joi, 22 aprilie 2021

Operațiunea „Bani pentru Plăvan”


Dacă mai țineți minte, cu ceva vreme în urmă a fost un scandal de delapidare de la serviciul secret al armatei. Mai precis e vorba de 180 000 dolari care ar fi fost sustrași de locțiitorul directorului DGIA. Teoretic e vorba de o găinărie măruntă. La data descoperirii s-a făcut ceva caz pe marginea ei, dar, treptat, s-a lăsat liniștea.

Am putea crede că toată „liniștirea apelor” este un efect al haosului mediei noastre. Lucrul dezvăluit de jurnalistul Silviu Sergiu are însă un efect de duș rece, făcându-ne să ne reamintim că absolut nimic nu este întâmplător, nici măcar tăcerea.

Pe scurt, în conformitate cu declarația dată procurorilor de generalul Iulian Gheorghe - cel acuzat de sustragerea de fonduri - se deduce că respectiva sustragere este un mizilic și că era vorba de un mod de operare al respectivei direcții. Chestia cu adevărat explozivă este că, între altele, din banii respectivi ar fi fost cumpărat un costum de schi cu care a fost fotografiat Plăvanul. Este vorba despre costumul negru-roșu al cărui cost e de aproximativ 1000EUR, pe care Plăvanul l-a îmbrăcat pe 30 ianuarie, atunci când a făcut și-o sesiune foto. Cum ar veni, pentru 0.5% din delapidare e vinovat și Plăvanul. Dar asta, așa cum ne-am obișnuit, nu-i nicio problemă. Totul e să nu depășească 5%! Parc așa s-a statutat de la Ciorduța.

Fără doar și poate, informația dată de generalul DGIA pare o cioacă. Un costum de schi n-ar fi mare lucru. Însă mă întreb sincer de ce ar fi luat Plăvanul un costum de schi aiurea. Fostul președinte Constantinescu, atunci când a fost întrebat de unde își achiziționa hainele pe perioada cât a fost președinte, a spus că exista un serviciu care-i aducea contra cost hainele dorite. Posibil să fi fost vorba de prețuri cu adaos comercial mic, dar ceea ce trebuie reținut este că acele haine costau. Și se plăteau bani pe ele, exact ca la magazin. Nu contează că, în loc de 2000-3000 de euro pe un costum mai dichisit, plăteai 500-700 EUR. Esența e că dădeai banul pe ele. Adică nu-ți veneau gratis. OK și-atunci de ce Plăvanul a luat costumul de schi de la securiștii militari? Declarația băiatului ăluia nu e întâmplătoare, mai ales în condițiile în care un costum de schi e un rahat. Însă e vorba de  un rahat deoarece e doar o fărâmă din partea vizibilă a aisbergului.

Plăvanul, în timpul mandatului de președinte, și-a mai luat o casă în Sibiu. Asta la modul oficial. Dosarul cu casa obținută prin fals s-a „rezolvat” printr-o potlogărie juridică, doamna Carmen scăpând fără probleme. De asemenea, cei peste trei sute de mii de euro pe care Plăvanul îi datorează statului n-au fost plătiți pentru a se ajunge la prescripție fiscală. Iată câteva elemente care vă arată cât se poate de clar că avem de-a face cu un șmenar mărunt cățărat în fruntea statului. Privind prin această perspectivă, devine extrem de credibilă afirmația generalului militar în legătură cu acel costum de schi. Și modul în care informația ajunge în presă este unul menit a ne pune întrebări: fără doar și poate, întreaga declarație și dezvăluirea transmit un semnal Plăvanului. „Ăsta e doar începutul” - pare a-i spune generalul delapidator, cerând imperativ punerea batistei pe țambal.

Ceea ce devine din ce în ce mai clar e faptul că gașca din fruntea țării a început să se preteze inclusiv la potlogării mărunte. Să primești un costum de schi arată că deja nu te mai interesează. Dar șosete, chiloți, chestii de genul ăsta o fi primit? Dar geaca aia roșie cu care a mers să protesteze pentru „justițe”? Aia o fi primit-o tot așa, de la vreun buget „dă informatori”? 

Dincolo de situația penibil-hazlie, cazul e unul școală care ne arată cât de jos s-a ajuns. Corupția e atât de mare încât se fură ca-n codru. De fapt fură fără să mai conștientizeze că fură deoarece „suma nu-i atât de mare”. Priviți în față: asta e țara în care trăim!

P.S. Aveți în imaginea atașată header-ul articolului din Evenimentul Zilei de la data cu pricina. Mă și întreb de unde erau detaliile acelea legate de marcă și preț. Poate că-s unii mai atenți la detalii. Eu unul, incapabil fiind să identific hainele după poză, mă gândesc că nimic nu-i întâmplător pe lumea asta.

miercuri, 21 aprilie 2021

Ciuma lui Iohannis


Așa cum bine știți, economia e la pământ. Nu pandemia e de vină ci, în primul rând, amatorismul echipei aflate la conducerea țării. Cîțu a îndatorat țara mai mult decât cuplul tragicomic băsescu-boc. Problema e că Cîțu(sic!) n-are nici cea mai mică intenție de a se opri din aventura sa tembelă. Și, mai mult, e împins în față de superiorii săi: atât cei interni cât, mai ales, cei externi.

marți, 20 aprilie 2021

Cod roșu


Ceea ce veți citi în articolul de azi n-o să vedeți în presa noastră întrucât suntem ținuți într-un vid informațional cum rar mi-a fost dat să văd. False subiecte fac agenda zilnică, iar oficialii implicați în așa-zisele evenimente prezentate cu emfază de către gurnaliștii autohtoni fac strict un teatru ieftin la indicațiile primite din afară. Spus pe șleau, afirm apăsat că toată dramoleta de la Sănătate nu-i nici mai mult nici mai puțin decât o scenetă pusă la cale de către serviciile secrete externe care au ajuns să conducă țara și al căror interes este strict distragerea atenției de la adevăratele evenimente care se petrec acum. Și-o să înțelegeți imediat de ce.

luni, 19 aprilie 2021

Distracție cu pașaport


O știre aparent banală: festivalurile Neversea și Untold se vor relua. Unuia ca mine îi e egal. N-am treabă cu niciunul dintre ele. Însă este un schepsis la mijloc care face ca absolut toți să avem treabă cu cele două festivaluri. 

duminică, 18 aprilie 2021

Un avertisment scurt


Există o alternativă la hiperinflația care se arată din ce în ce mai mult ca „cea mai potrivită soluție”. În alte vremuri sunt ferm convins că morișca inflaționistă ar fi fost pornită. Însă acum totul s-a schimbat. Pur și simplu nu te mai poți juca cu banii așa deoarece riști să-ți explodeze societatea în cap. Și-atunci? Ei bine, atunci schimbi regulile jocului.

sâmbătă, 17 aprilie 2021

Al doilea val


Am spus-o în mai multe rânduri: învingător ești atunci când un fault dur nu mai are puterea de a te îngenunchea. Mă gândesc la bietul Diego Maradona în perioada sa de glorie. Atunci când „rațiunile brutale o justificau”, anumite echipe introduceau indivizi care să-l faulteze, chiar cu riscul de a lua cartonașe roșii. Știau că Maradona e inima unui mecanism invincibil și că, țintind inima, țintești de fapt întreaga construcție. Ei bine, tocmai aici era puterea sa. Avea capacitatea de a rămâne o perioadă un jucător banal, care doar pasa mai departe. De multe ori greșea inexplicabil atunci când o fază nu spunea nimic. Exista însă mereu „momentul său”, cel al exploziei, în care Diego nu mai putea fi oprit. Dacă încercai să-l faultezi se ferea în ultimul moment, pleca într-o parte în timp ce mingea mergea în cealaltă parte. Erai efectiv terminat, te simțeai copleșit. În asta consta măreția lui: nu putea fi îngenuncheat, indiferent de tacticile agresive.

vineri, 16 aprilie 2021

Drumul către iad


Rememorând cele întâmplate, mulți nu reușesc să înțeleagă cum e posibil totuși să fi involuat într-un asemenea hal. Ca țară am pornit de la un nivel destul de bun. Știu, ne era foame, dar cel puțin eram curați. Nu aveam datorii, aveam resurse, aveam o industrie, aveam pământ bun. Teoretic aveam tot ce ne trebuie pentru a ne merge bine. Toate acestea s-au dus într-un deceniu. Iar vina, indiferent cum ați da-o, a fost a tuturor: politicieni și indivizi simpli la un loc. Vă reamintesc că primul deceniu al democrației noastre postcomuniste totul era infinit mai democratic decât ceea ce se petrece acum. O adunătură a câtorva bețivi în 1990 l-a scos  în stradă „la raport” pe nea Nelu. Un titlu din ziar avea capacitatea de a dărâma un politician, de a-l duce la groapa de gunoi. Iar o manifestație publică paraliza orice inițiativă politică. Și-atunci cum de s-au întâmplat toate acele nebunii?