E greu să faci o prognoză acum, mai ales în condițiile în care suntem în perioada „despărțirii apelor” care poate da peste cap tot ceea ce vedem. Totuși, câteva elemente se întrevăd extrem de clar, iar studierea vectorilor comportamentali ne poate forma o imagine cât de cât clară în ceea ce privește viitorul apropiat. Iată câteva concluzii pe care le putem identifica de pe acum.
Din 2035 cei din generația „Baby Boomers” vor avea peste 70 de ani, iar „Generația X” va ocupa segmentul 50-70 de ani. Cu toate că acum pare improbabil, aceste două generații vor fi dominante din toate punctele de vedere: ca număr, ca bani, ca sănătate, ca viziune și ... din punct de vedere activ. Încă de acum se remarcă un gol de competență. Sloganul „nu mai sunt oameni pe care să-i angajăm” este unul omniprezent, indiferent de zona în care te-ai afla. În același timp, propaganda ne scoate ochii cu ideea că „suntem prea mulți pe planetă”. Unde-i adevărul? Adevărata problemă - pe care o simt inclusiv eu ca antreprenor - e dată de faptul că e o teribilă lipsă de competență în generațiile tinere. Pe măsură ce cei în vârstă se pensionează, e din ce în ce mai greu să găsești angajați competenți. Acest gol de competență se va accentua, astfel încât cele două generații menționate vor fi nevoite să-și păstreze locurile de muncă deoarece vor avea beneficii direct proporționale cu competențele. De-aici le va veni bunăstarea materială care o va depăși pe cea a celorlalte generații. Sănătatea le va fi solidă întrucât judecata critică și modul de a înțelege lecțiile nefaste prin care au trecut îi va face extrem de reticenți la toate experimentele sociale și medicale la care celelalte generații se vor înhăma fără discuții.
Generațiile Y și Z vor ocupa segmentele de vârstă cuprinse între 35-50 de ani, respectiv sub 35 de ani. Sunt două generații ratate: pline de anxietate, fără direcție, trăind preponderent sub tirania narativului oficial și al dependenței de droguri. Persoanele realizate din cele două generații vor fi extrem de rare și, în general, vor proveni din familiile unite, conectate la viziunile conservatoare. Va fi o teribilă polarizare între vârfurile acestor generații și restul masei, similare polarizării sociale de-acum din SUA: 1% din membrii generațiilor menționate vor deține peste 90% din competența totală. De aceea, tendința vizibilă a generațiilor Y și Z va fi aceea de a popula zona marginală a societății. Desigur, toată existența lor precară vine la pachet cu venituri mici, un trai preponderent din „lichidarea” a ceea ce moștenesc de la părinți pentru ca apoi să fie legați ombilical de serviciile de asistență socială. Înțelegeți deplin acum care-i motivul prelungirii vieții active a generațiilor bătrâne.
Cel mai probabil, generațiile Y și Z vor fi cele responsabile de declinul iremediabil al Occidentului marcat de căderea sa sub zodie afro-arabă. Este foarte posibil ca, pe măsura deteriorării condițiilor de trai din Europa Occidentală și SUA, fluxul migrator să se schimbe către „stupurile” cultivate de BRI și celelalte proiecte de integrare economică. Este foarte posibil ca întreg Orientul Apropiat să cunoască dezvoltări explozive, similare Dubaiului. Declinul demografic și lipsa relevanței economice vor prăbuși Europa. Doar că acesta ar putea fi un teribil avantaj deoarece primii care vor pleca de-aici vor fi „imigranții istorici”, cei neintegrați în țările europene și care-și vor găsi o viața mai bună în „casa” lor de-acum câteva generații. Nu este însă exclus ca multe țări din Europa să cadă sub stăpânirea imigranților care acum înclină favorabil balanța numerică în favoarea lor. Nu este nici prima și nici ultima dată când se întâmplă asta.
Cel mai probabil, planul de metisare al lui Kalergi va fi de mult eșuat, iar mugurii acestui eșec se văd și acum: în loc să apară indivizii cu cel puțin trei origini, metisații și urmașii lor aleg una dintre comunitățile din care provin și se reîntorc acolo. Cazurile de metisare multiplă sunt extrem de rare, contrazicând „previziunea” imbecilului. Amestecul populațiilor nu a rezultat în apariția unei noi rase fluide, ci într-un hățiș de comunități izolate care, la un moment dat, vor trebui să se regrupeze natural în ceea ce au fost. Recristalizarea raselor și națiunilor va fi fenomenul pe care-l vom remarca cel mai pregnant atunci. Mugurii săi se văd și de aceea avem toată disperarea ideologică din prezent, gata să facă explozie.
Un alt element clar pe care-l vom vedea după anul 2030 va fi o poli-polarizare. Dacă azi, când vorbim despre polarizare ne referim la bani, după 2030 vom vedea o creștere a numărului de criterii de polarizare. Desigur, vom avea și atunci săraci și bogați, dar vom avea în schimb și tehnologizați vs anti-tehnologici, experți vs proști, orășeni vs „țărani” etc. Fac precizarea că orășeni vor fi cetățenii unui stup, în care „orașul de 15 minute” e norma, iar „nu voi deține nimic, dar va fi bine” e, de asemenea, principiul călăuzitor. Diametral opuși vor fi „țăranii” sau, mai bine zis, provincialii, locuitori au unor mici orășele sau sate, locuri unde normele sociale sunt înlocuite de puterea comunității. De multe ori aceștia vor fi cei care vor refuza „civilizația” și o vor duce excelent.
Între cei tehnologizați, plini de senzori și diverse implanturi „care vor face mai simplă comunicarea om-mașină(cloud)”, vor exista, de asemenea, două categorii: pe de o parte idioții tehnicii, cei rămași captivi și dependenți de lentilele pe care se proiectează lumea lor singuratică, și cei care vor avea expertiza. Aceștia din urmă vor fi plătiți bine, dar, în același timp, vor fi cei care vor ști cum să se apere de diversele forme de AI care pândesc victimele la fiecare colț. O mică masă de manipulatori, deținând expertiza necesară, va păstori o mare masă drogată, tehnicizată până la refuz care va ajunge să-și doneze propriul corp iluziilor virtuale.
Polarizarea tehnologică va separa definitiv lumea. Pe de o parte fermele de oameni total dependente de drog, de cealaltă parte reacționarii, cei care vor găsi metode eficiente de izolare. Cu toate că, din punct de vedere al tehnicii, lichidarea lumii normale n-ar fi o problemă, existența sa va fi, culmea, sprijinită. Și acest fenomen paradoxal va veni ca efect al unei intuiții teribile a tehnicii: fără lumea reală, normală, lumea artificială a stupurilor tehnologice face implozie. În plus, baronii de la vârful sistemului, cei care știu să se protejeze, sunt cei care înțeleg nevoia de normal, de natural, astfel încât inclusiv ei se vor constitui într-un garant al existenței societăților care refuză tehnologia. Chiar dacă în prezent dictaturile tehnologice(gen China) sunt baubau-ul care ne sperie, o analiză a situației din China, a diferențelor dintre marile orașe și zonele rurale ne-ar putea arăta germenii viitoarei polarizări a lumii.
Mulți se întreabă care va fi avansul tehnologic, așteptările fiind acelea ale unei teribile dezvoltări. Mai degrabă, părerea mea este că civilizația tehnologică începe să se plafoneze pe măsură ce se ating limitele materiei. În microelectroniocă deja limita de 1 nm pare a fi echivalentul vitezei luminii în teoria relativității. De asemenea, lipsa de competență pe care am atacat-o în paragrafele anterioare se va dovedi și ea o piedică teribilă nu doar în avansul tehnologic ci și în menținerea lucrurilor la nivelul ajuns de dezvoltare.
Când facem proiecții despre viitor ar trebui să înțelegem că în anii 70-80(ani de dezvoltare multilaterală vibrantă!) se făceau predicții despre cum în anii 2000 oamenii vor deschide colonii pe Lună și Marte, despre cum roboții vor prelua toate sarcinile, iar omul va trăi într-un fel de feudalism tehnologic. S-ar fi gândit oare cineva de-atunci că în 2023 vor exista controverse asupra definirii unei femei? Trebuie să înțelegem că dezvoltarea tehnologică vine la pachet cu o imbecilizare în masă, astfel încât, în final, se ajunge la un anumit echilibru.
Din punct de vedere geopolitic vom constata o victorie a uscatului asupra apei. Căile terestre le vor înlocui pe cele navale deoarece zonele de stup vor fi parte a unei mega-benzi de producție de la sursă către destinație, o bandă în care produsul pornește de la sursă, fiind modificat treptat până la consumatorul final. Zonele cele mai tehnologizate vor fi cele de intrare în bandă, de prelucrare primară, iar zonele de consum vor fi cele care vor avea competențe doar în ambalare, sales&marketing. Apusul actualelor puteri ale mării, vizibil încă de acum, va fi atunci deja istorie. Un ev întunecat va bântui peste toate zonele care acum se consideră apogeul progresului. Asta nu va fi un lucru eminamente rău. Poate că e nevoie de așa ceva pentru a se putea recristaliza civilizația occidentală, dărâmată de viermele ideologic intern care, până nu și-a devorat victima nu s-a lăsat.
Mobilitatea va scădea drastic. De asemenea, turismul de masă. Pentru a te deplasa la distanță vei avea nevoie de timp, iar timpul va fi din ce în ce mai valoros în societatea tehnologică. Doar „înapoiații” își vor permite asta. Doar ei și baronii tehnologici. Însă nici nu va mai exista nici motivația deplasării. Orașul de 15 minute va impulsiona și turismul de 15 minute, deplasarea în zone apropiate unde vei avea parte de „toate atracțiile lumii”. Un fel de parcuri generice kitch, gen Las Vegas, unde într-un teritoriu restrâns vei avea parte de Veneția, Roma, Paris, New York s.a.m.d. Motivația de a vizita alte orașe, de asemenea, nu va mai exista deoarece toate vor fi identice, proiectate strict pentru optimizarea fermei de oameni. Produsele, de asemenea, vor fi uniformizate, parte a aceleiași mega-benzi de producție astfel încât a merge în altă parte pentru cumpărături va fi similar deplasării dintr-un mall în altul, adică o acțiune inutilă.
Pun punct aici articolului de azi, cu precizarea că nu este obligatoriu ca tot ceea ce am scris să se îndeplinească. Este adevărat că sunt vectori care se văd în prezent și care modelează ceea ce urmează, dar la fel de adevărat e că evenimente epocale pot modela într-un mod neașteptat tot ceea ce va urma. Și, citindu-mă, știți bine că ne aflăm în anticamera unor evenimente epocale.
