Trump în China

Vizita lui Trump în SUA, văzută în termeni geopolitici, este o confirmare a puterii Chinei. O să dau de-o parte elucubrațiile lui Trump - gen „Xi mi-a promis că nu nu va trimite echipament militar în Iran” - și mă voi axa pe informațiile relevante, palpabile care ne-au venit de-acolo. Fără speculații, fără aiureli.

Primul element este componența delegației. Trump a fost însoțit de „super-executivii” SUA, cei pe care-i vezi pe coperțile revistelor de afaceri:

• Tehnologie & AI: Elon Musk(Tesla/SpaceX), Tim Cook(Apple), Jensen Huang(Nvidia), Cristiano Amon(Qualcomm), Sanjay Mehrotra(Micron) și Dina Powell McCormick(Meta).
• Finanțe: Larry Fink(BlackRock), Stephen Schwarzman(Blackstone), Jane Fraser(Citi) și David Solomon(Goldman Sachs).
• Industrie & Energie: Kelly Ortberg(Boeing), H. Lawrence Culp(GE) și Brian Sikes(Cargill).

Uneori îți este greu să te gândești că atâția executivi de top pot fi adunați laolaltă. Iată-i înghesuindu-se de bunăvoie în același spațiu al „vizitei istorice” a lui Trump. Ce caută ei acolo? Ei bine, răspunsul e simplu: acces la piața chineză. Nvidia încearcă de cel puțin un an să intre pe piața chineză, după ce tot Trump, în primul lui mandat, fusese cel care „penaliza China” prin introducerea restricțiilor la exportul de chip-uri de AI. Acum, Huang mai are puțin și stă în genunchi pentru ca piața chineză să se deschidă pentru ei. Iar chinezii sunt sceptici. La fel și Qualcomm. Musk vrea să obțină licența pentru conducere autonomă în China, dar de obținut n-a obținut-o până acum pentru că echipamentele cu care vrea să meargă autonom sunt considerate rudimentare. Finanțiștii vor relaxare, iar industriașii comenzi.

Singurul rezultat palpabil pe care l-a obținut Trump a fost promisiunea Chinei că va cumpăra 200 de avioane Boeing, fapt care a condus la ... deprecierea cu 4% a acțiunilor producătorului de avioane. Motivul? Nu este clar ce avioane va comanda China, iar cifra concretă este de mai bine de două ori mai mică decât cea vehiculată anterior vizitei! Se vorbea de o comandă de peste 500 de avioane și abia au reușit 200. În rest, zâmbete și cam atât.

Dosarul Iran a fost punctul central al discuției, dat fiind faptul că China este cel mai mare cumpărător al petrolului de-acolo. În realitate Trump a căutat sprijinul lui Xi în ceea ce privește presiunea politică asupra regimului iranian, dar n-a obținut decât o declarație conform căreia trebuie să existe un „plafon de escaladare” pentru a nu fi perturbate fluxurile economice internaționale. Cu alte cuvinte, China i-a atras atenția lui Trump că dacă va întinde coarda prea tare, va obține o înfrângere la pachet cu picajul economiei mondiale, care e cel mai rău scenariu pentru SUA. Din nou, s-a obținut un rezultat în coadă de pește, iar ceea ce s-a remarcat a fost faptul că „Xi nu a clipit”, în sensul în care i-a arătat lui Trump că țara sa nu e atât de dependentă de Iran pe cât și-ar imagina el.

Dosarul Taiwan, cei pe care se făceau pariuri multiple, nu a fost discutat. De altfel, s-a stabilit înaintea vizitei faptul că situația Taiwanului nu se va discuta în cadrul întâlnirii deoarece ... „Taiwanul este o problemă internă a Chinei”. 

Fără doar și poate, atât Trump cât și delegația sa au văzut cu ochii lor diferența dintre China și SUA. Față de China de azi, SUA arată ca o zonă rurală, insignifiantă. Mesajele s-au ținut lanț. Încă de la manevrele avionului prezidențial s-a viralizat soldatul chinez care a rămas neclintit, în ciuda manevrelor efectuate în apropierea sa. Modul în care a fost focalizat de cameră, a fost un semnal cât se poate de clar privind hotărârea Chinei de a nu face concesii.

La coborâre, Trump a fost întâmpinat de o delegație formată din Ambasadorul Chinei în SUA, Ambasadorul SUA în China, vicepreședintele chinez Han Zeng și ministrul adjunct de externe al Chinei. A fost un semnal subtil, pe care puțini l-au înțeles. În China președintele nu merge să întâmpine oaspeții la aeroport, ci îi primește în Piața Tiananmen, în fața Marii Săli a Poporului. E vorba de un protocol riguros, care se respectă pentru toți președinții, fără excepție. Deci cei care au văzut un eșec în faptul că Trump nu a fost întâmpinat de Xi sunt, pur și simplu, proști.

Han Zeng este, fără doar și poate, un oficial înalt, care a fost ales pentru a sugera importanța vizitei lui Trump. Însă, prezența ministrului adjunct de externe sugerează elemente de disensiune puternică. Se fac acum comparații între vizita lui Trump și cea a lui Putin întrucât Putin a fost întâmpinat de un oficial cu rang mai mic, Shen Yiqin, care este echivalentul unui viceprim-ministru, dar nu face parte din cercul cel mai restrâns de putere(reprezentat de Comitetul Permanent al Biroului Politic).

De ce această diferență? Este un semnal care arată importanța pentru China a discuțiilor cu SUA. Dacă în timp ce cu Putin treburile sunt tranșate, China dă semnalul că negocierea cu SUA este crucială ca importanță.

Iar în acest context rămâne memorabilă afirmația lui Xi, conform căreia „Capcana lui Tucidide este o construcție mentală, nu o lege a naturii”. De fapt, am putea-o lua ca pe un ultim avertisment al Chinei. Ce-a vrut să spună? În primul rând a fost o critică acerbă a mentalității americane care vorbește despre oprirea ascensiunii Chinei prin război. Xi încearcă să-i facă pe americani să înțeleagă că ascensiunea Chinei este asemeni unui val: are timpul său, la fel cum cea americană și-a avut timpul ei. A introduce ecuația războiului pentru a încerca să nu se petreacă inevitabilul este doar o prostie, nu o lege a naturii. 

Practic, ceea ce vedem este o invitație înțeleaptă a Chinei de a le spune americanilor să vină la masa multipolară a dialogului și să lase istoria să-și spună cuvântul, fără a forța un război. Va fi auzit mesajul? Va fi el perceput la adevărata valoare? Greu de crezut în condițiile în care ai în delegație stupizi precum Bessent. Este însă posibil ca, trecând-o prin filtrul a ceea ce au văzut acolo - adică o lume absolut copleșitoare ca avans față de SUA - delegația de săteni americani să fi căpătat un instinct subconștient de câine bătut, care le spune mai puternic decât orice că sunt în urmă în absolut toate domeniile. 

Deocamdată, prin prisma informațiilor pe care le am, nu pot spune mai multe. Însă majoritatea informațiilor ne vor veni în perioada imediat următoare, sub forma acțiunilor concrete. Până atunci vă las să digerați materialul de față. 

Corupție cât cuprinde!

Confruntat cu scandaluri în lanț în Ucraina, limbricului de la Kiev pare a nu-i pasa de nimic. Nu-l deranjează nici dezvăluirile, nici investigațiile NABU, nici picarea narațiunilor false sădite pentru justificarea dezordinii în al cărei centru se află. Se mișcă liber, nepăsător. De ce? Pentru că știe că are protecție și că acele dezvăluiri sunt doar biciușca menită a-l pune pe un alt culoar, anterior convenit.

Ucraina, aproape de finish

Idioții pro-Ucraina sunt în culmea fericirii ca efect al „loviturilor reușite” ale Ucrainei împotriva Rusiei. Este adevărat că s-au reușit câteva lovituri care au îngreunat teribil situația exporturilor petroliere ale Rusiei. La fel de adevărat este că Ucraina a început inclusiv atacuri teroriste asupra petrolierelor rusești în apele internaționale, motiv suficient pentru ca spălații pe creier să radieze de fericire, fără a înțelege ce consecințe poate avea un astfel de gest. O să încep prin a explica ceea ce se întâmplă în realitate, pentru ca apoi să înțelegem unde ne aflăm și care este destinația.

Conspirația proștilor și punctul terminus

Nici n-a fost bine eliminat de pe poziție mafiotul asasin impus prin forță, că s-a și pornit mișcarea propagandistică. „Facem lumină” - urlă, în cel mai pur stil comunist mașina de mâncat rahat a USR(i)-ului. Și bagă la mesaje emoționante de-i curg lacrimile tefeleului care se simte vinovat că nu s-a făcut suficient chezaș pentru eroul prostimii. Secta ineptă se cutremură: „Toți suntem Bolojan” - par a spune, timp în care flașneta propagandei ventilează rahatul, asigurându-se că niciun colțișor nu va rămâne nemaculat. Ceea ce v-am spus cunoașteți deja, vedeți limpede. E clar, e de-a dreptul deranjant.

Trump își declară victoria pentru a putea pierde în liniște

Recunosc, în ultima perioadă nu mă mai uit la ceea ce declară Trump. E clar că omul e dus în lumea lui în care are discuții zilnice cu iranieni inexistenți care-i cer disperați pacea. Iar când se trezește din halucinații constată cu stupoare că lumea reală i-a luat-o înainte, punându-l la colț. 

PNL este userist de dinainte de a exista USR, iar acum plătește

În timp ce mulți s-au declarat șocați de userismul lui Bolojan, extrem de puțini mai au habar că Bolojan nu e un simptom, ci o manifestare a unei tumori care parazitează de mult timp PNL-ul. E timpul să reînțelegem un fenomen care, iată, ne arată limpede cât de toxic este compromisul. Faptul că la ora actuală PNL a ajuns un gunoi, o carcasă toxică, are cauze cât se poate de clare. Iar opiniile lui Crin Antonescu, care tună și fulgeră prin studiouri chinuindu-și talentul retoric, sunt cu atât mai comice cu cât înțelegem problema reală, anume aceea cxă el însuși se află la baza actualului dezastru.

26 iulie 2014 este data despre care discutăm și de la care a început distrugerea PNL. Puțini mai țin minte evenimentele. Aceasta este data la care s-a format ACL - Alianța Creștin-Liberală, cea care a condus la fuziunea dintre PNL și PDL. Crin Antonescu demisionase „cu cântec” de la conducerea PNL în mai, iar în iunie a fost adus Plăvanul la conducere, cu o majoritate zdrobitoare. În iulie, sub umbrela Plăvanului cel idiot, s-a intrat în linie dreaptă pe traiectoria fuziunii, după ce PNL părăsise ALDE și intrase în PPE(mișcare făcută de tovarășul Crin pentru a ușura adoptarea pedeleilor).

Mai țineți minte PDL? Acele jigodii „emanate” din aripa cea mai securistă a FSN-ului? Cei care-l susținuseră pe băsescu trup și suflet erau atunci efectiv epuizați din punct de vedere politic. Nu-i mai vota nimeni întrucât erau asociați cu dezastrul provocat de tiranul de carton, bețivul deviant băsescu. Care erau caracteristicile PDL? Securismul și prostia, fix aceleași cu cele ale USR-ului. Diferența dintre cele două partide ține doar de vârstă, însă jigodismul e același. Când o văd pe Țoiu, automat gândul mă duce la Boagiu. Ați uitat-o pe puipila lui băsescu? Când o văd pe tupeista Buzoianu, brusc îmi vine în minte tîrla de pițipoance tupeiste din gașca pedelistă. Le-ați uitat pe cele ale căror reprezentante de frunte erau Mioara Mantale sau pe Roberta Anastase? Tipologie identică! Nu mi se mai dezlipește de retină costumația lui Buzoianu de la consultările de la Cotroceni(vezi foto). Cum să te îmbraci, fă, cu negru și cizme scurte albe? Cum poți fi atât de țărancă? Doar tupeul îi depășește rudimentarismul. E din același registru cu toate scăpătatele lui băsescu pe care le identificai după astfel de „semnalizări”, intuind încă de dinainte de a deschide gura ceea ce aveau a spune. Adică prostii, aberații, șabloane.

PDL-ul de atunci era, în mod cât se poate de clar, USR-ul de acum. Totul e tras la indigo. Vechii liberali erau mai degrabă boemi, statici, așteptând să primească decât să-și ia singuri. De aceea, de fiecare dată, au preferat președinți-locomotivă, care să-i tragă după ei. Cu toate că Tăriceanu a fost președintele care a demonstrat ceva - făcându-i față riguros ticălosului băsescu - PNL a preferat să-l schimbe pentru aventurierul retoric Antonescu. Așa au intrat într-o combinație inconsecventă cu PSD, pe care au bușit-o fix în momentul în care câștigaseră în fața lui băsescu. Atunci a venit pe turnantă Plăvanul. Cel care i-a confiscat partidul lui Antonescu, aruncându-l ca pe o măsea stricată. Și care, de altfel, a netezit accelerarea fuziunii PNL-PDL. Încă de atunci am spus că, prin fuzionarea cu cancerul pedelist, PNL și-a pregătit cuiele pentru coșciug. 

Chiar dacă pedeliștii de tristă amintire gen boc, Blaga s.a.m.d. nu s-au manifestat la primul nivel, au infectat eșaloanele inferioare ale partidului și ajungând astfel să-l conducă „pe la spate”. Dar nici în ceea ce privește garnitura de vârf nu s-au abținut, infectân-o cu noname-uri, figuri cât mai șterse ale fostului PNL sau infectați de rit nou. S-a început cu Alina Gorghiu - o pițipoancă a fostului PNL, superficială, manipulabilă și irelevantă - s-a continuat cu Turcan(pedelistă), apoi cu Ludovic Orban - aventurier de cârciumă - Florin Cîțu(tipologie tipic useristă), Nicolae Ciucă(un nimeni absolut) și, în prezent, cu Ilie Bolojan, manifestarea plenară a luării întregului control al partidului de către paraziți. 

Ce este Ilie Bolojan? E aceeași manifestare a pedelismului pur, adus în vârf pe baza manipulărilor și ingineriilor specifice unora ca Blaga, boc, etc. M-am cutremurat când am văzut că la mitingul de susținere pentru Bolojan în public a apărut nimeni altul decât ... Berceanu. Băi frățioare, așa ceva pare imposibil. Credeam că Berceanu s-a retras undeva într-un buncăr. Aiurea, omul își vede de afaceri. Inclusiv acum, la cei 75 de anișori ai săi, e la fel de infatuat, așa cum îl știți. Și-și urmărește cu cerbicie, la fel ca odinioară, propriile afaceri. 

Nu înțeleg disperarea lui Crin Antonescu întrucât totul a pornit de la el. PNL a fost adus de foștii pedeliști exact așa cum fusese adus PDL-ul după băsescu. Nici naiba nu-i mai votează. După atâția ani de Plăvan, după anularea alegerilor și, mai ales, după dezastrul Bolojan, nimeni nu mai votează PNL. Și asta pentru că îndrăciții care sunt fanaticii lui Bolojan votează USR, iar dintre cei rămași, voturile merg mai degrabă la PSD. Cu alte cuvinte, gașca de paraziți pedeliști a reușit să mai facă praf încă un partid. Motiv suficient pentru a instrumenta o fugă în masă.

După dezastrul guvernării nulității de la Oradia, în PNL au început să apară voci critice. Bolojan pare că ține situația sub control, dar de fapt joacă teatru, făcând cu PNL-ul același lucru pe care l-a făcut cu guvernarea: ignoră orice opinie contrară, nu ascultă pe nimeni, făcându-se pe sine unica sură de lumină. Așa cum a făcut și la Oradea, unde „el știa ce e mai bine” și nimeni nu trebuia să i se opună. Deh, comportament de șofer care interacționează doar cu „colacul” și care, în cazurile extreme, îi tratează pe toți ca pe propriul „colac”.

De aceea, ceea ce vedem acum este o operațiune tipică, extrasă din „manualul pezdelistului” sau, dacă vreți, al „(u)sereistului”. Care, în realitate, operează după regula clasică a marxistului îndoctrinat. Prin atitudinea sa, nulitatea de Oradia a croit, exact ca la manual, două tipologii în public: cei care-l urăsc sincer - și care sunt majoritatea - și cei care sunt radicalizați și care se auto-radicalizează pe măsură ce idolul lor este „atacat”. În ecuația în care operează Bolojan, esențială este capacitatea de a produce idioți radicalizați și, după cum se vede, a reușit destul de bine. Acum e momentul în care „eroul neomarxist” al sectei este „lovit pe nedrept”, obținându-se strângerea rândurilor. 

Pentru un astfel de specimen, dar și pentru toată șobolănimea useristo-pedelistă din PNL, inclusiv o revoltă a PNL-ului tradițional este nu doar așteptată, ci chiar dorită. „Eroul” trebuie să treacă inclusiv prin furcile caudine ale trădării din partea propriului partid. De aceea Pledoiu este beștelit. Cu toate că și el provinde dinspre PDL, tipologia sa e mai degrabă una de PNL-ist, nu de USR-Ist. Bolojan își dorește cu ardoare să fie exclus din PNL sau să i se ia puterea deoarece, atât el cât și întreaga păduchelniță pedelistă din PNL urmăresc să-și piardă urmele. Să fugă? Nicidecum, ci să se înconjoare de ceața unei false legende.

Astfel, „tovarășul erou” urmează să plece dezamăgit din PNLul care e o mârțoagă găurită și are imaginea făcută praf de la atâta pedelizare. Iată motivul pentru care devine mult mai tentantă „excluderea” care să-i permită croirea unei noi formațiuni politice, începută „de la zero”. De fapt nu-i de la zero deoarece este așteptat cu flori în USR. Și, ca să nu bată la ochi, după rețetă, USR va fuziona cu mișcarea lui Bolojan pentru a face un partid de tip „Albă ca zăpada”, pe care idioții cretinizați și spălați pe creier îl vor marketa ca „unica speranță”, „partidul incoruptibililor” s.a.m.d. 

Cei mai în vârstă își amintesc probabil legendele „comunistului bun”, care avea doar „tărie de caracter în stil marxist”, cu ajutorul căreia făcea doar bine și mișca munții din loc întru prosperitatea proletarului. Ei bine, aceeași placă stricată este pusă acum în joc. Iar proștii vor pica din nou în capcană. 

Plecarea lui Bolojan de la Guvern nu e nici pe departe o lovitură care i se dă întrucât și-a realizat task-urile pentru care a fost numit: a sărăcit românii, a dat din nou multinaționalelor liber la furat, a îndatorat România prin SAFE, a băgat economia în gard. A făcut suficient de mult rău încât de-acum înainte va putea să ragă că „uite, din cauză că m-au dat jos totul merge prost”. În realitate merge prost din cauza sa și a acoliților săi.

Iar stratagema îi va funcționa pentru că se bazează pe prostia omului. Idiotul de TV va avea mintea ștearsă la următorul scrutin, rămânând cu imaginea care i se vinde: Bolojan va deveni astfel „ăla încruntat care a vrut să facă bine țării”. Și uite-așa, sistemul se va perpetua. E schema prin care neomarxismul acaparează tot. Și asta strict pentru că în tabăra cealaltă sunt doar proști care nu au înțeles jocul. Dacă l-ar fi înțeles, până acum Bolojan ar fi trebuit să fie în pușcărie. Iar pentru ceea ce a făcut la Guvern, atât el cât și acoliții săi ar trebui să ajungă direct la ocnă, pe viață. Însă determinarea celorlalți e ioc. Ca să nu mai spun că proștii au împrumutat din ideile crețe ale acestei guvernări ticăloase. O să vă mai explic azi, pe DDWall despre ce e vorba.

Se reîncinge Golful pregătind ultima confruntare, cea finală

După ce Trump a spus că armata SUA va deschide un „coridor sigur” în Ormuz, treburile s-au acutizat teribil. O navă militară care a încercat apropierea de Strâmtoare a fost atacată și determinată să facă rapid cale întoarsă. Ca bonus, Iranul a atacat mai multe obiective din Emiratele Arabe Unite, între care și portul Fujarah, cel prin care Emiratele plănuiesc să ocolească Strâmtoarea Ormuz.