luni, 26 ianuarie 2015

Syriza si implicatiile victoriei sale

Pentru mulţi, scorul înregistrat de Syriza în alegerile din Grecia reprezintă o surpriză. N-ar fi trebuit! Lucrurile erau cât se poate de previzibile, astfel încât venirea la putere a lui Alexis Tsipras era doar o chestiune de timp. De-acum pare a începe o pagină absolut nouă în istoria Greciei.

Nu privesc victoria lui Tsipras nici indignat dar nici exaltat. Pentru un observator suficient de calm şi neimplicat, Tsipras nu este diavolul prezentat de media oficială. E cât se poate de clar că nu poate fi nici îngerul pe care-l cred grecii. Elementul de noutate e dat de faptul că este probabil singurul politician din Europa care câştigă alegerile cu un program reprezentând 100% dorinţele cetăţenilor. 

vineri, 23 ianuarie 2015

Spicuiri despre franc

Zilele acestea am preferat să stau şi să privesc circul generat de "umflarea francului". Aşa e că ne-a luat pe nepregătitete? Aşa e că vorbim de un dezastru despre care nu aveam cum să ştim? Ce mai putem face mai mult decât să ne lăsăm în braţele binevoitoare ale politicienilor care, cu siguranţă, vor găsi soluţiile eficiente. Că doar îi aşteaptă alegerile şi-acolo ne putem răzbuna pe ei.

Cu toate că pentru unii cele înşirate mai sus par delir, majoritatea covârşitoare care populează aceste plaiuri gândeşte instinctiv în termenii anterior menţionaţi. Cei care, precum subsemnatul, preferă să judece logic fac parte dintr-o minoritate de ciudaţi ale căror vorbe nu numai că sună prost, dar, mai mult, ar trebui cenzurate brutal. Ştiu, mulţi vor spune că sunt pisălog, dar nu mă deranjează. Efectiv nu mă pot abţine să nu repet: v-am spus că aşa se va întâmpla!

marți, 20 ianuarie 2015

Giganti cu steroizi

De mai mult timp am o obsesie, anume aceea că trendul în domeniul dispozitivelor de comunicaţie va fi dat din ce în ce mai des din China. De ce de-acolo, e simplu de intuit. În primul rând e vorba de o piaţă imensă. Apoi - şi cu siguranţă nu în ultimul rând - în China a devenit foarte simplu să produci tehnologie de vârf. Orice idee ai avea, găseşti rapid o groază de producători maturi, capabili să-ţi transforme cu o viteză uimitoare prototipul în produs finit. Acestea sunt principalele ingrediente ale exploziei producătorilor chinezi de dispozitive mobile.

Pentru un observator al pieţei chineze a electronicelor lucrurile arată incredibil din punct de vedere al dinamismului. Nu există zi în care să nu afli de vreo nouă companie sau de lansări de produse. În domeniul telefoanelor mobile, impresia pe care o am este aceea că deja producătorii chinezi concurează mai degrabă unii împotriva celorlalţi decât împotriva greilor planetei al căror program de lansări este insuficient de dinamic pentru o piaţă mult mai matură decât ar vrea mulţi să creadă. Astfel, mărci necunoscute aici(Meizu, Iuni, Ulefone, JiaYu, etc.) luptă dramatic pe acea piaţă imensă propunând produse novatoare.

luni, 19 ianuarie 2015

AI=Apocalipsa Inteligentei?

Anul trecut mi-am facut un sistem de şah. Nimic spectaculos: un sistem standard pe care-ţi instalezi un program de şah. În cazul meu Stockfish. Ceea ce a reprezentat o aroganţă a fost alegerea unui sistem cu două procesoare pentru a permite programului rularea la o capacitate decentă. Bani aruncaţi de pomana: de-atunci nu mai ştiu ce-nseamnă să câştigi o partidă de şah. De fapt, dacă e să fiu cinstit, trebuie să recunosc faptul că nu mai ştiu cum arată nici măcar o remiză. 

Să ne înţelegem bine: nu sunt un jucător fabulos de şah. Zilele în care mă visam maestru internaţional au apus de mult, lăsând şahul undeva în cămara cu lucruri mai puţin utilizate. Îmi place acest joc, simt că mă relaxează, însă lipsa unui partener permanent disponibil m-a făcut să apelez de-a lungul timpului la calculatoare. La începuturi, programele erau atât de slabe încât şi pentru un copil era floare la ureche să învingă sistemul. Între timp lucrurile au evoluat, culminând cu celebra serie de partide dintre Kasparov şi Deep Blue. Atunci a fost momentul zero al unei alte ere: maşina îi semnaliza clar omului că este capabilă să se ridice deasupra sa.

joi, 15 ianuarie 2015

Binefacerile lui Charlie

Iată că, pe măsură ce fumurile "afacerii Paris" se ridică, adevărata miză a întregii încrengături începe să iasă la iveală. Terorismul pare a fi un domeniu extrem de ofertant pentru marii democraţi ai lumii. Probabil acesta este motivul pentru care se investesc atât de mulţi bani în el.

Dacă imediat după producerea evenimentelor erau unii care tremurau din cauză că nimeni nu-şi asumă atacurile, iată că problema s-a rezolvat. Un oficial al Al Qaeda din Yemen a declarat cu subiect şi predicat că întreaga operaţiune le aparţine. Ciudat mod de a te face răspunzător. De obicei, asemenea "parternităţi" erau dezvăluite imediat după atac, uneori chiar în timpul evenimentelor. Lucrurile însă s-au schimbat. E din ce în ce mai greu pentru terorişti să-şi dea seama cine e la baza unui atac. Cu atâtea organizaţii şi afilieri, pe viitor, după fiecare atentat, probabil urmează să aşteptăm întrunirea unor congrese trans-teroriste pentru a se tranşa spinoasa problemă a paternităţii atentatului. 

luni, 12 ianuarie 2015

Au contraire

Am preferat să aştept finalizarea întregii operaţiuni din Franţa pentru a aşterne aceste câteva gânduri. Am preferat să scriu la rece despre subiect, cu toate că opinia mea nu s-a schimbat. M-am gândit totuşi că, dat fiind fluxul absolut nebunesc de ştiri, s-ar putea ca ceva să-mi scape. Ei bine, n-a fost aşa.

Acum, întrucât "democraţia a învins" şi "libertatea necondiţionată de expresie" a fost clamată, cred că putem să luăm o pauză şi să înţelegem exact cum stau lucrurile. Nu de alta, dar suntem cu adevărat în cea mai nebună dintre lumi, iar ceea ce urmează va fi, cu siguranţă, fascinant. 

marți, 6 ianuarie 2015

2015 - ce urmeaza?

Putem spune că anul care tocmai s-a încheiat a fost unul destul de anost din punct de vedere al evenimentelor. În afara agitației din Ucraina n-am prea avut mare lucru. Poate doar, pe sfârșitul anului, fenomenul scăderii accentuate a petrolului și întărirea nejustificată a dolarului.

Semințele „plantate” în 2014 au toate șansele să „înflorească” în 2015, mai ales dacă ținem cont de priveliștea anostă a economiei. Fără doar și poate, la șapte ani de la startul crizei ne confruntăm cu aceleași probleme, jucăm aceleași jocuri oligofrene de imagine și ne iluzionăm în același fel. Nu mai insist, doar trăim toți pe același pământ...