De la proștii cu Google la cretinii cu AI-ul

Cu toate că acum pare incredibil, a fost la un moment dat o perioadă în care proștii își vedeau lungul nasului. Pe-atunci știau bine ce știu și nu ridicau nasul întrucât erau făcuți instantaneu de rahat. Acea perioadă este cea de dinaintea internetului de masă. 

Momentul hotărâtor, în care s-a produs saltul, a fost cel în care s-a democratizat căutarea pe internet prin intermediul Google. Atunci motorul de căutare a surprins prin capacitatea sa de a furniza răspunsuri extrem de precise raportate la șirul de căutare. Suplimentar, în funcție de ceea ce se căuta, Google a ușurat găsirea anumitor resurse ori printr-un rezumat din pagina cea mai relevantă ori, pur și simplu, furnizând răspunsul. De exemplu, dacă-i dădeai un calcul de genul „(2+17.5/4)/3=”, motorul de căutare îți dădea automat răspunsul. 

Acesta este momentul nașterii „prostului cu Google”. În esență, e vorba de un individ cu studii neterminate sau care a trecut prin ele ca gâsca prin apă, fără să înțeleagă nimic. Acestuia Google i-a oferit sterorizii necesari creșterii stimei de sine. În sinea sa, un astfel de individ știa că e idiot, dar putea s-o facă pe deșteptul față de ceilalți căutând pe Google și preluând ceea ce găsea în cele mai relevante răspunsuri. Așa a apărut „omul nou”. Chiar dacă înota prin noțiuni diverse, acesta, în realitate, nu înțelegea nimic. Și, așa cum trecuse prin școală ca gâsca prin apă, acum în același mod opera cu noțiuni din domenii diverse, fără să aibă habar de absolut nimic. Satisfacția pe care-o avea era una intensă, întrucât el, prostul mediocru, putea părea în fața celorlalți deștept, adică ceea ce n-a fost niciodată. Iar stima de sine îi creștea. 

Virusul „prostului cu Google” s-a răspândit rapid, cuprinzând întreaga masă de proști. Și așa târla de proști a devenit brusc una de „intelectuali”, rumegând noțiuni complexe pe care neam de neamul lor nu le auzise vreodată. Apariția rețelelor sociale le-a amplificat ego-ul, dându-le posibilitatea să se „producă” în public, prin eternul copy&paste. Și, ca să dea inclusiv câte-o tușă personală, mai adăugau și 2-3 cuvinte din partea „autorului” pentru a pune punctul pe i. Invariabil acolo apăreau greșeli gramaticale înfiorătoare pentru care, desigur, vinovat era autocorrect-ul. Bietul autocorrect, a ajuns brusc vinovatul de serviciu în condițiile în care el era mai deștept decât toată târla aia de boi luată împreună.

Dar s-a mai produs ceva infinit mai grav:  întreg statul actual(de-aici și de aiurea) este adus în stadiul în care este de „proștii cu Coogle”. Pe-ăștia îi vezi la toate nivelele, ăștia sunt politicienii și tot din acest bazin sunt birocrații. Nu știu mai nimic concret, dar știu să caute. Adică orice dilemă ar avea, bagă în Google. Și Google le răspunde, iar ei compilează din primele două-trei rezultate. În mod evident, neducându-i capul, n-au cum să treacă printr-un filtru ceea ce le dă Google, iar motivul eșecului nostru ca stat tocmai de-aici vine. Și al Occidentului la fel. 

De câțiva ani însă a explodat AI-ul. Încă de la început am spus că e un instrument bun, dar periculos. Tranziția s-a făcut rapid. „Prostul cu Google” a făcut rapid trecerea la AI întrucât îl scutea să mai facă selecții, să compileze s.a.m.d. Și-acum prostul devine chiar „mai deștept” întrucât, pe lângă răspunsul pe care-l primește, totul vine împachetat și stilizat. Nu  mai miroși de la o poștă că materialul compilat e făcut din trei surse diferite plus a patra, așa-zisul autor, pe care-l recunoști după greșelile gramaticale flagrante. Acum s-a schimbat. Totul are introducere, cuprins și încheiere, scris cu un stil uniform. Ceea ce-a făcut să-i explodeze stima de sine a prostului. Și, în mod evident, postările șablon.

Doar că aici e o problemă chiar mai mare decât la Google. Când ești prost, AI-ul are capacitatea de a te transforma din prost în cretin. De ce? Din algoritm. Atunci când știi despre ce e vorba și-i oferi contextul potrivit, răspunsurile sunt, de cele mai multe ori, precise. Tu, cunoscând subiectul, știi când trebuie să-i tai macaroana pe motiv de halucinare. Când însă n-ai habar de subiect - adică atunci când ești unul dintre numeroșii „proști cu Google” - AI-ul îți oferă răspunsuri imprecise, iar discuția cu el devine una ultra-obositoare, în urma căreia te alegi cu o soluție abracadabrantă, dar total nefuncțională. Și uite-așa, „prostul cu Google” se transformă în „cretinul cu AI”.

Din categoria aceasta este numitul Siegfried Vasile Mureșan. A venit călare inițial pe-un Gemini Flash prăfuit, iar acum se cocoțează pe-un Claude care, pentru programul de guvernare, i-a dat Fable 5.1, adică cel mai bun model AI al său. Însă nimic nu-i cum pare. Dacă AI-ul e mai bun, prostul care-l folosește devine și mai prost. Pentru că motorul AI e optimizat nu pentru a înțelege „ce vrea de fapt prostul”, ci cum să dea cel mai bun răspuns în contextul dat. De-aceea, pentru cei care n-au habar de un domeniu, rezultatul e un dezastru.

În ceea ce-l privește pe nulul aberant și absolut care ne-a fost livrat pentru funcția de premier, pentru el totul e fluid. E unul dintre cretinii cu AI-ul. Incapabil de orice, fără nimic în cap, adică fix ca un european autentic, individul ăsta e cel care ne face tranziția de la „prostul de Google” către „cretinul cu AI-ul”. E noua specie, noul model de dobitoc, total pregătit pentru invadarea și acapararea spațiului public. E „omul nou”, cel mai bine pregătit să ne răstoarne cu totul în râpă.

Priviți-l bine, el e cel care vine! Și nu doar la noi, ci peste tot!

Politică la modul radical

Am oprit ieri la semafor, la trecerea de pietoni, așa cum fac de fiecare dată când e roșu. Și m-a lovit priveliștea. Pe care probabil o știu din statistici, pe care o pot afirma pe blog sau în discuții, dar pe care, din punct de vedere fizic, am trecut-o mereu cu vederea. Ieri a fost momentul critic în care-am văzut realitatea, în care m-am lovit brutal de ea: pe trecerea de pietoni erau doar bătrâni. Și, de ce să mint, nici eu nu mai sunt tânăr, cu toate că mă încăpățânez să mă comport de parcă aș fi altul. Mă rog, psihologia are numeroase denumiri pentru asta: Sindromul Peter Pan, anxietatea de îmbătrânire, neoromantismul târziu etc. Dar nu asta-i problema. Ci gândul care mi=-a străfulgerat în fața priveliștii dezolante.

Chiar niciunul sănătos la cap nu poate exista?

Să ieși în față cu un program de guvernare generat de AI trebuie să dai dovadă de o mare prostie. De o prostie covârșitoare întrucât ai impresia că poți masca prostia naturală prin intermediul inteligenței artificiale. Oricine citește acel program de guvernare realizează că e o însăilare low cost. Limbajul folosit și ne demonstrează nu că a fost utilizat un AI profesional, ci o versiune low cost(de tip flash, gratuit), care generalizează la greu. Însă, după cum veți înțelege în continuare, asta e cea mai mică problemă.

Despre dosarul Georgescu

Tot spectacolul de ieri a fost unul de-a dreptul grețos. Să reactivezi rețeaua jurnaliștilor care primesc informații confidențiale pe mail, să dai date personale ale celor din dosar în spațiul public și să te mai și apuci să iei documente sau echipamente descoperite în timpul percheziției pentru a umple presa cu ele, asta e ceva ce numai pușcăriabilul ăla de Alex Florența putea pune la cale. Mă rog, poate că bănuiala mea e falsă, dar ceea ce am văzut ieri a fost un spectacol grețos. DIICOT trebuie să răspundă referitor la modul în care au ajuns documentele ridicate de la Georgescu în spațiul public, în condițiile în care la ei pe site sunt prezentate blurat. Asta e un abuz grosolan întrucât DOAR EI aveau acces la acele documente, în custodia lor au stat. Nu mai vorbesc despre filmările DI CASA lui Georgescu, furnizate „pe surse”. Sunt chestiuni care încalcă normele GDPR și pentru care pedepsele sunt exemplare(din punctul de vedere al amenzilor). Avocații lui Georgescu au multe de reclamat pentru circul petrecut acolo și ar fi bine să nu lase nimic neacoperit, inclusiv spectacolul macabru de execuție publică efectuat de televiziunile sistemului. Reclamațiile la CNA trebuie făcute, iar televiziunile a

Cum funcționează cenzura în UE și România?

Pornind de la articolul de ieri în care am povestit despre mucoșii de la Factual, am constatat că lumea nu prea are habar prin ce pușcării digitale îți pierde timpul. Modul în care Uniunea Europeană a statutat cenzura este unul absolut pervers. Vă recomand să citiți întreg materialul, de la A la Z, indiferent de buzz-ul mediatic care se face în prezent. Veți înțelege niște noțiuni extrem de importante. Iar, pe final, vă promit ceva exploziv!

Apocalipsa după Amodei

Când Dario Amodei, șeful Anthropic, a ieșit pentru a se opune modelelor open weight(adică gratis de utilizat pe propria infrastructură), a rezultat un scandal deoarece lumea a intuit imediat că personajul caută să-și facă un soi de „pârtie” pentru propria companie. Ulterior a negat această ipoteză, spunând că e vorba de ... securitate.

Cum a ajuns Nicu Psihicu la Siegfried? - descurcând ițele unei minți încurcate

Dacă încerci să explici acțiunile neica nimeniului de la Cotroceni în cheie logică, eșuezi grav. Pur și simplu, absolut tot ceea ce face, pentru omul normal, e haotic, eronat, nepotrivit. Însă, cu toate acestea, există o logică extrem de coerentă, dar pentru a o înțelege trebuie să înțelegi personajul, să faci simularea pe mecanismul defect care-i „filează” în creier.