O scriere șocantă

Citesc aproape maniacal. Cartea asta nu-mi dă pace, nu mă lasă să dorm. Citesc și mă îngrozesc, dar continui să citesc. Sunt cuprins de sentimente contradictorii. Cel mai mult mă mușcă frustrarea. Și așa mă întorc și mai maniacal la lectură. De mult n-am mai citit un text atât de șocant. 

Elementele care mă fac să mă comport astfel sunt două. În primul rând conținutul cărții, limpede ca un rechizitoriu impecabil, care nu mai lasă niciun dubiu, făcându-te să înțelegi crima și să te îngrozești de consecințele sale. Dar cel mai mult mă enervează - da, acesta e cuvântul potrivit! - faptul că o astfel de scriere a fost cu atâta ușurință obtenebrată. Nu, n-a fost interzisă, ci s-a trecut peste ea ca și cum n-ar fi existat. Aici avem un mecanism la care trebuie să medităm îndelung, anume modul în care societatea minciunii reușește să ascundă adevărul nu prin interzicere, ci prin ignorare. Iată sentimentele care mă fac chiar să tremur în timp ce citesc.

Ați auzit de Lev Tihomirov? Răspunsul e „nici eu”. De-aici începe frustrarea. Cum e posibil să nu fi știut de Tihomirov, în condițiile în care s-a aflat undeva în linia întâi în evenimentele care au ajuns, în final, să zguduie lumea, să confiște vieți și națiuni, să distrugă civilizații întregi cu buldozerul. Cine-a fost Tihomirov? Un terorist în adevăratul sens al cuvântului, unul dintre vectorii care au cristalizat terorismul atât ca noțiune, dar, mai ales ca acțiune. Șef al organizației „Voința poporului”(Narodnia Volia), Tihomirov a avut ca prim vârf val carierei sale asasinarea țarului Alexandru al II-lea în 1881. Știam de asasinat, știam de organizație și, culmea, știam vag despre Tihomirov. Extrem de vag, atât de vag încât să ignor adevărul istoric exact ca gloata, pentru a pica în minciuna istoriei oficiale. Tihomirov ar fi trebuit să rămână în istorie nu pentru asasinat, ci pentru ceea ce a făcut după.

Teroriștii considerau că, prin asasinarea „capului fiarei”, adică a Țarului, întreg regimul se va prăbuși. În realitate a fost fix invers: țăranii ruși nu s-au revoltat împotriva regimului, ci au fost îngroziți și înfuriați de gestul teroriștilor. În loc de eliberatori, radicalii au fost văzuți ca ceea ce erau de fapt, niște criminali. Iar mișcarea a rămas complet izolată de popor. Astfel Lev Tihomirov s-a confruntat cu realitatea dură: în numele „progresului” comisese un act nesăbuit, asasinându-l tocmai pe țarul cel mai liberal, cel care desființase iobăgia. Ca să înțelegeți cât de stupid se desfășoară evenimentele, chiar în dimineața zilei în care a fost asasinat, Țarul Alexandru al II-lea semnase Constituția Loris-Melikov, care ar fi oferit Rusiei primele elemente de parlamentarism și democrație. Elementul acesta este unul esențial în înțelegerea aberației mișcării teroriste a lui Tihomirov în particular și a mișcării așa-zis revoluționare în general.

Refugiat în Elveția și apoi înb Franța, Tihomirov vede limpede cum acțiunea sa nesăbuită a avut efecte contrare(actele Țarului Alexandru al II-lea sunt anulate de urmașul său, iar societatea rusă se radicalizează în conservatorism). Încearcă astfel să înțeleagă tot ceea ce s-a întâmplat și așa rezultă „De ce nu mai sunt revoluționar”(Почему я перестал быть революционером), cartea pe care o citesc. 

E greu de înțeles ce s-a petrecut în sufletul lui Tihomirov. Cu siguranță că și-a revăzut întreaga viață, căutând să înțeleagă de unde a pornit totul. De aceea, nu întâmplător, începe cu analiza „viermelui”, adică a ideologiei, a modului în care ideea își face simțită prezența în societate prin elemente aparent inofensive, ascunzându-și cu dibăcie adevărata față, pentru a prinde cât mai mulți oameni în mrejele sale. Este efectiv o infiltrare diavolească, consecința sa fiind dezvoltarea unei elite artificiale, auto-radicalizate până la ruperea de realitate și traiul într-o bulă ideologică. Totul poate fi comparat cu acțiunea unui drog: acele elitele au comportamente contradictorii, spun că luptă pentru „eliberarea poporului” în timp ce, în realitate, manifestă un dispreț profund față de mase, scopul lor fiind impunerea unor ideologii străine, pe care țăranul rus le respinge organic. 

Fostul lider al teroriștilor reușește să descrie într-un mod remarcabil mecanismul psihologic degradant care pune stăpânire organizațiile clandestine. Mai precis modul în care, odată intrat în logica conspirației, scopul inițial(binele comun) este înlocuit de acțiunile necesare supraviețuirii grupului și de setea de distrugere. Adică teroarea, călcarea în picioare a oricărei valori, chiar și a celor de la care se revendică. 

Ceea ce a înțeles Tihomirov este că teroarea e o fundătură. Violența politică naște doar violență și dictatură. Nimic constructiv sau durabil nu se poate clădi pe un fundament de comploturi și asasinate. Iată motivul esențial care l-a făcut să înțeleagă modul în care a trăit în minciună, exact ca într-o hipnoză.

Iată de ce revoluția este privită ca o boală, o ruptură violentă care destabilizează societatea și o aruncă în haos, blocând progresul real. Astfel el ajunge la o concluzie surprinzătoare pentru foștii săi tovarăși: în Rusia, singura forță capabilă să facă reforme reale, profunde și pașnice, fără a declanșa un război civil, este Autocrația. Țarul este singurul arbitru imparțial deasupra claselor sociale, capabil să protejeze poporul de abuzurile nobilimii sau ale burgheziei emergente.

Ideile anterioare pot părea cel puțin ciudate în contextul actual. Și sunt într-adevăr ciudate pentru noi deoarece suntem fructe ale unor sisteme întemeiate pe minciună, care au falsificat istoria. Prin educație ni s-a implantat o scară răsturnată a valorii. Acel „semidoctism” pe care-l remarcă în final Tihomirov  a deveni acum norma. Păcatul semidoctului nu este dat de puținătatea cunoștințelor sale, ci de superficialitate, de asimilarea parțială a ideilor, din auzite. Adică ceea ce acum face parte din „normalitate”.

Mă opresc aici, invitându-vă ferm să parcurgeți fascinanta spovedanie a lui Tihomirov. Din nou, cei de la Contramundum mă surprind cu această scriere efectiv răscolitoare. Culmea, aici nu e vorba strict de istoria Rusiei sau de coșmarul în care am ajuns și noi, ci de înțelegerea modului în care consecința ideologiilor strâmbe ale secolului al XIX-lea ne afectează inclusiv acum. Modul în care organizațiile teroriste de azi sunt formate și stipendiate nu diferă de ceea ce se întâmpla cu teroriștii secolului XIX. Și modul de radicalizare a celor de-acum este efectiv identic cu cel de-atunci. De fapt aș spune ceva mai mult, anume că actualele mișcări teroriste se construiesc cu manualele de atunci!

E o carte manual care face o adevărată disecție a viermelui ideologic, a parazitului care a reușit să îmbolnăvească lumea. Parcurgându-o simți cum efectiv ți se curăță ochii de minciuniile și mizeriile ideologice care ne distorsionează modul în care percepem realitatea!

Închei aici. Cartea o puteți achiziționa de pe site-ul editurii Contramundum. Și dacă tot sunteți acolo, dați un ochi pe întreaga ofertă de carte, care e de-a dreptul excepțională! Observă că au apărut „Eseurile despre ordinea mondială” ale lui James Corbett sau „GHIDUL INCORECT POLITIC DESPRE ÎNCĂLZIREA GLOBALĂ ȘI ECOLOGISM” al lui Christopher C. Horner. Sper să-mi fac timp într-un articol viitor să vă prezint inclusiv „Pierderea măsurii” a lui Hans Sedlmayr. 

Nu în ultimul rând, remarc reușita extraordinară a celor de la Contramundum, anume readucerea pe piața cărții din România a capodoperei „Kristin Lavrandatter” a laureatei Nobel Sigrid Undset. 

Uitați-vă cu atenție pe site pentru că oferta Editurii Contramundum a ajuns teribil de consistentă!

A fi sau a nu fi ... memorie

Când șeful de la Seagate a declarat că nu va investi într-o fabrică nouă de memorie RAM, a  provocat o cădere bursieră inclusiv a companiei sale. Lumea nu prea a înțeles de ce, dar, cu siguranță, toți au iimitat insiderii pieței. Fără să înțeleagă care este cu adevărat treaba.

China și noua lume

Vizita lui Putin în China e abordată cu discreție de media occidentală. Parcă și-ar fi dorit să nu existe. Doar că s-a desfășurat. Iar rezultatele sunt diferite față de propaganda desfășurată de fiecare parte. Le-aș numi surprinzătoare pentru toate părțile, dacă nu aș înțelege dimensiunea reală.

În primul rând trebuie înțeles că vizita era una necesară respectării acordului de informare proactivă a celeilalte părți cu privire la întrevederea cu SUA. De data aceasta, Xi a preferat să-l invite pe Putin, semn că discuțiile au vizat fațete multiple și au necesitat un nivel de contact direct. 

Din punct de vedere ar semnalelor discrete, acestea au fost mai mult decât evidente: lui Putin i s-a acordat o atenție mai mare decât lui Trump, fiind tratat efectiv ca un prieten. A fost întâmpinat de ministrul de Externe, un semnal cât se poate de clar în ceea ce privește alianța dintre cele două țări. La toate capitolele, vizita lui Putin a fost vizibil superioară din punctul de vedere al atenției acordate și, mai ales, a detaliilor tăcute.

Concret s-au semnat peste 40 de acorduri, acoperind diverse domenii de cooperare. În ultimii zece ani dimensiunea comerțului dintre Rusia și China s-a triplat. Noile acorduri deschid capitole importante și, automat, o creștere a schimburilor comerciale. Care, dacă e să ne luăm după cifre, sunt cât se poate de echilibrate.

Să abordăm însă frontal așa-zisele probleme. Opinia publică din Rusia este dezamăgită de faptul că nu s-au făcut pași concreți pentru conducta „Power of Siberia 2”(POS2). Toată lumea se aștepta ca noua conductă să primească verde și astfel Rusia să înceapă construcția, urmată de livrarea în China. De fapt, aici e vorba de mai mult decât de bani. Putin vrea să se răzbuna pe Europa. În cazul parafării POS2, Europa devine absolut la „și alții” din punctul rușilor de vedere. Pentru China, fiecare metru cub de gaz importat din Rusia scade din prețul piperat pe care-l plătește pe LNG. Deci totul este în avantajul ambelor părți. Și-atunci care sunt problemele?

E una singură, a Chinei. Care e cumva reciprocă și pentru Rusia. China nu vrea să fie dependentă de o singură sursă energetică. Intrarea gazului rusesc ar crește dependența Chinei față de Rusia. La fel, nici Rusia nu vrea să fie dependentă de China. De aceea nu a trecut cu arme și cu bagaje în corabia tehnologică chinezească, preferând să-și dezvolte singură tehnologiile. Dacă studiați cifrele, veți constata că Rusia exportă ceva mai mult în China decât importă. Excedentul balanței nu-l îndreaptă pe Putin către consum din China, cu toate că are nevoi multiple. De ce se întâmplă asta? 

Cele două țări, în ciuda alianței, aparțin unor sfere de influență diferite. China zonei asiatice, iar Rusia celei eurasiatice, mai mult spre Europa. Din punct de vedere teoretic, Europa este în aria de influență a Rusiei. Asta se va vedea clar după retragerea începută de Trump. China judecă întotdeauna pe termen lung, motiv pentru care inclusiv acum, prin temporizare, transmite un mesaj Rusiei, acela de a-și rezolva problemele din propria sferă de influență. Dacă Rusia trece cu arme și bagaje în Asia, deja vor fi prea mulți poli de putere acolo, ceea ce, în final, va conduce la război.

Înseamnă că POS2 nu se va construi? Nicidecum! În ritmul în care merge China, sigur va fi nevoie inclusiv de gazele rusești pentru a-și optimiza costurile viitoare. Însă temporizarea(care s-ar traduce cu întârzierea parafării cu aproximativ 6 luni) are loc ca semnal dat Rusiei: „Atenție, trebuie să-ți stabilizezi zona de influență!”. Este o judecată strict în termeni multipolari!

La fel a discutat Xi și cu Trump. I-a spus că e cazul să-și ia tălpășița din Iran dacă nu vrea să aibă pierderi catastrofale. De asemenea, i-a spus că nici Europa nu-i aparține. Și, mai mult, l-a asigurat că interesul Chinei nu e acela de a deveni viitorul hegemon, ci de a fi garantul unei evoluții multipolare. Astfel, dacă SUA se retrage în cochilia sa, va putea să-și continue dezvoltarea în liniște și cu mult mai puține cheltuieli.

Repet: gândirea Chinei este pe termen lung. Ce urmărește acum? Pur și simplu lichidarea totală a modelului hegemonic care se repetă de aproximativ 500 de ani. China consideră că lumea nu mai poate evolua într-un mediu imperialist sau pseudo-imperialist precum cel hegemonic american din prezent. De aceea nu vrea să preia puterea întrucât asta ar echivala cu menținerea pattern-ului de până acum. Atât Trump - din poziția de competitor - cât și Putin - din poziția de aliat - au propus Chinei, în esență, același lucru. SUA a cerut să rămână în continuare hegemonul mondial, în timp ce Rusia a mers cu propunerea de a împinge China spre preluarea rolului de hegemon. Niciuna dintre aceste propuneri nu sunt în interesul Chinei. Ambele vin din trecut, iar China vrea ca la nivel de politică globală să se treacă la paradigma viitoare.

Într-un fel, rușii au motive de supărare pentru că își imaginau o rezolvare prin prisma paradigmei trecutului. Doar că acum China trăiește deja în viitor, motiv pentru care le-a cerut partenerilor să se ridice la nivelul noii lumi. Semn că lumea deja s-a schimbat!

529

Au trecut 529 de zile de la anularea abuzivă a turului 1 de scrutin al alegerilor prezidențiale din 2024! 529 de zile de la lovitura de stat instrumentată de CCR. 529 de zile de ilegalitate crasă a unei țări rămase fără stat. Avem deja un an și șase luni de când o mână de imbecili s-au pus stăpâni peste țară. Totul într-o crasă ilegalitate.

„A dat mail Oana”, guvernul panaramă și teatrul de trei parale

„A sunat Lia!” - au urlat săptămâni întregi tefeleii imbecilizați, din cauza unei chestii banale. Care nu avea nici cea mai mică conotație infracțională. Dar ce se întâmplă când vicepremierul Oana Gheorghiu trimite un mail precum cel despre care deja știe toată lumea? Se bagă capul la cutie! 

Olimpiada trădării: faza pe reactoare

Hai că am trăit s-o văd și pe asta. Ia auziți aici „dovada că e nevoie de privatizare” pe care a scos-o pe gurița-i de mafiot „nea Ilie Sărăcie de la Ocupantu'”: „Nuclearelectrica a consumat la Doicești pentru SMR-uri peste 240 de milioane de dolari, din care vom rămâne numai cu un teren și niște hârtii!”. Exploziv, nu-i așa?

Și mai frumos mi se pare faptul că declarația lui Bolojan este preluată cu cerbicie de întreaga păduchelniță uSR(I)stă. Bunăoară Năsui afirmă apăsat pe Facebook că „Ilie Bolojan dă cele mai bune argumente pentru privatizare și nu doar pentru listare și vânzare de pachete minoritare”, după care dă-i și luptă, ca-n Caragiale. Opinia transmisă prin ordin pe unitate e una de-a dreptul tâmpă: cum ar veni, Nuclearelectrica face nefăcute pe care nu le-ar putea face dacă ar fi privată. Ok, ghiolbane, dar dacă ar fi privată și n-ar mai fi a statului, profitul ăla optimizat s-ar duce în buzunarul privatului multinațioal, ale cărui interese le protejați voi. Adică ceva similar celor întâmplate la Petrom. Da, era pe pierdere, da OMV a adus-o pe profit, dar acel profit e acum al companiei austriece, adică al Austriei. Și asta se vede la ce a condus: cel mai mare dezastru industrial postrevoluționar rezultat prin închiderea Rafinăriei Arpechim, care a condus la prăbușirea Oltchim. Nimeni nu a investigat dezastrul ăsta, pretrecut în ciuda prevederilor din contractul de privatizare. Naiba mai verifică acele contracte?

În cazul în care ați uitat, la momentul anunțării așa-zisului „partenereat” cu Nuscale au fost doar câțiva oameni care s-au opus proiectului SMR încă de la început. Printre aceștia, desigur, m-am aflat și eu. Am adus argumente logice împotriva sa, am arătat cum energia electrică generată de un astfel de reactor este exagerat de scumpă în timp ce costurile se apropie de cele ale unui reactor normal, am arătat că nu are nicio certificare pentru comportamentul la cutremur s.a.m.d. De asemenea, pe parcurs am arătat că nici măcar în SUA Nuscale nu avea la acea dată toate certificările în ordine și că proiectul pe care îl făceau acolo(Carbon Free Power Project) e un eșec. După cum v-ați obișnuit,, pe vremea aceea eu eram „conspiraționistul”, ăla care nu vrea ca România să aibă „energie curată”.

Întrucât acum useriștii au ordin pe unitate să se alinieze în spatele lui Bolojan, tunând și fulgerând împotriva contractului SMR făcut de Nuclearelectrica cu Nuscale, vă atrag atenția asupra unei postări făcute de Prună(da, acea Prună!) de la USR, prin martie, anul curent. Citiți cu atenție captura de pe Facebook în care tovarășa Prună salută faptul că UE finanțează astfel de proiecte și, mai mult, ne transmite că „una dintre marile provocări ale proiectului de la Doicești a fost finanțarea. Odată cu schimbarea de abordare la nivel european, atragerea capitalului necesar devine mult mai realistă, iar implementarea proiectului poate fi accelerată”. Deh, încă nu se dăduse ordinul pe unitate referitor la tăvălirea în noroi a proiectului pentru săltarea în sus a „eroului Bolovan”.

În realitate, politica oficială a USR a fost cea de sprijin a contractului de dezvoltare a jafului Nuscale de la Doicești. Nu mă credeți? Citiți aici ce a declarat Țoiu cu ocazia întrevederii „pe sub masă” cu Rubio: „În domeniul energiei, au fost evidențiate proiectele bilaterale în curs de desfășurare, cu accent pe dezvoltarea reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă și a dezvoltării tehnologiei reactoarelor modulare mici (SMR) de la Doicești. România își consolidează astfel rolul în securitatea energetică regională și în dezvoltarea rutelor de tranzit”. Postarea respectivă a fost distribuită oficial pe pagina USR în 2 august 2025. Pe 19 septembrie, același an, tot pe pagina oficială a USR, este distribuit rezultatul întâlnirii dintre Țoiu cu „senatorii James Risch și Steve Daines, dar și congresmenii William Keating și Tom Suozzi” unde, ce să vezi, sunt evidențiate „Proiecte comune în domeniul energiei – Cernavodă și Doicești”. O să vă explic imediat de unde întoarcerea la 180 de grade, dar înainte să înțelegem contextul general.

Cum a apărut proiectul? Păi v-am spus-o eu încă din 2021 în articolul „Alt jaf, altă șpagă”: „Plăvanul a semnat o înțelegere cu cei de la NuScale - intermediată de John Kerry - conform căreia România va fi prima țară din Europa care se va dota cu reactoare modulare americane. Ceea ce nu spune comunicatul este că, de fapt, România va fi prima țară din lume care va avea asemenea reactoare deoarece, ce să vezi!, ele nu sunt testate în viața reală. Asta în ciuda faptului că au o semi-autorizare! Ca să înțelegeți totuși cât de jos am ajuns, vă voi spune că în urmă cu câțiva ani piața potențială a unor asemenea reactoare era formată din țări precum Kenya, Namibia, Nigeria, etc. Iată că am ajuns bananierii de pe continentul european, gata să înghițim toate mizeriile americane!”.

Aha, deci în 2021 Plăvanul a pus-o de-o înțelegere intermediată de Kerry. Nu compania Nuclearelectrica a fost cea care a decis, ci Plăvanul. Iar compania a executat deoarece e de stat, adică statul a decis că așa e strategic și că trebuie să bage banii în afacerea asta. Din punct de vedere practic, ceea ce a făcut Plăvanul se încadrează la trafic de influență. Dar unde-ai fost tu, Bolojane, pe vremea aia??? Nu ți-am auzit vocișoara de trompetă retardă! Cumva, pe vremea aia erai „soldatul credincios” care-i făcea pe ăștia ca mine „conspiraționiști”? Hai, jogodie, arată-te! Dar unde-ați fost voi, croitorașii, pe vremea în care statul român a răscumpărat dreptul de exploatare a „Neptun Deep” prin intermediul Romgaz, plătind 1 miliard de EUR, după ce același stat dăduse gratis companiei Exxon respectivul drept de exploatare?

La două zile după apariția articolului meu, am făcut o radiografie a asasinatelor economice făcute de Plăvan. Aveți articolul aici, iar în partea finală aveți o revenire la tembelismul proiectului SMR. În 2022, în articolul „Reactoarele NuScale sau cum ne transformăm în cobai de dragul şpăgii către americani” explic limpede de ce respectivul contract e o catastrofă, inclusiv din punctul de vedere al siguranței cetățeanului. Cine-a intervenit atunci? Cumva nimeni?

E momentul acum să vă explic de ce toată șleahta de limbrici de la propagandă au prins acum colț, în condițiile în care pe vremea aceea tot ei erau la butoane. Doar că era un mic amănunt: în SUA, la butoane, se aflau neomarxiștii lui taica Biden, astfel încât pe-atunci toată tefelimea bălea de-atâta „parteneriat strategic” și adeziune la „valorile americane”. USR a tot încercat să-și reactiveze contactele din Administrația SUA. De aceea Țoiu mesteca în gura aia în care-i joacă dinții Hora Centrifugii treaba cu „reactoarele SMR”! Doar că n-au reușit nimic, astfel încât acum se întorc la 180 de grade. Iată și de ce au sărit la gâtul mucușorului pentru că a schimbat proioropian cu prooccidental. Două rahaturi numai bune de mestecat de către diverșii cretini care se mai uită în gura ăstora. Iar România, nu doar că nu câștigă, ci pierde imens.

Proaspăt revenit în țară, văd pe la TV-uri tot felul de așa-zise dezbatei între șleahta neomarxistă care susține că trebuie să dăm bir Înaltei Porți de la Bruxelles și suveraniștii care susțin că trebuie să plătim peșcheș către Înalta Poartă din SUA. Fiecare în funcție de afiliere. Mă întreb însă, prin țara asta mai e vreunul sănătos la cap care să înțeleagă că birul nu este normal?

Trump în China

Vizita lui Trump în China, văzută în termeni geopolitici, este o confirmare a puterii Chinei. O să dau de-o parte elucubrațiile lui Trump - gen „Xi mi-a promis că nu nu va trimite echipament militar în Iran” - și mă voi axa pe informațiile relevante, palpabile care ne-au venit de-acolo. Fără speculații, fără aiureli.