Lumea care vine

Rusia anunță în fiecare zi noi arme și tehnologii avansate. Nu am avut timp să vă vorbesc despre giganticul proiect al submarinului cărăuș de gaz lichefiat: un monstru de 360 de metri lungime, 70 de metri lățime și o înălțime de 30 de metri, echipat cu trei reactoare nucleare. Noul monstru al mărilor ar urma să preia gaz lichefiat din exploatările arctice pe un un traseu care trece pe sub calota glaciară, micșorând astfel costul gazului extras de-acolo întrucât, în iernile polare, nu va mai fi nevoie ca gazul să fie preluat de navele-cărăuș de gaz, însoțite de spărgătoare de gheață care să le facă traseu navigabil. În plus, submarinele cărăuș, având autonomie nelimitată - vor putea livra gazul în orice punct din lume, în cel mai scurt timp posibil.


China nu se lasă mai prejos. În afara avansului incredibil în domeniul naval - unde urmează să finalizeze a treia generație de portavioane - a mai făcut un pas uriaș în domeniul tehnologiei de vârf: în semestrul 1 al anului 2020, țara se va deconecta de la sistemul american de poziționare globală. Sistemul chinezesc de poziționare se bazează pe 35 de sateliți(față de 30 cât are GPS-ul american), urmând să ofere posesorului toate avantajele de care, în prezent, se bucură armata SUA: poziționare exactă și autonomie în cazul unui război(cunoscut fiind că GPS-ul, având ca proprietar armata SUA, poate fi oprit oricând rațiunile militare ale SUA o cer).

Mulți sunt depășiți de știrile care vin din punctele fierbinți ale omenirii. Spre exemplu, rezistența Iranului în fața SUA și a Israelului e de necrezut. Republica Islamică rezistă eroic în condițiile în care se bazează doar pe propriile forțe. La fel și eșecul SUA în Siria e șocant pentru cei care, până mai ieri, erau obișnuiți cu logica „jandarmului mondial”. Nu-ți trebuie foarte multe elemente să vezi că se întâmplă evenimente „de neîntâmplat” în urmă cu zece ani.

Nu cred că greșesc dacă afirm că dinamismul Chinei a trezit ursul rusesc. În condițiile în care China excelează în domeniul tehnologic, Rusia are un avânt uimitor în domeniul militar. Iată însă că, „trezirea” vechilor jucători i-a trezit și pe alții. Spre exemplu Turcia a început să emită „pretenții mediteraneene”. Situația din Cipru vă e cunoscută, la fel cum, probabil ați aflat, Turcia va apăra guvernul legitim al Libiei. O afacere care pare a-i fi supărat pe francezi. Aceștia văd că Libia le scapă printre degete și încearcă, prin intermediul Rusiei - capul noii paradigme libiene - să-și reia influența acolo. Și, pentru că am ajuns la Franța, poate ar fi util să ne reamintim declarația lui Macron legată de NATO. La momentul respectiv a fost taxată ca inoportună. Azi însă, privind-o prin perspectiva evenimentelor recente, capătă cu totul alte valențe.

Este limpede pentru oricine că lumea nu mai arată sub nicio formă așa cum o zugrăveau propagandiștii globalismului. De altfel, însăși SUA, prin alegerea lui Trump, a demonstrat că încearcă să-și salveze fundul. Și, cum am ajuns la lumea anglo-saxonă, poate că e util să vedem cum Brexit-ul e un plan asumat de la nivel înalt și nu un accident așa cum afirmau pe la toate colțurile globaliștii socialiști ai lui Soros. Priviți lumea cu ochii prezentului și o să înțelegeți că totul s-a schimbat radical. Tezele globaliste gâjâite de propagandiștii din ce în ce mai lini pe creier și-au pierdut strălucirea, iar totul urmează să facă implozie în momentul în care apele se vor împărți. Dar cum se vor împărți?

Modelul globalist a sleit lumea. Economia mondială e pe butuci. Consumerismul a imbecilizat populația, transformând-o într-o haită animalică alergând permanent după junk-uri comerciale. Mall-urile și supermarket-urile - avangarda modelului globalist de comerț - sunt, în sine, niște uzine artificiale și energofage al căror scop este mai degrabă propagandistic decât economic. Într-un model economic coerent mall-urile n-ar avea cum să supraviețuiască. Însă, în modelul ideologiei globaliste acestea sunt centre esențiale prin intermediul cărora sunt controlate hoardele animalice și care reglează economia. Nu ești prezent acolo - acceptând aprioric doctrina - nu exiști.

Ceea ce vedeți acum este ultima zbatere a doctrinei globaliste și a modelului său de bază, societatea liberal-democratică. Că lumea se schimbă vedem din fierberile existente la nivel înalt, dintre care Trump și Brexit-ul sunt vârfurile aisbergului. Chiar și Forumul de la Davos - altă dată evenimentul spre care se îndrepta atenția tuturor, a trecut pe locul doi. Chiar și reuniunea Bilderberg a fost una prăfuită, lipsită de atenție, un fel de reuniune a unor moșuleți în care, între două flatulențe, se deapănă amintiri. Toate aceste întâlniri unde, în urmă cu câțiva ani oricine ar fi vrut să participe, s-au transformat peste noapte în chestiuni prăfuite, lipsite de strălucire. E semnul că vechea lume se prăbușește, una nouă pregătindu-se să-i ia locul.

Mă întreba cineva de ce rușii se opun modelului global care i-ar avantaja. Sau de ce chinezii - vedeta globalismului - nu bat palma cu americanii care, până mai ieri, erau susținătorii doctrinei. Unde e ruptura? De ce rușii își fac arme și chinezii la fel? De ce au aceste atitudini „separatiste” în condițiile în care modelul globalist îi avantajează? Răspunsul e scurt: pentru că, dincolo de modelul economic, țările și popoarele cu adevărat mari au o cultură și o civilizație, elemente care ar trebui sacrificate pentru ca modelul ideologiei globaliste să funcționeze. Când fac rachete și arme, rușii o fac pentru a-și apăra cultura și civilizația. E un soi de anticorp specific națiunilor mari. Nu acceptă să se dilueze și să se imbecilizeze într-un ocean care le-ar depersonaliza. Acesta este modelul noii lumi: o lume în care primează fibra comună, cultura și civilizația, liantul la care aderăm toți cei care ne-am păstrat umanitatea, refuzând să ne transformăm în roboți.

Așadar, modelul noii lumi este unul multipolar. Vom avea o sferă de influență chinezo-asiatică, o sferă de influență ruso-ortodoxă, o sferă turco-islamică, una franco-colonială, una hispanică - al cărei lider încă nu e decis - una anglo-americană s.a.m.d. Globalismul e înlocuit de imperialismul naționalist, iar în scurt timp lumea se va regrupa după noul model. N-ați întâlnit în acest model Germania? Așa e. Ca de fiecare dată în istorie, Germania e cam ca nuca-n perete: prea slabă pentru a-și dezvolta propria gravitație, dar prea puternică pentru a fi ignorată sau remorcată unui jucător mare. Unde-și are locul Germania e greu de intuit. Americanilor le e frică de un pact ruso-german. Pe hârtie, o asemenea alianță ar fi cu adevărat una de temut, deoarece capacitatea tehnologică germană pusă în linie cu resursele rusești pot crea un pol coerent de putere. Dincolo însă de calculele hârtiei avem oamenii, iar între cele două popoare există există un soi de neîncredere. Opțiunea rusească ar fi cea optimă pentru nemți - gazoductul e un exemplu - dar rămâne să vedem.

Probabil vă întrebați ce se va întâmpla cu țările mici? În mod sigur vor fi înhămate la centrul de putere căruia i se potrivesc întrucât altfel nu vor putea supraviețui. Partea proastă e că noi din nou ne nimerim la intersecția intereselor tuturor. Și-aici e ceva cu adevărat grav întrucât efectiv niciunul dintre centrii de putere care se prevăd nu ne ajută în niciun fel. Și la niciunul nu putem adera 100% convinși că locul nostru e acolo. Momentan jucăm rolul pionului otrăvit anglo-american, un rol în care nu vom mai fi distribuiți multă vreme deoarece devine prea scump și ineficient pentru păpușarii noștri. Atunci vom rămâne cam singuri pe lume, fiind în pericolul disoluției. Și tot atunci vom avea de ales între două direcții , unicele care ni se vor deschide: ori împărțiți între marile centre de gravitație ale lumii, ori pe picioarele noastre, redescoperindu-ne împreună esența, adică acea cultură și civilizație pe care ne-am șlefuit-o de două milenii și care e singura capabilă să ne salveze împreună din tăvălugul care vine. Prima înseamnă împărțire teritorială și depersonalizare accentuată, cea de-a doua unitate și coerență, dar care vine la pachet cu obligativitatea de a te descurca pe propriile picioare. Mi-e greu să spun cum vom ajunge noi.