luni, 8 august 2022

Ceea ce contează e ieşirea din letargie


Dacă nu aţi ctit articolul de ieri, vă invit să o faceţi acum, înainte de a citi ceea ce urmează. Nu de alta, dar aş vrea să înţelegeţi cu exactitate ceea ce vă spun în continuare.

Reacţiile primite au fost cele la care mă aşteptam. Mulţi au spus că e foarte corect ceea ce spun, iar alţii au început să-mi înşire tot felul de motive pentru care spusele mele sunt neaplicabile: ba că s-a scumpit benzina şi drumul către un asemenea teren ar fi scump, ba că agricultura e grea, ba că oricum s-ar putea ca proprietăţile să fie confiscate etc. Mă aşteptam la aceste reacţii.

Ceea ce vreau însă să subliniez este o constatare amară, anume că cei care au acele poziţii diametral opuse au un element comun: toţi suferă de aceeaşi letargie. Lăsaţi-mă să vă explic. I-aş întreba pe cei care au fost de acord cu cele spuse de mine dacă, în cazul în care nu se ocupă cu grădinăritul, au făcut ceva concret în direcţia asta imediat după ce şi-au exprimat acordul faţă de articolul meu? Desigur, nu era timp şi, în plus, ieri a fost duminică. OK, aşa e. Doar că, dacă aş relua întrebarea peste una două sau şapte luni, mi-e teamă că răspunsul ar fi similar. Ce înseamnă asta? O lipsă cronică de capacitate de acţiona. 

În cazul celor care mă critică este vorba despre aceeaşi incapacitate de a acţiona, doar că manifestată într-un mod asumat. Deja în cazul lor lupta din fotoliu e o adevărată doctrină care poate fi justificată din orice poziţie.

Nu mi-o luaţi în nume de rău, nu vreau să critic pe nimeni! Vreau doar să vă arăt la lumina zilei diavolul care vă chinuieşte. Oare nu e ciudat că atunci când prezint ameninţările radicale care ne pândesc, aceeaşi oameni care apărau „poziţia fotoliului” vorbesc vehement despre soluţii radicale precum „retragerea în pădure” sau „lupta în munţi”? Pentru că e vorba de un eveniment îndepărtat, scot cu foarte mare uşurinţă scenarii radicale, dar asta deaorece se gândesc(sau sunt siguri) că atunci se vor găsi alţii care să adopte „agenda radicală”, agendă cu care ei ar fi deplin de acord, dar de pe aceeaşi poziţie din fotoliu. Înţelegeţi? Aici e perversiunea comodităţii. 

De fapt, ca trăitori ai timpurilor acestora, am devenit adepţii confortului. Hmm, nu adepţi, ci sclavi ai săi! Orice ameninţare la adresa propriului confort pare o ameninţare existenţială. Dacă un politician anunţă că de mâine nu se va mai găsi pâine în magazine, cetăţeanul va înnebuni de disperare: „Cum adică să nu mai fie pâine? Ni se ia chiar şi asta?”. Ar putea să cadă guverne de la o asemenea decizie.

Mă întreb însă sincer, de ce oare oamenii nu s-ar gândi că, până la urmă, o asemenea reglementare ar fi bună în sine? Am fi astfel nevoiţi să ne facem pâinea în casă, renunţând la toate mizeriile care se bagă în pâine. Am trăi, altfel spus, aşa cum trăiau oamenii de când se ştiu. Pâinea se făcea în casă. N-ar fi mare lucru.

De fapt ar fi devastator! Ar fi o lovitură teribilă în ceea ce priveşte confortul cu care ne-am obişnuit. Cum adică să-ţi faci singur pâinea? Cum adică să frămânţi aluatul cu mâna? Mai poate face cineva asta acum? E o nebunie, nu-i aşa? Vedeţi? Demonul a ieşit la din nou la lumină. 

E bun confortul? Sigur că da, doar ăsta-i motivul pentru care ne-am îndrăgostit de el. De ce să mai consumi energia când poţi ca din două clăpăceli de telefon să-ţi comanzi tot ce-ţi doreşte sufletul? De ce să fii atât de prost încât să munceşti în loc să stai şi, eventual, să bei o bere înjurând în faţa ecranului? 

Însă, v-aş întreba nevinovat un lucru cât se poate de logic: la ce e bună această „conservare a energiei” pe care o tot invocăm în raport cu propriul confort. Telefonul e bun că nu trebuie să te mai duci la celălalt cap al oraşului(al ţării, al lumii) pentru a vorbi cu cineva, scutind astfel timp şi efort. Maşina(luată ca termen generic) e bună pentru că putem ajunge repede oriunde, scutind timp şi efort. Supermarketul dela colţ, de asemenea, ne scuteşte timp şi efort. Toate electrocasnicele, toate device-urile şi tehnologiile fac acelaşi lucru: concurează pentru confortul nostru, scutindu-ne de timp şi de efort. 

Dacă am măsura un om din ziua de azi cu unul de la începutul secolului trecut, am putea limpede constata că, din punctul de vedere al utilajelor de care dispune, economiseşte infinit mai mult timp şi efort. Asta pentru că o groază de tehnologii concurează la desăvârşirea confortului său. Este adevărat sau nu? 

Nu mă poate contrazice nimeni că, în ciuda timpului economisit, suferim de o teribilă lipsă de timp. La fel în ceea ce priveşte energia: cădem seara sleiţi în pat, cu toate că o asemenea „secare energetică” nu este justificată. În timp ce omul începutului de secol XX ara cu boii, omul contemporan nu mai face nimic. Şi, cu toate acestea, omul de atunci avea timp şi energie, nu cel de acum. Avem confort, dar de fapt nu avem nimic. 

Priviţi în faţă realitatea pe care v-o expun deoarece ea este principala tară care ne duce spre pierzanie. Lipsa unei preocupări reale, amânarea la nesfârşit, lupta inutilă pentru conservarea confortului, toate acestea, puse cap la cap, sunt micile noastre războaie spre pierzanie. Adevărul e că ne putem recâştiga timpul nostru adevărat, ne putem recuceri energia reală şi putem redeveni noi înşine prin renunţarea treptată la confort. E adevărul supărător aproape imposibil de asumat de către lumea contemporană. 

Însă nu e decât o singură soluţie, o unică ieşire: gândiţi dincolo de comoditatea telefonului, de puful fotoliului, dincolo de atmosfera călduţă cu care aţi fost obişnuiţi! Nu există altă cale pentru a ieşi din letargia care v-a cuprins.

duminică, 7 august 2022

Despre control


Sunt un om informat. Mă rog, aşa mă consider, dar, în fapt, ştirile sunt atât de multe încât nu poţi avea o privire de ansamblu indiferent cine ai fi. De lucrat lucrezi întotdeuna cu o mică parte a lor. Oricâte eforturi ai face, nu ai cum să cuprinzi totul. Asta înseamnă că mereu ai ceva care-ţi scapă, despre care nu ai aflat sau peste care ai trecut fără să-i acorzi atenţia cuvenită. Iar de-aici rezultă logic că raţionamentele bazate pe ştiri te conduc spre rezultate aproximative. Asta-i prima constatare.

Mai e însă ceva. Ştirile sunt, în fapt, o colecţie de mortăciuni. Ele sunt despre ceea ce s-a întâmplat, nu despre ceea ce se întâmplă. Chiar şi atunci când vorbesc despre ceea ce ar urma să se întâmple, ele sunt nişte fantome vorbind despre nişte evenimente cu un grad mare de incertitudine. Un mort nu-ţi poate prevesti viitorul. Asta e a doua constatare.

Nu în ultimul rând, ar trebui să înţelegem că ştirile nu pot fi controlate de către noi, cei care suntem receptori ai lor. Indiferent ce-am face, indiferent de sursele pe care ni le-am alege, trebuie să înţelegem că în acest joc nu noi controlăm ştirile, ci invers, ele ne controlează pe noi. Iată motivul pentru care guvernele caută să introducă reglementări stricte prin intermediul cărora să controleze canalele media: vor să controleze narativul şi astfel să-i controleze pe cei care citesc şi care cred că astfel ar controla ceva. Eroare: ştirile, de fapt, sunt elemente care ne controlează. Iată, aşadar, şi cea de-a treia constatare.

Avem acum o viziune cât se poate de clară. Urmărind ştirile nu facem altceva decât să ne alegem stăpânul care ne controlează, în timp ce noi nu mai controlăm nimic. Ştirile sunt nişte nimicuri, nişte bârfe cu care ar trebui doar să ne delectăm, nu să ne punem speranţe deşarte în ele, aşa cum facem în prezent. Toţi suntem prinşi în capcană şi de aceea întrebarea logică pe care ar trebui să ne-o punem este: noi ce mai controlăm?

Vedem bine că nu putem controla nimic. Şi, mai mult, vedem că atunci când ne aruncăm în focul deşertăciunilor media de fapt capitulăm, ne predăm altora care astfel ne controlează. E o ecuaţie perversă pe care vreau să o înţelegeţi la adevărata sa valoare, evitând astfel să vă transformaţi în sclavi. 

De fapt, în paragraful anterior, am introdus o falsă generalizare voită atunci când am spus că nu putem controla nimic. Corect era că nu putem controla mai nimic exterior nouă. Putem controla însă câteva elemente extrem de importante: ceea ce deţinem şi ceea ce facem. Cu siguranţă putem controla ceea ce e în casa noastră. Cel puţin până acum nimeni nu poate să intre acolo decât printr-un abuz. Şi, de asemenea, putem controla ceea ce facem. Sunt două elemente extrem de puternice! Ştiu, e banal ceea ce spun, oricine e conştient de asta, doar că, în ciuda banalităţii, aspectele descrise sunt ignorate. 

Suntem îngrijoraţi cu privire la instrumentalizata criză alimentară. Ştiaţi că Chesnoiu a fost zburat de la Agricultură deoarece s-a opus eliberării de alimente din rezervă pentru Germania? Iată o ştire. N-o putem controla. De asemenea ea ne induce anxietate deoarece ştim că acolo se vor roti miniştii până când va veni cel care ne va trăda. Aşa a fost mereu. Şi noi rămânem cu întrebarea: ce vom face atunci când va veni nenorocirea? De unde ne vom face rost de alimente? Cum vom face? Hmm, nu cumva pare că seamănă ca două picături de apă cu povestea drobului de sare?

De fapt chiar aşa este: ştirile se vând bine atunci când prezintă dezastre. Frica ne face să stăm încordaţi şi să intrăm într-o stare de anxietate, de aşteptare în vederea asigurării celei mai bune reacţii pe care am putea-o avea. Astfel ne focusăm pe şi mai multe informaţii. Până când o altă bombă ne stârneşte o anxietate şi mai mare. Din nou ne focusăm, din nou căutăm ştiri şi din nou stăm în aşteptarea dezastrului. Până când? Până o luăm razna sau până ni se iroseşte viaţa. Dacă te pierzi în morţi o sfârşeşti în cimitir mult mai repede decât ar trebui! Iar noi ne aruncăm efectiv viaţa la gunoi. 

Am spus-o de multe ori şi v-o repet: încetaţi să mai ascutaţi la cleveteli şi faceţi ceva! Orice faceţi este o extindere a controlului propriu. Vă e frică de criză, luaţi-vă un pământ sau revitalizaţi-l pe cel pe care-l aveţi la ţară. Nu-i scump. Învăţaţi să faceţi agricultură pe spaţii mici. Ca un hobby. E ceva ce controlezi, ceva ce-ţi produce, ceva ce te face să te simţi mândru. Nu-i vorba doar de faptul că îţi asiguri o oarecare independenţă alimentară, ci, mai mult, îţi rezolvă problemele psihice induse de viaţa de azi. Nu-i o ruşine să înţelegem că, în societatea de azi, ne lovim non stop de nebuni, de oameni cu probleme psihice majore. Toţi sunt aşa deoarece sunt sclavi ai societăţii şi, din contactul cu ei, fiecare dintre noi înghite o mică doză de nebunie. E o otravă care se acumulează în organismul nostru şi de care trebuie să scăpăm. O grădină e cel mai bun sanatoriu pe care ni-l putem construi, cea mai eficientă insulă de refacere. Nu este însă singura. Sunt multe alte metode pe care le descoperiţi singuri propunându-vă să faceţi ceva, ceva de la A la Z!

Mă opresc pe moment aici promiţându-vă că voi reveni cu ceva mai consistent şi mai util. Reţineţi până atunci concluzia: important e ceea ce controlăm. Astfel, controlând mai mult, ajungem să fim mai puţin controlabili! Începeţi să puneţi în aplicare ceea ce v-am spus şi va fi bine. Succes! 

sâmbătă, 6 august 2022

Scandal în Grecia


E un scandal monstru în Grecia, care s-a lăsat cu demisii în lanţ. Nici mai mult nici mai puţin, o cabală similară ca organizare celei de la noi, a interceptat cu nesimţire telefoanele unor persoane cheie ale opoziţiei. 

vineri, 5 august 2022

E oficial: ucrainenii sunt criminali de război!


Treptat cad măştile perverse utilizate de armata Ucrainei sub protecţia discreţionară a stăpânilor săi anglo-americani. Cu surprindere am constatat că la concluzia din titlu nu a ajuns vreo organizaţie suspectă, ci tocmai Amnesty International. Sunt surprins să constat că organizaţia reia în raportul său multe dintre acuzele pe care le-am documentat de atâta vreme, acuze despre care detractorii mei spuneau că sunt simple invenţii. NU! Iată că acum se dovedeşte unde sunt adevăraţii criminali.

joi, 4 august 2022

Se reaprinde Orientul!


O nouă provocare izbucneşte în Orient, iar media se face că se uită în altă parte. Este vorba de Irak, unde cetăţenii sunt extrem de nerecunoscători faţă de „dimocrasi-ul” transplantat de SUA acolo. Deh, orientalii ăştia rudimentari nu înţeleg valorile fundamentale ale Occidentului, precum libertate, democraţie, liberă iniţiativă s.a.m.d.

miercuri, 3 august 2022

Taiwan update


Am stat cam toată noaptea să verific sursele pe care le am în China pentru a vedea care-i răspunsul la agresiunea americană. În principal cred că singurul răspuns va fi o blocadă economică a Taiwanului, ceea ce n-o să-i afecteze prea mult pe tawanezi. Şi nici pe americani. Va fi un atac cu rachete de hârtie. Iar asta e rău pentru China întrucât din punct de vedere simbolic a pierdut un meci important.

marți, 2 august 2022

Către ce tabără să ne îndreptăm?


Dacă Putin ar anunţa că face recrutări pentru diviziile „Tudor Vladimirescu” şi „Horia Cloşca şi Crişan”, mi-e teamă că înghesuiala ar fi atât de mare încât ar trebui urgent să găsească noi nume pentru alte divizii. Iată zona dubioasă în care au fost aruncaţi românii, iată disperarea produsă de războiul împotriva omului condus de Occident şi pus în aplicare la noi de leprele telecomandate aflate la butoanele puterii.