Zugzwang

Puține vești ies din Bahrain și nu doar de acolo. Există o serie de evenimente care par a scăpa de sub control. Nu se vorbește despre ele, dar există. Iată de ce azi ne vom uita din alt unghi la conflictul de acolo. Și nu numai. 

Un alt fel de cernere

Din punct de vedere ortodox, cernerea reprezintă un proces spiritual de încercare sau testare a credinței, îngăduit de Dumnezeu, prin care se separă „grâul”(virtutea, adevărul, dorința sinceră de mântuire) de „pleavă”(păcatul, mândria, fățărnicia). În ciuda definiției simpliste pe care am dat-o, cernerea este o noțiune deosebit de complexă, pe care doar un credincios adevărat o poate înțelege. 

Două istorii extrem de puțin cunoscute(concluzii)

Materialele de ieri și alaltăieri au făcut una dintre cele mai mici audiențe. Într-adevăr, sunt materiale lungi, dar modul în care omul ocolește subiectele esențiale e fantastic. N-o spun cu vreun regret fix din motivul de a mă exprima liber mi-am făcut blogul. Azi a venit momentul să-mi iau libertatea de a trage concluziile pentru cei puțini care au urmărit subiectul. Ceea ce voi spune va fi, probabil, surprinzător pentru majoritatea cititorilor. Recunosc, gândirea mea e diferită, am anumite standarde care pot fi considerate de alții superficiale, scfandaloase sau, pur și simplu, prostești. Dar discutăm și noi în partea asta de net, ce altceva să facem?

Două istorii extrem de puțin cunoscute(2)

În 1721, la fix 100 de ani de la naștera lui Sabbatai Zevi, în Buchach(Polonia de est, acum Ucraina), se năștea Jakub Lejbowicz(Yankev Leybovitsh), într-o familie de negustori. Traiectoria celui care va deveni „Mesia” Jacob Frank părea a fi una a unui evreu al vremii: în copilărie primise o educație religioasă de bază, după care s-a dedat comerțului. Nimic nu-l scotea în evidență. 

Două istorii extrem de puțin cunoscute(1)

Dacă nu treci prin Salonic la modul superficial - așa cum face marea majoritate a turiștilor grăbiți „să bifeze” - te-ai putea abate pe strada Archeologikou Mousiou, la numărul 30(stația de metrou Efkleidis), acolo unde se află un ciudat monument arhitectonic eclectic, pe numele său Yeni Cami/Yeni Mosque/Noua Moschee. Când vezi clădirea, realizezi că te afli în fața unui eclectism straniu, care te trimite în diverse direcții. Pe de o parte ai impresia că te-ai teleportat în Andaluzia, dar nu știi exact dacă e o sinagogă sau o moschee. Ochiul exersat va distinge modul discret în care geometria sacră islamică a fost „puțin deviată” astfel încât să ajugă pe alocuri să formeze o stele ale lui David. N-ai să găsești nicăieri în lume ceva similar, iar dacă vei avea răbdarea să citești rândurile care urmează vei conștientiza că acel loc este centrul unei istorii pe cât de fabuloase pe atât de bine ascunsă, care ar putea pune sub semnul întrebării legitimitatea unor întregi țări. Dar s-o luăm cu începutul.

Între ciocan și nicovală

Mulți compară ceea ce se întâmplă acum cu Criza Suezului din 1956. Într-un fel există o similitudine aproape trasă la indigo. Strâmtoarea Ormuz are o lățime minimă de aproximativ 39 de kilometri(21 de mile marine). Conform dreptului internațional, apele teritoriale ale unui stat se întind până la 12 mile marine de la coastă. Deoarece strâmtoarea este mai îngustă de 24 de mile în cel mai strâmt punct, nu există ape internaționale acolo, întreaga strâmtoare fiind formată din apele teritoriale ale Iranului(la nord) și ale Omanului(la sud). Am putea aduce în discuție inclusiv faptul că, până prin secolul al XIX-lea Iranul a controlat ambele maluri, ca să nu mai vorbim de teritorii care acum aparțin altora(Bahrain-ul, de exemplu, era în totalitate iranian).

Epoca „profeților cretini”

Am cunoscut la viața mea ceva oameni superiori din punct de vedere spiritual. Suficienți cât să-mi dau seama fără efort când e vorba de un fenomen real și când e vorba de o înșelătorie. Mă rog, din punctul meu de vedere, nu-ți trebuie întâlniri de acest tip pentru a identifica șarlatanii și nebunii. Doar puțină rațiune și picioarele pe pământ. 

De ce Iranul este altceva?

O întâmplare de la începutul actualului conflict pe care, de ceva vreme, țin să v-o spun. Turcia primise informația că e iminentă bombardarea Iranului, devenind cât se poate de clar că războiul va începe. Motiv pentru care s-a activat „planul roșu”. 

Golful în prăpastie sau cheia Iranului

Cu toate că se clama distrugerea a peste 95% din capacitatea Iranului de război, iată că s-a ajuns la cel de-al șaptezeci și treilea val de atacuri aeriene. Rețineți, în trei săptămâni 73 de atacuri aeriene asupra unor ținte diverse din Orientul Apropiat. Prima dată s-a început cu rachete de fabricație veche, aparent întărind bănuielile dușmanilor care-au sărbătorit mult prea devreme îngenuncherea statului iranian. 

Hermann von Keyserling - Psihanaliza Americii

Kafka a avut o superbă intuiție asupra Americii în romanul cu același nume, văzând limpede capcana „visului american” și modul în care aceasta acționează exact ca o momeală pentru pradă. Care pradă e omul, mai precis acea esență a sa la care trebuie să renunțe pentru a se transforma într-o rotiță a unui aparat birocratic imens și dezumanizat. La cinci ani de la moartea lui Kafka apare „America Set Free” a contelui-filosof Hermann von Keyserling. Aparent, între cele două scrieri nu e nicio legătură. Tocmai de aceea, dincolo de cronică, vă invit să constatați modul plenar în care marile spirite se ating. 

Fără doar și poate,  Keyserling e o figură unică și misterioasă a peisajului cultural european. Mulți îi spun lui filosof, în timp ce alții remarcă atitudinea sa aristocratică și cosmopolită, care-l fac să aibă o viziune unică asupra lumii. Aș insista, în special, pe apartenența sa aristocratică, de modă veche, cea care-i dă unicitatea. Keyserling este, dincolo de scrierile și ideile sale, o frescă a vârfului aristocratic, a idealului omului eliberat de cele materiale și preocupat de construcția sa ca om. 

America Set Free, tradusă la noi sub titlul Psihanaliza Americii, nu este o lucrare de psihanaliză în sensul freudian, ci o radiografie culturală și spirituală a societății americane din perioada interbelică. Keyserling încearcă să înțeleagă „sufletul” națiunii americane, intuind forța sa de creștere și determinarea de a deveni puterea dominantă a lumii. Astfel o supune analizei prin lupa sa pătrunzătoare, pentru a ajunge la o imagine mai clară decât o disecție multi-dimensională. Înainte de a pătrunde în subiect, menționez faptul că această carte a fost scrisă direct în engleză, asemeni unui manifest pe care aristocratul nostru a dorit să-l ofere direct spațiului respectiv.

Keyserling nu vede America ca pe o civilizație matură, ci ca pe un experiment gigantic. El consideră că americanii sunt, în esență, un popor „primitiv”, dar acest primitivism nu-l vede într-un sens peiorativ, ci filosofic: americanii sunt plini de energie vitală, dar lipsiți de profunzimea istorică și culturală a Europei.

Cartea arată într-un mod clar cum standardizarea obiectelor(adică ceea ce numim acum „producția de masă”) a dus la o standardizare a gândirii. De asemenea, remarcă presiunea imensă de „a fi ca ceilalți”, ceea ce el observă că e o formă de tiranie socială mai puternică decât orice dictatură politică europeană.

Omul modern american este, în analiza sa, înscris în conceptul „The Chauffeur Type” - omul-șofer. El este expert în manevrarea mașinăriilor și a tehnologiei, dar nu are nicio curiozitate despre „motorul” spiritual al existenței. Este tipul uman care trăiește la suprafață, fiind extrem de eficient în acțiune, dar gol pe interior. Vi se pare cunoscut? Aveți puțintică răbdare pentru că urmează și alte surprize.

Keyserling susține că America este o societate dominată de femei, considerând-o mai degrabă un „matriarhat social”. El argumentează că, în timp ce bărbații sunt ocupați exclusiv cu afacerile și acumularea de bani, femeile controlează cultura, educația și standardele morale, creând o societate centrată pe confort și securitate, mai degrabă decât pe aventură spirituală sau eroism.

Spre deosebire de europeanul care este adesea paralizat de prea multă analiză, americanul este definit de acțiune. Totuși, Keyserling avertizează că această fugă de singurătate și de reflecție face ca poporul american să fie vulnerabil în fața crizelor spirituale. De altfel, scopul scrierii-manifest nu este acela de a desființa America, ci de a o „elibera”(de unde și titlul original), considerând că dacă America reușește să combine energia sa brută cu o cultură a spiritului și a individualității, ar putea deveni cu adevărat lumina lumii.

Poate pentru unii e greu de înțeles ce relevanță mai poate avea acum o carte scrisă în 1929. Pe mine mă apucă furnicăturile constatând că de-abia de-acum cartea devine mai necesară decât oxigenul, fiind mai mult decât aplicabilă stării în care am ajuns. Marea tragedie a Europei este dată de pierderea direcției sale, de dizolvarea în acidul dezintegrant american. În timp ce Europa lui Keyserling încă mai avea spirit, actuala Europă e o masă amorfă, epuizată, fără energia primordială specifică Americii, dar absolut lipsită de profunzimea istorică și culturală, care în alte vremuri îi era ADN-ul. 

Cu toate că Psihanaliza Americii(America Set Free) era o carte menită Americii, acum, după ce drogul american a cuprins aproape întreaga lume, devine un manifest pentru fiecare, iar Keyserling un soi de „om cu portavoce” care ne strigă din hăul timpului, avertizându-ne că ne pierdem ca oameni intrând într-un mecanism infernal, genial intuit de Kafka.

Fără doar și poate, apariția în limba română a acestei radiografii a Americii este mai mult decât binevenită și pare apărută într-un moment perfect ales, chiar dacă e o întâmplare. E nevoie, în situația tulbure de azi, să vedem unde am ajuns și care sunt consecințele. Inclusiv actualul conflict din Iran va căpăta valențe inedite în momentul în care veți percepe esența cărții. Veți înțelege atunci că nu avem de-a face cu un simplu conflict între două armate, ci între două culturi diametral opusă: cea feminizată, a confortului și a pierderii individualității în interiorul „mașinăriei”, contra celei a spiritului încadrat în istorie, valori religioase și comunitate, dar individualist și autonom, pentru care eroismul reprezintă o valoare, nu o sursă de frică.

Nu închei înainte de a-i mulțumi lui Horațiu Pușcașu pentru munca excelentă pe care o face în tăcere. A te încăpățâna să aduci publicului autohton scrieri atât de valoroase, e de remarcat. Lumea nu știe că activitatea editorială e una spinoasă, care mai mult te costă și a cărei unică satisfacție este reușita de a aduce la lumină cărți valoroase, pe care le-ai descoperit și pe care vrei să să le descopere și ceilalți de lângă tine. Culmea, aceste edituri mici și încăpățânate sunt cele care pompează oxigen pe piața noastră ultra-saturată de mizerii și șabloane subvenționate de societatea superficială în care suntem scufundați cu forța.

Cartea o puteți achiziționa doar de pe site-ul Editurii Sens. 

„Invincibilul” e de fapt doar o goangă de marketing

Ieri s-a petrecut un eveniment militar în premieră absolută. Unul care are capacitatea de a dărâma ideea de infailibilitate americană. Este vorba despre lovirea unui F-35 american de către antiaeriana iraniană. Cei care nu știu, ar trebui să realizeze că F-35 a avut parte doar de publicitate, nefiind implicat în nicio luptă reală. S-a spus despre el că este un avion absolut de neatins, că e o tehnologie aproape extraterestră. Că treburile sunt putrezi mi-a rezultat din momentul în care presa a exultat ridicând în slăvi doborârea primului avion de către un F-35 în luptă. Da, s-a petrecut în Iran, iar avionul respectiv era un F14 de antrenament, ceva similar MIG-urilor noastre.

Ultima aventură a clovnului nebun și sfârșitul lumii pe care o știm

Nu e cazul să vă îngrijorați, nu e cazul să vă arătați uimiți, ci e timpul să realizați că intrăm în negură. Indiferent de partea cu care simpatizați, rezultatul va fi același. Răul a fost făcut, ieșiri nu prea mai există. Idioții planetei s-au jucat cu chibriturile în depozitul benzinăriei și acum, aflându-ne în momentul exploziei, nu știu dacă mai încălzește pe cineva destinul piromanilor.

Ali Larijani și Cutia Pandorei

Ali Larijani asasinat! Israelul exultă absolut aberant. Șefii militari spun că e o lovitură teribilă. Iar oamenii îi cred, în condițiile în care realitatea e cu totul alta. Larjani nu a fost omorât în vreo locație ultra-secretă, nu a fost vânat în vreo hrubă despre care nimeni nu știa nimic. Nu, a fost ucis acasă la el, de o rachetă lansată spre locuința sa. Ali Larijani nu se ascundea, la fel cum nu s-a ascuns nici Khamenei. Și asta ar trebui să vă ridice numeroase semne de întrebare.

Ce trebuie să știți? Larijani era, în esență, un intelectual desăvârșit, cu o largă deschidere. Fin cunoscător al filosofiei occidentale, om care a deschis căi de comunicare inclusiv cu Vaticanul, Larijani era tipul de personalitate cu care se putea sta de vorbă „pe limba occiodentală”. Omorârea sa - dincolo de faptul că din punct de vedere operațional nu a ridicat absolut nicio problemă - e un act de o prostie greu de înțeles. Motivul e simplu: vor regreta când vor vedea cine va veni în locul său!

L-au omorât pe Khamenei și în locul său a venit Mojtaba Khamenei. Acum se plâng deoarece Mojtaba e radical diferit de tatăl său. E un spirit războinic și dornic de răzbunare. Consideră că „a venit ceasul”, iar de-aici nimic nu mai contează. Numeroși experți  occidentali de calibru spun ceea ce vă spun eu acum: spre deosebire de tatăl său, Mojtaba Khamenei se va dovedi un coșmar pentru Israel și SUA. Și-ar mai fi ceva demn de înțeles: în vremuri de pace, Mojtaba n-ar fi avut nicio șansă să ajungă Ayatollah!

Constatarea mea în ceea ce privește modul în care s-au așezat evenimentele se va dovedi surprinzătoare pentru mulți: dacă vreun dușman atroce al SUA și Israelului le-ar fi fost pus la butoane pentru a le provoca dezastre, n-ar fi reușit ceea ce a reușit cuplul de idioți Trump&Netanyahu. Mulți mă acuză că vorbesc cu ură despre SUA și că am ceva cu Trump. Ce-aș putea avea cu Trump? Constat doar cât de idiot e. Iar în ceea ce privește SUA, a constata decadența în care se află nu e un act de ură, ci pur și simplu o relatare a realității. Vă uitați la cum e SUA acum? A cerut ajutorul aliaților pentru a debloca Strâmtoarea Ormuz și toți i-au întors spatele. Când vreodată s-a întâmplat un act de o asemenea sfidare? Și, dacă mai adaug că țări care au refuzat, precum Germania, Italia, Japonia sau Coreea de Sud, au statut de țări aflate sub ocupație, tabloul e complet. SUA a rămas fără putere inclusiv în ceea ce privește vasalii săi. Da, oricând se vor găsi lingăi scârboși - așa cum ne dovedim a fi noi - care să se pună preș, însă relevanța acestora e una minoră în ecuația mondială de putere. 

Revenind la conflictul din Iran, o să vă spun adevărul. Știți de ce Coaliția Epstein e dezarmată în fața Iranului? Pentru că, în realitate, nu au obiective militare reale împotriva cărora să lupte. Adevăratele obiective militare iraniene se află adânc îngropate în pământ, la adâncimi la care nu pot ajunge rachetele dușmanilor. Astfel, orice bombardament e inutil. De aceea Coaliția Epstein a trecut la atacuri teroriste: au bombardat depozite civile de combustibili sau instituții publice. În realitate, din punct de vedere militar, nu au ce face.

Pe un Ali Khamenei, care nu se ferea, l-au omorât. Pe Larijani care, de asemenea, îi sfida, l-au omorât. Doar că rezultatul e mai rău decât cred. E disperare mare că nu au habar unde e Mojtaba Khamenei? La fel va fi disperarea mare când vor vedea că nu știu unde se va afla înlocuitorul lui Larijani. Care, cu siguranță, nu va fi unul „moderat” ci o figură dură. Pentru că realitatea o impune. 

Să vă mai spun ceva: președintele Pezeshkian, ministrul de Externe Araghchi sunt, de asemenea, oameni care nu se feresc. La fel ca și Ali Larijani, sunt indivizi cărora nu le e frică de moarte. În Iran martirajul e o instituție, iar celor de-acolo nu le e frică de moarte. 

Veți întreba, probabil, de ce nu face la fel și Mojtaba Khamenei. Ei bine, pentru a înțelege comportamentul trebuie să ai habar de cultura și civilizația de-acolo. Practic, ceea ce face conducerea înlocuită a Iranului este traseul Imamului Ascuns. Așa cum „Al-Mahdi”(Cel Ghidat) a intrat în ocultație pentru a-și duce la îndeplinire misiunea, la fel cei care vin la conducere ca înlocuitori ai unui martir intră în ocultație pentru a duce la capăt misiunea, anume războiul împotriva SUA și Israel. 

Idioții din conducerea SUA și a Israelului, când se bucură precum niște maimuțe că au reușit eliminarea unor lideri care erau facil de eliminat prin faptul că nu se ascundeau. Însă nu-și dau seama că intră într-o luptă fără întoarcere, cu un dușman absolut nevăzut. Este de așteptat ca Mojtaba Khamenei, până la terminarea războiului, să nu se mai arate deloc în public. La fel va face fiecare lider înlocuit. Iar lupta o să fie infinit mai aprigă față de ceea ce a fost până acum. Și din ce în ce mai fără reguli.

În timp ce nebunii se bucură, bolovanul se rostogolește spre ei. Iranul e altceva, mult mai subtil din punct de vedere cultural sau ideologic, astfel încât nebunii care au început acest război inutil nici n-au habar că, în realitate, au deschis Cutia Pandorei. 

Corupție până la cap! De ce Epstein este cheia conflictului din Iran?

Sunt unii care cred că denumirea „Alianța Epstein” este doar o bagatelă inteligentă, inventată de cineva din domeniul propagandei. Ce-i drept sună bine, e inteligent construită, dar asta nu înseamnă că e precum unei imagini de marketing, adică ceva gonflat, bun să stea în față doar cât timp durează campania publicitară. Aș spune că, în general, acesta este destinul nedrept al imaginilor prea conforme cu realitatea: cu toate că sunt reale, nimănui nu-i vine să creadă asta!

Cele mai recente evoluții din Golf

Cine seamănă vânt, culege furtună. O știm deja, dar unii dintre cei care se cred mai cu moț n-o știu. De exemplu, cuplul tragicomic Trump-Netanyahu. Credeți că Trump s-a gândit vreun moment că „înapoiații” ăia de iranieni îi vor ridica vreo problemă? Credeți că Netanyahu  s-a gândit vreo clipă că de la Iran i se va trage? Aiurea. Ambii erau cuprinși de entuziasm: „încă un vânat pe care o să-l ronțăim în jurul focului de tabără”.

Pacea nu poate exista decât fără SUA!

Există o dezvoltare curioasă pe frontul iranian. Am tot vrut să o scriu, dar am așteptat confirmări. Încă nu am în totalitate, dar observ un pattern interesant: pătrunderile în spațiul aerian iranian sunt din ce în ce mai rare și mai complexe pentru atacatori. Atacul american asupra Insulei Kharg - cel ridicat în slăvi de Trump - a fost efectuat cu:

• Rachete Tomahawk(BGM-109), lansate de pe distrugătoarele aflate în Golful Oman. 
• Muniție JDAM, adică bombe ghidate prin GPS lansate de bombardiere strategice B-52H Stratofortress și B-2 Spirit.
• Rachete AGM-158 JASSM, rachete stealth cu rază lungă de acțiune, lansate de la distanță siguranță pentru a penetra sistemele de apărare antiaeriană iraniene de pe insulă.

Vedeți ceea ce văd eu, anume că a fost un atac lansat de foarte departe de spațiul aerian iranian? Inclusiv în postările sociale din zona Israelului se vorbește despre faptul că antiaeriana iraniană este din ce în ce mai puternică. Iar aici avem un mare semn de întrebare.

E drept că rușii și chinezii au dat dispozitive antiaeriene, dar acestea nu prea s-au văzut. De văzut nu s-au văzut nici avioanele rusești. De fapt s-au văzut extrem de puțin, atunci când au atacat bazele militare din Irak. Care-i treaba?

Pare că iranienii au așteptat primul val al atacurilor cu antiaeriana în buncăre. Probabil de teama de a nu se întâmpla la fel ca data trecută, când forțele infiltrate de Israel în Iran au inactivat antiaeriana într-o mișcare remarcabilă. Acum vedem ieșind la suprafață echipamente antiaeriene din ce în ce mai complexe, care au întărit extrem de mult antiaeriana. 

Bavar-373, denumit și S-300 iranian, este cel mai avansat sistem iranian(produs intern) cu rază lungă de acțiune, utilizând radare cu scanare electronică activă(AESA) și rachete Sayyad-4B. Sistemul, în varianta modernizată, poate detecta ținte de la 450 km și le poate intercepta la peste 300 km, la altitudini de până la 32 km. Există însă ceva foarte interesant. Recent, sistemul a fost dotat cu capabilități de detecție pasivă, pe baza amprentei termice(IRST - Infra-Red Search and Track și pe senzori electro-optici). Spre deosebire de sistemele cu radar, sistemele IRST caută pe cer diferențe de temperatură și, după ce obțin coordonatele, lansează atacul. Astfel, avionul nu mai poate detecta existența unui radar și poate fi luat prin surprindere. Pare că  avionul-cisternă KC-135 Stratotanker din Irak a fost dat jos cu un manpad Misagh-3 îmbunătățit, cu toate că unii avansează ideea folosirii de către o miliție locală chiar a unui 9K333 Verba de origine rusească(de aici venind inclusiv nervozitatea lui Trump în legătură cu „ajutorul pe care îl oferă Rusia”). 

Încet, încet, Iranul își securizează spațiul aerian, introducând din ce în ce mai multe echipamente în joc. Și mai e ceva: distrugerea radarelor americane continuă. După ce le-au distrus pe cele scumpe, Iranul are un program de distrugere a celor convenționale, de exemplu cel instalat la Ambasada SUA din Bagdad. De ce face asta? Pentru că dorește să pornească un atac aerian masiv împotriva bazelor americane de proximitate, și chiar asupra forței navale staționate în jurul său. Atacul se va efectua cu  avioanele Su-35 din dotare, care în prezent se află tot în subteran.

Încă o știre: SUA retrage o mare unitate de pușcași marini din Japonia, mutând-o în Orientul Mijlociu.  De asemenea, s-a apucat să vopsească în galben tancurile. Ce vă spun toate acestea? Părerea mea e că se urmărește un nebunesc atac terestru. Și, cel mai probabil, vârful de lance va fi utilizarea unității de pușcași marini pentru ocuparea Insulei Kharg. Sincer, va ieși scandal mare! Soldații respectivi sunt efectiv sacrificați de SUA. Cum vor juca? Vor debarca pușcașii marini acolo și vor spune că petrolul iranian se vinde doar prin ei, așteaptându-se probabil că iranienii să-și bombardeze singuri insula, distrugând echipamentele de acolo. Are vreo noimă? Evident că nu. Iranul poate da un ultimatum și, în cazul în care soldații americani nu părăsesc insula, pot distruge celelalte terminale de pe Strâmtoarea Ormuz. Iar astfel e stop joc. Inclusiv amenințarea cu un atac terestru poate provoca dezastru în zonă. Dar nimic nu trebuie să ne mai mire atâta timp cât un degenerat ca Trump are frâiele puterii în mâini.

Doar escaladarea continuă: prin nu știm ce mijloace, iranienii au făcut rost de identitatea piloților care au efectuat raiduri asupra Iranului. Inclusiv de datele celor responsabili pentru atacul monstruos asupra școlii de fete. Și, ca să nu existe discuții, le-au publicat datele lor și ale familiilor lor, considerându-i surse legitime. Astfel, multe dintre rachetele îndreptate împotriva Israelului au fost direcționate spre casele piloților care au participat la atac. Iar în cazul celor americani, este posibil ca Iranul să declanșeze operațiuni direct în SUA, ceea ce va fi devastator pentru Trump. Desigur, Trump va spune că sunt operațiuni teroriste, uitând de modul în care ei au acționat în Iran.

Ceea ce remarc în acest moment este faptul că războiul se îndreaptă iremediabil către un punct de la care nu mai există întoarcere. În opinia mea, la acest moment, Israelul este făcut praf. Și abia de-aici încep problemele. În cazul în care se va reuși blocarea politică a lui Trump, o să avem o problemă cât casa acolo. Vreau să le repet tuturor celor care se entuziasmează că Israelul va dispărea de pe hartă, că se grăbesc și, mai mult, că sunt aberanți. Dispariția Israelului ar conduce teribil la complicarea situației geopolitice mondiale. Israelul nu trebuie desființat, ci trebuie corectat. Trebuie să i se reducă tentațiile militariste și să fie învățat să colaboreze cu vecinii, nu să trăiască într-o continuă amenințare.

Credeți sau nu, cheia întregii ecuații stă în Iran. În cazul în care se ajunge la o înțelegere clară cu Iranul, astfel încât niciuna dintre părți să n-o mai considere pe cealaltă dușman, se rezolvă întreaga ecuație. Într-adevăr, mai trebuie tăiate rădăcinile salafiste care alimentează terorismul via Arabia Saudită - lucru destul de facil - iar Israelul reîntors în granițele sale. Fără Gaza, fără West Bank, fără Înălțimile Golan și cu o revenire la administrarea internațională a Ierusalimului. Știu că poate suna dureros pentru Israel, dar cred că, în condițiile unui climat de pace, chestiunile acestea vor deveni minore. 

De asemenea, ca o garanție suplimentară în direcția păcii, SUA trebuie să părăsească Golful Persic. Au făcut atâtea prostii acolo încât cel mai bun lucru care se poate întâmpla zonei este închiderea bazelor americane. 

Vreau să vă spun un lucru: deja lumea e epuizată de scenariile aberante în care suntem tăvăliți, indiferent de naționalitate. Dacă noi, aici, ne-am plictisit, vă dați seama ce chef are de război omul de rând din Orientul Mijlociu, care aude doar bombardamente, care stă fără energie electrică și care are hrana raționalizată. Hai să fim serioși și să înțelegem că toate problemele se pot rezolva. Și, da, aș merge inclusiv pe grațierea lui Netanyahu - dac-o mai fi în viață - cu condiția părăsirii puterii. Israelului i se poate garanta teritorialitatea și altfel, nu obligatoriu prin târârea sa într-o cursă aberantă a înarmării. 

O să spun ceva mai mult, anume că, din punctul meu de vedere, Israelului i s-au furat anii de dezvoltare cu programul militarist pe care și l-a auto-impus(su i l-au impus elitele sale). A trăi în pace cu vecinii e o artă, pe care trebuie să o învețe. Ar fi un minim cadou pe care tartorii războiului l-ar face oamenilor ălora care au mers acolo lăsând cariere de succes și poziții bune în societățile din care-au plecat, strict pentru a-și construi țara. Și care, dincolo de șocul strămutării, al transformării într-un nimeni într-o masă amorfă, au avut parte de-a lungul timpului doar de insomnii cauzate de tot felul de conflicte absolut inutile, bune doar pentru a justifica scenariul militarist pus pe tapet de o minoritate. 

Suntem foarte aproape de momentul zero, cel de la care nimic nu se va mai putea întoarce. Cineva trebuie să ia măsuri, iar acel cineva trebuie să fie o entitate echilibrată, formată din state aflate atât în siajul Israelului/SUA, cât și în siajul Iranului. Astfel, un grup distinct, având un nucleu al UE și un nucleu format din China și Rusia, grup prezidat de Oman, ar putea ajunge urgent la o înțelegere. Iranul sunt ferm convins că poate renunța la programul său nuclear și la amenințările asupra Israelului dacă îi sunt ridicate toate restricțiile și nu mai au loc agresiuni la adresa sa. Hezbollah poate fi lăsat să reprezinte doar interesul șiiților din Liban, demilitarizându-se treptat. Regimul din Siria poate fi schimbat cu unul multi-etnic și multi-confesional, care să garanteze drepturile minorităților și echidistanța statului față de religiile de-acolo. Rebelilor Houthi li se poate garanta pacea în teritoriul pe care-l ocupă, sperându-se că până la urmă Yemenul se va reunifica pe un model isteț multi-confesional. Iar Gaza și West Bank trebuie lăsate să existe independent, fără amestec extern. 

Cu toate că pare complicat, sunt doar câteva tensiuni care trebuie demontate. Culmea, tensiunile despre care vorbesc sunt absolut artificiale. Și mai e un element pe care trebuie să-l conștientizeze toată lumea:  pacea nu poate exista decât fără SUA! Și nu e valabil doar acolo, ci peste tot în lume.

Realitatea pe care nimeni nu vrea să o vadă

O să fiu scurt în dimineața asta pentru că-mi lipsește timpul. Spun în treacăt că azi noapte Iranul a avut cel mai puternic atac asupra Israelului. N-a folosit multe rachete multe, ci rachete masive, care au făcut prăpăd. În special una dintre ele înțeleg că a provocat un incendiu masiv în Tel Aviv. Racheta respectivă nu fusese testată domestic tocmai din cauza dezastrului pe care-l face. Israelul a fost folosit ca poligon de testare.

Americanii pun bocancul pe România pentru a o arunca în război. Care război? Oricare!

Ieri mulți spuneau că este o legătură între vizita limbricului de la Kiev la București și vizita pe care urmează să o aibă azi la Paris. Nu știu ce să zic. Mi se pare destul de superficială opinia. Spun asta nu pentru că ignor realitatea, ci pentru că lumea pare a uita „elefantul din încăpere”.

România intră în război!

CSAT-ul, instituția aia plină de incompetenți, care a stat la baza loviturii de stat din 2024(văzând „ruși verzi pe pereți”), s-a întrunit acum pentru a băga România în război. Știu, îmi veți repeta ceea ce spune propaganda, cum că americanii aduc doar elemente defensive și alte asemenea aberații. Evident că e fals!

Avioanele de alimentare sunt utilizate ca suport pentru bombardierele strategice. Sunt utilizate pentru alimentarea în zbor a bombardierelor, prelungindu-le raza de acțiune. Și ghiciți unde merge bombardierul ăla! Evident, aă bombardeze Iranul. Asta înseamnă că avionul care îl aprovizionează face parte din forța ofensivă! Hai, spuneți-mi, nu vă simțiți jigniți când sunteți făcuți proști în față de niște unii ca Nicu Psihicu și grupul de securiști din CSAT?

În ceea ce privește dronele și restul echipamentelor pe care americanii vor să le aducă aici, din nou treburile sunt absolut neclare. De ce-ar avea nevoie de noi pentru drone? Nu putem ști, dar tocmai pentru faptul că nu are logică nu înseamnă că nu e ceva „scris cu litere mici” care, mai târziu, s-ar putea să-și arate partea urâtă. 

Chestiunea de la care trebuie să pornim este cea de bază: în conflictul din Iran, SUA și Israelul sunt agresori, în conformitate cu dreptul internațional! Acest statut justifică orice reacție din partea Iranului și a eventualilor săi aliați(de exemplu, Coreea de Nord, deținătoare de rachete balistice intercontinentale, dotate cu focoase nucleare). Reacțiile pe care este îndreptățit să le aibă Iranul nu se opresc doar la statele  agresoare - SUA și Israel - ci și la toți aliații sau la zonele de pe teritoriul cărora se execută eventuale atacuri către Iran. După cum bine ați văzut în Golf!

Prin acceptarea cererii SUA, România devine automat beligerant în acest conflict, fiind considerată stat agresor. Nu o spun eu, ci Rezoluția 3314 a ONU care specifică limpede că „Acțiunea unui stat care permite ca teritoriul său, pe care l-a pus la dispoziția altui stat, să fie utilizat de acel stat pentru a comite un act de agresiune împotriva unui stat terț”. Astfel, Iranul are dreptul la autoapărare, reglementat în articolul 51 din Carta ONU! 

Și mai e ceva care e trecut la „și altele” cu prea mare ușurință. Iranul are un Parteneriat Militar cu Rusia. Acest parteneriat conține o clauză de „Non-Asistență pentru Agresor”. Prin aceasta, dacă una dintre părți este atacată, cealaltă se obligă să nu ofere niciun fel de ajutor militar sau economic agresorului. 

Noi, fiind considerați agresori, pe o piață din ce în ce mai firavă a hidrocarburilor, inclusiv cumpărarea la prețul pieței a hidrocarburilor rusești poate fi considerată un ajutor, astfel încât rușii au obligația de a se abține în a ne vinde nouă și celorlalți acoliți ai agresorilor respectivele produse. Știu că acum cei cu creierii franjuri vor spune că oricum noi sancționăm Rusia, dar, pe măsură ce penuria se va agrava, aprovizionarea va deveni extrem de problematică. 

Aceasta însă este consecința cea mai puțin îngrijorătoare acum. Ceea ce trebuie să înțelegem este că Iranul are ACUM tehnologia de lovire a teritoriului României. De asemenea, rachetele lor au fost auto-limitate la o rază de 2000 km, dar, prin tehnologiile pe care le dețin, pot oricând să mărească raza de acțiune a acestora. În condițiile în care SUNTEM AGRESORI, ne putem trezi cu consecințe!

Nu mai vorbesc de posibilitatea ca actualul conflict să degenereze, iar Rusia și China să se alăture oficial Iranului. România, aflată în barca greșită, nu va avea absolut nicio posibilitate de a rămâne neutră! Vom fi considerați din start agresor.

Nicu Psihicu a fost deosebit de pervers. Pentru a nu lua el decizia, a trimis-o spre Parlamentul Trădării Naționale. Acolo sunt două tabere: cea a așa-zișilor pro-europeni, care votează cu două mâini pentru și opoziția zisă „suveranistă” care va vota și cu mâinile și cu picioarele, ca să arate că ei sunt cei mai pro-americani posibili. Toți niște dobitoci!

Sunt ferm convins că cererea SUA va fi aprobată fără probleme. Dar și mai interesat aș fi dacă toți acești idioți își vor asuma vreodată prețul prăpădului la care ne expun. Ceea ce trebuie să înțeleagă este că, în conformitate cu același drept internațional, „liderii politici și militari ai statului-gazdă pot fi trași la răspundere de tribunale internaționale pentru complicitate la crime de agresiune”. Cei care uită istoria sunt obligați s-o repete. Presimt că, din nou, când toți limbricii ăștia vor umple pușcăriile, nimeni, dar absolut nimeni, nu va avea milă de ei! Și iar peste ani, niște unii nai prostănaci și mai uituci - așa ca noi - se vor întreba „de ce?”. 

Coșmarul în care ne aflăm

Dacă derulăm istoria recentă cu doar o lună înainte, ce ne rezultă? O lume care încă se chinuia să rămână normală. Oamenii își făceau planuri de concediu care includeau vizite în Iran, Emirate sau, dacă mergeau mai departe, preferau să facă o escală de 2-3 zile în Qatar s.a.m.d. Cu doar un an în urmă lumea răsufla ușurată deoarece scăpase de administrația dementă a lui Biden. Și oamenii chiar aveau speranțe, crezând că se termină coșmarul. De unde să știe omul simplu că poate exista un cretin chiar mai mare și mai periculos decât Biden?  Cu doar patru ani în urmă, era bucuria scăpării de farsa COVID, de amenințările cu vaccinarea forța și toate nebuniile unor minți bolnave. De unde să știe oamenii că risipa de fonduri publice cu războiul din Ucraina va fi infinit mai mare și mai deșănțată decât cea cu vaccinurile? Și doar cu șase ani în urmă, lumea nici nu avea habar de aberațiile în care va fi târâtă. Realizați că sunt șase ani de coșmar?

Și coșmarul continuă. Ca să înțelegeți cu cine aveți de-a face vă citez din memorie. Trump întrebat de un reporter spune că războiul s-a terminat. Reporterul revine spunându-i că Secretarul Hegseth a declarat că războiul abia a început și va dura mult până la finalizare. Replica lui Trump? „Ambele variante pot fi adevărate”. Ăsta-i omul, cretin „by design”. Ideea e că nimeni nu se miră de discursul său aberant. Toți dau din umeri nepăsători. Păi cum, mă, după ce ați avut un ramolit cu demență senilă acum digerați aberațiile unui tembel mai mare decât ăla?

Antony Blinken, fost Secretar de Stat, spune într-un interviu că Israelul a încercat să facă presiuni asupra Administrației Obama, transmițând informații false în privința Iranului și căutând să implice SUA în război. Obama a replicat spunând că în locul războiului este mai bună o diplomație puternică. Și asta a făcut. Atunci a fost și perioada de deschidere a Iranului, când Hassan Rouhani(bănuit a fi agățat de serviciile occidentale) a fost împins președinte al Iranului, cu politica sa reformistă. 

Dar totul a fost în zadar întrucât Israelul caută cu orice preț o răzbunare istorică pentru 1978-1979. Iar când dorința de răzbunare vine și pe fondul unui politician tembel, capabil să împingă țara în dezastru pentru a-și rezolva problemele penale, iată un mix toxic, conducând spre dezastru. M-a lovit în cap zilele trecute declarația președintelui statului Israel, conform căruia „nu se poate pune acum problema grațierii(lui Netanyahu) întrucât țara este în război”. Înțelegeți nebunia? Toată tevatura a fost generată pentru că unui nemernic  mincinos îi e frică să-și asume problemele penale pe care le are! Stau să mă gândesc, oare acum, după ce fratele i-a fost omorât în bombardamentul iranian de aseară, s-o simți mulțumit? Cât de ticălos să fii ca să-ți condamni neamul la suferințe și poate chiar la moarte doar pentru că nu vrei să te confrunți cu consecința propriilor fapte? 

În ceea ce-l privește pe Trump nici nu cred că mai are sens să insistăm. E prost și-atât! Toată lumea a dat vina pe Israel pentru atacul asupra școlii de fete din Iran. Doar că analiza datelor a constat altceva, anume că școala a fost atacată cu rachete Tomahawk. Ce credeți că a răspuns idiotul? „Racheta Tomahawk care a lovit școala de fete putea fi a altora. E o rachetă generică”. Ce să-i mai ceri? E complet prăjit. Nici să mintă nu știe. V-am spus de-atâtea ori: luați în seamă ipoteza prostiei deoarece vă va răspunde multor dileme!

Înainte de a încheia vă mai dau o mostră, de data aceasta de inteligență. Fostul premier qatarez, șeicul Hamad bin Jaber a spus că „de îndată ce vom declara război Iranului, America se va retrage din conflict, va vinde arme ambelor părți și va exploata resursele noastre, în acest fel învingându-ne”. Sunt vorbele unui politician fin, care știe ce spune.

Pe de altă parte, văzând ce se întâmplă în Israel și cunoscându-l pe Trump, mi-e teamă că idiotul planetei plănuiește un atac nuclear asupra Iranului, cu scopul de a-i pacifica. Așa ceva este absolut neacceptabil, dar pe cretinul de la Casa Albă îl văd capabil să deschidă Cutia Pandorei. Marea lui problemă e că, din punct de vedere nuclear, sunt mulți egali la masă. Ca să nu mai spunem că sunt și unii care chiar au o determinare mai mare decât infatuarea lui Trump și totul pentru a-i frige o nucleară-n bot! Și de-aici începe nebunia, iadul sau  cum vreți să-i spuneți.

Vă vine să credeți că în urmă cu doar șase ani totul era de o normalitate efectiv incredibilă pentru unul din ziua de azi? Vă imaginați că în doar șase ani s-a deschis un hău înfricoșător între noi și normalitate?

Săptămâna a doua

Fie că vreți să credeți sau nu, realitatea este că ne aflăm în a doua săptămână a conflictului din Iran. Un conflict declanșat de SUA și Israel, nemotivat de absolut nimic. Suntem, totuși, oameni raționali, astfel încât nu putem crede poveștile lui Trump cu bombe atomice, mai ales din perspectiva faptului că acele bombe atomice au fost căutate cu minuțiozitate prin Golf inclusiv în perioada lui Saddam. Constatăm și afirmăm limpede că iluzia americano-israeliană a unui conflict de câteva zile, în care Iranul să cedeze, a fost, de asemenea, falsă.  A te baza pe credința că omorând liderul vei face praf regimul trădează o prostie catastrofală! Acum povestea care se pune este dacă ceea ce se întâmplă acolo va dura mult sau foarte mult!

Nebunul istoriei(2)

Puțini știu numărul de stații THAAD pe care le are SUA. Vi-l spun eu: 8, DA, FIX OPT! Dintre acestea, 4 stații au fost distruse de Iran în primele zile ale conflictului. Ultima dintre cele opt stații a fost contractată în 2022 și onorarea comenzii a durat până în 2025! Acum Trump vrea să mute THAAD-ul din Coreea de Sud în Orient. Va rămâne și fără ăla dac-o va face. Dar coreenii spun că nu vor întrucât rămân în fundul gol în fața lui Kim Jong Un. 

Nebunul istoriei(1)

„Emiratezii” - ca s-o citez pe zâna prostiei absolute, Țoiu - mai au hrană doar pentru zece zile. Atât. Ce înseamnă asta? Că situația e groasă. Dar nu de nedepășit, cu siguranță. De găsit se vor găsi metode de peticit situația. Însă este un mic colțișor care se vede deasupra apei. În jos însă e un înfricoșător munte al aisbergului care-și va arăta fața hidoasă mult timp de-acum înainte. 

Se întâmplă ceva ciudat

Ieri portavionul Abraham Lincoln a avut o tentativă de a se muta în apropierea Strâmtorii Hormuz pentru a încerca protecția tancurilor petroliere și pentru a debloca situația. Doar că - în conformitate cu declarațiile IRGC - a fost atacat cu drone iraniene de nouă generație și a făcut cale întoarsă, rapoartele spunând că în prezent se află la peste 1000 km de coasta iraniană. 

Înaintea ultimei etape

Ieri a fost o zi grea pentru Iran. Valuri succesive de bombardamente americano-israeliene s-au abătut asupra localităților importante ale țării. Sistemul antiaerian pare definitiv căzut și asta din cauză că iranienii s-au bazat în mare pe propriile echipamente. După cum am spus, în termeni de război, există do diferență colosală între SUA-Israel și Iran. Asta au știut de la început conspiratorii. Doar că sunt câteva elemente pe care nu le-au luat în seamă.

Adevărul începe să iasă la lumină

În cazul conflictelor este bine să studiezi cu atenție mediul diplomatic întrucât aici se regăsește calmul necesar înțelegerii evenimentelor. Acolo informațiile care circulă sunt reale, fără exagerări și propagandă. Unul dintre capetele limpezi ale lumii actuale - care-și mai face și timp să ofere analize consistente - este fostul diplomat indian M. K. Bhadrakumar, pe care-l urmăresc de fiecare dată când când am posibilitatea. Ceea ce este specific diplomaților de mare finețe este nu doar inteligența și reținerea, ci și capacitatea de a se uita acolo unde trebuie, în timp ce ceilalți sunt concentrați pe artefactele momentului.

Singurătatea omului normal

1997-1998 - hoția ca instinct. O mână de mafioți inventaseră o schemă genială de fraudare. Pentru a funcționa era nevoie de un singur element: să se dea credite ipotecare. Fiecare dolar acordat se transforma în mii de dolari de produse financiare așa-zis sigure, care erau vândute unor instituții dornice de profituri facile. Cu toate că era vorba despre produse complexe, chiar și unui oligofren i-ar fi dat de gândit faptul că un ipotecar care se vinde cu o dobândă de 1% nu are cum să ajungă prin derivare să producă randamente de 3%. O mână de proști urlau că așa ceva nu se poate. Michael Burry spunea că e fraudă, dar propaganda mafiei era mult mai puternică. În Burry au aruncat cu noroi, iar în final l-a costat inclusiv căsnicia. Atâta că, datorită bolii pe care o are, a rămas neclintit în decizie, demonstrând în final că a avut dreptate. Și, în timp ce milioanele de „oameni pe val” își vedeau economiile ruinate și viitorul incert, Burry încasa 100 milioane $, iar fondul său de vreo șapte ori mai mult. A nu se înțelege că a fost vreo bucurie pentru Burry. Așa cum am spus, momentele prin care-a trecut l-au făcut aproape să o ia razna, iar viața personală oricum i-a fost făcută franjuri.

Războiul din Iran îi va demola mandatul lui Trump

Când ești în război, o asimetrie este o situație în care una dintre armate este cu mult mai puternică decât cealaltă. Există însă și un alt fel de asimetrie, de exemplu cea pe care am văzut-o în Afganistan. O armată ultra-puternică - cea americană - domina din toate punctele de vedere o armată rudimentară - cea a talibanilor - din punct de vedere militar. Cu toate acestea, SUA a ieșit învinsă din Afganistan. Asta după ce, cu ceva timp în urmă, URSS a ieșit învinsă de-acolo. Aceeași asimetrie: o armată ultra-performantă și ultra-dotată contra unor bărboși cu automate în mână. Care-i misterul?

Khamenei

Anunțul oficial al morții lui Khamenei este momentul în care se ajunge la un punct de inflexiune. Motivul? Într-o religie a sacrificiului, martajul este cea mai înaltă modalitate de a părăsi lumea aceasta. Dovada cea mai facilă e dată de faptul că Ayatollahul nu s-a ascuns într-un bunker, ci a rămas în casa sa, găsindu-și sfârșitul alături de o fiică și ginerele său.