O lecție care trebuie ținută minte

Când a început „scandalul datoriei publice a Greciei”, țara avea o datorie de 109% din PIB(2008). Ca efect al scandalurilor numeroase, insistent expuse internațional, datoria externă a Greciei a ajuns la 146% din PIB în 2010. Așa a fost țara trimisă către asistența financiară internațională.

În termeni tehnici, între 2011 și 2015 a fost „perioada de restructurare” a crizei grecești. În ce a constat? Într-o prăbușire a PIB-ului și forțarea vânzării celor mai valoroase active ale statului. Astfel, la finalul perioadei de „restructurare”, datoria publică a Greciei ajunsese la 180% din PIB. Asta în condițiile unui pachet total de „ajutoare”(în trei tranșe) în valoare de 280 mld. EUR!

Între 206 și 2019 a urmat perioada de „stabilizare relativă”. în care datoria publică s-a învârtit tot prin jurul valorii de 180% din PIB. La sfârșitul lui 2019 aveam 183% din PIB datorie. Cu toate reformele și laudele „finanțatorilor” realitatea contabilă arăta total diferit. 

Între 2020 și 2022, Grecia a intrat absolut aberant în „corul vrăjitoarelor pandemice”. A intrat fără crâcnire și nimeni din zona „finanțatorilor internaționali” n-a avut nimic de comentat când, la finalul anului 2020, a ajuns la maximul istoric al datoriei sale publice, de 209.4%, pe fondul scăderii accentuate a PIB-ului, ca efect al măsurilor tembele. 

De-atunci, prin politici aspre și prin efect inflaționist, datoria Greciei a ajuns să scadă. La finalul anului 2025 ajunsese la 150% din PIB, iar Grecia era ultra-lăudată pentru „modul în care funcționează finanțele publice”. 

Este foarte interesant de văzut cum a evoluat PIB-ul în această perioadă. În 2008 PIB-ul Greciei era de 351 mld. $, pentru ca în 2015 să ajungă la ... minimul istoric, 193 mld. $. Înțelegeți dimensiunea jafului? În 2020, după ce crescuse la puțin peste 200 mld. $, a ajuns la 191 mld $. Putem vorbi de contextul nefavorabil, dar cea mai mare parte a acestei scăderi a fost dată de menținerea Greciei în circul pandemic. S-au cheltuit inutil bani cu toptanul și nu s-a realizat nimic altceva decât o nouă penurie bugetară. Dar „finanțatorii internaționali” n-au văzut nimic în neregulă! 

Ceea ce trebuie menționat este că anul trecut Grecia a reușit să închidă cu un PIB de ... 280 mld. $, adică 80% din cel al anului 2008!!! În 17 ani, Grecia a mers strict în spate, fiind jefuită la drumul mare de mafia financiară europeană. Imaginați-vă că dacă am transforma dolarii din 2008 în dolari de azi, PIB-ul de atunci ar fi de ... 540 mld. $. Unde e diferența de cel puțin 260 mld. $? În buzunarele mafiei! Adăugați acestei sume și 240 mld. $, cheltuieli cu dobânzile plătite din 2008 până în 2025!!!

Cine a plătit banii aceștia? Păi o vedem cel mai bine în studierea puterii de cumpărare. Dacă în 2008, puterea de cumpărare a grecilor era de 93%-97% din media UE, în perioada de așa-zisă stabilizare ajunsese la 75%, iar azi, când Guvernul este ultra-lăudat pentru eficiența fiscală, puterea reală de cumpărare a grecului mediu a ajuns la 67% din cea a UE!!!

Statistica este susținută inclusiv de cifrele cele mai corecte posibile, anume PIB-ul per capita raportat la puterea de cumpărae(PPP). Dacă în 2007 Grecia avea un vârf de 41 800 $, acum valoarea este de ... aproximativ 38 000 $! În cei 17 ani de criză economică, nota de plată totală a grecului de rând a fost  de peste 150 000 $, bani care s-au luat de la oameni și s-au dat mafiei financiare internaționale. 

Când vi se spune că „Grecia stă impecabil” sau că că „economia merge ca pe roate”, uitați-vă prin prisma cifrelor pe care vi le-am dat. Realitatea este că mafia europeană a sărăcit Grecia, jefuind-o. Așa cum ne jefuiește și pe noi, fără să ne dăm seama. De ce nu realizăm? Pentru că e o diferență de la cer la pământ între resursele bogate ale României și praful de pe tobă din Grecia.

De ce vă spun toate acestea? Pentru că toți orbanii, cîții, ciucii, ciolacii și bolojanii sunt cozile de topor ale UE, puse aici pentru a ne împinge pe aceeași traiectorie. Așa-zisa „eficientizare” a companiilor de stat prin vânzarea pentru „peticirea bugetului” este fix similară acțiunii făcute cu japca de mafioții internaționali în perioada de „restructurare” a economiei grecești: vânzarea activelor profitabile ale statului și rămânerea întregii poveri fiscale pe umerii cetățenilor și a micilor afaceri. Asta se pregătește și pentru România. Să nu ziceți că nu v-am spus! Fiți în continuare pro-ioropieni, că merită!

Începe iar teroarea

Nu vreau să fiu patetic, nu-mi stă în caracter. Privesc lucrurile cât se poate de obiectiv și întotdeauna spun ceea ce gândesc. Nu-s un individ violent, nu am îndemnat niciodată la ură. Dar trăim vremurile în care a spune adevărul este echivalent cu a face o crimă.

N-o să vă țin mult. Situația e simplă. În dimineața aceasta am constatat că mi-a fost șters un articol pe motiv de ... incitare la ură și violență. E vorba de articolul în care anunțam câștigarea procesului intentat de Olguța Vasilescu împotriva denunțătorului DNA. Ce violență era acolo? Aiurea, nici urmă. Ce e ilegal în a afirma că „totul se plătește”? S-a ajuns la incriminarea cartezianismului, a eticii kantiene, a utilitarismului, a stoicismului sau a metafizicii orientale(legea karmei)? Toate, într-un fel sau altul, spun același lucru, anume că totul se plătește, că dacă ești javră îți iei răsplata. 

Sunt destul de pățit pentru a înțelege ce se află în spate. Nu-i vorba de nicio incitare la violență ci, cel mai probabil, de un pas preliminar făcut de milițienii lui Pledoiu pentru închiderea canalului. Am mai pățit-o. Dacă mai țineți minte, cu prilejul alegerilor, mi-a fost închis abuziv Facebook-ul. Tot urmând aceiași pași: factcheckeri de doi bani, ștergeri abuzive de articole și, ulterior, suspendare totală. Cine-a făcut-o? Evident nu Facebook, ci cei de la ANCOM. Ăia sunt uneltele sistemului, ăia și cei ca ei au declanșat mizeria cenzurii care e absolut neconstituțională. Dar pe cine mai interesează Constituția într-o țară care trăiește într-o ilegalitate crasă după lovitura de stat din 2024? 

Vreau să vă spun că, exact ca acum, m-am confruntat cu aceleași intimidări și în perioada premergătoare alegerilor, iar ele s-au finalizat cu suspendarea completă a contului. Acum suntem în același scenariu. Nu știu de ce. Nu-mi dau seama ce se pregătește, dar e clar că sunt planuri mult mai radicale decât până acum. Dacă vreți să mă mai citiți, căutați și celelalte canale ale mele. Nu știu de ce am impresia că se încearcă suspendarea totală a mea pe internet. Nu m-ar mira, mai ales în condițiile în care vedeți bine în ce teroare trăim. Nu știu dacă vor reuși să închidă tot în același timp. De aceea, a avea acces la canalele pe care mă exprim în prezent, e mai mult decât nimic. Lista lor o găsiți pe Trenduri, în partea dreaptă a paginii. 

Închei aici. Vă avertizez că, în cazul în care reușesc să mă suspende, e posibil să apară falși Dan Diaconu. Deja sunt mulți care se manifestă acum, care au deschis diverse conturi cu numele și poza mea. Sistemul lucrează, nu vă lăsați înșelați! Porniți de la canalele mele oficiale, notați-le undeva și, dacă mă suspendă într-o parte, cel puțin veți citi mesajele mele pe celelalte canale rămase în picioare. Mulțumesc!

Pe arabi i-a ars din nou petrodolarul

Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kuweit, Bahrain au avut de suferit mai mult decât Israelul în actualul conflict din Golf. Motivul e unul cât se poate de logic: întrucât atacurile asupra Iranului s-au făcut de pe teritoriul acestora, Iranul a reacționat și a paradit cât a putut. Emiratele Arabe Unite au rămas cu toate programele lor post-petrol în aer, Arabia Saudită se confruntă cu probleme majore, regimul din Bahrain este aproape de final, Qatar-ul și Kuweit-ul au avut pierderi masive de infrastructură.

Sunt două probleme majore ale regimurilor de acolo. Se știe că nu au permis SUA să folosească spațiul lor aerian, dar Trump a ignorat, instrumentând atacurile dinspre aceste țări. Astfel, Iranul a fost nevoit să reacționeze și nu doar asupra bazelor americane, ci și asupra unor elemente critice de infrastructură. Atacurile au arătat că Iranul avea informații puternice întrucât, în afara unor zone secrete - precum centrele de date care erau invizibile pe Google Maps și pe alte servicii de cartografiere - au fost atacate, de exemplu, birouri acoperite ale Mossad-ului din Dubai și alte zone. Asta a produs haos și o degringoladă care s-a lăsat cu pierderi teribile. Emiratele Arabe își văd Dubaiul, perla lor, în faliment și fără mari șanse de revenire. Așadar, pe de o parte SUA a atacat de pe teritoriul acestor țări fără permisiune, dar cel mai grav este că nu a fost capabilă să le apere, în condițiile în care aceste țări acceptaseră bazele americane tocmai ca „garanție de securitate”. La fel ca proștii ăia din Estul Europei care cred că baza de la Kogălniceanu și celelalte baze militare americane, care mănâncă bani de la Buget, vor avea vreun efect în ceea ce privește apărarea țării. Nu știu dacă-i știți pe proștii ăia! Iaca, efectul „garanției americane de securitate” îl vedeți în statele arabe din Golf, împinse într-un război care nu e al lor și paradite fără drept de apel de către adversarul SUA.

Asta a fost prima „ardere ritualică”. Cea de-a doua s-a manifestat zilele acestea. Întrucât țările lor sunt în degringoladă, mai multe fonduri suverane din statele arabe au solicitat să ridice în jur de 500 milioane de dolari din „investițiile” lor din SUA. Nu-s bani mulți, o nimica toată față de cele 1,5 trilioane, bani deja „investiți” în SUA. Cu toate că inițial părea a fi OK, sumele ... au fost blocate. Comitetul pentru Investiții Străine în Statele Unite, chipurile a devenit mai vigilent și a blocat fondurile deoarece ar exista „suspiciunea” că acele fonduri suverane ale statelor arabe vor fi investite în China. De altfel, administrația americană a impus condiții extrem de stricte, cerând uneori drepturi de control sau monitorizare directă asupra modului în care fondurile arabe gestionează activele cumpărate în SUA. Asta probabil ca răsplată pentru paradirea țărilor respective.

Deci, pe de o parte, ălora li se intră cu bocancii în investițiile făcute în SUA(unde, deși au drept de decizie, li s-a ridicat!) și pe de altă parte nu sunt lăsați să-și ia banii lor și să plece. E o situație absolut tembelă care spune cu totul altceva: SUA le-a confiscat arabilor banii, prin amânarea sine die a eliberării lor. Arabii sunt disperați întrucât acești bani trebuie să ajungă în economiile lor pentru a mai salva ce se poate și pentru a reface coeziunea internă. Doar că n-ai ce face cu sărăcia! SUA este realmente un stat falit, orice ieșire de acolo fiind echivalentul a încă unui cui în cosciug. Arabilor li se refuză eliberarea banilor pe motiv că „nu s-au ținut de investțiile în SUA promise lui Trump”. Cu alte cuvinte, mergi disperat la bancă să-ți iei banii deoarece ai nevoie de ei, iar acolo ți se spune că nu ți se dă niciun sfanț deoarece ți-ai încălcat promisiunea de a aduce noi catități de bani în depozite. Nu e penibil? Ba da, așa e. Și-ar mai fi un element.

Multe dintre fondurile arabe nu au fost plasate direct, ci prin intermediul fondurilor de Private Equity (cum ar fi cele administrate de BlackRock sau Blackstone), care acum sunt în suferință și n-ar vrea să le iasă bani din căruță. Și știți bine ce se întâmplă când acești giganți „n-ar vrea ceva”: Administrația americană execută fără crâcneală, doar v-am povestit cum i-au jefuit pe chinezi de porturile de pe ambele părți ale Canalului Panama. 

Tensiunile sunt destul de mari, dar pe cine interesează tensiunile? Prin politica sa, Trump i-a distrus pe cei din Golf. Faptul că vociferează nu mai interesează pe nimeni pentru că sunt dezarmați. Cum să reacționeze Arabia Saudită împotriva SUA? Să-i atace cu armele disfuncționale pe care SUA li le-a băgat forțat pe gât? 

Și uite-așa monarhiile din Golf au ajuns într-o situație critică. Și, dacă insistă prea mult , ceva îmi spune că oricând se poate organiza o revoltă, gen „Primăvara Arabă”, în urma căreia regimurile să fie dărâmate, iar banilor să li se piardă urma prin SUA. 

Trăgând linia, regimurile arabe se află la momentul la care constată că tot ceea ce au vândut conform paradigmei petrodolarului este absolut scufundat, pierdut. Au participat cu inconștiență la o scamă, pusă în scenă de niște tâlhari. Care tâlhari, după ce i-au asigurat că „investițiile lor forțate în SUA sunt în siguranță”, acum le spun că nu pot fi eliberate pe motiv de ... chinezi. Nu e frumos atunci când ești paradit din toate părțile? Dar prostia se plătește! Și stați puțin, că n-au apărut marțienii care să justifice jaful final!

Ucraina - Pasul 2

Cei care cred că limbricul de la Kiev acționează după ureche se înșeală amarnic! Omul are un plan clar, în 3 pași, din care conflictul cu Rusia e doar primul. Cu toate că nu o să pot să vă povestesc totul de la cap la coadă, oamenii inteligenți pot compila cu ceea ce am spus în alte dăți pentru a înțelege. Ca idee, încă suntem în primul pas, făcându-se tranziția către cel de-al doilea. Să le luăm pe rând.

Țară de oi!

Întrebare:„Este adevărat că Bolojan a aprins lumina în magazia cu șobolani?”. Un răspuns a la Radio Erevan, ar putea fi formulat astfel: „Da, doar că nu în magazia cu șobolani, ci în toată țara și nu a aprins-o ci a stins-o!”.

Societăți în disoluție

S-a viralizat în mediul online înregistrarea omului care sună la poliție pentru că a venit ursul la găini. Omul nostru e surprins de întrebările stupide ale polițistului și, la un moment dat, îi spune că e prost, că nu pricepe care-i problema, iar polițistul îl amenință cu amenda. Întreaga tărășenie este hazlie și inițial, ca tot omul, am râs cu lacrimi. Însă ascunde cu totul altceva.

Tâlharul tot tâlhar

Mai țineți minte cum s-a agitat Trump ca sifonul în ceea ce privește „controlul chinezilor asupra Canalului Panama”? Dacă ați crezut că treaba ține de geopolitică sau alte prostii, v-ați ars. De fapt care e povestea? Ei bine, abia acum se descâlțesc ițele...

Timp de decenii(decenii, da!!!), porturile Balboa(la Oceanul Pacific) și Cristobal(la Oceanul Atlantic) au fost operate de Panama Ports Company), o subsidiară a grupului CK Hutchison din Hong Kong. Deoarece grupul este înregistrat în Hong Kong, acesta este văzut ca fiind sub sfera de influență a Beijingului. Așa a apărut Trump tăvălindu-se cu fundul pe jos de ziceai că i se îneacă vasele în Canalul Panama. 

Ceea ce s-a dovedit a fi ciudat a fost faptul că cei de la CK Hutchison erau în negocieri avanzate de vânzare a întregii lor afaceri portuare la nivel global(deci și a celor două porturi!) cu un consorțiu format din Blackrock și MSC. Cu alte cuvinte, întreaga isterie a lui Trump era absolut aberantă și gratuită. Aveți însă puțintică răbdare!

Date fiind valurile făcute de Trump, la începutul anului 2026, Curtea Supremă din Panama a declarat neconstituționale concesiunile deținute de CK Hutchison. Astfel, Guvernul panamez a preluat controlul porturilor și a acordat licențe temporare de operare pe 18 luni către APM Terminals(o divizie a Maersk) pentru portul Balboa și Terminal Investment Ltd(divizie a MSC) pentru portul Cristobal. Și uite-așa, din portofoliul CK Hutchison au dispărut două găini cu ouă de aur.

Acum prost să fii să nu înțelegi ce-a făcut Trump. Nimic altceva decât spectacol menit a-i ajuta pe ăia de la Blackrock să panacoteze niște active pe gratis. Jaf la drumul mare, tâlhărie fără limite. Ceva similar cu ceea ce s-a făcut cu TikTok. Doar că nu te joci cu chinezii!

Acum câteva zile, Ministerul Transporturilor din China i-a convocat pe directorii executivi de la Maersk și MSC pentru a le cere retragerea imediată de la operarea porturilor Balboa și Cristobal sub licențele temporare oferite de Panama. Pe bună dreptate, China a acuzat cele două companii că facilitează „sechestrarea ilegală” a activelor unei firme chineze și că încalcă etica comercială internațională.

Problema e deja gravă întrucât dacă China le spune pas celor doi giganți, business--ul s-a terminat pentru ei. China este „motorul” comerțului maritim, iar o astfel de excludere ar echivala cu o „pedeapsă capitală” pentru modelul lor actual de business. 7 dintre cele mai mari 10 porturi de containere din lume(Shanghai, Ningbo-Zhoushan, Shenzhen, etc.) sunt găzduite de China. Aproximativ 30-40% din volumul total de containere transportat de Maersk și MSC provine din sau are ca destinație China. Pierderea accesului ar însemna o prăbușire imediată a veniturilor deoarece sunt cele mai profitabile rute din lume. Fără porturile chineze, aceste rute devin practic inexistente sau neprofitabile, deoarece nu ar mai exista marfă suficientă pentru a umple navele gigant(Ultra Large Container Vessels).

Maersk prin APM Terminals) deține participații în numeroase terminale chineze. O excludere ar duce la confiscarea sau blocarea acestor active strategice. Multe dintre navele noi ale MSC și Maersk sunt construite sau reparate în șantierele navale chineze. Pierderea accesului ar bloca mentenanța și expansiunea flotei.

Dacă Maersk și MSC sunt scoase din joc, vidul lăsat în urmă va fi umplut instantaneu de competitori precum COSCO - gigantul de stat chinez care ar prelua imediat cota de piață, devenind liderul incontestabil al lumii - CMA CGM sau Hapag-Lloyd. Însă, într-un asemenea scenariu, s-ar declanșa instantaneu o criză mondială care ar face uitată actuala criză din Golf. 

Se pare că cei care se joacă de-a tâlharul cu China încă n-au aflat că sunt morți. Răbdare, vor afla, dar va fi prea târziu. Ca întotdeauna.