Ce semnificația eu ultimele dezvoltări din Ucraina?

Operațiunea din Ucraina a intrat într-o nouă etapă. Ultima în granițele actuale! Ceea ce vedem acum este cimentarea unei așezări definitive a forțelor Rusiei în vederea asigurării unei centuri de siguranță extinse. „Cu cât mai multe crime sunt săvârșite împotriva populației noastre civile, cu atât mai mare va trebui să fie zona de siguranță pe care Federația Rusă trebuie să și-o asigure în teritoriul inamic” - a spus Putin, preluând de facto operațiunile militare împotriva Ucrainei. Iar „centura” este posibil să nu se refere strict la Ucraina!

Putin a anunțat oficial eliberarea orașului Konstantinovka și planul pentru vectorul Slaviansk-Kramatorsk. Toate aceste localități au fost ultra-fortificate de NATO și gândite să rezite unor asalturi de ani de zile. În realitate, după cum s-a văzut în cazul Konstantinovka,  rezistența a fost extrem de redusă, de doar două luni de zile. Elementul de surpriză al actualului război par a fi fost FAB-urile rusești, extrem de precise și surprinzător de ieftine. 

Dacă până acum lupta Rusiei era justificată de eliberarea teritoriilor republicilor care au votat pentru ieșirea din Ucraina și intrarea în Federația Rusă, acum doctrina s-a schimbat, lupta dându-se pentru stabilirea unei centuri de siguranță. Adică a unui teritoriu din afara republicilor respective. Și, nu în ultimul rând, pentru dezarmarea completă a Ucrainei. 

Sunt zile întregi de când Ucraina e bombardată metodic, căutându-se dezmembrarea întregului său complex militaro-industrial. Mulți se întreabă dacă nu e cam multișor de când Rusia tot bombardează acolo, rezultatele lăsându-se mult prea așteptate. Iar întrebarea este justificată. Inclusiv în Rusia sunt întrebări pe această temă. 

Doar că adevărul este mult mai monstruos decât pare. Complexul militar ucrainean este unul infernal de mare! Occidentul a investit și investește sume copleșitoare în fabricile morții din Ucraina. Sunt mii de startup-uri finanțate cu fonduri din Occident, se derulează programe paralele de transfer tehnologic, reușindu-se transformarea Ucrainei într-o mega-fabrică integrată de arme. Încă de la revoluția portocalie, investițiile occidentale s-au axat pe zonele care pot fi ușor transformate în producția de armament. Know-how-ul sovietic a fost completat de injecțiile tehnologice occidentale, reușindu-se dezvoltarea rapidă a unei industrii performante.  

Și uite-așa, războiul a devenit unul asimetric, în sensul în care orice lovesc ucrainenii pe teritoriul Rusiei este devastator, în timp ce ceea ce lovesc rușii în Ucraina este indiferent. De ce? Pentru că dușmanul real al Rusiei este Occidentul, nu Ucraina, iar din punct de vedere occidental pierderile Ucrainei nu contează. În schimb, pierderile Rusiei sunt victorii pentru ei. Rusia când atacă, atacă doar tentaculele caracatiței occidentale care se manifestă în Ucraina, nu capul care este întreaga zonă SUA-NATO. Mult prea multă vreme conducerea superioară a Rusiei s-a iluzionat cu gândul că loviturile care vor fi aplicate intereselor strategice ale Occidentului din Ucraina vor calma „revoluționarismul” occidental. 

Fals, Occidentul a fost cel care a escaladat continuu în Ucraina. Și va continua să escaladeze, cheltuind oricât de mult posibil deoarece ei sunt „all in” acolo. Nu-mi dau seama cum de Rusiei i-a fost atât de greu până acum să înțeleagă asta. Sau poate că au înțeles de la bun început, dar era nevoie să se ajungă în „punctul fără întoarcere”. Chestiunile, deși simple în esență, se complică teribil în politica mare.

Situația de acum, cea în care Rusia atacă la scară, dezmembrând piesă cu piesă infernalul complex militaro-industrial ucrainean, este una dintre ultimele încercări de a menține conflictul în chingile teritoriale ale spațiului ex-sovietic. Rusia încearcă să dezarmeze complet Ucraina deoarece, rămasă și fără soldați și fără arme, nu va mai putea reprezenta o amenințare. Ei știu că Occidentul va face totul pentru a menține statutul războinic al Ucrainei. De exemplu acum, când Ucraina nu mai are soldați, occidentalii au investit imens în transferuri tehnologice pentru dezvoltarea locală a dronelor terestre și a roboților de război, care să compenseze pierderile umane masive ale ucrainenilor. Asta în timp ce, în paralel, se fac operațiuni pentru împingerea în război a statelor de la granița cu Ucraina. 

Ați văzut în ce mod pervers au încercat ucrainenii să provoace un dezastru la Constanța. V-ați întrebat însă de ce România a închis fix consulatul de la Constanța? În termeni diplomatici, România a sărit artificial peste mai mulți pași, respectiv rechemarea pentru consultări a ambasadorului propriu, declararea de „persona non grata” a unor diplomați sau reducerea parității numerice. Sunt elemente definite clar de Convenția de la Viena în ceea ce privește escaladarea diplomatică. De ce oare România a sărit direct la închiderea Consulatului din Constanța? Oare pentru că știau că acolo se va organiza un atac sub steag fals, care va împinge România în război?

Dacă în Polonia doar jumătate din putere este subjugată interesului occidental, în România întreaga structură de putere este una absolut trădătoare, fidelă strict ordinelor primite din afara țării. Iar asta trebuie să ne pună semne serioase de întrebare deoarece se încadrează exact în direcția infamilor planificatori ai conflictului, cei pentru care națiunile nu reprezintă nimic. Polonia încă mai are reprezentanți precum Marek Jakubiak, care nu se feresc să spună lucrurilor pe nume. În România, atât puterea cât și opoziția nu-și pun problema intereselor României, ci cărei Porți externe să se închine și căreia să-i predea „cheile țării” .

Revenind la ceea ce se întâmplă în Ucraina, constatăm o schimbare masivă de atitudine din partea Rusiei, pe fondul escaladării teribile a Occidentului. Este probabil ultima înainte de extinderea devastatoare a conflictului. Trebuie însă să fim conștienți că, în cazul în care Ucraina va pierde, Occidentul nu va avea nicio problemă să-și împingă pionii la înaintare. Deja piticii baltici permit Ucrainei lansarea de drone de pe teritoriul lor, iar noi facem pași clari în direcția implicării.

A doua pisică arătată lui Bolojan. Dar nu-s motive de bucurie!

Scandalul bătrânilor de la Oradea îl lovește frontal pe Bolojan. A doua oară după scandalul Ciucu. Și ceva îmi spune că ceea ce se pregătește să iasă la suprafață este cu mult mai mare.

Cine sapa groapa altuia...

Încep cu o chestiune care pare uitată. După atacul terorist ucrainean asupra Constanței, Nicu Psihicu a spus că în 7-10 zile vom avea un raport. Au trecut trei săptămâni, iar raportul canci! Nicu Psihicu îl face și pe ăsta exact ca pe cel cu anularea alegerilor. La calendele grecești.

Nu este oare surprinzător când toți tefeleii se bucură văzând atacurile teroriste ale ucrainenilor? Toți proștii care jubilează când află că vreo dronă nefericită a mai omorât niște copii sau că a mai dărâmat un bloc de locuințe. Oare câți dintre tefeleii din Constanța ar fi fost fericiți ca victime ale atacului terorist ucrainean? Întreb, nu dau cu parul!

Și nu o fac gratuit, ci asumat întrucât sunt ferm convins că după ce se va fi terminat conflictul cu Rusia, bandiții ucraineni - care acum își fac de cap pe front - vor face pasul către civilie ca mafioți, cu toate deprinderile necesare. Europenii nu au habar ce îi așteaptă și, mai ales, care va fi costul pe care-l vor plăti pentru susținerea abominațiunii de la Kiev.

O scurtă introducere în ceea ce „va să vie” deja a prins tracțiune. Monaco. Ieri, în jurul orei 21, liniștea a fost zdruncinată de o explozie petrecută la intrarea într-un imobil de lux aparținând magnatului ucrainean Vadim Iermolaev. Cu toate că, în esență, Iermolaev e un bandit de drumul mare, își ducea existența discret, în Principat. 

Ca idee, el este cel mai influent afacerist din estul Ucrainei și cel mai mare dezvoltator imobiliar din Dnipropetrovsk. Dar nu doar atât. El deține fabrici de mase plastice și de materiale de construcții, terenuri și afaceri agricole, diverse instituții de caritate s.am.d. În principal, grupul afaceristului ucrainean este cel mai mare conglomerat industrial din Est.

Ceea ce e interesant este că o parte destul de consistentă a investițiilor sale erau în Crimeea. După ce rușii și-au luat peninsula înapoi, pare că Iermolaev a picat la pace cu ei, conducându-și afacerile prin intermediul unor interpuși. Venirea la putere a piticului drogangiu de la Kiev l-a cam pus în dificultate pe magnatul ucrainean, care s-a prefăcut că nu știe „legea împărțirii” cu gașca lui Zelensky. De aceea a fost nevoit s-o șteargă din Ucraina și să-și ia cetățenie ... cipriotă. 

Acum nu vă lăsați orbiți de aparenta „onorabilitate” a personajului. În afara acestora, Iermolaev este un mafiot în toată regula. Băiatul său e capul unei rețele infracționale care a lăsat fără bani numeroși creduli din Europa. Poate ați auzit de oameni cărora li s-au promis câștiguri din plasamente în criptomonede. Inclusiv pe Telegram e un fals Dan Diaconu care promite astfel de plasamente dubioase și care le fură banii celor care cred că e vorba de mine! Eio bine, cea mai mare parte a rețelei de escroci era coordonată de Arthur Iermolaev, fiul oligarhului, iar call center-ele erau în Ucraina. 

Artur Iermolaev a fost prins de Europol și condamnat de autoritățile estoniene pentru infracțiunile menționate. Ceea ce e ciudat e că la noi, cu toate că au fost foarte mulți păgubiți prin astfel de scheme, autoritățile nu au făcut nimic pentru protejarea cetățenilor. Cel puțin estonienii, pentru nu-l condamna cu executare pe Arthur Iermolaev, l-au fript de 8.5 milioane de dolari! 

Să revenim acum la atacul terorist din Monaco. Un rucsac încărcat cu material exploziv, șuruburi și alte bucăți metalice(menite a cauza răni grave) a fost detonat la intrarea în imobilul deținut de oligarh. Au fost răniți Iermolaev, soția și copilul. Autoritățile spun că sunt pe urmele făptașului, dar la cât de eficientă e poliția franceză și la cât de protejată e Ucraina, e clar că făptașul va fi prins doar dacă se va dori acoperirea adevăratului făptaș.

După cum se știe, Iermolaev este certat la cuțite cu Zelensky. La fel a fost certat cu piticul și fostul consilier prezidențial Andriy Portnov. Iar drept răzbunare a fost împușcat în mai anul trecut la Madrid de doi criminai rămași necunoscuți. Interesant, nu-i așa? 

Aceste crime pe care vi le-am prezentat sunt însă doar chestiuni minore față de ceea ce va urma. Gândiți-vă la toți acei azoviști scăpați de sub control, care-și alimentau frustrările comițând acte oribile pe front. Ce vor face ei când vor rămâne fără „obiectul muncii”? Dacă mai țineți minte mafia rusă de după căderea URSS, puteți întrezări scenariul sumbru de care va avea parte UE. 

Jeguri parașutate de la UE

Există două personaje absolut insalubre. Și cu atât mai periculoase cu cât sunt absolut necunoscute la nivelul publicului. Au fost și sunt introduse „pe liste” ca efect al presiunilor externe. Sunt oameni ai sistemului transnațional și asta îi face infinit mai periculoși decât nulitățile politice de pe Dâmbovița.

Simion și-a băgat partidul în găleată. A doua oară!

Picarea lui Veștea la vot nu a însemnat nici victoria lui Bolojan și nici triumful lui Simion. Spun de la început, apăsat, pentru a se înțelege că, în ciuda delirului din cele două tabere, realitatea e complet diferită. 

Jurnal de front

Dacă ai auzit despre atacul devastator al Ucrainei asupra Moscovei, dacă ți-a ajuns la urechi cum au reușit ucrainenii să cufunde în beznă Crimeea, să dărâme podurile rușilor și să-i aducă aproape de colaps, FELICITĂRI! Ai fost din nou luat de prost de serviciile de dezinformare ale ucrainenilor, atent coordonate de englezi. 

Un element îngrijorător: psihiatria îngroapă România!

Recunosc, Bolojan îmi provoacă atâta scârbă încât, când îi văd fața aia dubioasă, prefer să nu-l ascult, să-l ignor. E ca și cum pe marginea drumului ar fi o baltă puturoasă. Ce faci când ești pe trotuar și riști să fii stropit de mașinile care circulă cu viteză? Te grăbești să o depășești, desigur. La fel e sentimentul meu față de Bolojan.