Noi nu am avut alegeri. Am avut de-a face cu un surogat în urma căruia s-a dovedit că totul a fost aranjat pentru a fi cățărată la putere cea mai infectă figură posibilă a spectrului politic actual. După ce am avut un securist ticălos timp de zece ani, sistemul ne-a mai pus zece ani un ticălos retardat, iar acum, pentru a se răzbuna pe noi, avem în fruntea țării un ticălos retardat și împuțit. România mâncătorului de muci!
Înainte de a trece mai departe o să vă arăt de unde începe răul. Când eram fericiți că am scăpat de Ceaușescu, prin studiourile TVR - rebotezată atunci TVR liberă! - a apărut un personaj infect: fost nomenclaturist după nevastă, actorașul Rebengiuc, agita un sul de hârtie igienică recomandându-le celor care-l cântaseră pe Ceaușescu să se șteargă la gură. El, ginerele de securist! Acum, ajuns la venerabila vârstă de 90 de ani, l-am văzut agitând spiritele pentru Mukușor. Într-un fel e naturală asocierea mucilor lui Jegușor cu bășinile infecte ale nomenclaturistului ăstuia. Doar că eu nu mai suport!
Simt un soi de neputință întrucât înțeleg că, deja, în cazul ăstuia și a celor ca el, justiția de-aici, de pe pământ, nu-i mai poate pedepsi! Doar pedeapsa cea veșnică e singura care li se mai potrivește tuturor acestor infecții morale. Când mă gândesc la toate dejecțiile umane de care ne lovim zilnic, precum Cristian Tudor Popescu, Pleșu, Liiceanu, Patapievici, Mândruță, Tapalabă, Pantazi, Chirilă și toată acea masă amorfă de proști, grupați în ONG-uri sau alte păduchelnițe, care au infectat viața noastră, îmi dau seama că noi, ca oameni, suntem deja neputincioși în a-i judeca. Singurul lucru pe care mi l-aș dori ar fi acela de a-i vedea plecați pentru totdeauna din viața mea. Știu că la cât rău au făcut n-are sens să ne mai batem capul cu ei deoarece judecata umană nu mai funcționează. Ce pedepse le mai poți da tuturor acestor jigodii trădătoare care-au transformat o țară într-o slugă(atenție, nu colonie, care e un statut superior!)? De-atâta amar de vreme vreau să mă izolez de ei, dar îmi apar în față precum pisica neagră, nelăsându-ne să trăim normal! Asta-i nenorocirea!
Suntem singura țară din lume care a votat pentru propria ei sclavie. Da, nu recunosc votul, dar nici nu pot să nu văd cum o târlă de neterminați a votat pentru ca țara lor să ajungă servitoarea Franței. Așa ceva e efectiv inimaginabil! Să votezi ca să ajungi cârpa unei puteri de mâna a doua, asta chiar că e de râsul curcilor. Știați că prima țintă a francezilor este uraniul românesc? Izgoniți din Africa, au nevoie de materie primă pentru reactoarele lor. La fel cum au nevoie de gaze, pe care le vor lua tot de-aici.
Dacă treceți prin Corund, dați o fugă pe la Muzeul de Aragonit pentru a vedea destinul tragic al acestei țări. Un muzeu mic, făcut pe ceea ce a fost fabrica de șlefuire a aragonitului. Veți vedea poze cu destinația aragonitului de-aici: marile curți, în special cea a Franței. La Corund se extrăgea, se prelucra și de luat luau o nimica toată pe ceea ce dădeau. Dovadă că nu s-a ales mare lucru, localitatea e tot un sat amărât. La fel cum sate amărâte sunt toate cele care stau pe munți de sare. De-aici doar s-a luat! La fel se va întâmpla cu toate mineralele care acum, prin impunerea unor cozi de topor, devin sursa de profit a unor șmecheri second-hand. O să ajungem piața de desfacere a armelor ratate ale francezilor. Ați văzut cum au fost spulberate Rafale-urile indienilor de copiile suhoiurilor rusești făcute de chinezi? După ce ne-am făcut flotă aeriană din fărașele nezburătoare ale americanilor(F-16), acum urmează să mai luăm și gheboșeniile francezilor. Și, ca să fie treaba treabă, ne vom mai înhăita și în războiul din Ucraina. Vai de noi!
Pun punct aici analizei dușmanilor. E timpul să vedem ce avem la noi în ogradă. Pe George-al nostru. La momentul dezbaterii am avut un deja-vu, anume Ponta. Atunci am realizat că, Simion face același joc făcut de Ponta. Greșelile lui din campanie sunt impardonabile. Poate veți spune că nu are experiență și că asta a jucat împotriva lui. NU! A fost un joc făcut deliberat, e copia la indigo a celui făcut de Ponta. Dovada am avut-o acum, în noaptea alegerilor. În primul rând, în ciuda furturilor masive efectuate, George Simion s-a grăbit să mulțumească „instituțiilor statului” pentru profesionalismul lor și pentru modul în care au organizat alegerile. Ce-ai făcut, mă? Mulțumești călăilor? Asta numai o trompetă a serviciilor o poate face.
Meritul acestor alegeri este acela că a făcut să cadă măștile. După ce Târziu s-a auto-detonat ca un acoperit exemplar, a venit momentul să-i cadă masca și lui Simion. În cazul lui Simion am înțeles-o deplin cu ocazia dezbaterii. În acea seară am spus că e mai bine să nu fiu el cel care îi rup din șanse, motiv pentru care criptat textul. Oricum, dacă punem alternativele pe masă, era mai bun el decât retardatul ăla de Jegușor. La fel cum, în cazul Ponta-Plăvanul, Ponta, în ciuda caracterului său infect, era indiscutabil cel care ar fi făcut ceva mai bine acestei țări. Din păcate, Simioane, cariera ta politică se încheie aici. Poți să visezi tu la cai verzi pe pereți, realitatea e că te-au făcut la fel cum l-au făcut și pe Ponta. Ești o unealtă și atât! Motiv pentru care înțeleg deplin circumspecția lui Călin Georgescu în ceea ce te privește. Și, de asemenea îți spun încă de pe acum că vremea ta s-a terminat înainte de a începe. Singurul lucru acceptabil pe care-l poți face este să-ți pui cenușă în cap și să le ceri scuze celor care au crezut în tine, să le spui cum au decurs lucrurile și, mai ales, să le explici de ce i-ai trădat.
Iată-ne ajunși la final. Eu nu recunosc rezultatele acestor alegeri pentru că m-am săturat de farse securistice. Eu nu recunosc nimic: nu recunosc președintele, parlamentul, justitiția. Nu recunosc România pentru că ea nu mai e o țară, ci fieful unor puteri care-și bat joc de bieții oameni de-aici. Mi-e rușine de măreții noștri strămoși care-au ajuns bătaia de joc a acestor neica nimeni. Mi-e rușine că am ajunși să fim cuceriți fără să dăm nicio luptă. Mi-e atât de rușine și necaz încât îmi vine să urlu. Dar înțeleg și altceva, anume că nu am decât o viață pe care nu mi-o mai pot irosi în haznaua asta numită România. Pur și simplu nu mai pot! De la pandemie am înțeles că nu-i a bună, dar am tot sperat. Gata, a murit și speranța! Pun punct aici. Sunt rănit, dezamăgit, revoltat! Mi-e greață, îmi vine să plâng. Îmi pare rău, dragii mei, România nu mai există. Scapă cine poate!
