Rusia a dezactivat sistemul electric al Kievului. De atacat atacă cu drone Geran de generație nouă, dezvoltate acum inclusiv pentru a distruge stâlpii liniilor de înaltă tensiune. De fapt, marea facilitate a acestor drone de generație nouă este capacitatea de a fi programate pentru anumite ținte, fără a mai avea, obligatoriu, nevoie de orientare prin satelit. În ultima parte a călătoriei identifică ceea ce au de distrus și distrug.
Podul de peste Nipru din sudul Kievului((Pivdennyi Mist) este cel responsabil cu 90% din transportul dintre cele două maluri. A fost atacat tot cu Geran de nouă generație, în zona de susținere structurală. Nu s-a dărâmat, dar a devenit nesigur, circulația pe el fiind oprită.
Culmea, de când a început atacul masiv asupra Ucrainei nazificate, Rusia de fapt economisește resurse, din punct de vedere militar. Asta în condițiile dezastrelor structurale pe care le provoacă acolo. Sunt deja două luni de când atacurile se succes continuu dezactivând elemente esențiale de infrastructură. După ce Ucraina a atacat diverse puncte comercial-industrial-energetice ale Rusiei, s-a deschis cutia Pandorei. Ucraina nu mai are nicio rafinărie în picioare, nu mai are niciun combinat de prelucrare a metalelor, nu mai are centrale electrice sau termice de capacitate mare, nu mai are centre de date, nu mai are infrastructură logistică și comercială. Mă rog, acestea nu sunt distruse în proporție de 100%, dar Rusia dărâmă continuu. Și, pe zi ce trece, se mai stinge câte o zonă.
Doar propaganda nu poate fi oprită. Pe-aici mijloacele de informare în masă continuă mâncatul de rahat pe tema „Ucraina câștigă”. Asta în timp ce orice om normal vede că pierde. Zilele trecute toată propaganda urla că Putin a declanșat mobilizarea. Un fake news promovat cu o obstinație bolnăvicioasă deoarece aceasta ar justifica teza absolut falsă referitoare la așa-zisele „pierderi masive” ale Rusiei. Pierderi masive sunt, dar în Ucraina: peste 2 milioane de oameni conform estimărilor independente.
Putin, în decretul dat, nu a făcut nicio mobilizare, ci a mărit efectivele armatei. Operațiune pe care-o tot face de la începutul conflictului. Poate vă întrebați de ce? Simplu: pentru că știe că Operațiunea Specială din Ucraina este doar vârful aisbergului în ceea ce privește agresiunea Occidentului asupra Rusiei. E doar începutul și acesta este motivul esențial pentru care armata Rusiei a crescut numeric, de la 1.01 milioane de soldați în 2022 la 2.44 milioane în prezent. Iar tema propagandei e desființată de logică: dacă efectivele armatei ruse cresc, asta n-are cum să însemne că acea armată a pierdut masiv soldați, că n-ai mai avea de unde să adaugi oameni. Ceea ce se întâmplă acum în Ucraina e răsturnat de propagandă și prezentat a fi o problemă a Rusiei. Care, în realitate, are pierderi marginale.
Dar, de fapt, care-i treaba? Așa cum am văzut de-a lungul timpului, în acest conflict Occidentul a fost cel care a tot ridicat miza. Prima dată au spus că dau doar echipamente defensive, după care au tot eliberat echipamente din ce în ce mai ofensive. Culmea, mizau pe faptul că „broasca va fi fiartă în apa care se încălzește doar cu un grad pe oră”. Doar că s-au trezit că, în loc să fiarbă apa în balta Rusiei, au fost păcăliți, încălzind-o pe cea în care stau ei.
OK, Rusia a suferit și ea lovituri, umilințe, momente complexe s.a.m.d. Dar totul a venit la pachet cu beneficii economice de necontestat. Economia Rusiei s-a ridicat precum o rachetă, ajungând la al patrulea PIB al lumii(PPP). Ca idee, din 2022 și până acum Rusia și-a dublat PIB-ul ceea ce e o performanță de necontestat. Iar ponderea sa în economia mondială a crescut cu 0.31 procente. Ceilalți? SUA a încetinit vizibil, ponderea sa în economia globală scăzând cu aproximativ 1.5%. Dacă în 2022 era cu doar 4 trilioane în spatele Chinei, acum este cu 12 trilioane $. Abia mai vede liderul! Uniunea Europeană în întregul său a scăzut cu 2 procente ca pondere în economia mondială. Și e doar începutul! Toată lumea se întreabă dacă a meritat efortul?
Până la începutul acestui an părea că infama alianță a Occidentului mai are suflu. Doar că, din august, treburile s-au încrâncenat. Loviturile decisive - și continue! - ale Rusiei conduc spre o prăbușire a Ucrainei. Asta o vede toată lumea. În afara UE, desigur, care cară bani pentru Ucraina trăind cu speranța că „poate-poate”.
Spuneam la început că Rusia economisește în actualul atac. De ce? Pentru că și-au dezvoltat tehnologia militară în direcția eficacității ultra-ieftine. Loviturile sale se dau cu arme ieftine, dar tenebros de eficiente. Culmea, în paralel își dezvoltă tehnica. Acum caută să ajungă la un hibrid „dronă-rachetă de croazieră”, ultra ieftin. Racheta Banderol ar fi primul astfel de element, dar iterațiile se succed cu rapiditate pentru a pune la punct hibridul total între cele două lumi: a rachetelor cu a dronelor. Și inovațiile se succed atât în ceea ce privește iterația în zona de „rachetă”, cât și în cea de dronă, ținta fiind atingerea unei drono-rachete ieftine, cu efecte devastatoare în câteva luni(6, maxim 8).
Teoretic, Rusia ar avea în mână ecuația ucraineană, dar Putin și oficialii ruși insistă prin a arăta că Ucraina e doar începutul. Inițial am crezut că exagerează, dar, după cum limpede se vede, evenimentele se succed. S-a început cu agresiunea Angliei, care a eliberat Ucrainei tehnologie pentru loviturile cu rază lungă de acțiune. A fost o mișcare disperată întrucât era evident că Ucraina pierde și s-au gândit să mai escaladeze puțin. Dacă mai țineți minte, s-a ajuns până în momentul în care Rusia era determinată să lovească devastator Anglia pentru a o pedepsi. Atunci americanii s-au deplasat de urgență, promițându-i lui Putin ... pedepsirea Angliei. Cum? Cu secesiunea Scoției și a Irlandei de Nord și cu Insulele Falkland. Mai țineți minte ce s-a întâmplat după vizita lui Trump la terenul său de golf din Irlanda? Toate acele discuții nu au fost întâmplătoare. Dar, în stilul mincinos-occidental, par a fi fost doar teatru, praf aruncat în ochi.
Desigur, Rusia nu a crezut. Dar probabil că a calculat că nici nu ar fi momentul ideal. Situația e complexă în SUA și, cel mai probabil, strategii ruși consideră că e mult mai bine să lași „Castelul întunericului” să pice de la sine, în cel mai banal mod: lăsându-l să facă ce vrea.
Trump a obligat statele UE să scoată petrol și gaz din rezerve pentru a echilibra piața. Asta pentru că SUA nu mai poate. Promisiunea lui Trump se vede de la o poștă: trimite trei portavioane spre Iran, promițând că va elibera Ormuzul, eventual, va distruge Iranul, iar apoi „lumea se va bălăci în petrol”. Această a treia intervenție, care e pregătită imediat după alegeri, cred că va fi eroarea finală.
Ceea ce știm din anumite surse este că Rusia a eliberat către Iran tehnologii anti-navă. Americanii îi bănuiesc pe chinezi că ar fi eliberat diverse torpile anti-navă spre Iran, dar n-au habar despre cum lucrează iranienii. Nu folosesc, de principiu, armele altora, ci își însușesc o tehnologie și o internalizează. Motivul pentru care Iranul a tras acele rachete spre navele americane a fost strict pentru testarea tehnologiei, acum deja fiind montată pe rachetele lor hipersonice.
Reîntorcându-ne la Rusia, modul în care se așează cărțile ne demonstrează că planificatorii lor au avut dreptate. În ultima perioadă s-au înmulțit „monitorizările” asupra enclavei Kaliningrad, dar și amenințările cu izolarea, în încălcarea brutală a înțelegerilor anterioare. Iată și motivul pentru care Putin a anunțat apăsat în cadrul Forumului Valdai că, în cazul unui atac asupra Kaliningradului, va reacționa cu toate armele, fără preaviz. Din nou, mulți spun că Putin fabulează, că nu-l amenință nimeni s.a.m.d. Fals!
Incidentul cu dronă de la Leipzig are toate datele unei mini-provocări de la Gleiwitz. Fără a fi atât de acut, evenimentul din 4-5 august ne readuce în memorie modul în care Germania Nazistă a înjghebat un soi de atac sub steag fals pentru a „demonstra lumii” că a fost atacată de Polonia. Fix din același registru sunt toate așa-zisele „atacuri instrumentate de Rusia” împotriva unor state europene.
Ceea ce ne conduce firesc la faptul că, în prezent, se caută cu orice preț o provocare a Rusiei, o atragere a sa într-un conflict mai mare, pe fondul epuizării Ucrainei. Rușii știu asta și evită pe cât posibil deoarece nimeni nu are chef să-și sacrifice zeci de ani pe fondul dorințelor unor devianți. Dar nici nu poți să stai fără apărare, motiv pentru care, ceea ce vedem acolo, este creșterea numerică a armatei și întărirea economiei de război.
Toate elementele ne arată că lumea e departe de pacificare. Probabil acesta este și motivul pentru care Putin „întinde” situația din Ucraina. În ciuda bombardamentelor neîntrerupte, tot mai lasă spațiu necesar „răbufnirilor Occidentului”, cumva pentru a păstra situația localizată. Dacă ai fi în locul lui ai înțelege perfect strategia: una e să vină atacurile dintr-o singură direcție și cu totul altceva e să vină din TOATE direcțiile.
Ce speră Rusia? Speră într-o înfrângere a SUA în Iran. Sau o sleire definitivă. Care, fără doar și poate, ar face ca, la momentul la care mașinăria degenerată a democraților va ajunge la putere, să nu mai poată face nimic. Trump a reușit să facă prostii mai mari decât s-ar fi făcut dacă o mână nevăzută l-ar fi pus pe Putin să conducă ostil SUA. Teoretic, rușii speră ca destinul Americii să se sfârșească-n Golf.
Personal nu-s atât de sigur. S-au strâns multe frustrări pe fondul penuriei energetice, astfel încât nu m-aș mira dacă din toată nebunia n-ar ieși un haos infinit mai mare decât cel pe care-l trăim. Practic spre asta se îndreaptă lumea.
