Nu, nu e nicio greșeală de exprimare. E vorba de Directiva Europeană 2024/1619, ale cărei norme intră în vigoare din ianuarie 2027. E un mod absolut pervers prin care cetățenilor europeni li se interzice să mai aibă conturi în afara UE. Ați avut semnale referitoare la folosirea banilor europenilor pentru programe de înarmare sau chiar pentru sprijinul Ucrainei. Iacă, acum începe bătaia cea mare. Cea pe banii voștri!
Afirmația din introducere va fi catalogată de „esperții” UE drept „teorie a conspirației” întrucât directiva menționată nu este una având ca subiect cetățeanul european, ci băncile internaționale. Dar hai să înțelegem în ce fel e introdusă procedura și cum, în realitatea, tot eșafodajul buruienos ascunde abil tocmai interdicțiile care se vor aplica cetățeanului.
Ca idee, regulamentul menționat(aici varianta în limba română a sa) specifică faptul că băncile din afara UE nu vor mai avea voie să își facă reclame, să racoleze clienți sau să presteze servicii bancare de bază(depozite, credite) pentru clienți cu rezidența în UE fără să aibă o sucursală fizică autorizată pe teritoriul UE(paragraful 5). Conturile deschise înainte de data limită(ianuarie 2027) rămân în continuare valabile și pot fi folosite normal. De asemenea, se specifică și că un rezident UE va putea în continuare să deschidă un cont într-o țară non-UE dacă inițiază el însuși demersul, fără ca banca respectivă să-i fi trimis oferte sau reclamă(paragraful 6).
Aparent totul e în regulă. Întărită, în special, de ultima prevedere pe care am menționat-o. Aceasta nu poate fi ignorată nici măcar de UE întrucât este vorba de o obligație care derivă din calitatea de membru al Organizației Mondiale a Comerțului. Ideea este că băncile care nu se supun acestui regulament sunt pasibile de amenzi foarte mari din partea UE.
Acum, din punct de vedere practic, există două categorii de bănci, în afara celor autohtone, desigur. Băncile „de proximitate”, adică cele care sunt incluse în aceeași găleată occidentală: cele americane, elvețiene, din Singapore s.a.m.d. În cealaltă categorie sunt băncile care nu prea au de-a face cu UE, adică cele din Orientul Mijlociu, Africa, America de Sud, Asia s.a.m.d. Acestora nu le pasă de regulamentele stupide venite de-aici și e puțin probabil să intre în „radarul UE”.
Unde este tentat un client european să-și depună banii pentru a se proteja de UE? Cu siguranță nu în Africa(chiar dacă, după adoptarea acestei directive, s-ar putea să fie mai sigur acolo!). Fără doar și poate va fi tentat să meargă la o bancă elvețiană, americană, singaporeză s.a.m.d. Teoretic nu-l împiedică legislația, doar UE asta spune negru pe alb. Dar, în mod practic, nu va putea s-o facă!
Pentru a înțelege de ce, trebuie să ne mutăm în partea cealaltă, mai precis la nivelul departamentelor de risc și conformitate ale băncilor implicate. Care-s riscurile? De exemplu, dacă un funcționar bancar mărunt, presat de target, va trimite unui client european un mesaj de genul „Atenție, de mâine aveți posibilitatea sa deschideți un depozit cu dobândă promoțională de 7%”, respectiva instituție financiară va putea fi amendată de UE deoarece nu are o reprezentanță în interiorul UE, dar și-a făcut publicitate pentru un produs unui client european. Chiar dacă s-ar renunța la comunicația privată, inclusiv la nivelul comunicației electronice cu clienții ar trebui implementat un layer separat care să evite astfel de mesaje.
Acestea sunt genul de dileme care fac ca dinspre acele departamente să se facă o evaluare de genul „câți clienți avem din UE și care sunt perspectivele ținând cont de noile reglementări?”. Sau, tradus pentru omul normal: „mai merită să mai ținem în viață acest canal de distribuție, având în vedere raportul risc / beneficiu?”. O astfel de întrebare pusă unuia de la departamentul juridic rareori primește aviz pozitiv. Iar când spun rareori sunt optimist.
Așadar care va fi consecința? Fix cea urmărită de Comisia Europeană: mergi la o bancă elvețiană gândindu-te să-și ții acolo banii pentru că e mai sigur, iar funcționarul îți spune pe un ton cât se poate de politicos că banca lor nu lucrează cu clienți din spațiul UE. Iar tu te uiți ca râma la sudură!
Înțelegeți esența loviturii „cu manta”? UE a bătut șaua ca să priceapă iapa. Desigur, un mahăr care învârte sute de milioane de euro, care are firme deschise peste tot în lume, nu va fi lovit de problemuța asta. Nici un oficial corupt de-al Comisiei Europene, nu va întâmpina problemuțe în a-și pasa banii în diverse zone. De ce? Pentru că, spre deosebire de amărâții care chiar vor să-și protejeze câteva mioi de eurode foametea Comisiei Europene, ceilalți știu care-s portițele și, mai mult, au bani suficienți astfel încât să se încadreze în alte politici de risc ale băncilor respective. Adică acolo unde funcționarul spune politicos „nu lucrăm cu clienți din UE”, ar trebui să înțelegi și continuarea, anume „decât dacă au sume mai mari de 10 milioane EUR”.
Poate vă întrebați de ce s-au luat aceste decizii. Oficial, măsura e justificată de „protecția cetățenilor europeni”(nu aveam nici cea mai mică îndoială!) și de „necesitatea de a taxa profiturile făcute de pe urma banilor cetățenilor europeni”. În realitate trebuie să fii tâmpit să crezi că vreuna dintre băncile care aveau ceva clienți europeni se vor grăbi să își deschidă reprezentanță aici. Mai degrabă vor renunța la clienții din UE, tot din rațiuni de risc. Deci, cu siguranță, dezideratele de la care s-a pornit au fost false. Atunci?
Miza este banul amărâtului. Doar vi s-a spus: „UE are bani blocați în economii ale populației și scheme de pensii, bani care ar putea fi folosiți pentru înarmare, tranziția la verde și ajutorarea Ucrainei”. Chipurile, totul garantat! Cum vine asta? Simplu: ți se iau banii din fondul de pensii(sau din depozitul pe termen lung) pentru a-i furniza Ucrainei sub formă de împrumut cu randament bun, garantat de UE cu banii imobilizați ai Rusiei. De ce se face așa? Pentru că belgienii se opun confiscării banilor Rusiei, din motive evidente. Astfel, Ucrainei îi sunt dați banii tăi, cu un randament mare(Zelensky semnează acum și pentru dobânzi de 1000% întrucât știe bine că nu va returna nimic!), garantat cu pielea ursului din pădure. Ce se întâmplă la deznodământ? Prostul plătește. Așa a fost mereu, așa e și acum!
.jpeg)
