Adevărul începe să iasă la lumină

În cazul conflictelor este bine să studiezi cu atenție mediul diplomatic întrucât aici se regăsește calmul necesar înțelegerii evenimentelor. Acolo informațiile care circulă sunt reale, fără exagerări și propagandă. Unul dintre capetele limpezi ale lumii actuale - care-și mai face și timp să ofere analize consistente - este fostul diplomat indian M. K. Bhadrakumar, pe care-l urmăresc de fiecare dată când când am posibilitatea. Ceea ce este specific diplomaților de mare finețe este nu doar inteligența și reținerea, ci și capacitatea de a se uita acolo unde trebuie, în timp ce ceilalți sunt concentrați pe artefactele momentului.

Acum, în plin conflict, Bhadrakumar atrage atenția asupra unui interviu acordat CBS News în 27 februarie de către ministrul de externe al Omanului,  Badr Albusaidi, cel care a jucat un rol important în negocierea dintre SUA și Iran. Informația fundamentală pe care o oferă în preziua începerii conflictului este una tulburătoare, anume că se ajunsese la un acord cu Iranul, care ar fi garantat că Iranul nu va avea niciodată posibilitatea fabricării unei arme nucleare, totul fără încălcarea dreptului națiunii islamice la cercetarea și dezvoltarea nucleară. Cum? Printr-o strategie absolut transparentă. Iranul fusese de acord cu un aranjament în care întreaga sa strategie nucleară - inclusiv cea de îmbogățire să rămână în țară - pentru a se respecta dreptul său la cercetare nucleară - dar materialul îmbogățit să fie transferat - într-un mod cât se poate de controlabil - într-un depozit extern, iar pe teritoriul Iranului să rămână doar materialul nuclear de care are nevoie programul său civil. Desigur, Iranului trebuia să i se garanteze că va avea acces la depozitul său extern fără nicio sancțiune, situarea acestuia trebuind să fie într-o țară care-i garanta neutralitatea. Conform înțelegerii, Iranul dădea acces nelimitat inspectorilor IAEA și chiar americanilor la inspectarea programului său nuclear, supunându-se unei transparențe totale. Repet elementul fundamental: interviul acordat CBS a fost difuzat cu o zi înaintea începerii acțiunilor agresive și neprovocate ale Israelului și SUA împotriva Iranului. Am folosit limbajul de lemn atât de drag tefeleilor atunci când vine vorba de Ucraina. Mai mult, negocierile s-au încheiat într-un climat pașnic, prin prisma declarațiilor diplomatului din Oman: „au convenit să discute detaliile tehnice la Viena luni, iar apoi, la câteva zile după aceea, în decurs de o săptămână, vom lucra la o altă rundă de discuții la nivelul negociatorilor”. Mai mult, conveniseră ca întreaga operațiune de inspecție și transfer al materialului nuclear iranian să se facă într-o perioadă de maxim trei luni!

Întrebarea simplă care și logică pe care orice om și-o pune în contextul acesta este DE CE AU ÎNCEPUT CELE DOUĂ ȚĂRI CONFLICTUL? De ce au atacat SUA și Israel? Oare tocmai pentru că nu mai puteau aștepta întrucât, dacă ar mai fi stat, diplomația nu le-ar mai fi dat nicio oportunitate pentru agresiune? Problema acuzelor venite din partea Israelului în ceea ce privește un așa-zis program nuclear iranian e veche. Am atașat articolului imaginea cotidianului  Maariv din 25 aprilie 1984, atunci când Israelul susținea că Iranul va fabrica o bombă atomică într-o săptămână. Cunoaștem retorica, e veche și nu doar în problema de față! Doar pentru proști e o noutate.  Orice om normal ar trebui să știe care-i problema Israelului cu Iranul: o frustrare istorică dată de faptul că Revoluția Islamică din 1978 le-a distrus absolut toate interesele economice din zonă. Dacă până atunci șahul cel dement al Iranului le dăduse acces liber la resursele țării, eliminarea deviantului s-a concretizat în tăierea macaroanei economice, iar de-atunci Israelul a rămas într-o ciudată frustrare istorică. Dar asta nu se spune!

Iată că interviul diplomatului din Oman demonstrează un element cât se poate de clar: războiul a fost absolut neprovocat, iar părțile care-au atacat au făcut-o tocmai pentru că negocierile mergeau în direcția unei rezolvări pașnice, în condițiile în care interesul lor era cel de a declanșa un război. Poată să-mi spună oricine orice, ăsta-i adevărul absolut! Dacă pe un dement ca Netanyahu îl înțeleg prin prisma naturii sale deviante - scopul său fiind acela de a întinde războiul întrucât altfel ajunge la zdup - tembelismul părții americane mi se pare absolut de neacceptat. E adevărat că ai un prostovan la Casa Albă, al cărui creier începe să semene din ce în ce mai mult cu cel al lui Biden, dar sunt echipe întregi care ar fi putut bloca acțiunea. Culmea, Pentagonul și vicepreședintele Vance - cel care de altfel îl primise în vizită pe Badr Albusaidi - s-au pronunțat împotriva acțiunii. Vârful mișcării agresive a fost Rubio, iar tabăra sa a câștigat. Însă ce anume au câștigat? 

Am vizionat comunicatul oficial al CENTCOM pentru ziua de ieri. Dincolo de faptul că era filmat ca în peliculele z-movie ale Hollywood-ului, mi-a atras atenția accentul pe care prezentatorul l-a pus pe „distrugerea întregii flote a Iranului”. Să te lauzi cu așa ceva este de râsul curcilor. Știți în ce consta flota Iranului? Din câteva freagte din clasa Moudge, capabile să acționeze doar în zona litorală, dintr-un fost petrolier convertit în navă-bază pentru drone și elicoptere și în câteva ambarcațiuni ușoare utilizate de IRGC. Atât! Mai sunt și niște submarine din clasa Kilo care încă n-au intrat în conflict și nu se știe pe unde bănănăie. Cu asta se laudă ei? Că au distrus niște bărcuțe de jucărie, care oricum nu au niciun impact în conflictul actual? 

De partea cealaltă, constatăm nu doar o impetuozitate a atacurilor, dar și o sporire teribilă a eficienței față de conflictul trecut, cel de 12 zile. Iranul a atacat cu rachete din stocul vechi și cu drone Shahed, semn că se așteaptă la un conflict prelungit. Ceea ce surprinde acum este rigurozitatea atacurilor. Au distrus bazele militare americane, echipamentele radar sofisticate ale CENTCOM - pe care se baza apărarea Israelului și a pozițiilor americane - și au trecut acum la infrastrucura de combustibili a armatei SUA. O știre - neconfirmată încă - spune că forța navală a SUA se alimentează acum ... din India!!! Asta spune multe!

Am văzut numeroase imagini și clipuri din Tel Aviv. Arată precum Gaza. Oare locuitorii săi sunt conștienți de catastrofa în care au fost conduși de Netanyahu? L-a luat cineva la întrebări în ceea ce privește scopul acțiunilor sale? Știu, el își va justifica întotdeauna acțiunilor cu lupta împotriva „dușmanilor Israelului”. Dar ai făcut ceva practic pentru a te împăca cu oamenii ăia? Are vreo justificare pentru genocidul pe care l-a comis în Gaza? Hamas, din câte se vede, e în continuare în picioare și luptă. Are vreo justificare Netanyahu pentru uciderea celor 160 de fetițe din școala iraniană? De ce-au bombardat o școală? Vor spune iar că sub școală se afla un centru de comandă, așa cum au făcut în Gaza  de fiecare dată când bombardau cu sânge rece școli și spitale? Este cineva capabil să vadă dezastrul comis de acest criminal dus cu pluta care mai are puțin și-și distruge propria țară? 

Iranul e mult mai slab militar decât coaliția care-l atacă. Dar înfrângerea sa are un cost teribil. Și nici nu se știe bine ce ar putea rezulta în cazul în care regimul ar pica. Ceea ce însă e clar este că acum regimul iranian este mult mai puternic decât la începutul conflictului, iar mișcările pe care le face sunt cât se poate de coerente din punct de vedere al războiului pe care-l duce. Asta în timp ce aliații arabi ai SUA au început să mârâie deoarece văd că „protecția celei mai mari puteri a lumii” nu face nici cât o ceapă degerată. Qatarul mai are doar două zile până rămâne fără rachete interceptoare, Emiratele Arabe sunt, de asemenea, într-o situație critică. Ar trebui să mai știți că Iranul nu a atacat aceste țări, ci bazele și interesele economice ale Israelului și SUA în aceste țări. Problema este că dacă se apucă să bombardeze TOATE interesele economice ale SUA din Dubai se ajunge la distrugeri masive și la un dezastru care oricum nu mai poate fi oprit pentru construcția statală din Golf. 

Nu închei înainte de a vă mai da o informație. În toate evenimentele majore trebuie să existe și un prost care apare și, din prostie, spune lucrurilor pe nume. În cazul de față, prostul de serviciu se numește Macron. Declarația pe care-a făcut-o a fost una cât se poate de hilară, dar valoroasă în același timp: el a acuzat Iranul că a reacționat cu o forță disproporționată. Știu că vă vine să râdeți, dar declarația clovnului francez este foarte relevantă în contextul de față. Atât Israelul cât și SUA au fost surprinși de amploarea reacției Iranului, la care nu s-au așteptat. De ce? Pentru că, pur și simplu, au ajuns să creadă minciunile pe care ei înșiși le fabricaseră! Adevărul e că Iranul are mult mai multe arme decât își imginaseră, iar din iunie până acum au reușit să-și îmbunătățească eficiența armamentului vechi(!!!) pe care, pe moment, l-au scos.

În ceea ce privește „reacția disproporționată”, relevant în acest sens este interviul dat de Medvedev agenției Tass în care acesta spune pe șleau care-a fost cursul așa-ziselor negocieri:

„Iranienii știu cum să aștepte; sunt o civilizație de 2.500 de ani. Faptul că nu au răspuns imediat și devastator arată că au mizat pe calea politică, în timp ce 'pacificatorul' [Donald Trump] și-a arătat adevărata față, atacând în timp ce discuțiile încă nu fuseseră declarate oficial eșuate”.

Cu toate că Medvedev este recunoscut pentru reacțiile sale acide, interviul de față poate fi considerat o bornă. Până aici Trump a avut șansa de a fi considerat un președinte diferit de ceilalți, adică unul pacifist. De la momentul acesta, Trump și întreaga sa Administrație au căzut la testul realității, demonstrând că sunt stăpâniți de aceiași demoni. Războiul din Iran este deja o rană deschisă și nu cred că se mai pot face multe. În ciuda propagandei vă spun că treburile nu stau deloc bine. Statele Golfului au constatat pe propria piele că „cea mai mare putere din lume” este un rege gol și că acum viitorul lor atârnă de un fir de ață. După ce Israelul s-a jucat instrumentând un atac sub steag fals asupra rafinăriilor Aramco din Arabia Saudită, mulți par a fi fost loviți de un duș rece deoarece încep să înțeleagă că acum li se rezervă rolul de iepuri, de pioni trimiși la înaintare terestru în Iran. Și, sincer să fiu, nu-mi dau seama în care dintre statele Golfului există - la nivel de bază - susținere pentru așa ceva. Mai degrabă întrezăresc prin ceață că destinul lor le este jucat la ruletă. 

În timp ce în SUA au loc ședințe furtunoase prin birouri pentru repornirea accelerată a producției, iar Iranul continuă să pompeze dezastru peste cei implicați, cineva continuă să numere calm muniția epuizată și, mai ales, să furnizeze coordonatele cheie Iranului. Și, ușor, ușor, adevărul va ieși la lumină, demonstrând cu vârf și îndesat că nu e bine să-ți bați joc de pace și de negocieri, bazându-te doar pe forța ta brută. Istoria ne arată că greșelile majore sunt penalizate, neținându-se cont de faptul că la baza lor se aflau niște creiere pipernicite.

P.S. Un scenariu care mi-a ajuns la ureche și care pare incredibil este acela că SUA desfășoară una dintre cele mai mari acțiuni de repoziționare. După ce și-au asigurat(cred ei) petrolul Venezuelei, vor continua să accelereze atât în Iran cât și în Ucraina pentru a provoca pagube cât mai mari înainte de a recunoaște multipolaritatea și a se retrage în propria cochilie. Iar pentru acest lucru vor să sacrifice Israelul. Cu toate că e atât de devastatoare încât e de necrezut, vă spun că ar fi singurul scenariu coerent al momentului.