joi, 19 noiembrie 2026

Lumea reală, nu cai verzi pe pereți!


Ați auzit că, în timp ce Xi l-a așteptat pe Trump la scara avionului, Putin a fost așteptat de Cai Qi, consilierul său(de fapt cea mai influentă persoană a regimului după Xi)? N-ai cum să nu observi o diferență, iar asta au tot subliniat-o europenii până le-au ieșit ochii din cap. A fost o teribilă efuziune aici pentru faptul că lui Putin i s-a acordat mai puțină atenție. De asemenea, la fotografia de grup, Xi a stat lângă Trump, în timp ce Putin a fost așezat lângă soția lui Xi. Aspect speculat cu insistență de mediile politice europene.

Asta mi-a amintit o întâmplare din liceu, când eram îndrăgostit nebunește de o fată. La fel și un coleg de-al meu. Umblam amândoi ca niște câini în călduri, căutând să intrăm în grațiile ei. Eu însă am primit lovitura sub centură când ... n-am fost invitat la petrecerea de ziua ei. În timp ce rivalul meu da. Țin minte că n-am putut să dorm în noaptea petrecerii, iar în lunea de după nu-mi venea să merg la școală. Doar că acolo am aflat că rivalul meu se făcuse de rahat rău de tot. Așa că m-am întors bucuros acasă. Întâmplător, taică-meu m-a surprins bârfind  cu un coleg ta telefon întreaga chestiune. După ce-am pus receptorul în furcă, m-a privit grav și mi-a spus cu un ton pătrunzător: „Faptul că ăla s-a făcut de rahat acolo, e problema lui. Problema ta reală e aceea că nu ai fost invitat! Iar această problemă n-o vei rezolva bucurându-te de problema lui. Așa că, începând din acest moment, conștientizează că dacă vei continua să te bucuri de problema lui, vei continua să fii prost. Dar prost rău!”. Am înțepenit! Tot zâmbetul, toată satisfacția mea, s-au stins. Tata m-a lovit direct în inimă cu acele vorbe atât de clare. Mi s-a părut o cruzime atunci, doar că el n-a făcut altceva decât să-mi pună oglinda în față.  Iar acea scuturare, chiar dacă mi-a provocat o infernală rușine(deoarece am înțeles cât de penibil sunt), m-a învățat să nu mai fiu prost în astfel de situații.

Așadar, problema reală a Europei nu e cum și în ce fel s-au tranșat sau se vor tranșa chestiunile la Shenzen, ci că europenii nu sunt acolo. Iar revenind la așa-zisele probleme constatate și bârfite îndelung, ele, în realitate, nu există. Când Xi a fost în vizită la Moscova, nu a fost întâmpinat pe aeroport de Putin. Când Putin a fost la Beijing, nu a fost întâmpinat de Xi. Când Trump a fost în vizită la Beijing nu a fost întâmpinat de Xi, ci de Han Zheng, vicepreședintele chinez. Când însă Xi a fost în vizită în SUA a fost întâmpinat la scara avionului de Trump și nevastă-sa. Ceea ce s-a întâmplat la Shenzen i-a uimit nu doar pe țuțerii europeni, ci inclusiv pe chinezi. A fost cumva o încălcare a protocolului tradițional chinez, astfel încât s-a comunicat pe canalele media oficiale că această „depășire de protocol” reprezintă o întoarcere a unei amabilități(礼尚往来, faptul că Trump l-a așteptat pe Xi la avion). Oricum, opinia publică chineză n-a înghițit-o deloc bine. În ceea ce privește fotografia de grup, era clar că unul trebuia să stea într-o parte a cuplului prezidențial chinez, iar celălalt în cealaltă parte. Trump a făcut un gest țopesc, invitându-l pe Putin să se așeze lângă el, adică să-l treacă pe Xi în plan secund. Chestiunea a fost jenantă, sesizându-se limpede din schimbul de priviri între Putin și Xi. Întruct protocolul este apanajul exclusiv al gazdei, iar Putin știa asta; de aceea a așteptat ca Xi să-i indice locul.

Revenind la subiect, adică la Europa, vă voi mai da un episod relevant, relatat plastic și cu umor de Varoufakis, pe contul său de X. Kaja Kallas, cretina cretinelor, a fost prezentă la întâlnirea Consiliului Europei, cerând să reprezinte Uniunea Europeană în discuțiile de pace care se vor desfășura între Trump, Putin și Zelensky. Ăia s-au uitat îngroziți, constatând chiar și la nivelul lor de prostie că e groasă treaba și au ..,. concediat-o. Iată ce spune Varoufakis:

„So, what happened now to change the EU Council’s mind? To get them to realise that Kalas is a liability even by their own lowly standards? Apparently, she arrived at Friday's European Council meeting demanding that she represents Europe in the US-Russia-Ukraine negotiations. They looked at her with eyes filled with horror and did what the EU does: they appointed SEVEN people to represent the EU. Yes, 7 Dwarfs! Can you imagine that? Asking Trump, Putin and Zelensky that they sit around the table with 7 EU minions?

And so the EU ship sails on toward its gradual oblivion. Until last Friday we had a half-crazed pretend EU foreign minister. Now we have the 7 Dwarfs. Carry on folks.”(traducerea în nota de final)*

Înțelegeți catastrofa? Cei care au de gând să spună că sunt cumva excesiv în ceea ce-o privește pe Kaja Kallas, ar trebui să-și amintească faptul că ei înșiși sunt atât de proști încât, în urmă cu un an și ceva spuneau că nu-i nimic în neregulă cu Nicu Psihicu, iar acum îl înjură birjărește. Însă problema este chiar mai dubioasă de-atât întrucât sunt unii care, chiar dacă nu l-au votat pe diliul de la Cotroceni, chiar dacă au sentimente absolut contrare establishment-ului local, au totuși rezerve în a se pronunța în ceea ce privește Uniunea Europeană sau NATO. Articolele mele, în special acestora din urmă le sunt adresate întrucât nimeni nu are pretenția de a scoate la lumină tefeleii dezarticulați care au cutia craniană formată doar din flatulențe „ioropiene”. 

Iată de ce vă invit să constatați realitatea cât se poate de limpede, de „la lumina zilei”. Facem parte din „Clubul Rataților Lumii”! Ăsta-i adevărul și asta este Uniunea Europeană. Iar în ceea ce ne privește pe noi, suntem chiar ratații rataților, ca efect al tuturor catastrofelor ăstora transplantate  în capul țării absolut artificial, prin lovitură de stat, de cretinii de la Bruxelles. 

Luați exemplul irefutabil: ai tu o alarmă de gradul zero în ceea ce privește reîmpărțirea de facto a lumii, iar retardatul ăla de la Cotroceni aleargă după cai verzi pe pereți să-l impună pe un alt nimeni - Cioloș - în capul unei organizații care nu interesează pe absolut nimeni, cea a francofoniei. În timp ce polonezii s-au agitat pe lângă SUA, căutând să-și cimenteze relația cu SUA deoarece sunt din nou prinși în cleștele germano-rus, cretinacul nostru a fost după cai verzi pe pereți. V-o spun doar ca să aveți imaginea catastrofei.

Rețineți elementul principal care se desprinde din ceea ce s-a întâmplat la Shenzen. Indiferent de ceea ce s-a discutat sau se va discuta, cert e că  s-a statutat că UE nu e jucător de nivel mondial, ci doar monedă de schimb. Una pe care Trump vrea s-o dea și pe care nici Putin și nici Xi nu și-o doresc obligatoriu. Deoarece nimeni n-are ce face cu niște viermi care cer doar mâncare pentru a defeca fantasme woke și ecologiste Iată de ce va fi lăsată să se zbată și să moară în propria-i banalitate. Asta după ce, în semn de bunăcredință a celor convenite acolo, Trump îi va tăia capul. 

Asta e lumea reală. Nu mai visați!

___

* Traducerea postării lui Varoufakis: Așadar, ce s-a întâmplat acum de i-a făcut pe cei din Consiliul UE să se răzgândească și să înțeleagă că ea(Kallas) este o povară chiar și după standardele lor atât de joase? Se pare că ea a venit la reuniunea de vineri a Consiliului European cerând reprezintă ea Europa în negocierile SUA-Rusia-Ucraina. Ei s-au uitat la cu ochii plini de groază și au făcut ce face UE: au numit ȘAPTE persoane care să reprezinte UE. Da, 7 pitici! Vă puteți imagina? Să-i ceri lui Trump, lui Putin și lui Zelenski să se așeze la masă cu 7 lachei de-ai UE?

Și astfel corabia UE merge mai departe, spre treptata sa dispariție. Până vinerea trecută aveam un pretins ministru de externe al UE, pe jumătate nebun. Acum avem cei 7 pitici. Mergeți înainte, oameni buni.

miercuri, 18 noiembrie 2026

Mafia europeană a scos democrația în afara legii


Vă rog să mă credeți că nu-mi revin de la episodul cu imaginile din casa lui Georgescu. DIICOT-ul se dovedește a fi un cuib de infractori. Este absolut în afara oricărei norme să te apuci să răspândești imagini din casa omului. Dar deja nu mai contează că se încalcă drepturile sale de bază, nu contează că se încalcă grosolan codul penal. Nimic! Dă pe surse, pentru ca jegurile mediatice să ventileze rahatul. 

marți, 17 noiembrie 2026

Ce se va întâmpla la Shenzen?


Până în preziua întâlnirii trilaterale de Shenzen, fiecare parte și-a arătat mușchii. SUA a finalizat deplasarea celor trei portavioane în Golf și, din nou, are un limbaj dual în ceea ce privește fronturile sale actuale. 

duminică, 15 noiembrie 2026

Știri de la colhoz


Și-a fost nuntă la Oradia. Ce mai freamăt, ce mai distracțiune. Condiții de lux, ceva mai sus decât la Simonis. L-a rupt Bolojan, i-a arătat care-i mai tare! Ce-i drept, mireasa a fost ceva mai econoamă: rochia e evaluată pe la vreo 8000 EUR. Nu s-a dat în stambă cu ceva care să depășească zece mii. Probabil ordin de la tătuca. Dar, în rest, aceleași chestii pe care le-am văzut la „deplorabilii” de la PeSeDeu.

sâmbătă, 14 noiembrie 2026

Afacerea Nvidia - câteva precizări necesare

Sunt bombardat de o puzderie de clipuri făcute cu AI-ul despre situația amoroasă a lui Jensen Huang. Unele chiar amuzante. Imaginea care însoțește articolul de față este una preluată dintr-un astfel de clip. Mai e unul gen  Gangnam Style, care reproduce scena dansului din garaj, cu Musk îmbrăcat într-un costum verde. Cool! Meme-urile explodează, toată lumea râde, toată lumea se distrează. Dar Jensen Huang nu mai e. Și-a dat demisia. Asta după ce i s-a descoperit o a doua amantă, de data aceasta în companie. 

vineri, 13 noiembrie 2026

Yalta 2.0: de ce Rusia, SUA și China trebuie să convină asupra unor noi reguli pentru ordinea mondială


V-am tradus mai jos un articol recent de-al economistului Sergei Glaziev, preluat din cotidianul economic Vedomosti. Glaziev este una dintre eminențele cenușii reale ale Kremlinului și arhitectul al sistemului financiar-economic al Rusiei care s-a dovedit a fi rezilient în condiții considerate imposibile de oricine în perioada premergătoare conflictului din Ucraina. 

joi, 12 noiembrie 2026

Europa și economia ei


Hai să fim verzi, așa că vom începe din Franța. Ați auzit de „Proiectul Carbon”, mai precis „gigafabrica” de panouri solare de la Fos-sur-Mer(lângă Marsilia)? A fost considerat simbolul suveranității franceze în domeniul energiei verzi. Cu toate acestea, cred că nu știți povestea!

1.5 miliarde de euro investiție inițială, 45 de hectare dimensiunea facilității și o producție anuală de 10 milioane de panouri solare. Proiectul aducea 3000 de locuri de muncă directe, având un impact deosebit asupra zonei. Totul minunat. Doar că „simbolul” a murit înainte de ridicarea sediului. Chiar dacă se obținuseră autorizațiile de construcție, compania a anunțat brutal abandonul definitiv al proiectului. 

Cum e totuși posibil ca un astfel de proiect să se prăbușească într-un mod atât de banal, prin retragerea investitorilor? Totuși, Europa este „farul călăuzitor” în domeniul așa-ziselor „energii verzi”. Proiectul de la Fos-sur-Mer era coloana vertebrală a „decarbonizării” Hexagonului. De ce s-a prăbușit? 

Aparent a fost vorba de un vid legislativ care ar fi trebuit să oblige cumpărătorii de panouri fotovoltaice din UE să cumpere doar produse europene. Adică să blocheze orice import. Culmea, un astfel de act nu s-a dat din cauză că, în final, ar fi condus la ... oprirea adopției panourilor solare întrucât mai e un element care trebuie luat în calcul.

Un modul fotovoltaic produs în Europa costă cam 25,5-40 de cenți pe watt, în timp ce un panou similar livrat de China în Europa se vinde cu doar 8-12 cenți pe watt!!! E vorba de un preț de vânzare de trei-patru ori mai mic decât cel de producție în Europa. UE acuză China de subvenționare a producției ceea ce e absolut aberant întrucât nimeni pe lumea asta nu poate subvenționa un produs astfel încât să se vândă de trei-patru ori mai ieftin. E ilogic. Însă adevărul e dezarmant.

Ceea ce se petrece cu prețurile panourilor fotovoltaice chinezești este, într-adevăr dramatic. Da, chinezii au ajuns să vândă panourile solare sub prețul de producție. Doar că acesta este un efect nu al subvențiilor statului - care nu mai există și care oricum nu ar avea cum să susțină astfel de aberații - ci al hiperconcurenței. Fabricile de panouri solare din China s-au dezvoltat sub impulsul imobiliarelor în creștere. Când piața imobiliară de-acolo s-a prăbușit, producătorii s-au trezit cu o capacitate imensă de producție(care ar acoperi de două ori cererea mondială) și cu stocuri pe măsură. Motiv pentru care a început un război al prețurilor. Iar prețurile au scăzut sub cele de producție deoarece atunci când ai o astfel de situație lupți pentru cash-flow în speranța că celălalt se va sufoca primul, iar tu vei recupera după ce se va rarefia piața. 

Ce-avem aici? Vă spun eu, e vorba de ceva ce îi face să tremure pe occidentali. Nu, nu e subvenția guvernului chinez, nu-i o tactică mârșavă, ci are un nume inventat tot de Occident. Îi spune capitalism pur, concurență atroce, performanță, lupta pentru cota de piață. Ceea ce prin Occident nu prea mai întâlnești. 

Cu toate acestea, punând prețurile reale pe masă, vom constata că și dacă ar fi să se elimine pierderile chinezilor, prețul lor de vânzare ar crește pe la 12-14 cenți per watt, adică tot de două ori sub cel de producție din Europa. Iar aici problema e majoră. 

Energia fotovoltaică a fost descoperită în Germania, astfel încât țara e logic să-și asume un rol primar în această industrie. Astfel, SolarWorld era un nume. A căzut dramatic în 2017, când a intrat în insolvență. S-au găsit până la urmă niște investitori din Qatar care s-o salveze, dar în 2018 a intrat definitiv în faliment. Motivul? Model de business învechit și costuri fixe mari. 

Dar de Meyer Burger ați auzit? Inițial un producător de de echipamente și utilaje de înaltă precizie pentru industria solară(fabricau cele mai bune mașini de tăiat și procesat celule din lume), convertit la producător de celule solare deoarece piața de utilaje se mutase în Asia! În Europa au mizat pe panouri de înaltă performanță, dar când au văzut că situația e abruptă, au căutat salvarea în SUA. Aiurea! În iunie 2025, filiala din Germania a depus cererea de faliment, iar liniile de producție din SUA au fost oprite. 

E deja un leitmotiv. Toate aceste companii au încercat imposibilul: să facă producție competitivă de masă într-o regiune cu costuri ridicate(energia, birocrația și forța de muncă din Europa), concurând cu o piață hiper-competitivă și hiper-optimizată precum cea chineză. E imposibil, iar ceea ce v-am povestit până e doar cântecul de lebădă a ceea ce urmează(și pe care v-o tot povestesc de mult timp).

Industria auto e și ea una tot de masă. Iar faptul că producătorii iconici de automobile sunt situați în Europa poate părea până de curând o redută mult prea greu de cucerit. Aiurea! Dezintegrarea se vede deja la lumina zilei. Volkswagen s-a confruntat cu o înjumătățire a profitului, compania fiind nevoită să facă concedieri masive(100 000 de oameni). BMW și-a dus estimările pentru marja operațională din sectorul auto la niveluri infime, cuprinse între -0,5% și 0,5%. Mercedes-Benz s-a trezit că piața de lux din China - pe care o domina - a fost cucerită de producătorii locali, iar agențiile internaționale de rating au retrogradat perspectivele producătorului, subliniind că marjele operaționale și fluxurile de numerar s-au redus sever față de anii anteriori. E chin și jale.

În Franța, Stellantis a fost adusă aproape de faliment de un manager tembel, care-a tras strict pentru salariul său, ducând producătorul celor mai „emoționale”  mașini direct în gard. Supraviețuirea grupului vine din participația minoritară la Leapmotor, producător chinez care a și început să preia din fabricile Stellantis din Europa(de exemplu pe cea din Polonia).

Doar că BYD a vândut peste 23.000 de vehicule în Germania în 2025, ceea ce corespunde unei creșteri de șapte ori față de anul precedent, iar în noiembrie anul trecut, înmatriculările lunare în Germania au crescut cu 834% față de anul precedent. Mărcile chinezești reprezintă deja 11% din vânzările de mașini noi în întreaga Europă, iar în segmentul vehiculelor hibride plug-in, din trei vândute, una e chinezească. Iar aproape încă una e ori coreeană, ori japoneză. Cum e posibil așa ceva?

Să vă mai spun ceva, legat de bateriilșe care electrifică noile mașini. Bloomberg remarcă faptul că pentru aceeași baterie, cea chinezească costă cam 84 de dolari pe kWh, în timp ce cea europeană e cu 56% mai scumpă. Motivul nu-s subvențiile chinezești, așa cum arată cu degetul nulitățile de la Bruxelles, ci realitate că 70% din costul bateriilor vine din materii prime. Și-aici avem un exemplu clasic: peste 90% din rafinarea grafitului anodic global controlat de China. V-aș putea da și alte exemple, dar n-am avea nici spațiu și nici voi răbdare să le derulați până la capăt. 

Ce se întâmplă? Pe măsură ce Europa se centralizează devenind din ce în ce mai socialistă, nu mai ascultă vocile disperate de la bază care arată dezastrul în care ne cufundăm. La vârf, specialiștii în nimic știu perfect normele și normulițele care au ajuns să reglementeze inclusiv curbura bananei. Așa s-a ajuns la cea mai cretină construcție posibilă, în care prostia s-a cristalizat la vârf, condamnând baza la sărăcie. Cu o asemenea conducere nu e de mirare sărăcirea zilnică a cetățeanului european, scăderea constantă a nivelului de trai și îngroparea din ce în ce mai mult în cenușiu. 

Culmea, la nivel de statistici, totul e beton. De exemplu, statistic, un neamț trăiește mai bine acum decât în anii 90, doar că statistica nu spune toată povestea. De exemplu, comparând mașinile de spălat de azi cu cele de acum 30 de ani, acestea sunt de 3 ori mai ieftine, dar au o durată de viață de 6-7 ori mai mică. O mașină cumpărată în anii 80-90 funcționează acum fără probleme și fară vizite dese la service, în timp ce una de azi mai ai puțin și iei service-ul după tine. 

În epoca de dinainte de UE, în special în anii '70–'90, Germania avea un model clar: un singur venit mediu într-o familie permitea plata unei locuințe, creșterea a doi copii, o mașină fiabilă, concedii anuale și o bătrânețe liniștită.

Astăzi, chiar dacă pe hârtie germanul are acces la tehnologie infinit mai avansată, costurile fixe obligatorii și nesiguranța viitorului fac ca nivelul de trai real - înțeles ca liniște financiară și durabilitate - să fie puternic inferior celui din generația anterioară. Iar ceea ce vă spun aici nu e valabil doar pentru Germania, ci pentru toți membrii UE!

Chestiunea deranjantă e că ceea ce vedem acum am mai văzut-o acum 40 de ani în Estul Europei, înainte de 1989. Aceeași prăbușire, aceeași criză a energiei, a aprovizionării, dar, mai ales, aceeași lipsă de sens. Asta e Europa de azi. Cei care cred că se mai poate vindeca sunt copii. Europa e într-o cădere iremediabilă, iar noi, din păcate, nu ne vom trezi nici măcar atunci când vom ajunge pe fundul gropii. Priviți lumea așa cum e, nu cum vi se spune că e!