Necesitatea separării tehnologice

Iată că ceea ce am numit „marea separare tehnologică” ajunge să devină nu doar un trend într-o lume multipolară, ci o necesitate. Episodul pagerelor explozive este unul care se va dovedi de cotitură. Practic, luptătorii Hezbollah făcuseră un pas tehnologic înapoi pentru a nu le fi ascultate telefoanele și de aceea achiziționaseră pagere. Doar că acele pagere se bănuiește că aveau, în zona bateriei, un exploziv, care a fost activat la momentul oportun.

În articolul despre Taiwan vă povesteam despre erodarea cotei de piață a TSMC ca efect al acțiunilor ordonate de SUA. Ei bine, episodul exploziilor pagerelor este unul care va deveni istoric întrucât Taiwanul a fost implicat într-o operațiune de spionaj bine definită, în urma căreia au murit oameni. Nu e vorba că ar fi sau nu just ceea ce fac luptătorii Hezbollah. Problema de aici e faptul că dispozitivele produse în Taiwan au fost parte a unui joc de spionaj, iar asta va avea efecte majore.

Gold Apollo, constructorul pagerelor este unul dintre fabricanții preferați ai serviciilor americane și europene de spionaj. Nu prea îmi dau seama ce au avut în cap ăia de la Hezbollah în momentul în care au decis achiziția pagerelor de la Gold Apollo, dată fiind istoria acestei companii. Ca imagine atașată a articolului de azi, aveți un articol din CommonWealth Magazine, cel mai influent ziar economic din Taiwan. Ce se spune acolo? Că în ciuda tehnologiei învechite și neutilizate de către publicul larg, tehnologia utilizată de Gold Apollo îl face să fie furnizorul preferat de echipamente pentru guvernele din SUA și mai multe state europene. Pfff, păi cu asemenea CV ce mai cauți să intri în afaceri cu ei?

Dincolo de incident, devine absolut clar că, în lumea de azi, stăpânirea tehnologiei este esențială. Nu-ți mai poți permite să cumperi nimic făcut într-o țară care poate fi bănuită de colaborare cu o tabără opusă din punct de vedere geopolitic. De aceea cel mai sigur este să-ți faci tu tot. 

V-am tot povestit atât aici cât și pe Telegram despre eforturile rușilor de a înlocui fiecare piesă tehnologică occidentală. Chiar dacă asta înseamnă întoarcerea cu câteva generații în urmă, mișcarea este considerată justificată din punct de vedere strategic. De asemenea, în China se înlocuiesc în masă microprocesoarele occidentale cu cele produse în țară. Operatorilor rețelelor de telecomunicații li s-a pus în vedere înlocuirea tuturor componentelor occidentale cu unele produse domestic. Sunt mișcări clare din punct de vedere strategic.

O altă trăsătură esențială a viitorului multipolar al lumii este modul în care se vor defini „zonele de atracție”. Alături de ecosistemul economic, de aprovizionarea cu materiil prime, al dotării armatei, devine din ce în ce mai clar că hotărâtor va fi nivelul de independență tehnologică. Pentru a fi o putere a lumii care vine trebuie să fii autonom aproape din toate punctele de vedere: al materiilor prime, alimentar, financiar, politic, militar, diplomatic s.a.m.d. Însă, caracteristica cea mai clară se va dovedi cea tehnologică. Practic, în noua lume nu te vei putea numi putere dacă nu vei fi capabil să-ți produci propriile echipamente, să ai propriul design, să controlezi tehnologia utilizată în spațiul tău vital. Iată de ce rușii refuză înlocuirea importurilor occidentale cu cele chinezești, preferând mai degrabă o perioadă de „asceză tehnologică”, de înapoiere, până când reușesc să-și construiască local toate componentele de care au nevoie. 

Îmi revine obsesiv în minte direcția pe care o luase România în perioada comunistă. În timp ce URSS-ul refuzase inițial tehnologia informatică deoarece ar fi dus la înlocuirea omului muncii cu calculatoare, Ceaușescu mersese pe drumul opus, încurajând dezvoltarea microelectronicii și a informaticii. Puțini își mai amintesc de calculatoarele Felix sau de popularul pe atunci HC, clonă a Sinclair Spectrum, făcut în jurul unui microprocesor clonă a Z80, fabricat la(sper să nu mă înșel) IPRS Băneasa.  Designul microprocesorului a fost făcut la ICE Felix. Ideea pe care trebuie să o înțelegeți este că, în acea vreme, România lupta de la egal la egal pe piața IT. Într-adevăr, nu dădeam ora exactă, dar eram capabili să ne producem singuri o groază de componente, existând un ecosistem românesc. Uitați-vă unde am ajuns acum, când nu mai suntem capabili să producem nici tranzistori, când specialiștii lipsesc cu desăvârșire, școala producând doar indivizi specializați în utilizarea tehnologiei ocupantului. Asta ne califică, din start, într-o colonie atât a prezentului, cât mai ales a viitorului. 

Lecția pagerelor explozive este una cât se poate de clară pentru cotitura în care ne aflăm. De aceea repet cumva începutul articolului: dacă până acum separarea tehnologică putea fi văzută ca un capriciu, începând cu episodul pagerelor explozive a devenit o necesitate. Taiwanul, ca brand de țară, este compromis definitiv, iar cota sa din piața tehnologică se va deteriora de la o zi la alta. 

Intrăm în zodia ruletei rusești

Cei care cred că păcăliciul de la Kiev spune ceva din capul său, se înșală amarnic. Respectivul idiot util este bun doar să-și joace rolul și să-și tragă banii din prestație. Inclusiv corupția sa - care e subiect real și public - e o parte a scenariului pe care-l joacă pentru a acoperi spatele celor care-l păpușează. Spun toate acestea pentru a le fi clar tuturor că, atunci când Zelenskyi a cerut arme cu rază lungă de acțiune pentru a lovi Rusia, în fapt n-a făcut-o el, ci puterile din spate care-l manipulează. Așadar, declarația lui Zelenskyi nu a fost altceva decât recitarea unui comunicat occidental de escaladare a conflictului.

De ce există trădare?

Pentru unii e o întrebare la care nu au răspuns. Știu că trădarea există, că „e în firea lucrurilor”, dar, cu toate acestea, nu-și pot explica de ce există. Și e chiar greu de înțeles, mai ales într-o țară ca a noastră, unde trădarea este deja parte a „bunelor maniere” în politică. 

„Agresiunea” Chinei asupra Taiwanului

Propaganda occidentală este efectiv aberantă atunci când vorbește despre așa-zisa agresiune a Chinei față de Taiwan. Prostovanii care habar nu au de istorie, înghit pe nemestecate șabloanele cu care sunt bombardați, în condițiile în care realitățile de la fața locului stau absolut diferit. 

Ramolismentul producătorilor auto occidentali

Mulți se întreabă, cu stupoare, care-i motivul pentru care producătorii auto occidentali au ajuns atât de rău în groapă. Cum e posibil ca firme care în urmă cu doar câțiva ani dădeau ora exactă în industrie să ajungă acum precum boschetarii? Vi se pare normal ca firme cu tradiție mai mare de un secol să ajungă să se plângă de niște necunoscuți din China, apăruți peste noapte? OK, putem vorbi de subvenții mai mult sau mai puțin ascunse, dar spuneți-mi oare ce șanse ar avea un automobil produs în Burkina Faso, cu toate subvențiile acordate acolo, să îngenuncheze Europa? E primul element pe care trebuie să-l înțelegeți. Despre celelalte vom vorbi în continuare.

Trei știri care vestesc schimbări sistemice

Sunt trei știri pe care nu le veți vedea promovate în mass media, dar care anunță timpuri noi. E o vreme a separării apelor, o vreme în care, pentru unii alianțele se fac și se sedimentează rapid, în timp ce alții simt cum pământul le fuge de sub picioare. Să le luăm pe rând.

Intrarea în zona fără alternativă

Este panică majoră în cabinetele occidentale deoarece Ucraina se află în apropierea unui deznodământ tragic. Probabil nu ați aflat, dar armata rusă a atacat pe ÎNTREAGA linie a frontului, perfect coordonat, sufocând unitățile ucrainene de primă linie. Strategia de atac a Kursk-ului se dovedește astfel una falimentară. Ceea ce trebuie să înțelegeți este că întreaga socoteală a fost făcută la recomandarea comandamentului occidental care lucrează în Ucraina. Doar că mai e un element despre care nu se vorbește: atacul a fost un element al „războiului algoritmic”, acel minunat sistem AI despre care americanii spuneau că e aproape la fel de eficient ca o armă nucleară. Acum se vede cu vârf și îndesat cât de eficient a fost. Ucraina și aliații săi occidentali sunt într-o situație care, în șah, poartă denumirea „zugzwang”: momentul în care adversarul, indiferent ce piesă ar mișca, o mișcă în defavoarea sa.