Schema ponzi inversată

Încă de la începutul mandatului așa-zisei guvernări „pro-europene” a existat o țintă extrem de clară: pensiile românilor. Acea nenorocită și absolut aberantă lege a plății pensiilor a avut ca unic scop îngreunarea restituirii banilor acumulați, astfel încât așa-zisa „proprietate a contributorului” să fie efectiv furată la drumul mare. Dar să nu tragem prematur concluziile. Vă voi explica sistemul pentru a înțelege în profunzime ticăloșia din spatele său.

Obișnuiesc să numesc aceste instrumente colective de „economisire” drept Scheme Ponzi Inverse. O să înțelegeți imediat de ce sunt așa și, mai ales, de ce retragerea cât mai rapidă din astfel de fonduri este unica acțiune logică pe care o poate face un om educat din punct de vedere financiar. 

Într-o schemă Ponzi clasică, banii noilor veniți îi plătesc pe cei vechi până când sistemul se prăbușește. În „schema inversă” a organizațiilor colective de așa-zisă „economisire”, sistemul nu se prăbușește niciodată, ci extrage valoare în mod continuu, fiind optimizat statistic astfel încât fondul să crească sau să rămână stabil, iar administratorul să încaseze comisioane la infinit. 

În organismele de „economisire colectivă”, problema agentului devine una critică. Pe măsură ce un fond e mai performant, agentul inventează comisioane suplimentare sau, pur și simplu, acționează în propriul interes pe căi ocolite: face mai multe acțiuni de vânzare/cumpărare decât ar fi necesare, strict pentru a genera mai multe comisioane de brokeraj prin casa de brokeraj pe care o controlează sau, caz clasic, depozitează lichiditățile în depozite sub standardul pieței sau, de cele mai multe ori, lasă banii să băltească la vedere în banca sa. 

Comisionul unui astfel de organism colectiv se percepe ca procent din activele aflate sub administrare(AUM, în termeni de specialitate). În cazul fondurilor de pensii de la noi, cum comisionul de administrare e reglementat și nu poate fi crescut, e limpede că interesul administratorului e acela de a administra fonduri cât mai mari, astfel încât să-și maximizeze comisionul. Aici sunt două elemente carte trebuie înțelese și care vă vor lumina definitiv în ceea ce privește acest sistem.

Fiind  captiv prin lege timp de 30-40 de ani în acest sistem în care doar contribui, tu de fapt le asiguri administratorilor de fonduri private comisioanele toată această perioadă. Și ești obligat s-o faci, prin lege! Mulți au impresia că administratorii au responsabilități excepționale. În realitate, inclusiv riscul este asimetric. Dacă fondul de pensii scade - din cauza incompetenței administratorului - cu 40%, pentru tine valoarea este dramatică întrucât, în esență, pensia ta a scăzut cu 40%. Administratorul însă pierde doar o mică fracțiune din comisionul procentual, dar business-ul său rămâne profitabil și complet legal. El este cel protejat de lege! Culmea, dacă administratorul administrează atât de prost activele tale încât fondul dă faliment, în final STATUL E CEL CARE ACOPERĂ PAGUBA. Iar statul ești tot tu!

Dar nu este doar atât. V-am explicat că un administrator câștigă cu atât mai mult cu cât AUM este mai mare. În perioada următoare, grosul populației - reprezentată de „Generația decrețeilor” - iese la pensie. Asta înseamnă că o mare parte din fondurile administrate de schemele de pensie privată s-ar evapora. Ceea ce echivalează cu o scădere abruptă a comisioanelor administratorilor în condițiile în care oamenii își retrag integral fondurile. 

Iată de ce mafiotul Bolojan a avut ca prioritate limitarea retragerilor prin acea parșivă schemă de „temporizare”. Care e parșivă în toate aspectele sale. Pe de o parte menține banii în sistem, astfel încât le permite administratorilor să-și ia, în continuare, banii de acolo. De asemenea, le dă altă oportunitate de a mânca, sub forma comisioanelor pe care le încasează la fiecare plată a ratelor către contributori. Și aici mai e o șmecherie: omul știe că după ce a murit nu se mai încasează pensia. De aceea, urmașii multora nu vor ști că au moștenit pensia privată a acelui om, astfel încât acei bani vor rămâne sine die în fondul de pensii. Statistic, prin temporizarea lui Bolojan, foarte mulți bani dintre cei ai oamenilor vor rămâne blocați în fondul de pensii, fără ca nimeni să se mai poată atinge de ei. Nimeni în afara administratorilor!

Ultima șmecherie au făcut-o vizibilă acum, cu toate că v-am tot spus-o de atâta amar de vreme. Vor să utilizeze banii din pensii chipurile pentru sprijinirea industriei de armament. Iar aici vine din nou o mega-fraudă la care, sunt convins, inclusiv administratorii au pus botul. 

Cum poți băga niște bani privați în niște chestii care sunt efectiv găuri negre? Păi cum altfel decât deschizând o „oportunitate investițională”, astfel încât administratorii să fie direct interesați? Cu alte cuvinte, nu vei mai spune că furi banii oamenilor - ceea ce de fapt faci - ci că oferi o oportunitate de investiție. Cum? Fondurile „investesc”, iar tu, stat, le oferi evaluări ale investițiilor lor, ceva similar bursei. Totul, cel mai probabil, printr-o metodologie cu cântec. De exemplu, dacă firma x a reușit să producă un glonț, ea nu mai valorează 1 miliard, cât a fost investit în ea, ci trei miliarde pentru că, iată, are „oportunități de vânzare”, deci îi crește valoarea. 

Ce înseamnă asta pentru fond? Nici mai mult nici mai puțin decât creșterea AUM, adică a valorii la care își calculează comisionul. Și ei și statul știu că aia e o gaură neagră, dar salvează aparențele. Iar dacă văd că se împute situația, măresc perioada de rambursare a pensiilor și gata. 

Dar, cel mai probabil, nu va mai fi cazul. Pentru că atunci când se va împuți de tot situația, scuza că „alții au furat” va funcționa suficient de bine, astfel încât să se pună batista pe țambal. Cam la fel cum se face acum cu „deficitul lui Ciolacu”, care de fapt a fost al lui Ciucă, dar de fapt al lui Cîțu și, la origine, al lui Orban. Celebra gaură despre care vă tot povestesc. Și care va deveni a lui Bolojan s.a.m.d. într-o perpetuă frăție a mafioților. Care știu doar cum să dea vina pe anteriorul în timp ce vă jefuiesc acum. Ăsta e jocul și de pierdut pierzi doar tu!

Arhipeleagul Gulag de lângă noi

Vă rog să mă credeți că am o stare de-a dreptul proastă. Azi noapte am stat și-am derulat „în buclă” un cont de Facebook. Nu, nu este unul dintre acelea cu multe povești. Aici e vorba de șapte postări. ȘAPTE. Doar atât. Însă sunt suficiente pentru a te face să te cutremuri.

Reîncepe sezonul războaielor

„Omul păcii”, Donald Trump, a reușit ca în câteva zile să repornească la maxim cazanul conflictelor pe care, în realitate, SUA nu le vrea stinse. Ba, mai mult, așa cum veți constata, linia pe care se merge este una cât se poate de aliniată cu strategia de până acum, ceea ce ne arată limpede că tot ceea ce a spus Trump a fost doar un circ ieftin.

În ciuda criticilor pe care Trump i le-a adresat lui Zelensky, în spatele scenei, armata și serviciile secrete americane au acționat exact la fel ca la debutul conflictului, urmând strategia inițială fără nicio deviație. Rușii și-au luat-o de nenumărate ori, lăsându-se păcăliți de cântecul de sirenă al Occidentului. Au crezut că vor scăpa facil de pelagra ucraineană, dar, așa cum se vede, și-au complicat situația. 

În ultima perioadă, par a se fi trezit. În Ucraina se desfășoare, deja de două săptămâni, atacuri la scară asupra infrastructurii militare. Exploziile din orașele ucrainene arată limpede dimensiunea criminală a regimului de la Kiev, care a ales să depoziteze în interiorul orașelor cantități imense de muniție. Astfel, o singură dronă ieftină rusească are capacitatea de face prăpăd când țintește o astfel de facilitate. 

După ce au distrus infrastructura de producție și pe cea de aprovizionare, rușii au trecut acum la eliminarea instalațiilor militare complexe. De exemplu, în regiunea Nikolaiev, aviața rusă a dat o lovitură devastatoare asupra insulei artificiale Kozachyi, care găzduiește atât un centru britanic de antrenare a grupurilor de operațiuni speciale ucrainene(a se citi teroriste), cât și o facilitate de supraveghere a Mării Negre, de unde se planificau toate operațiunile Ucrainei. N-ați auzit și nici nu veți auzi vorbindu-se despre asta. Este vorba de un mega-complex sovietic, aflat în subteranul insulei. 

De asemenea, au fost atacate principalele puncte de război electronic ale Ucrainei, care „orbeau” radarele rusești. În zona Odessa s-au bombardat punctele esențiale de încărcare/descărcare utilizate pentru aprovizionarea cu arme a Ucrainei. 

Poate ați auzit despre reuniunea NATO din Turcia, unde lui Zelensky i s-a promis licența de producție a muniției Patriot. Culmea, povestea asta se leagă de un alt război reînceput de Trump, anume cel din Iran.

Unii încă mai cred că armistițiul semnat în Golf era unul menit păcii. Aiurea! Întreg circul a avut un singur scop: scoaterea Israelului din ecuație și rămânerea doar a SUA și a statelor arabe din Golf, care vor ieși urât de tot din afacerea asta. Semn că prostia e mare! 

Reîncingerea atmosferei a avut un vinovat principal, anume SUA, care nu au respectat termenii armistițiului. Conform acordului, traversarea Strâmtorii urma să se facă strict sub coordonarea Iranului sau a Omanului. Astfel, știind bine ce fac, americanii au împins mai multe petroliere pentru a nu respecta tratatul, ignorând autoritățile iraniene. Așa s-a ajuns ca Marina Iranului(aia pe care-a distrus-o Trump în mai multe rânduri) să tragă asupra navelor comerciale care au încălcat regulamentele. Motiv numai bun pentru americani să atace, chipurile, pentru a-i liniști pe iranieni și, treptat, să se reia bombardamentele la scară. 

Doar că și de data aceasta americanii au rămas din nou surprinși de forța de foc a Iranului. În Kuweit au fost paradite bazele Arifijan și Ali Al Salem (bază aeriană), iar în Bahrain Isa Air Base și Juffair(sediul Flotei a Cincea a SUA). O altă bază militară din Kuweit, a avut parte de un atac surpriză iranian chiar înainte de a lansa rachetele împotriva Iranului, semn că serviciile de informații iraniene funcționează la intensitate maximă. Iranienii au distrus cu Fath 110 și Arash 2, distrugând sistemele HIMARS și ATACMS.

Și a mai fost un atac devastator asupra centrului de coordonare a dronelor americane din Iordania. Și-abia aici e dauna majoră pentru SUA deoarece pare că au rămas cam în fundul gol în Golf. Înainte de această lovitură se vorbea despre pierderi de peste 1 miliard de dolari doar din drone ciuruite de iranieni. Cu mișcarea asta, americanii par rămași în fundul gol. 

Răzbunarea americană a venit sub forma unor bombardamente atât în zona coastei cât și în adâncime. Doar că acestea nu i-au păcălit pe iranieni. În afara bombardării elementelor de infrastructură militară americană din zonă, iranienii au efectuat în această dimineață un atac devastator asupra unei rafinării din Portul Haifa. Ca de fiecare dată, Iron Dome-ul a rămas un simplu observator, racheta iraniană intrând ca-n brânză.

Acum putem lega evenimentele între ele. Americanii, sărăciți de dronele lor ultra-scumpe, sunt disperați să achiziționeze platforme ieftine și fiabile, precum cele ale iranienilor. Au încercat să facă un „fork” de Shahed, dar nu le-a reușit. Așa că l-au trimis pe limbricul Lindsey Graham(vezi foto) să pună la punct un import de platformă tehnologică ucraineană contra licenței de proiectile Patriot. Vizita ticălosului la Kiev pare a fi fost una pentru a pune la punct acest troc.

De altfel, sunt unii - printre care și subsemnatul -  care merg chiar mai departe cu speculațiile, anume că se speră ca industria ucraineană să ofere o cadență de producție a proiectilelor Patriot suficient de mare,  încât SUA să se poată aproviziona de la ei(printr-un proxy al complexului militaro-industrial, desigur). Așa ar putea fi și aprovizionarea OK, dar ar merge și bănuțul către coruptul complex militar american.

Acum, dacă tragem linie, totul pare de-a dreptul prostesc. Cum să accelerezi războiul într-o țară pe care vrei să o folosești pentru producția ta armament? E absolut halucinant. Doar că, pentru imbecilii care conduc lumea, astfel de chestiuni nu reprezintă în niciun caz contradicții. Pentru că sunt atât de proști încât privesc elementele absolut separat, ca și cum situația din Ucraina, unde rușii atacă în masă ar fi total ruptă de situația producătorilor ucraineni de armament. Care producători, ce să vezi, produc tot acolo unde bombardează rușii. Și unde, probabil, și-a găsit sfârșitul inclusiv nemernicul Lindsey Graham.

Înșelăciunea

Există o capcană în care suntem împinși să cădem constant. O capcană care ne mănâncă inutil timpul și care, dacă ne prinde, ne conduce inevitabil la depresie. Eu îi spun falsa țintă și este, probabil, cea mai mizerabilă capcană a lumii moderne. E cunoscută din cele mai vechi timpuri, doar că democrația a sublimat-o într-un asemenea hal încât în ziua de azi a devenit banal să pici în ea. 

Coincidențe?

Ieri, pe seară. M-am oprit din drumul meu ca să mănânc pe undeva. Firele de întuneric începuseră să se prelingă ușor prin lumină, făcând lumea puțin mai neclară, dar, în același timp, împroșcând-o cu mister. Mergeam pe străzile orașului aceluia și, sincer să fiu, nu știam de ce-o fac. Nu mai aveam mult până acasă, dar am preferat să mă opresc acolo. Uneori pașii mă poartă aiurea, dar eu îi las să-și facă de cap.

Cum ești modelat?

De fiecare dată când se anunță o vreme ceva mai călduță, căruța cu proști de la INMH se răstoarnă în platourile TV explicând cum e cu „încălzirea globală”. Dacă plouă, e jale: Arafat dă cu coduri roșii de parcă s-ar rupe norii. Iar în final totul se dovedește a fi fost o binecuvântată ploaie răcoritoare de vară. Dar prostul se îngrijorează, în timp ce unii se tăvălesc pe jos.

Ucraina update. Rusia intră în război

Cu toate că nu doream să revin, o să fac o scurtă actualizare a articolului de duminică întrucât au apărut numeroase informații suplimentare esențiale. De asemenea, atacurile Rusiei nu s-au oprit, arătând cât se poate de clar că suntem într-o nouă etapă a conflictului, de data aceasta una radicală.