Una dintre cele mai eficiente metode de interzicere a unei idei este aceea de compromitere. Sforarii din toate vremurile s-au folosit de ea, dar de dus la apogeu au dus-o teoreticienii Școlii de la Frankfurt, sociologi ca Pierre Bourdieu sau politologi precum Cass Sunstein. Atunci când ai toată puterea în mâini, e simplu să interzici. Doar că istoria ne-a arătat de atâtea ori că interzicerea fățișă creează frustrări care, la un moment dat, s-ar putea să te dărâme. Indiferent cât de puternic ai fi.
Iată de ce modalitatea cea mai eficientă de stăpânire a mulțimilor este una contraintuitivă și presupune o aparentă cedare. Atunci când tu faci toate cărțile, e simplu. Să luăm ca exemplu suveranismul și cel care a întors masa, scoțându-l în prim plan, anume actualul președinte al SUA, Donald Trump. În primul său mandat a inventat „patriotismul economic”. O chestie șchioapă, care sărea tocmai peste esența patriotismului, adică sensul de comunitate a celor având o rădăcină comună. A înlocui rădăcina cu apetența pentru un interese, iar acest interes unul mizer, precum cel pentru bani, este o batjocorire a noțiunii în sine, o declasare a sa. Patriotismul nu are legătură cu banii, ci cu „a fi între ai tăi” și „a fi pentru ai tăi”. Iar ai tăi n-au cum să fie decât cei care au o rădăcină comună, rădăcină care asigură un set comun de valori, un anumit tip de gândire s.a.m.d.
În cel de-al doilea mandat, Trump părea a nu avea limite. A fost doar o banală păcăleală. Măsurile radicale luate cu tam-tam au fost ori anulate de el, ori de justiție, ori exceptate prin diverse tertipuri. Însă cele mai relevante aspecte ale politicii sale au fost tembelismul, amatorismul, prostia excesivă s.a.m.d. Întreg circul a condus, așa cum am spus încă de la începutul mandatului său, la măriri generalizate de prețuri pentru americanul de rând. Asta pe fondul unei scandaloase politici care a fost speculată bursier de membrii familiei sale.
Ce-avem aici? Un întreg modus operandi expus la lumina zilei. Dacă ești sforar, interzicerea unei idei nu trebuie făcută direct, ci prin compromiterea sa. Iar pentru compromitere sunt extrem de multe tehnici disponibile. Vi le descriu în continuare, astfel încât veți putea identifica exact în ce strategie se încadrează fiecare participant .
În primul rând se aplică ceea ce se numește „Guilty by Association”, adică ideea este „lipită” de un personaj dubios, care din prima stârnește controverse. Și uite-așa, pentru ideile care trebuie interzise devin vizibile în media doar personajele excentrice, asupra cărora există rezerve serioase în societate. Din start, o parte dintre cei care susțin ideile respective ajung să le respingă(sau să se separe de ele) ca efect al asocierii cu dubiosul/dubioasele personaj(e).
Cea de-a doua tehnică este cea de manipulare prin media. Aici se aplica tehnica de „prezentare a ideii prin caricaturizare”. Funcționează extrem de eficient. De la site-uri „umoristice” gen Times New Roman(la noi) și până la publicațiile așa-zis serioase, toți iau în bășcălie ideile respective, prezentându-le ca niște prostii inacceptabile. De obicei se folosesc exagerări grosolane pentru a reduce o dezbatere nuanțată la un nivel ridicol. Când ideea devine subiect de batjocură, oamenii rezonabili au rezerve în a mai ține pe față partea partea acestei tabere. Presiunea media face ca oamenii respectabili să adopte o atitudine rezervată. E un soi de căluș pus prin mijloace soft.
Cumva, izvorâta din prima strategie este și cea de „recuperare a ideii de către un grup marginal sau radical”. Când SUA a vrut să combată creșterea marxismului în Italia ce-a făcut? A ajutorat pe la spate grupurile marxiste radicale, care s-au dedat la crime și sabotaje, astfel încât ideea să pice în ochii oamenilor normali. Un alt exemplu: pentru a se ascunde dorința de independență a statelor musulmane s-a inventat terorismul, pe scheletul forțelor de gherilă subvenționate de Occident în conflictul din Afganistan împotriva URSS. Asta a asociat automat în mintea occidentalului dorința de eliberare a celor din Orientul Mijlociu cu echivalentul unei apocalipse generate de terorism.
Tot în tolba manipulatorilor sunt și operațiunile de tip „false flag”, în care se fabrică susținători falși sau ipocriți. Din nou, mass media e în prim-planul promovării. Așa apare, de niciunde, un scandal în care persoane care susțin public ideea sunt surprinse făcând exact opusul, comitând abuzuri sau dovedind o ipocrizie crasă. Ați uitat scandalul violului de la AUR?
După ce toate acestea sunt epuizate, se recurge la strategia finală, denumită „kiss of death”(sărutul morții). Manipulatorul(care oricum controlează pârghiile reale ale puterii – bugete, instituții, justiție sau aparatul birocratic) le permite purtătorilor de steag ai ideii să câștige alegerile sau să preia conducerea. La prima vedere, pare că ideea a triumfat. Cel puțin, la nivelul publicului e isterie.
Doar că, în spatele scenei, manipulatorii setează regulile jocului astfel încât succesul să fie imposibil. Apar linii roșii invizibile care formează o arhitectură de blocaje(interdicții bugetare, lipsă de personal calificat, legi ambigue care blochează execuția, sabotaj birocratic silențios) exact acolo unde ideea are nevoie de oxigen pentru a funcționa. De asemenea, acolo unde se aplică o anumită „reformă” în linia ideii, apar cerințe de aplicare rigide, fără resursele necesare, transformând-o într-o caricatură operațională.
De obicei, puterea „aleasă” este plină ochi de trădători, indivizi strecurați, gata să se detoneze. Aceștia fac cele mai spectaculoase „spectacole de artificii”. Presupunând însă că nu ar exista trădători, prin acceptarea liniilor roșii și prin confruntarea cu un sistem subteran infernal, proaspăta „putere” de fapt se trezește dezarmată și îndreptată inevitabil spre eșec. Iar eșecul este „demonstrația” că noua idee e una proastă, astfel încât publicul se îndreaptă frustrat spre „cealaltă tabără”, adică înapoi în ograda sforarului.
Asta-i schema care a fost, este și va fi aplicată. Așa funcționează lumea de azi. Astfel, cunoscând tehnicile, veți înțelege cu exactitate desfășurarea „ostilităților”.
