sâmbătă, 23 martie 2019

Până aici, ticălosule!

O să încep abrupt prin a afirma că nu sunt adept al unirii cu Basarabia. Mai precis, nu acum. Ca să înțelegeți și mai bine cât de tranșant sunt în opinia mea, vă voi spune că dacă mâine s-ar face un referendum pentru unirea cu Basarabia, eu aș vota împotrivă. Nu-s cinic și nici vreun tembel înfierbântat. Îmi place să mă consider un om cu picioarele pe pământ, care preferă o judecată corectă în locul unei acțiuni instinctuale.

Am mai multe motive pentru a mă opune unei uniri cu Basarabia, cele mai importante ținând de modificarea structurii etnice de-acolo - operată de către Stalin - dar și a concepțiilor românilor de-acolo care, după o intensă propagandă întinsă pe patruzeci de ani, n-au cum să vadă unirea cu țara ca pe o opțiune viabilă. În aceste condiții, unirea Basarabiei cu România ar avea toate șansele să se constituie într-un dezastru pentru țară, aducând după sine grave probleme care ne-ar putea fi fatale.

Acestea fiind spuse, o să trec direct la dandanaua oligofrenului național. Mie, așa antiunionist de moment cum sunt, nu mi-a trecut niciodată prin cap că am avea de-a face cu două popoare. Sau cu două națiuni, cu două limbi, cu două orice. E un tembelism fără margini. Orice om care are toți boii acasă știe că atât în stânga cât și în dreapta Prutului e vorba de același popor care vorbește aceeași limbă și care trăiește pe același pământ al aceleiași țări. Când cele trei provincii istorice se aflau sub stăpâniri diferite - și asta, din nefericire, s-a tot întâmplat în istoria noastră - aveam de-a face cu un singur popor, atât de unitar încât nicio tentativă de asimilare nu a reușit.

Spune Vlahuță atât de frumos: „Am fost trăit, pe vremuri, în graniți mai largi. S-au fost învârtit, pe vremuri, paloșele sclipitoare ale Voievozilor noștri și peste Carpați și peste Prut. Dar s-au vărsat încoace înecuri de potop, neamuri pe neamuri s-au împins- noroade, ce nu le mai încăpea lumea, au curs mereu peste noi și-a trebuit- ca sa putem trăi- să ne mai strângem tara, și de la miazănoapte și de la răsărit.” Asta însă n-a însemnat nicipodată că cei rămași în afara granițelor vremelnice n-ar fi tot „ai noștri”.

Așadar, ca politician al României, nu poți avea la nivel oficial decât o singură opinie, anume cea normală: există un singur popor român având o singură țară. Chiar dacă poate părea paradoxal, asta nu implică nicio revendicare teritorială. Pot accepta că istoria ne-a jucat un renghi, pot semna tratate de pace în care să nu revendic teritorii însă niciodată nu-mi poate fi permis să pronunț „două popoare” pentru că așa ceva nu există, fiind o invenție a propagandei sovietice. La fel ca și acea aberantă „demonstrație” conform căreia româna se trage din rusă. 

Să auzi însă de la președintele țării exprimarea „cele două popoare” atunci când e interpelat despre unirea Basarabiei cu România e mai mult decât o simplă prostie și, din punctul meu de vedere, se înscrie în categoria infracțiunilor de înaltă trădare. Însă, celor care acum sunt înfierbântați, le voi spune că nu le înțeleg înfierbântarea. Nu suntem la prima infracțiune de înaltă trădare comisă de către Plăvan. Mai țineți minte vizita prietenească din Ucraina în care n-a deschis subiectul drepturilor minorității române de-acolo și, mai mult, n-a vrut să se întâlnească cu reprezentanții românilor? Aia ce-a fost, oare nu tot înaltă trădare?

Cred că ar trebui să tăiem o dată pentru totdeauna coada câinelui și să ne recăpătăm cel puțin demnitatea. Oficial România e obligată să-și protejeze poporul indiferent unde se află. Din poporul român fac parte cetățenii români ai Republicii Moldova, mult prea asupriții români din Ucraina, cei din Banatul Sârbesc, dar și multitudinea de români care se află prin Italia, Spania, Germania, Canada, SUA s.a.m.d. Poporul român este unul și indivizibil. Afirmarea apăsată a unicității sale, indiferent de contextul istoric, ține de demnitatea noastră și cred că a venit timpul să redevenim demni.

De-aceea, în ciuda faptului că acum sunt împotriva unirii Basarabiei cu România, consider că molusca incompetentă din capul statului trebuie aruncată cât mai repede la groapa de gunoi a istoriei. Orice poate fi subiect de negociere. Însă poporul, familia și propria identitate niciodată! De-aceea cred că trebuie făcut cât mai repede ceva, în sensul eliminării cât mai rapide a inutilului. Acest trădător e o pată, o flegmă pe obrazul țării, iar situația jenantă în care ne aflăm trebuie rezolvată cât mai rapid.

Și, pentru a fi și mai clar înțeles, afirm, de asemenea, că toți cei care ignoră această stare de fapt se fac la fel de vinovați de înaltă trădare întrucât devin complici cu inutilul oligofren. E timpul să facem o listă a trădării și să încercăm să-i eliminăm cât mai rapid pe acești imbecili de pe scena politică pentru a nu ne mai influența negativ viețile.

vineri, 22 martie 2019

În spatele unor accidente

Nu pot să nu mă uit spre dezastrul numit Boeing 737 Max fără să constat ceea ce toată lumea vorbește, anume că a fost alungit aberant și că n-ar fi trebuit să apară. E simplu să vorbim acum, la spartul târgului, despre toate aceste probleme. Dezastrele deja s-au produs, astfel încât acum nu putem decât să constatăm și să inventariem.

În mod normal, Boeing ar trebui să reia totul de la zero și să proiecteze o aeronavă comercială adaptată vremurilor de azi. Poate vă întrebați de ce n-a făcut-o până acum. Răspunsul e de-a dreptul banal: din rațiuni economice. De ce să investești bani în cercetare în condițiile în care ai deja un design perfect funcțional care, în timp, și-a dovedit fiabilitatea și siguranța. Este tipul de judecată considerată „sănătoasă” în zilele noastre. 

În acest mod „sănătos” de a gândi ar trebui să căutăm toate problemele Occidentului în general și ale SUA în special. Fuga nebună strict după profit, pe fondul superficializării tuturor factorilor de decizie, sunt pietrele de moară legate de gâtlejul sleit al unei economii care abia se mai mișcă. Va avea oare Boeing puterea să reia totul de la zero?

Poate ar trebui să ne uităm în ograda principalilor lor concurenți, Airbus. Nici acolo lucrurile nu sunt tocmai verzi. Airbus A380 e mai degrabă un eșec, o construcție megalitică a prezentului pentru care interesul a fost manifestat doar în segmentele marginale ale pieței. Chiar dacă avionul reprezintă un succes al tehnicii, fiind proiectat de la zero cu scopul precis de a satisface cererile din ce în ce mai mari de transport, mie personal mi se pare un eșec comercial. Un eșec de care e responsabil, în special, „peticitul” 737 Max.

Există însă un jucător pe care nu-l vede nimeni întrucât toți ochii sunt ațintiți la lupta dintre Airbus și Boeing. Se numește Comac C919 și primul său zbor comercial este programat în 2021. Este proiectat de la zero, a fost supus unor teste intense și este rezultatul unui program strategic demarat în 2008 de autoritățile chineze. Pe moment, Comac C919 are comenzile asigurate de liniile aeriene chineze.

De ce-l aduc în atenție e limpede pentru oricine. Și pe teritoriul transporturilor aeriene se întâmplă ceea ce ce vedem la tot pasul: în economie, în politică, în industria militară. În timp ce „jucătorii dominanți” sunt sleiți de luptele din ce în ce mai aprige, la umbra acestor giganți se ridică viitorii lideri: mai mici, mai agili, mai optimizați. De-aceea vă rog să nu pierdeți prea mult timp cu scandalurile de la Boeing sau Airbus. Stelele viitorului trebuie căutate în Asia.

joi, 21 martie 2019

Sistemul creditului social

Foarte mulți dintre cei cu care intru în contact s-au arătat interesați despre sistemul creditului social din China și m-au rugat să le explic modalitatea de funcționare. Ce-i drept, de mult vreau să abordez subiectul, dar, prins cu diverse alte evenimente, l-am tot amânat.

miercuri, 20 martie 2019

Cenzură și manipulare

Probabil știți că am fost blocat pe Facebook. Este a treia oară când o iau și-o iau absolut aiurea. N-ar trebui să mă deranjeze prea mult, dar, în realitate, mă deranjează. De ce? Pentru un lucru care ar trebui să ne dea de gândit tuturor: platforma asta a ajuns să conteze nejustificat de mult pentru noi.

Nu știu dacă arhitecții sociali s-ar fi gândit că omul poate ajunge să fie modelat atât de ușor. Nici nu mai contează asta. Certitudinea e că, prin propagandă și deturnări dibace, am ajuns cu toții o masă ineptă, care suferă acolo unde nu trebuie și care, în mod aproape imbecil, ignoră lucrurile esențiale.

marți, 19 martie 2019

Blocat 3 zile

Am fost blocat timp de 3 zile pe FB din cauza profilului Calota Mihai. În cazul în care îl aveți pe individ în listă sau dacă vă dă târcoale blocați-l!

P.S. Îi rog pe cei care au FB (incă) să anunțe blocarea contului meu. Mulțumesc!

Torționarii de ieri și de azi

În 17 decembrie 1954, călăul obsedantei închisori de la Pitești, torționarul Eugen Țurcanu, a fost lichidat de plutonul de execuție. Monstrul de la Pitești a fost omorât de chiar cei care-i dăduseră mână liberă și care ajunseseră să fie îngroziți de atrocitățile comise în numele ideologiei pe care-o serveau. Imaginați-vă totuși că, un sistem profund inuman, implementat cu forța în România, s-a îngrozit într-atât de rău încât a decis condamnarea la moarte a celui care a efectuat cele mai crâncene spălări pe creier din istoria României și, probabil, a lumii.

duminică, 17 martie 2019

Șî eu

Iată că țivilii oculți mai jucară o festă sub forma „cică protestului” pentru autostradă. Totuși, cam cât de idiot trebuie să fii pentru ca, din dorința de a avea o autostradă, să protestezi oprindu-te din mers? Mă rog, cam totul face parte din același scenariu absurd în care patronul își obligă salariații să participe la grevă. Dar dacă s-a deschis discuția, de ce oare n-am continua-o în profunzime, pentru a înțelege cu adevărat care-i socoteala.