De ce nu merge?

Multe reacții după articolul de ieri. Desigur, așa cum vă așteptați, gașca retardată a bolojanului a dat-o în fiert, acuzându-mă de pesedism pentru că aș fi încălcat „strategia sfântă” utilizată de căcatul de la Oradia ca marketing politic: darea afară a oamenilor. Când ești prost, iei măsuri prostești, dar când ești cretin ajungi să-l admiri pe ăla care ia respectivele măsuri.

Cum au fost mai multe observații, le voi lua pe rând. În primul rând a fost foarte amintit numărul de „bugetari” din sistemul comunist, anume 800 000. E puțin greșit. În timpul comunismului bugetari eram toți întrucât totul era al statului. Iar bugetul țării cuprindea inclusiv salariul măturătorului de pe stradă. Daca s-ar referi doar la cei care lucrau în administrație, cifra nu ar fi corectă deoarece în aparatul de stat lucrau doar vreo 18 000 de oameni. Știu că sunteți șocați, dar acea cifră reprezenta doar numărul de oameni care lucrau în administrația centrală și locală. Fără medici, fără profesori. Chiar și așa, cifra din vremea lui Ceaușescu este de cel puțin zece ori mai mică decât cea actuală. Și apare întrebarea simplă: DE CE?

Pe scurt v-aș răspunde că asta e „eficiența noii societăți în splendoarea ei”. Cu toate că există o grămadă de oameni care freacă menta prin instituțiile statului, numărul mare de funcționari are o cauză cât se poate de clară: legislația. Comunismul avea o legislație simplă și eficientă. Nu aveai mii de impozite, calcule complicate pentru pensie, hârțogăraie inter-instituțională. Culmea, mai mulți au scos în evidență faptul că pe vremea comunismului nu era informatizare și, cu toate acestea erau mai puțini angajați. O să vă spun că în acea vreme ERA INFORMATIZARE, desigur în linie cu ceea ce se întâmpla prin lume. Și evident, nu ca acum! Magia însă era dată de legislația simplă, fără echivocuri. 

În momentul în care ai taxe clare, nu ai nevoie de armate de funcționari care să le gestioneze. Când ai o legislație simplă, fără echivocuri și ocolișuri date cu dedicație pentru „mafia albă”, nu ai nevoie de oameni suplimentari. De aceea în comunism erau puțini oameni în administrație. Mai mult, interesul de atunci era acela de a avea cât mai multă forță productivă, în timp ce sistemul actual caută să ascundă asta și o ascunde în două forme: prin dezvoltarea excesivă a sectorului comercial și prin angajarea la stat. E banal de înțeles. În ciuda a ceea ce vi se spune propagandistic de către FMI sau bolojani, angajarea la stat este una dintre metodele de ascundere a gravei situații economice în care ne aflăm ca efect al statutului de ȚARĂ AFLATĂ SUB OCUPAȚIE! Iar amenințarea permanentă a celor de la stat cu datul afară este un mod de a pune presiune socială.

S-ar putea înțelege din ceea ce am spus anterior că mă contrazic. Pe de o parte spun că statul era eficient pe vremea comunismului, având infinit mai puțini funcționari în administrație, dar pe partea cealaltă spun că ceea ce a făcut bolojan a fost o ticăloșie. Nu, nu mă contrazic! În momentul în care ai ca scop fixarea economiei, nu te apuci să dai cu târnăcopul, asemeni lui Dorel. Dacă m-aș apuca acum să dau 500 000 de oameni afară - așa cum zicea Simion atunci când i se dăduse ordinul de auto-dinamitare - n-aș obține o eficientizare a statului, ci o cădere economică. Primul efect este o scădere a veniturilor statului cu 2.25 mld lei(impozite directe de la acești salariați) care, spun proștii, s-ar acoperi cu cele 3.2 miliarde lei pe care nu-i mai plătești. Doar că acei 500 000 de oameni își reduc brusc consumul, provocând un scurtcircuit pe orizontală, unde te trezești că-ți dispar alte zeci de mii de locuri de muncă, având și ele efect asupra altor locuri de muncă s.a.m.d. E o reacție în lanț, care provoacă doar dezastre. Și, din păcate, astfel de reacții am tot văzut, iar rezultatele lor sunt cunoscute. V-am dat exemplul Greciei, care a ajuns la datorii absolut aberante, la sărăcirea oamenilor și la o stagnare de 20 de ani. Acum grecii sunt mai săraci, iar economia lor e complet contractată. „Performanțele” de colectare ale statului sunt realizate strict prin măsuri fiscale, în sensul creșterii continue a taxelor și impozitelor. E ceva absolut aberant!

Revenim la noi. E nevoie de curățenie? Cu siguranță, dar e penibil să crezi că poți face peste noapte ceea ce s-a stricat de 36 de ani încoace. Hai să vedem împreună cum putem face curățenie. În primul și-n primul rând trebuie să începi lupta de acolo de unde s-a furat. România e furată prin legislația ticăloasă adoptată, care încurajează dezindustrializarea și catastrofa economică. Ai Valea Jiului în șomaj. Acolo e obligatorie redeschiderea minelor, în condițiile în care avem un cărbune de calitate. Decât să aberezi cu panourile solare - care peste 15 ani se vor dovedi mai poluante decât cărbunele - mai bine investești în filtre și bune practici pentru reducerea poluării. Brusc s-ar întâmpla două lucruri: ar scădea prețul energiei electrice și ai avea oameni proaspeți în economie. În ceea ce privește energia și combusttibilii, România ar trebui să ajungă la prețuri de sub o treime față de ceea ce plătește acum. Benzina și motorina ar trebui să coste maxim 4 lei, iar energia electrică facturată final sub 30 de bani. E posibil? Evident. S-ar răscoli ceva prin zona de așa-zise investiții solare, dar cel mai mult contează efectul asupra economiei în general. 

Apoi, în paralel, schimbarea radicală a legislației în ceea ce privește taxarea muncii și a întreprinderilor. Totul trebuie să fie simplu. Dacă unul care a terminat patru clase nu poate calcula impozitul pe care trebuie să-l plătească, atunci acea lege nu e bună. Legile simple nu lasă loc de subterfugii. Și, mai mult, legile bune fac colectarea eficientă. 

OK, până aici aparent nu s-a schimbat nimic. După cum puteți observa, taxarea a rămas similară, posturile din aparatul statului aceleași. În fapt, prin micile schimbări operate, am făcut trei lucruri ultra-revoluționare: am scăzut prețul energiei, am făcut taxarea transparentă și, mai ales, ușor de colectat. Cu energia ieftină, România devină interesantă pentru investiție. 

Însă investitorii de care sunt eu interesat sunt cei interni. De 36 de ani stăm să ne rugăm să vină „marii investitori” care, în marea lor majoritate, sunt escroci, Cheia nu este aceea de a umbla după cai verzi pe pereți, ci de a  construi economia intern. Cum? Prin ANTREPRENORIAT! Educația antreprenorială e zero, în ciuda faptului că nu e vorba de „tehnologie spațială” ci, din contră, de chestiuni banale. Regula de bază după care trebuie să ne ghidăm este aceea că economia funcționează atunci când e un fenomen intern, nu când aduci tot felul de proptele externe care, în final, devin ocupanți. 

Din momentul în care adevărata economie(adică cea internă) pornește, practic totul se auto-reglează. Sistemul de stat nu mai are nevoie de angajați. Mulți vor ieși la pensie, alții vor pleca pentru că oportunitățile vor fi mult mai mari în afara sistemului. Prin automatizare reală și simplificarea legislației se poate ajunge la un număr infim de oameni în administrație. 

Magia e simplă: pornești de la legi, după care întreg sistemul se auto-reglează. Un exemplu banal: legislație simplă înseamnă mai puține procese, iar mai puține procese înseamnă durată mai mică de rezolvare și mult mai eficientă. Ceea ce e cel mai important e că, pe măsură ce totul se auto-reglează ca efect al legislației suple, necesarul de bani al statului se diminuează. Astfel scade și fiscalitatea. Natural, nu forțat. 

V-am spus în articolul trecut că o asemenea strategie banal de simplă ar conduce la o creștere de cel puțin 15% pe an. Pentru unii valoarea pare mare, dar cred că, în realitate, s-ar ajunge la peste 20%. Poate chiar mai mult. Și nu o spun din exaltare, ci din calcule.

Credeți-mă, strategia e mai simplă decât se vorbește. E necesar să scăpăm de proști. Mi s-a luat de ticăloși proști precum băsescu, boc, plăvanul, bolojan s.a.m.d. Ăștia și admiratorii lor sunt plaga cea mai mare a României deoarece prostia care-i caracterizează e nu doar păguboasă, ci și agresivă. 

Cea mai mare minciună din economia românească

De la zicerea lui băsescu referitoare la „omul gras de la stat care stă pe umerii omului slab de la privat” și până la recentele restructurări aberante din învățământ și alte zone ale statului, operate de la fel de ticălosul Bolojan, există o minciună care e perpetuată. O minciună înfiorătoare menită a ține sub tensiune societatea românească. 

Începe curățenia

Așa cum estimam în articolul referitor la întâlnirea ruso-chineză, situația din Ucraina începe să se complice, în sensul în care Rusia a pornit atacurile decisive. Practic, din acest moment, a început politica de „curățenie” în propria sferă de influență. Motivul pentru care Trump și-a anulat programul obișnuit nu a ținut doar de Iran, ci de intrarea într-o nouă a conflictului din Ucraina.

Ceea ce s-a întâmplat în noaptea trecută a fost total diferit de ceea ce am văzut până acum. Rusia a atacat direct Kievul, în puncte nevralgice, esențiale din punctul de vedere al coordonării efortului de război al Ucrainei. Ca o paranteză, zona marcată pe imaginea satelit este sediul SBU, care a fost șters de pe suprafața pământului.

Se știe că au fost atacuri dure, cu rachete balistice de putere, dar nu se știe exact ce rachete au fost folosite. Locuitorii dintr-o anumită zonă a Kievului spun că racheta care a lovit un centru de comandă a armatei a fost incredibil de rapidă și extrem de precisă. A fost lovit exact centrul clădirii, racheta făcând un crater imens, fără a afecta locuințele din vecinătate. Bănuiala unora este că rușii au folosit, pentru testare, un nou Oreșnic gol. 

Sunt știri care-l dau mort pe Sîrki, comandatul armatei ucrainene. Pe moment ceea ce ne vine de-acolo este încă vag, cel mai probabil în orele următoare vom o imagine ceva mai clară. Dar, din imaginea generală, putem înțelege că s-a trecut deja la un alt nivel de escaladare.

Propaganda occidentală vorbește de o „trecere cu succes a armatei ucrainene prin iarnă”, ceea ce e o aberație menită a ascunde o altă realitate. De mai multe ori am vorbit despre lipsa de cadre a armatei ucrainene. Situația a ajuns dezastruoasă. Sunt știri care vorbesc despre înrolarea cu forța a femeilor în diverse zone ale Ucrainei. Despre modul în care sunt vânați bărbații, indiferent de vârstă și starea de sănătate, aveți sute sau chiar mii de clipuri pe rețelele sociale. Asta arată un nivel de disperare care oricărui om îi sugerează apropierea sfârșitului.

Care sunt acum zonele roșii ale Occidentului? Fără doar și poate, zona litorală. Planul rusesc este acela de a trece Niprul prin Zaporoja, pentru ca de acolo să lanseze atacuri multi-vectoriale asupra sudului Ucrainei, oprindu-se la gurile Dunării. E singura strategie care are sens și care ar conduce la anihilarea Ucrainei.

Dacă vă întrebați de ce Maia Sandu tot sugerează unirea cu România, ei bine, acesta este planul de intrare în război a țării noastre. Pe scurt, e un plan în două etape. În prima fază ar fi așa-zisa „unire” - care se va face doar pentru ca Moldova să intre sub umbrela de securitate a României, după care, posibil ca Ucraina să se ofere inclusiv să „cedeze” temporar sudul Basarabiei. Motivul este cât se poate de clar, anume implicarea României și a NATO în lupta de apărare a Odesei. 

Ce înseamnă „implicarea NATO”? În mare cam ceea ce înseamnă acum „sprijinul acordat Ucrainei”. Cel mai probabil, Alianța nu-și va asuma nimic în ceea ce privește noile teritorii „anexate” de România, dar, întrucât e vorba de un stat NATO, se vor oferi să ne sprijine cu echipament militar. Iar noi vom ajunge să luptăm „cot la cot” cu ucrainenii. Am pus cot la cot între ghilimele deoarece, în acest caz, expresia ar presupune ca noi să furnizăm carnea de tun, întru „rezistența” Ucrainei. Ucrainenii oricum nu mai au ce.

Din punct de vedere al tablei geopolitice mondiale, trebuie să vedem ce urmează. SUA are două mișcări: ori acceptă să se retragă în propria cochilie(așa cum i-a cerut China), renunțând de bunăvoie la rolul său de hegemon, ori va ataca Iranul puternic și va spori ajutorul dat Kievului. 

Pe moment situația e încă în coadă de pește. Dacă Trump pică de acord cu Iranul - așa cum se zvonește - înseamnă că s-a împăcat cu rolul său de putere locală și, treptat, toate conflictele se vor rezolva rapid. Dacă nu, urmează prăpădul!

O scriere șocantă

Citesc aproape maniacal. Cartea asta nu-mi dă pace, nu mă lasă să dorm. Citesc și mă îngrozesc, dar continui să citesc. Sunt cuprins de sentimente contradictorii. Cel mai mult mă mușcă frustrarea. Și așa mă întorc și mai maniacal la lectură. De mult n-am mai citit un text atât de șocant. 

A fi sau a nu fi ... memorie

Când șeful de la Seagate a declarat că nu va investi într-o fabrică nouă de memorie RAM, a  provocat o cădere bursieră inclusiv a companiei sale. Lumea nu prea a înțeles de ce, dar, cu siguranță, toți au iimitat insiderii pieței. Fără să înțeleagă care este cu adevărat treaba.

China și noua lume

Vizita lui Putin în China e abordată cu discreție de media occidentală. Parcă și-ar fi dorit să nu existe. Doar că s-a desfășurat. Iar rezultatele sunt diferite față de propaganda desfășurată de fiecare parte. Le-aș numi surprinzătoare pentru toate părțile, dacă nu aș înțelege dimensiunea reală.

În primul rând trebuie înțeles că vizita era una necesară respectării acordului de informare proactivă a celeilalte părți cu privire la întrevederea cu SUA. De data aceasta, Xi a preferat să-l invite pe Putin, semn că discuțiile au vizat fațete multiple și au necesitat un nivel de contact direct. 

Din punct de vedere ar semnalelor discrete, acestea au fost mai mult decât evidente: lui Putin i s-a acordat o atenție mai mare decât lui Trump, fiind tratat efectiv ca un prieten. A fost întâmpinat de ministrul de Externe, un semnal cât se poate de clar în ceea ce privește alianța dintre cele două țări. La toate capitolele, vizita lui Putin a fost vizibil superioară din punctul de vedere al atenției acordate și, mai ales, a detaliilor tăcute.

Concret s-au semnat peste 40 de acorduri, acoperind diverse domenii de cooperare. În ultimii zece ani dimensiunea comerțului dintre Rusia și China s-a triplat. Noile acorduri deschid capitole importante și, automat, o creștere a schimburilor comerciale. Care, dacă e să ne luăm după cifre, sunt cât se poate de echilibrate.

Să abordăm însă frontal așa-zisele probleme. Opinia publică din Rusia este dezamăgită de faptul că nu s-au făcut pași concreți pentru conducta „Power of Siberia 2”(POS2). Toată lumea se aștepta ca noua conductă să primească verde și astfel Rusia să înceapă construcția, urmată de livrarea în China. De fapt, aici e vorba de mai mult decât de bani. Putin vrea să se răzbuna pe Europa. În cazul parafării POS2, Europa devine absolut la „și alții” din punctul rușilor de vedere. Pentru China, fiecare metru cub de gaz importat din Rusia scade din prețul piperat pe care-l plătește pe LNG. Deci totul este în avantajul ambelor părți. Și-atunci care sunt problemele?

E una singură, a Chinei. Care e cumva reciprocă și pentru Rusia. China nu vrea să fie dependentă de o singură sursă energetică. Intrarea gazului rusesc ar crește dependența Chinei față de Rusia. La fel, nici Rusia nu vrea să fie dependentă de China. De aceea nu a trecut cu arme și cu bagaje în corabia tehnologică chinezească, preferând să-și dezvolte singură tehnologiile. Dacă studiați cifrele, veți constata că Rusia exportă ceva mai mult în China decât importă. Excedentul balanței nu-l îndreaptă pe Putin către consum din China, cu toate că are nevoi multiple. De ce se întâmplă asta? 

Cele două țări, în ciuda alianței, aparțin unor sfere de influență diferite. China zonei asiatice, iar Rusia celei eurasiatice, mai mult spre Europa. Din punct de vedere teoretic, Europa este în aria de influență a Rusiei. Asta se va vedea clar după retragerea începută de Trump. China judecă întotdeauna pe termen lung, motiv pentru care inclusiv acum, prin temporizare, transmite un mesaj Rusiei, acela de a-și rezolva problemele din propria sferă de influență. Dacă Rusia trece cu arme și bagaje în Asia, deja vor fi prea mulți poli de putere acolo, ceea ce, în final, va conduce la război.

Înseamnă că POS2 nu se va construi? Nicidecum! În ritmul în care merge China, sigur va fi nevoie inclusiv de gazele rusești pentru a-și optimiza costurile viitoare. Însă temporizarea(care s-ar traduce cu întârzierea parafării cu aproximativ 6 luni) are loc ca semnal dat Rusiei: „Atenție, trebuie să-ți stabilizezi zona de influență!”. Este o judecată strict în termeni multipolari!

La fel a discutat Xi și cu Trump. I-a spus că e cazul să-și ia tălpășița din Iran dacă nu vrea să aibă pierderi catastrofale. De asemenea, i-a spus că nici Europa nu-i aparține. Și, mai mult, l-a asigurat că interesul Chinei nu e acela de a deveni viitorul hegemon, ci de a fi garantul unei evoluții multipolare. Astfel, dacă SUA se retrage în cochilia sa, va putea să-și continue dezvoltarea în liniște și cu mult mai puține cheltuieli.

Repet: gândirea Chinei este pe termen lung. Ce urmărește acum? Pur și simplu lichidarea totală a modelului hegemonic care se repetă de aproximativ 500 de ani. China consideră că lumea nu mai poate evolua într-un mediu imperialist sau pseudo-imperialist precum cel hegemonic american din prezent. De aceea nu vrea să preia puterea întrucât asta ar echivala cu menținerea pattern-ului de până acum. Atât Trump - din poziția de competitor - cât și Putin - din poziția de aliat - au propus Chinei, în esență, același lucru. SUA a cerut să rămână în continuare hegemonul mondial, în timp ce Rusia a mers cu propunerea de a împinge China spre preluarea rolului de hegemon. Niciuna dintre aceste propuneri nu sunt în interesul Chinei. Ambele vin din trecut, iar China vrea ca la nivel de politică globală să se treacă la paradigma viitoare.

Într-un fel, rușii au motive de supărare pentru că își imaginau o rezolvare prin prisma paradigmei trecutului. Doar că acum China trăiește deja în viitor, motiv pentru care le-a cerut partenerilor să se ridice la nivelul noii lumi. Semn că lumea deja s-a schimbat!

529

Au trecut 529 de zile de la anularea abuzivă a turului 1 de scrutin al alegerilor prezidențiale din 2024! 529 de zile de la lovitura de stat instrumentată de CCR. 529 de zile de ilegalitate crasă a unei țări rămase fără stat. Avem deja un an și șase luni de când o mână de imbecili s-au pus stăpâni peste țară. Totul într-o crasă ilegalitate.