Știu că mulți se vor uita strâmb, dar eu nu sunt suveranist. Da, am indicat întotdeauna votul către zona cea mai suverană, dar niciodată nu am fost suveranist în sensul în care este folosit termenul. Și asta nu dintr-un capriciu, ci pentru că sunt foarte atent la ceea ce presupune fiecare element care ni se propune. Suveranismul, ca noțiune, s-a impus abia anul acesta(sau, mai bine spus, spre sfârșitul anului trecut). Poate că a venit momentul să înțelegem nu doar de ce nu sunt eu suveranist ci, mai mult, de ce, în realitate, nimeni nu e suveranist.
Pentru aceasta vom face o haltă prin perioada primului mandat al lui Trump, necesară înțelegerii exacte a fenomenului. Pe vremea aceea, cu toate că se declanșase fenomenul MAGA, nu se vorbea pe nicăieri despre vreun suveranism. Apăruse însă un alt concept, anume „patriotismul economic”. Nu știu dacă vă mai amintiți, dar termenul a fost introdus de echipa lui Trump(în principal Bannon). Și-aici vine întrebarea esențială: de ce doar patriotism economic și nu patriotism pur și simplu? Pentru că așa stau lucrurile, nu poți avea un concept total. Trebuie să fie deformat, simplificat, astfel încât să se potrivească intereselor stăpânului. Iar patriotismul economic fix asta viza: crearea unui alt tip de instrument de control. Era tot un soi de globalism, dar în care patriotismul se manifesta doar pe teritoriul economic. Și înțelegem bine de ce!
Prin această optică trebuie înțeles inclusiv conceptul de suveranism. Cu siguranță nici acest suveranism nu este legat de vreun patriotism, fiind doar o rebotezare a „patriotismului economic”. E drept, de data aceasta se extind funcțiile, dar avem o situație similară animalului priponit: dacă-i mărești puțin lungimea funiei nu înseamnă că-l eliberezi, ci că-i dai voie să pască pe o suprafață ceva mai mare.
În sine, suveranismul este un concept incomplet și absolut inaplicabil în cazul nostru. Noi suntem o națiune unitară, nu o colecție de diverse rase puse una lângă cealaltă. Fix din acest motiv ideile suveraniste sunt absolut imbecile, chiar dacă pe alocuri rimează cu ceea ce ne dorim. Însă suveranismul este departe de adevăratul patriotism. Avem din nou de-a face cu o pospăială tipic americană, care preia concepte de pe Bătrânul Continent, le reîmpachetează ambalându-le într-un marketing agresiv și-apoi scoțându-le pe tarabă drept „mari descoperiri”. Și uite de-aceea răspunsul meu e simplu: Nu, mulțumesc!
Aici, în spațiul în care ființăm, e vorba de mult mai mult de-atât. Spre deosebire de mulți, avem o evoluție coerentă, avem familii unitare, care vin din negura timpului. Astfel, dincolo orice, avem o istorie, o voce a strămoșilor, o putere a familiei și a comunității. Aici e vorba de un fior care se simte și acționează uniform. Avem un mod similar de a gândi și a trăi. E o puritate a substanței existenței care, pur și simplu, nu are cum să se încadreze în limitele strâmte ale unei ideologii de sorginte americană. Simplismul mental - tipic americanilor - nu are cum să aibă vreo aplicabilitate aici decât într-un singur mod: prin îndobitocire. Fenomen care s-a petrecut la greu cu globalismul și se petrece acum, într-o oarecare măsură cu suveranismul propus, dar finalitatea e aceeași: tot o ovină rezultă la final, cu diferența că behăie în altă direcție.
Și abia de aici putem începe să înțelegem DE CE NU MERGE NIMIC BINE. În ciuda promisiunilor introduse de fiecare ideologie care-a poposit pe la noi, țara merge prost. De fapt din prost în și mai prost. Care-i motivul? Cu siguranță nu faptul că la putere sunt liberalii, useriștii și pesediștii în loc să fie suveraniștii. Vreau să fiu franc și să vă fac să înțelegeți fenomenul în profunzime. Problema țării este faptul că e aliniată unei politici false. Controversele de pe scena politică sunt controverse între jumătăți de adevăr. Chiar dacă oricând aș vota un suveranist în defavoarea vreunui idiot din actualul arc guvernamental, asta nu înseamnă că mă aliniez în spatele politicii pe care-o face el și asta dintr-un motiv cât se poate de simplu: și el este tot un luptător al „jumătății de adevăr”, iar eu nu pot avea încredere decât în adevărul complet, total, dur și necoafat. Nu aș înlocui niciodată NATO cu altă coterie pentru că ar fi ca și cum, în conducerea propriei gospodării, l-aș înlocui pe vecinul din stânga cu cel din dreapta. Înțelegeți? Asta, între altele, înseamnă jumătatea de măsură!
Trăim prost și vom trăi și mai prost deoarece ne încredem în ideologii false, în simplificări croite în așa fel încât să promită multe și să nu realizeze nimic. N-ai cum să înaintezi astfel. Occidentul și-a datorat primatul unei șmecherii genetice care i-a fost introdusă pe cale parazitară: instinctul de a-l căpușa pe celălalt. Acum s-a ajuns la cap deoarece mulți dintre cei căpușați s-au trezit și s-au despăducheat. BRICS, în ciuda celor care vorbesc diverse, este, în primul rând, o mișcare de decolonizare. De aceea Occidentul pierde ritmul. Suveranismul propus de Trump este o mișcare haotică, menită a dărâma o lume moartă - Europa/Uniunea Europeană - pentru a o putea rumega mai ușor obositul prădător nord-american. În sine nu oferă nimic.
Care-i calea? Trezirea și deparazitarea. Asta face deosebirea între vii și viitorii morți. E simplu și, în același timp, dur. România ori se va trezi ori va muri. S-a ajuns deja la marea bifurcație. Cei care au acum frâiele țării în mâini au ales să ne omoare. De ce? În mod sigur de proști ce sunt! Indiferent de aparentele avantaje și ei sunt în aceeași găleată și vor muri tot ca proștii!

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)