Ucraina este ilustrarea nodului de operare al Occidentului

Prost dacă ai fi, n-ai avea cum să nu înțelegi jocul îngălat pe care-l face Occidentul în Ucraina. După ce le-au făcut realmente vânt în groapă ucrainenilor, Occidentul vine acum - prin intermediul SUA - și spune că a sosit momentul ca Ucraina să-și recunoască situația reală și să accepte fără să se zbată prea tare să se tragă pământul peste groapa în care sunt. Că asta înseamnă, în accepțiunea Occidentului, „să fie bine, adică să nu fie rău”.

Când o scroafă proastă mă făcea „vocea Moscovei”, aducea printre altele un argument absolut cretin: cică eu îl copiam pe unul de care nu auzisem niciodată. Am căutat să văd cine e ăla și am dat peste un propagandist cretin pro-Ucraina, pro-război, având absolut toate caracteristicile imbecilului „pro-ioropian”. Ceva mai târziu aveam să aflu că prostovanul ăla jalnic este și stipendiat de statul nostră, ăla sărac, pe care vrea să-l „salveze” Bolojan! Mă rog, în lumea în care un neterminat precum Remus Cernea e corespondent de război, absolut nimic nu te mai miră.

Am intrat zilele trecute pe pagina viermelui ăluia care era cu „slava-n suflet”. Wow, ce jale, frățioare, ce injurii la adresa lui Trump și ce justificări față de prăbușirea Ucrainei. Păi cum, limbricule, nu spuneați voi că „Ucraina câștigă”, iar când eu spuneam că Rusia se luptă cu întreg NATO în Ucraina voi spuneați că sunt propagandist rus? Dacă Ucraina luptă de una singură, ce sens are să fii supărat pe Trump? Că doar, din spusele voastre, rezultă că Occidentul acordă doar un sprijin moral și un sprijin material tangențial. Vă pică propaganda-n creierele ălea mici?

N-aș fi făcut paranteza anterioară, dar personajele precum viermele amintit - de altfel invitat la sarmale la fiecare chermeză prezidențială a retardatului zurliu - sunt parte a modului de operare a Occidentului. Iar rolul lor e mult mai pervers decât vă imaginați și-l veți înțelege mai spre finalul articolului. Deci ce-a făcut Occidentul în Ucraina?

În primul când a identificat victima. Și asta nu de azi de ieri, ci încă de când Ucraina era parte a URSS(poate că merită să aruncați acum un ochi asupra articolelor dedicate istoriei necunoscute a URSS, scrise de subsemnatul în 2022; vezi aici și aici). Când însă a venit „marea eliberare” și fraierii erau îmbătați de perspectiva „libertății, democrației, prosperității și fericirii” care vor năvăli peste Estul Europei, „oamenii din umbră” deja marcau teritoriul și făceau planurile. Așa se face că încă din anii 90 au apărut diverse delegații de congresmeni sau senatori americani care vizitau Ucraina și care puneau bazele diverselor „comitete de inițiativă”, „asociații de prietenie” s.a.m.d. În 2005, un senator de culoare vizitează Ucraina(în special Donetsk-ul) și face un apel către Senatul american pentru a aloca fonduri necesare distrugerii armelor din ... Donbas. Patru ani mai târziu acel senator devenea președinte al SUA. Primul de culoare și primul care încasează Premiul Nobel pentru Pace, el nefăcând nimic. Ceva mai târziu se va dovedi a fi fost cel mai sângeros președinte american din istorie. Dar să nu anticipăm și să contunuăm de unde am rămas. 

Uite-așa, cu Obama la putere în SUA, evenimentele se succed în Ucraina. În 2014 avem nebunia Maidanului de la Kiev și începutul crimelor împotriva etnicilor ruși, care s-au tot intensificat marcând virarea Ucrainei spre nazismul banderist. Absolut toate semințele războiului au fost plantate programatic în mandatul lui Obama și duse la extrem în cel al lui Biden, omul de legătură al operațiunii fiind ... Victoria Nuland(actuală sfântă a Bisericii Ortodoxe a Ucrainei!). 

Doar că nu trebuie să trecem foarte ușor peste subiect fără să înțelegem exact întreg contextul, mai precis modul în care au evoluat „cererile occidentalilor”. Dacă în timpul Războiului Rece își motivau interesul pentru Ucraina prin prisma puterii agricole a țării, după anul 2000 și-au exprimat interesul inclusiv pentru resursele minerale ale țării. Culmea, le-au obținut întrucât Ucraina „independentă” a făcut numeroase cedări. Însă, după ce au obținut tot ce și-au propus au considerat că ar mai fi ceva, anume ... distrugerea Rusiei prin intermediul Ucrainei. Culmea, după primele confruntări, ucrainenii au înțeles că nu pot face față forței Rusiei. Așa a apărut perspectiva păcii de la Istanbul, agreată atât de Kiev cât și de Moscova. Cu toate că mă repet, vă voi reaminti că acea pace n-ar fi presupus absolut nicio cedare teritorială din partea Ucrainei. Cu toate acestea, Zelensky a fost convins de Boris Johnson(care-a și încasat 1 milion de lire pentru job-ul acesta!) că Ucraina va ieși mult mai câștigată dacă va continua războiul. Și-acum, privind retrospectiv, te întrebi cum anume ar fi putut ieși mai câștigată, doar atunci n-ar fi cedat absolut niciun teritoriu? Culmea, tembelul Zelenskyi credea că s-ar putea înfrupta din teritoriul și resursele Rusiei după ce aceasta va cădea! Dacă mă contraziceți, vă dau peste nas cu clipurile în care Zelensky spunea în câte republici va fi împărțită Rusia. 

Acum, când vedem ceea ce s-a întâmplat, absolut toate elementele de propagandă ale trecutului sunt picate în ridicol. Propagandiștii de atunci pun batista pe țambal și schimbă retorica: de la „Ucraina învingătoare” la „Ucraina trădată” și, în scurt timp, la „Ucraina vinovată”. Exact la fel cum la noi împuțiții de la România TV, în urmă cu șase luni, ștergeau pe jos cu Georgescu, iar acum citează din el ca din Sfintele Scripturi. Poate vă întrebați la ce bune toate acestea? De ce e nevoie de atâta minciună în condițiile în care retorica lor a ajuns de cele mai multe ori să frizeze ridicolul? De la bunicuțele ucrainene care dădeau jos dronele rusești cu borcane de murături la furtul de chip-uri din mașinile de spălat sau operațiunile fabulos de mincinoase ale „Fantomei Kievului”. Nu mai vorbesc despre filmarea cinematografică de la Bucea, care devenise altar de închinăciune obligatoriu pentru toate javrele occidentale sau de discursurile „Piticului Porno” adresate parlamentelor lumii. La ce bună întreaga propagandă mincinoasă?

Nu știu de câți mincinoși ați avut parte la viața voastră și, mai ales, nu știu dacă ați fost curioși să faceți disecție fenomenului. Eu am avut parte de nenumărați mincinoși, iar unii m-au păcălit grav. Motiv pentru care m-am simțit obligat să studiez fenomenul. Ceea ce vă pot spune este că mincinoșii de succes nu se prefac atunci când mint. Ei, pur și simplu, CRED minciuna lor. Își impun s-o creadă până când ea face parte din ei. La fel e și Occidentul: își lansează programatic petardele media, își cultivă cu grijă mincinoșii strict pentru a crea o psihoză, o îmbolnăvire mentală în grup, în urma căreia să-și creadă propriile minciuni. Pare neverosmil, nu-i așa? Mecanismul însă exact așa funcționează. Și, culmea, la fel se petrec lucrurile inclusiv când vor să-și combată minciunile, adică să impună un nou adevăr mincinos. Rețineți, vă rog, atunci când își combate minciunile trecutului, Occidentul nu o face niciodată pentru a restabili adevărul, ci pentru a statuta o altă minciună! La fel se întâmplă inclusiv acum.

Ce urmează? Treptat, Ucraina va fi înfierată pentru nazismul său, pentru crimele de război, pentru ideologia sa, lipsa de protecție a minorităților s.a.m.d., adică exact pentru chestiunile asupra cărora se tăcuse. De ce se vor întâmpla toate aceste lucruri? Simplu: pentru că Occidentul trebuie să-și asume eșecul, iar când vine nota de plată, precum borfașul mărunt, Occidentul se preface că are nevoie la toaletă și-o șterge. Așa a fost de când lumea și la fel e și acum. Hoții n-au cum să-și schimbe moravurile sau doctrina. 

Iată de ce mă aștept ca, în scurt timp, să vedem Ucraina într-un dezastru infernal. Țara e în Evul Mediu, din punct de vedere energetic iar basmele referitoare la reconstrucția sa sunt simple basme. Pentru reconstrucție e nevoie de bani, iar țara e mega-îndatorată. Activele sale cele mai importante, resursele subterane și câmpurile agricole, toate, sunt în proprietatea celor care le-au dat arme. Cu ce mai poate garanta Ucraina? Cu muierile-n călduri care-au umplut netul de clipuri lascive? Ălea-s pe gratis! Și-atunci? Totul, dar absolut totul e o iluzie care se va spulbera în momentul în care, pentru reconstrucția Ucrainei, se va pune întrebarea esențială: CINE PLĂTEȘTE?

Toți idioții care se înghesuie, căutând un loc mai în față la proiectul reconstrucției nu au habar care-i răspunsul la întrebarea anterioară. Ei sunt orbiți doar de perspectiva cheltuielilor necesare fără să înțeleagă că cineva trebuie să le achite. Și cine la va achita? Falitul regim de la Kiev?

Iată de ce vă recomand să urmăriți cu atenție ceea ce se va întâmpla de-aici încolo deoarece veți vedea ilustrarea clară a ticăloșiei occidentale, la fel de clară și pe față ca întotdeauna. De aceea e ceva mai mult decât Ucraina, fiind efectiv ilustrarea modului în care acționează paraziții occidentali. Iar atunci când veți vedea acea țară sfâșiată în numeroase republici de buzunar - totul pentru a se ascunde urmele - să nu uitați ceea ce v-am spus mereu, anume că îți meriți soarta atunci când asculți cântecul de sirenă al tâlharilor.