide pentru a se elimina orice urmă de rațiune. 

marți, 9 iulie 2019

Grecii și calul troian perpetuu

Grecii au reușit să îndepărteze de la putere Syriza lui Tsipras, lupul în blană de oaie care a distrus țara subordonând-o marilor interese din UE și SUA. Dacă te uiți la Grecia de dinaintea lui Tsipras și la cea de după, poți limpede să constați că țara a trecut printr-o furtună: oamenii sunt mai săraci, mai puțin optimiști, afacerile locale trag din greu în condițiile unei concurențe neloiale venite din afară. În timp ce firmele grecilor își închid porțile, marile lanțuri internaționale fac legea pe piață. E destinul crunt al oricărei națiuni cucerite.

Îndepărtarea lui Tsipras aduce la putere o mai veche cunoștință de-a grecilor, anume partidul Noua Democrație condus de Kyriakos Mitsotakis. Așa e că deja începeți să aveți o bătaie de ochi? E logic. Actualul șef al Noii Democrații provine din dinastia politică Mitsotakis, cea care, alături de cealaltă dinastie - Papandreu - conduce destinele Greciei de-atâta amar de vreme. Privind la ceea ce-au votat grecii aproape că-ți vine să spui cu năduf că-și merită soarta.

duminică, 30 iunie 2019

Noua realitate

Recent încheiatul congres al PSD a consfințit ceea ce bănuiam: unicul partid care mai mârâia împotriva serviciilor a fost definitiv învins. Unicul partid care a mai avut curajul să însăileze o politică ceva mai națională a fost pus cu botul pe labe. N-a fost nevoie decât de-o ordonanță de urgență care-a întronizat STS în procesul electoral, de-o manipulare grosolană a votului și de arestarea liderului. Atât: trei pași și gata!

sâmbătă, 29 iunie 2019

PSD spre groapa istoriei

Poziția în care se găsește PSD în acest moment nu reprezintă o premieră. Pentru a interpreta corect meciurile care se dau nu e nevoie de investigații prea laborioase, ci de o minimă raportare la trecutul recent al acestui partid. Penetrările, belirile, sacrificiile și manipularea sunt, din păcate, parte integrantă a vieții partidului.

vineri, 28 iunie 2019

Germania, Europa și alternativele

Prin manipularea numită EURO, Germania a reușit să-și impună modelul la care visează încă de pe vremea lui Hitler: supunerea țărilor europene și transformarea lor în vasali. Puțini știu că Hitler, în fapt, nu visa la un Imperiu, ci la o hegemonie germană în care țările supuse să fie transformate în vasali. Ceea ce n-a reușit el cu o mașinărie de război impecabilă, a reușit Uniunea Europeană prin intermediul monedei unice.

miercuri, 26 iunie 2019

Propaganda lumii noi

Un documentar devastator al celor de la Project Veritas, în care se demonstrează cum tovarășii de la Google manipulează știrile și motorul de căutare astfel încât conservatorii să ajungă cât mai greu la public, a fost șters de pe Youtube. Era logic să se întâmple așa. Doar nu credeați că monopolistul șef admite vreun gest democratic pe platformele sale.

Cu toate că acel documentar a stârnit un scandal cât casa, presa îl ignoră. De ignorat îl ignoră și concurenții Google care, într-o lume normală, n-ar fi ezitat să profite. Aiurea! Cine-a spus că trăim într-o lume normală?

Ca să înțelegeți cât de sus a ajuns isteria, cei de la Project Veritas mai fac o dezvăluire bombă: într-un email intern al celor de la echipa de etică a Google, Ben Shapiro, Dennis Prager și Jordan Peterson sunt calificați naziști. Acum n-am nicio treabă, dar primii doi sunt evrei get-beget. Iar să-l introduci pe Jordan Peterson, autorul celebrei „12 Rules for Life”, în rândul naziștilor e mai mult decât prostie în stare pură.

Dar, așa cum am văzut până acum, a fi prost e o calitate prețuită a vremurilor noastre. Numai un prost poate crede toate tembelismele aduse de neomarxiști în prim-plan. N-ai cum să fii întreg pentru a crede în corectitudinea politică, teoria de gen sau în alte absurdități ale lumii de azi.

Partea proastă e că lumea digitală e de mult cucerită de această ideologie păguboasă, oamenii care se ating de ea fiind extrem de expuși „schimbării cu ușurelul” a concepțiilor. E din ce în ce mai greu să te menții normal într-o lume care-a luat-o razna. Toate aceste arme digitale de distrugere în masă a creierelor lucrează 24x7 transformându-i pe toți cei care le pică-n plasă în orci goliți de sens.

Mă uit de multe ori la comentariile pe care le postează asemenea exemplare bolnave la articolele mele. Mă crucesc în momentul în care constat cât de radicală poate fi spălarea creierului. Indivizii respectivi nu-și dau seama de situația penibilă în care se află, au numai certitudini, „știu tot” și repetă fără să se plictisească aceleași șabloane precum pick-up-urile care sar înapoi pe discurile zgâriate. Ceea ce e într-adevăr înfricoșător e că, de cele mai multe ori, asemenea „hipnotizați” nu-și găsesc niciodată calea spre trezire, pendulând toată viața într-o negură infectă.

Lumea care vine e înfricoșătoare. A-ți face loc printre exemplare atât de tembele va fi din ce în ce mai greu, iar a spera în „forța logicii și-a rațiunii” va fi o dovadă de inconștiență. Mă întreabă tot mai mulți oameni normali - înfricoșați de dimensiunea gigantică a tembelismului lumii de azi - ce-i de făcut sau cum ne putem salva. E greu de spus și foarte greu de realizat. Dar nu imposibil. Există metode eficiente pe care mă voi chinui să le pun pe hârtie în perioada care urmează. Este într-adevăr infinit mai greu decât a te lăsa dus de val, însă, cu siguranță, sentimentul de a te simți om și de a-ți admira propria verticalitate nu poate fi egalat de nicio hipnoză sau amorțire a simțurilor.

marți, 25 iunie 2019

Rana deschisă a adopțiilor

Exportul de copii a fost prima problemă care ne-a pus direct pe harta mafiilor internaționale. Începând de la Revoluție, de când cu acele reportaje cutremurătoare din casele de copii, s-a mers pe două direcții: pe de o parte fragilizarea și coruperea sistemului de protecție a copiilor instituționalizați, iar pe partea cealaltă presiunea continuă pentru „simplificarea adopțiilor internaționale”.

sâmbătă, 22 iunie 2019

Despre lupta ta

Nici nu s-a terminat bine golăneala numită alegeri că monștrii restaurației au scos capul cu violență. Plăvanul dă ordine de parcă ar fi în ograda mă-sii: deznaționalizare cu incriminarea penală a spiritului patriotic, aplicarea la liniuță a oricărei recomandări venite dinspre Bruxelles, cedarea brutală a suveranității s.a.m.d. Toate puse pe răboj într-un așa zis pact pentru Europa. N-am văzut pe nimeni să se înfioreze, n-am văzut pe nimeni care să bată cu pumnu-n masă și să spună apăsat că „NE-A AJUNS!”.

Pe partea cealaltă, partidul prezidențial face tumbe în ritmul dictat de circarul Rareș Bogdan în timp ce politrucii de la PLUSR bagă cărbuni pe foc în direcția implementării măsurilor pentru care-au fost înființați: corectitudine politică, sexualizarea societății, legiferarea teoriei genului și absolut tot ceea ce înseamnă măsuri ale agendei negre a comunismului globalist.

vineri, 21 iunie 2019

Pac la războiu, că nu mai e de stat!

Ce să vă spun, oameni buni, trăim vremuri crâncene. Din cauza ploilor anapoda s-ar putea să avem un an agricol prost. Bieții agricultori, cei care an de an se luptă cu ciuperci, fungi, viruși, buruieni și atâția alți dăunători, anul acesta s-au trezit cu probleme generate de precipitații. Ba n-a plouat când trebuie, ba a plouat prea mult. Știe toată lumea care-s greutățile și provocările din agricultură.

joi, 20 iunie 2019

Radarul chinezesc și viitorul previzibil

Cel mai mare premiu din China pentru inovație științifică a fost adjudecat anul acesta de o echipă coordonată de academicianul Liu Yongtan pentru un sistem revoluționar radar. Fiind imun la absolut toate tehnicile actule de bruiaj și deturnare, sistemul chinezesc poate detecta de la sute de kilometri orice intrus în spațiul terestru, naval sau aerian al suprafeței aflate sub monitorizare.

Partea interesantă a sistemului este aceea că poate funcționa pe absolut orice vreme și, de asemenea, poate detecta orice avion, indiferent de tehnologiile de invizibilitate folosite. Aceasta efectiv aruncă în derizoriu tehnologiile militare actuale deoarece, bazându-se pe informațiile și precizia radarului, sistemele antiaeriene de la sol pot pur și simplu să găurească orice intrus.

Începând cu anii 90, tehnologia stealth a fost diamantul armatei americane. Cu ajutorul acesteia, avioanele SUA puteau pătrunde nevăzute în teritoriul inamic unde provocau adevărate dezastre. Tehnologiile radar au încercat să țină pasul cu tehnologiile constructive americane. În special rușii au câteva modele puse la punct, dar care pot fi păcălite prin intermediul așa-ziselor „bombe radar”. 

Radarul prezentat de chinezi nu beneficiază doar de o tehnologie novatoare, dar, suplimentar, e și suficient de compact pentru a putea fi montat pe orice vehicul, obținându-se astfel o mobilitate excepțională.  

Autoritățile chineze au sugerat - prin intermediul presei - că prima „casă” a noului sistem radar va fi una dintre insulele artificiale din Marea Chinei de Sud. Semnalul dat e cât se poate de limpede, anume faptul că încet și sigur China își securizează teritoriul maritim în ciuda belicoșeniilor și sfidărilor americane. Semnalul dat e cât se poate de transparent: „de-acum vă vedem, indiferent sub ce formă încercați să pătrundeți”.

După cum limpede se observă, după ce au tot experimentat tehnicile de copiere, chinezii intră, încet și sigur, pe mult mai profitabilul teritoriu al cercetării fundamentale, inovației și descoperirilor. De-abia de-acum urmează să vedem cu adevărat ce înseamnă China. Ținând cont de baza de selecție excepțional de mare, de seriozitatea cu care este tratată educația, consider că ceea ce vom vedea în continuare din partea acestei țări va fi de-a dreptul excepțional. Ceea ce-ar trebui să înțelegem este că, în istorie, China n-a fost învinsă decât în perioadele în care s-a pus pe tânjeală. Cu siguranță în momentul de față n-avem de-a face cu așa ceva.

marți, 18 iunie 2019

Din nou despre alegeri

Hai să vă spun o șmecherie: alegerile au fost furate.Spuneți că știați? Că miroseați asta? Hmm, sună interesant. Înainte de a continua discuția aș vrea să fiu sigur că știți despre ce vorbesc. În fapt, vreau să vă fie extrem de clar că atunci când spun că „alegerile s-au furat” nu fac o discuție similară uneia de la bere, ci că există dovezi solide care ne conduc spre această concluzie. S-o luăm cu ușurelu'.

În primul rând, în ceea ce privește numărul de participanți, aveam indicii încă de anul trecut că se urmărește o falsificare grosolană a acestuia. Când a fost anunțată cifra de 18.8 milioane de votanți treaba a devenit logică. Poate că eu sunt subiectiv. Dacă vă gândiți că așa stă treaba, hai să vedem cum gândește Dan Șelaru, cu creierul lui de matematician:
În 1992 eram 22,8 milioane, în 2002 eram 21,7, o scădere cu 0,11 milioane anual; în 2011 eram 20,1 milioane, o scădere de 0,16 milioane pe an. Au trecut 8 ani, suntem cu 1,3 milioane mai puțin, adică suntem în țară cam 18,8 milioane.
În aprilie s au plătit 3,56 de milioane de alocații, ne răman 15,3 milioane de cetățeni cu drept de vot.
La o prezenta de 50% înseamnă ca au venit la vot cam 7,6 milioane de cetățeni, nu 9 milioane cat reiese din listele electorale unde sunt trecuți 18,2 milioane de electori.
Atâtea voturi au apărut din pălărie, 1,4 milioane.
Dacă nu vă e limpede, tot Dan Șelaru vă mai dă una, tot cu cifre:

Numărul de alegători de pe liste permanente:
1990 17,2 milioane
1992 16,4 milioane
1996 17,2 milioane
2000 17,7 milioane
2004 18,4 milioane
2008 18,5 milioane
2009 18,3 milioane
2012 18,4 milioane
2014 18,3 milioane
2016 18,4 milioane
2019 18,2 milioane
 

Să-mi explice si mie sociologii, pufoși sau nu, cum intre 1992 și 2004 a crescut numărul de electori cu 2 milioane în timp ce populația a scăzut cu în jur de 1,3 milioane. Chiar nu pricep

Cum nu pricep cum în înca 15 ani, deși populația a mai scăzut cu aproximativ 1,7 milioane, numărul de electori e relativ constant.

Aici e cheia și lacata rezultatelor de la alegeri din 2004 încoace.
E limpede, cred, că avem de-a face cu o fraudă în ceea ce privește numărul de alegători. Cam cât de mare să fie frauda? Și asta se poate calcula. Întrucât avem suspiciunea rezonabilă că au apărut 1.4 milioane de voturi ale „ambasadelor”, putem calcula rezultatele reale ale PSD&ALDE ținând cont de faptul că în urne n-au fost introduse buletine ale acestor partide. Așadar, eliminând cei 1.4 milioane de intruși  ne rezultă că PSD a avut un scor real de 27%, în timp ce ALDE de 5.04%. Asta fără ce-a fost scos de la unii și dat la alții. Că încă se mai practică și de-astea!

Poate că spuneți că avem de-a face cu simple presupoziții bazate doar pe calcule. Știu, afirmația e o aberație în sine. Dar s-o luăm de bună. Mai există alte dovezi? La greu. Una dintre ele este aceea că nu se închid cheile de control. Sunt vreo 3000 de secții de votare unde situația e ciudată rău de tot. În sensul că au intrat în secție un număr X de oameni și de votat au votat X+Y oameni. Unde Y poate însemna câteva mii de oameni. Acum înțelegeți cum de-a depășit UDMR pragul electoral? Și stați că nu-i doar asta! Într-un mod cu totul și cu totul ciudat, în momentul în care stătea să explodeze treaba cu imposibilitatea de validare a alegerilor, a izbucnit scandalul de la Valea Uzului. Ciudat, nu? 

Dacă tot nu vă este clar că s-a furat porcește, ar trebui să mai dați un ochi pe pagina lui Ionuț Apahideanu unde, la vederea proceselor verbale pe care le scoate în evidență n-ai cum să nu-ți dai seama că situația e groasă. Groasă rău! Se vede negru pe alb cum s-au falsificat voturile și de ce nu se închid cheile acelea. Mai mult, confruntați cu „falșu-n acte”, ăia de BEC s-au apucat să șteargă de pe site secțiile cu probleme. Așadar, să rezolve problema din topor.

OK, cred că acum n-aveți niciun motiv să mai spuneți că nu s-a furat. Se vede din avion că s-a furat grosolan, la lumina zilei, fără nicio rușine. S-a furat pentru a scoate campioane partidele Plăvanului, s-a furat pentru a-i ridica pe nulii Ponta&băsescu, s-a furat pentru UdeMereu. E-n regulă, acum știm. Și ce facem? Stăm la o bere și ne lamentăm? Stăm să bârfim, să facem bancuri, să fluierăm a pustiu? Iar ne facem că plouă, iar facem mișto de necaz? Putem face și asta, dar o să rămânem cu ticăloșii ăștia pe cap. Iar ăștia au tupeu, nu ca mămăligile din PSD. Nici n-au trecut bine peste fraudă că ăia de la USR au depus un proiect pentru desființarea Secției Pentru Investigarea Infracțiunilor din Justiție. Iar Barna vorbește deschis despre introducerea unei legi pentru căsătoriile homosexuale. Dacă stați pasivi o să vă călărească la fel cum ne-au călărit staliniștii emanați de tancurile sovietice. Vreți să pățiți ce-ați pățit în anii 50?

Păi ce altceva am putea face? E simplu, se numește plângere penală. O poți face oriunde, chiar și la secția de poliție de lângă tine. Trebuie doar să știi câteva chestii simple:
- dacă ai participat la vot înregistrezi o plângere penală întrucât prin furtul votului ți s-a cauzat o vătămare; dacă n-ai participat la vot sau consideri că n-ai suferit o vătămare, poți face un denunț penal;
- trebuie să-ți treci datele de contact corecte pentru ca organul de cercetare să nu refuze începerea urmăririi penale pe motiv că nu te poate contacta;
- trebuie să descrii fapta, anume fraudă la vot în conformitate cu art. 387 Noul Cod Penal;
- trebuie să indici făptuitorul; poți să-i introduci pe toți cei pe care-i consideri vinovați(nu uitați STS) sau poți să soliciți organului de anchetă să găsească vinovații;
- mai trebuie să mai depui ceva mijloace de probă. E destul dacă imprimi câteva dintre imaginile proceselor verbale de pe pagina lui Ionut Apahideanu. De asemenea, nu uita să specifici că acelea nu sunt singurele probe și că situația este identică la peste 3000 secții de votare unde nu s-au închis cheile.
- semnezi și gata.

În cazul în care nu vrei să te expui, poți face același lucru trimițând o scrisoare recomandată anonimă. Cel puțin au obligația s-o înregistreze și să facă ceva cu ea. Probabil vă întrebați dacă are vreo miză treaba asta. Doar pare că te plângi despre abuzurile Securității brațului juridic al Securității. Fix așa e, dar numai în cazul în care se înregistrează câteva plângeri. Dacă se trezesc cu sute de mii sau milioane de plângeri situația devine groasă și trebuie cineva să miște treburile. În fapt de asta le e frică, de o coalizare a oamenilor. În fața unui asemenea asalt, vă spun sigur că nici dracu nu-și mai pune curul la bătaie.

Poate că ar trebui să ne mișcăm puțin pentru a face treburile să se miște. Am stat prea imobili, prea ne-am lamentat pe net sau la o bere. Hai să mișcăm împreună lucrurile. Nu-i greu! E vorba doar de o coală de hârtie și-un pix. Atât!