Se întâmplă ceva ciudat

Ieri portavionul Abraham Lincoln a avut o tentativă de a se muta în apropierea Strâmtorii Hormuz pentru a încerca protecția tancurilor petroliere și pentru a debloca situația. Doar că - în conformitate cu declarațiile IRGC - a fost atacat cu drone iraniene de nouă generație și a făcut cale întoarsă, rapoartele spunând că în prezent se află la peste 1000 km de coasta iraniană. 

Poate că informația dată de IRGC e falsă. Avem însă o altă informație despre o coliziune dintre armata americană și cea irakiană, undeva în zona deșertică din vestul Irakului. După mai multe ipoteze, cea mai probabilă este cea a căutării unui pilot care a reușit să părăsească o aeronavă doborâtă de antiaeriana iraniană. Incident nerecunoscut de SUA sau Israel. Dar atunci ce căutau în deșert?

Posibil ca informațiile pe care le am eu să fie false. E bine să menții o atitudine rezervată, mai ales când nu ai confirmări clare. Dar deja nu mai pot fi considerate false distrugerile bazelor militare americane din  statele Golfului(doar a ajuns și CNN-ul să facă reportaje despre ele). Și nici modul în care arată orașele israeliene după fiecare rundă de bombardamente. De fiecare dată propaganda israeliană de război spune cum au distrus sute de lansatoare de rachete, cum au scos din uz peste 60% din rachetele balistice iraniene, dar ceea ce se vede când tragi linia arată un cu totul alt tablou. Părerea mea e că toată trăncăneala propagandei israeliene este menită strict liniștirii populației care s-a săturat să stea sub pământ, ca efect al politicii războinice a deviantului Netanyahu.

În cursul zilei de ieri Iranul a utilizat în premieră Khorramshahr 4 împotriva Israelului. Nu se știe exact ce distrugeri a făcut, dar problema cu această nouă rachetă balistică e dată de faptul că are focoase multiple cu fragmentație, făcând prăpăd în zona în care atacă. Rachetele hipersonice, despre care spuneau că nu există, fac dezastru la fiecare lansare. 

Antiaeriana israeliană pare epuizată. Este posibil să nu mai aibă muniție. Există zvonuri că Trump retrage muniția antiaeriană de peste tot din lume pentru a o redirecționa în Golf. Taiwan, Japonia, Coreea, toți sunt obligați să trimită stocurile pe care le mai au pentru a salva obrazul SUA.

Ceea ce însă lumea vede cu ochiul liber este că sistemele care au costat miliarde de dolari nu-s bune de nimic. Rachetele iraniene trec prin ele ca prin brânză, iar disperarea cu care se aruncă muniție inutilă spre ele, n-au cum să nu-ți aducă în minte tehnica de pescuit „la japcă”. Și, atenție, până acum, cu mici excepții, iranienii au folosit drone Shahed și rachete din stocul vechi, cel considerat depășit tehnologic. Abia acum încep cu rachete de producție mai nouă.

Pentru prima dată de la începutul conflictului văd o schimbare radicală a tonului presei occidentale. De exemplu, în Financial Times citesc o știre care în alte vremuri nici nu s-ar fi pronunțat. Statele din Golf vor să își retragă „investițiile” din SUA negociate cu Trump din cauza distrugerilor de care au parte. Și-aici e un alt tâlc. Statele acestea au construit baze militare americane și au găzduit armata de ocupație deoarece erau convinse că astfel vor sta sub „umbrela ocrotitoare a Fratelui cel mare”. Iată că acum, în condiții de război cu o putere minoră, protecția „Fratelui cel mare” nu face nici cât o ceapă degerată. Bazele militare au fost spulberate în doi timpi și trei mișcări, iar așa-zisa protecție e zero. 

Ceva îmi spune că statele Golfului tocmai ce s-au trezit din hipnoză. Nu doar că au realizat că-s în fundul gol, dar pe holurile cancelariilor a început să se discute „Planul Trump” de salvare a dolarului. Acest plan s-ar baza pe distrugerea în mare parte a infrastructurii petroliere din Golf ca efect al războiului, timp în care SUA s-ar îmbogăți din vânzarea petrolului venezuelean și astfel ar salva dolarul. Mai mult, în urma unui război devastator și al înfrângerii Iranului, SUA și-ar face a doua „benzinărie” pe model Venezuela în Iran, având astfel un petrodolar propriu.

O asemenea aberație de plan doar o minte simplistă precum cea a lui Trump putea gândi. Trebuie să fii tare cretin să nu ai habar într-un asemenea mod de piața mondială a petrolului și de efectul dezechilibrelor care te fac inclusiv pe tine, conspiratoul lu' Pește, să pici în groapa visului tău umed de benzinar universal. E un element care indică, fără drept de tăgadă, declinul abrupt în care se află SUA. Pentru o mare putere reală nu-i o problemă când un dobitoc ajunge la putere, ci când un dobitoc ajunge să imprime viziunea lui oligofrenă întregului stat, când nu mai găsește opoziție rațională în interiorul aparatului de stat. Uitați-vă doar ce papagali sunt pe-acolo: Steve Witkoff, Pete Hegseth sau ciudatul „gigolou” Rubio. Se vede limpede că prostia mustește acolo. 

Pentru noi, cei de pe margine, povestea e cumva hazlie, dar pentru șefii statelor din Golf, totul prinde un contur întunecat. Una e să vezi de pe margine eroarea și cu totul altceva e să te trezești că un cretin de la celălalt capăt al lumii vrea să se salveze din faliment pe pielea ta. Statele respective sunt prinse acum între ciocan și nicovală, înțelegând mai bine decât oricine ceea ce le-a transmis Lavrov, anume că „nu poți călări în același timp pe două cămile”.

Iată de ce, treziți buimaci din visare, caută acum să peticească ce se mai poate. Renunțarea la investițiile din SUA e prima deoarece au pierderi serioase din înghețarea activității și distrugerile de infrastructură, astfel încât efectiv nu mai au de unde(vezi articolul din FT aici). Nu mai vorbesc despre distrugerea imaginii care e ireparabilă. Faza a doua va veni sub forma presiunilor asupra SUA pentru încetarea războiului. Și dacă va eșua, faza a treia nu e clar ce va presupune. Întrucât, dacă ne uităm la ce se petrece în Bahraim, în unele state pot exista inclusiv schimbări violente ca efect al actualului conflict. 

Știu că mă veți privi din nou cu circumspecție. Cine din Dubai s-ar îndrepta împotriva conducerii? - se vor întreba cei care au văzut doar sclipiciul Emiratelor. Eu întreb altceva: cine nu se va îndrepta împotriva conducerii atunci când el și familia mor de foame? Statele din Golf importă între 80% și 90% din hrana pe care o consumă, iar oprirea Strâmtorii Hormuz deja a transmis un șoc în lumea fertilizatorilor. Cum se vor face recoltele în condițiile în care agricultura modernă e dependentă de fertilizatori? Abia acum poate înțelege oricine că efectul conflictului - chiar dacă pare limitat - este unul cel puțin pe termen mediu. Iar răul - adică prețurile - deja au crescut, amplificând spirala inflației. Trump, în inconștiența sa, spune că nu-l interesează cotațiile petrolului. Să vedem! Punem pariu că într-o săptămână-două își va schimba opiniile?

Închei aici cu îndoiala omului care s-a lovit de mult prea multe ori de propagandă. Vă spun că se întâmplă ceva ciudat în conflictul ăsta. Prea o parte e învingătoare fără să-i de nimeni victoria. Și, ca o remarcă, din nou Trump a spus că Iranul vrea să negocieze(vezi captura din FT). Asta după ce toți din conducerea statului și a armatei au urlat continuu pe rețelele sociale că Iranul nu mai vrea să negocieze. Oare cine-i cere negocieri lui Trump? Ori vorbește singur în oglindă și sfârșește prin a auzi voci, ori crede că papagalul ăla de-și zice șah e conducătorul Iranului. Ori, pur și simplu, latră precum câinele la lună, doar-doar l-o băga cineva în seamă.

Înaintea ultimei etape

Ieri a fost o zi grea pentru Iran. Valuri succesive de bombardamente americano-israeliene s-au abătut asupra localităților importante ale țării. Sistemul antiaerian pare definitiv căzut și asta din cauză că iranienii s-au bazat în mare pe propriile echipamente. După cum am spus, în termeni de război, există do diferență colosală între SUA-Israel și Iran. Asta au știut de la început conspiratorii. Doar că sunt câteva elemente pe care nu le-au luat în seamă.

Adevărul începe să iasă la lumină

În cazul conflictelor este bine să studiezi cu atenție mediul diplomatic întrucât aici se regăsește calmul necesar înțelegerii evenimentelor. Acolo informațiile care circulă sunt reale, fără exagerări și propagandă. Unul dintre capetele limpezi ale lumii actuale - care-și mai face și timp să ofere analize consistente - este fostul diplomat indian M. K. Bhadrakumar, pe care-l urmăresc de fiecare dată când când am posibilitatea. Ceea ce este specific diplomaților de mare finețe este nu doar inteligența și reținerea, ci și capacitatea de a se uita acolo unde trebuie, în timp ce ceilalți sunt concentrați pe artefactele momentului.

Singurătatea omului normal

1997-1998 - hoția ca instinct. O mână de mafioți inventaseră o schemă genială de fraudare. Pentru a funcționa era nevoie de un singur element: să se dea credite ipotecare. Fiecare dolar acordat se transforma în mii de dolari de produse financiare așa-zis sigure, care erau vândute unor instituții dornice de profituri facile. Cu toate că era vorba despre produse complexe, chiar și unui oligofren i-ar fi dat de gândit faptul că un ipotecar care se vinde cu o dobândă de 1% nu are cum să ajungă prin derivare să producă randamente de 3%. O mână de proști urlau că așa ceva nu se poate. Michael Burry spunea că e fraudă, dar propaganda mafiei era mult mai puternică. În Burry au aruncat cu noroi, iar în final l-a costat inclusiv căsnicia. Atâta că, datorită bolii pe care o are, a rămas neclintit în decizie, demonstrând în final că a avut dreptate. Și, în timp ce milioanele de „oameni pe val” își vedeau economiile ruinate și viitorul incert, Burry încasa 100 milioane $, iar fondul său de vreo șapte ori mai mult. A nu se înțelege că a fost vreo bucurie pentru Burry. Așa cum am spus, momentele prin care-a trecut l-au făcut aproape să o ia razna, iar viața personală oricum i-a fost făcută franjuri.

Războiul din Iran îi va demola mandatul lui Trump

Când ești în război, o asimetrie este o situație în care una dintre armate este cu mult mai puternică decât cealaltă. Există însă și un alt fel de asimetrie, de exemplu cea pe care am văzut-o în Afganistan. O armată ultra-puternică - cea americană - domina din toate punctele de vedere o armată rudimentară - cea a talibanilor - din punct de vedere militar. Cu toate acestea, SUA a ieșit învinsă din Afganistan. Asta după ce, cu ceva timp în urmă, URSS a ieșit învinsă de-acolo. Aceeași asimetrie: o armată ultra-performantă și ultra-dotată contra unor bărboși cu automate în mână. Care-i misterul?

Khamenei

Anunțul oficial al morții lui Khamenei este momentul în care se ajunge la un punct de inflexiune. Motivul? Într-o religie a sacrificiului, martajul este cea mai înaltă modalitate de a părăsi lumea aceasta. Dovada cea mai facilă e dată de faptul că Ayatollahul nu s-a ascuns într-un bunker, ci a rămas în casa sa, găsindu-și sfârșitul alături de o fiică și ginerele său. 

Stafiile

Mai ții minte prima ta oră de istorie? Ce înălțător, vei învăța despre tot ce s-a întâmplat în lume. Doar că, undeva s-a cam rupt totul. N-ai mai învățat nimic și pa! Stafia deja era în tine. Dar prima oră de engleză o mai știi? Ai crezut că ți se vor deschide ochii cunoscând o limbă străină. Aiurea, stafia intra în tine. La fel cu fiecare materie pe care-o făceai. Tu credeai că o faci pentru tine, dar, în realitate o făceai pentru ea, pentru stafia care, treptat, intra din ce în ce mai mult în tine.