Cele mai recente evoluții din Golf

Cine seamănă vânt, culege furtună. O știm deja, dar unii dintre cei care se cred mai cu moț n-o știu. De exemplu, cuplul tragicomic Trump-Netanyahu. Credeți că Trump s-a gândit vreun moment că „înapoiații” ăia de iranieni îi vor ridica vreo problemă? Credeți că Netanyahu  s-a gândit vreo clipă că de la Iran i se va trage? Aiurea. Ambii erau cuprinși de entuziasm: „încă un vânat pe care o să-l ronțăim în jurul focului de tabără”.

Cam așa, în climatul ăsta de prostie generalizată, a început totul. Mai țineți minte poveștile cu manifestațiile din Iran și cu cei peste 30 000 de morți? Mai țineți minte toate fake-urile infecte despre lipsa de libertate de acolo și despre modelul pe care-l oferă SUA și Israelul societății iraniene? Mai țineți minte ieșirile papagalului Reza Pahlavi? Pe mine unul nu m-a surprins doar fake-ul acelor manifestări ci faptul că papagalii care se aflau în spatele evenimentelor chiar credeau în ele și în soliditatea narațiunilor create în laboratoarele lor. Totuși, cum să fii atât de prost?

Ce facem însă atunci când tocmai scenariul pe care l-ai compus pentru alții ajunge să se răsfrângă asupra ta? Trump e disperat că îi fuge pământul de sub picioare. Doar 50% dintre republicani aprobă eventualitatea trimiterii de trupe în Iran, în timp ce, dintre democrați, peste 90% sunt împotrivă, iar din publicul independent în jur de doar 25% aprobă acțiunile lui Trump. Știți ce-avem aici? O catastrofă! Și asta în sondaje pe care le consider măsluite. Iar asta se vede și mai bine din nervozitatea lui Trump.

Însă cel mai surprinzător element sunt manifestațiile anti-război din ... Israel! Știu, nu se spune nimic, dar regimul de-acolo se află sub o presiune intensă. Pe de o parte războiul a distrus țara. Israelul nu este doar ținta liberă a atacurilor iraniene, ci are probleme masive în nord cu Hezbollah-ul. După ce IDF-ul a invadat sudul Libanului - așteptându-se la o victorie facilă - s-au trezit în fața unei reacții de o violență surprinzătoare. Mai mult, acum rachetele Hezbollah atacă liber Israelul cu rachete pe care Iron Dome nu le mai poate reține. Moment în care armata vrea să declare mobilizare generală pentru războiul cu Libanul.

În aceste condiții, israelianul de rând constată că tot ceea ce-i îndrugă conducerea țări nu-i nimic altceva decât o lungă încrengătură de minciuni. Iar nervozitatea crește în condițiile în care oamenii își dau seama că nici să fugă din țară nu mai pot. Așa că au început manifestațiile, iar ele au cuprins întreg Israelul. Ceea ce e absolut șocant pentru conducerea țării. Iată-i așadar pe marii democrați în poziția în care spuneau ei că se află regimul de la Teheran. Problema e că la Teheran liderii politici se plimbă liber prin mulțime și se îmbrățișează cu cetățenii. Oare Trump sau Netanyahu au curajul ăsta? 

Am ascultat cu atenție mesajul dat de Mojtaba Khamenei, iar veștile pentru Coaliția Epstein sunt absolut de nedigerat. Prima și cea mai importantă rezoluție este cea de continuare pe o perioadă nedefinită a unui război de uzură. Este fix ceea ce-l distruge pe Trump. Și-aici nu e vorba doar de alegerile care-i bat la ușă, ci de capacitatea SUA de a lupta pe o perioadă lungă de timp. S-a văzut limpede ce s-a întâmplat cu portavionul Lincoln. Iar faptul că toate atacurile se instrumentează din afara spațiului aerian iranian arată extrem de multe! Nu mai vorbesc de o altă realitate, anume de cea a stocurilor de muniție. Fiecare rachetă trasă lasă în magaziile de muniție un loc gol care e imposibil de completat. SUA nu mai are tehnologii și nici oameni specializați. În schimb are drogați, imigranți, boschetari s.a..m.d.

Blocarea strâmtorii Ormuz este, probabil, cel mai crâncen rezultat al acțiunilor aberante ale Coaliției Epstein. Trump vorbește de formarea unei coaliții internaționale pentru deblocarea strâmtorii. E vocea propriei neputințe! A spus că a vorbit cu șapte țări,. între care Franța, Germania, Anglia, Japonia, Coreea de Sud și China. A șaptea probabil era el în fața oglinzii Până una-alta toți i-au spus pas. Iar disperarea e atât de mare încât în Japonia americanii au ajuns inclusiv să scoată în stradă ONG-urile finanțate de ei pentru a-i forța mâna fătucii-premier de-acolo!

Doar că, în conformitate cu iranienii, strâmtoarea este deblocată, nu închisă! Cu un singur amendament: doar pentru navele chinezești, rusești sau care nu au de-a face cu interese americano-israeliene. Partea și mai frumoasă va fi cea în care iranienii vor statuta că nu vor mai lăsa să treacă decât petrolierele care au plătit petrolul în monede diferite de cele occidentale. Înțeleg că asta urmează și dacă se întâmplă așa e sfârșitul previzibil pentru SUA.

Revenind la Mojtaba Khamenei, există un element chiar mai îngrijorător pentru SUA și Israel, anume cel în care afirmă că se studiază posibilitatea deschiderii unor noi fronturi. Și are numeroase opțiuni. Iranul nu s-a manifestat încă terestru, dar o poate face și asta în mai multe feluri. Fără doar și poate urmează frontul din Marea Roșie / Bab el-Mandeb. E deja previzibil, prin prisma comunicatelor date. Chiar în această dimineață, ca urmare a atacurilor israeliene asupra unor facilități civile de stocare a petrolului din Teheran, dar și a atacurilor americane asupra Insulei Kharg, Iranul a lansat mesaje de evacuare pentru zone întregi din Qatar și Emiratele Arabe Unite. Mesajele sunt similare celor pe care le dădea IDF-ul când ataca Gaza(aveți unul în imaginea atașată). Iar semnalul e mai mult decât clar: nu există limită atunci când interesele ne sunt încălcate. 

Ăsta-i peisajul în cea de-a treia săptămână de luptă. Trump răspunde nervos spunând că va ataca din nou Insula Kharg „just for fun”, că își suspendă vizita în China și alte și alte aberații. Ar fi de răs, doar că papagalii ăștia au niște butoane periculoase pe mână, având drept de viață sau de moarte asupra omenirii. Asta se întâmplă când papagalii ajung la putere.

Pacea nu poate exista decât fără SUA!

Există o dezvoltare curioasă pe frontul iranian. Am tot vrut să o scriu, dar am așteptat confirmări. Încă nu am în totalitate, dar observ un pattern interesant: pătrunderile în spațiul aerian iranian sunt din ce în ce mai rare și mai complexe pentru atacatori. Atacul american asupra Insulei Kharg - cel ridicat în slăvi de Trump - a fost efectuat cu:

• Rachete Tomahawk(BGM-109), lansate de pe distrugătoarele aflate în Golful Oman. 
• Muniție JDAM, adică bombe ghidate prin GPS lansate de bombardiere strategice B-52H Stratofortress și B-2 Spirit.
• Rachete AGM-158 JASSM, rachete stealth cu rază lungă de acțiune, lansate de la distanță siguranță pentru a penetra sistemele de apărare antiaeriană iraniene de pe insulă.

Vedeți ceea ce văd eu, anume că a fost un atac lansat de foarte departe de spațiul aerian iranian? Inclusiv în postările sociale din zona Israelului se vorbește despre faptul că antiaeriana iraniană este din ce în ce mai puternică. Iar aici avem un mare semn de întrebare.

E drept că rușii și chinezii au dat dispozitive antiaeriene, dar acestea nu prea s-au văzut. De văzut nu s-au văzut nici avioanele rusești. De fapt s-au văzut extrem de puțin, atunci când au atacat bazele militare din Irak. Care-i treaba?

Pare că iranienii au așteptat primul val al atacurilor cu antiaeriana în buncăre. Probabil de teama de a nu se întâmpla la fel ca data trecută, când forțele infiltrate de Israel în Iran au inactivat antiaeriana într-o mișcare remarcabilă. Acum vedem ieșind la suprafață echipamente antiaeriene din ce în ce mai complexe, care au întărit extrem de mult antiaeriana. 

Bavar-373, denumit și S-300 iranian, este cel mai avansat sistem iranian(produs intern) cu rază lungă de acțiune, utilizând radare cu scanare electronică activă(AESA) și rachete Sayyad-4B. Sistemul, în varianta modernizată, poate detecta ținte de la 450 km și le poate intercepta la peste 300 km, la altitudini de până la 32 km. Există însă ceva foarte interesant. Recent, sistemul a fost dotat cu capabilități de detecție pasivă, pe baza amprentei termice(IRST - Infra-Red Search and Track și pe senzori electro-optici). Spre deosebire de sistemele cu radar, sistemele IRST caută pe cer diferențe de temperatură și, după ce obțin coordonatele, lansează atacul. Astfel, avionul nu mai poate detecta existența unui radar și poate fi luat prin surprindere. Pare că  avionul-cisternă KC-135 Stratotanker din Irak a fost dat jos cu un manpad Misagh-3 îmbunătățit, cu toate că unii avansează ideea folosirii de către o miliție locală chiar a unui 9K333 Verba de origine rusească(de aici venind inclusiv nervozitatea lui Trump în legătură cu „ajutorul pe care îl oferă Rusia”). 

Încet, încet, Iranul își securizează spațiul aerian, introducând din ce în ce mai multe echipamente în joc. Și mai e ceva: distrugerea radarelor americane continuă. După ce le-au distrus pe cele scumpe, Iranul are un program de distrugere a celor convenționale, de exemplu cel instalat la Ambasada SUA din Bagdad. De ce face asta? Pentru că dorește să pornească un atac aerian masiv împotriva bazelor americane de proximitate, și chiar asupra forței navale staționate în jurul său. Atacul se va efectua cu  avioanele Su-35 din dotare, care în prezent se află tot în subteran.

Încă o știre: SUA retrage o mare unitate de pușcași marini din Japonia, mutând-o în Orientul Mijlociu.  De asemenea, s-a apucat să vopsească în galben tancurile. Ce vă spun toate acestea? Părerea mea e că se urmărește un nebunesc atac terestru. Și, cel mai probabil, vârful de lance va fi utilizarea unității de pușcași marini pentru ocuparea Insulei Kharg. Sincer, va ieși scandal mare! Soldații respectivi sunt efectiv sacrificați de SUA. Cum vor juca? Vor debarca pușcașii marini acolo și vor spune că petrolul iranian se vinde doar prin ei, așteaptându-se probabil că iranienii să-și bombardeze singuri insula, distrugând echipamentele de acolo. Are vreo noimă? Evident că nu. Iranul poate da un ultimatum și, în cazul în care soldații americani nu părăsesc insula, pot distruge celelalte terminale de pe Strâmtoarea Ormuz. Iar astfel e stop joc. Inclusiv amenințarea cu un atac terestru poate provoca dezastru în zonă. Dar nimic nu trebuie să ne mai mire atâta timp cât un degenerat ca Trump are frâiele puterii în mâini.

Doar escaladarea continuă: prin nu știm ce mijloace, iranienii au făcut rost de identitatea piloților care au efectuat raiduri asupra Iranului. Inclusiv de datele celor responsabili pentru atacul monstruos asupra școlii de fete. Și, ca să nu existe discuții, le-au publicat datele lor și ale familiilor lor, considerându-i surse legitime. Astfel, multe dintre rachetele îndreptate împotriva Israelului au fost direcționate spre casele piloților care au participat la atac. Iar în cazul celor americani, este posibil ca Iranul să declanșeze operațiuni direct în SUA, ceea ce va fi devastator pentru Trump. Desigur, Trump va spune că sunt operațiuni teroriste, uitând de modul în care ei au acționat în Iran.

Ceea ce remarc în acest moment este faptul că războiul se îndreaptă iremediabil către un punct de la care nu mai există întoarcere. În opinia mea, la acest moment, Israelul este făcut praf. Și abia de-aici încep problemele. În cazul în care se va reuși blocarea politică a lui Trump, o să avem o problemă cât casa acolo. Vreau să le repet tuturor celor care se entuziasmează că Israelul va dispărea de pe hartă, că se grăbesc și, mai mult, că sunt aberanți. Dispariția Israelului ar conduce teribil la complicarea situației geopolitice mondiale. Israelul nu trebuie desființat, ci trebuie corectat. Trebuie să i se reducă tentațiile militariste și să fie învățat să colaboreze cu vecinii, nu să trăiască într-o continuă amenințare.

Credeți sau nu, cheia întregii ecuații stă în Iran. În cazul în care se ajunge la o înțelegere clară cu Iranul, astfel încât niciuna dintre părți să n-o mai considere pe cealaltă dușman, se rezolvă întreaga ecuație. Într-adevăr, mai trebuie tăiate rădăcinile salafiste care alimentează terorismul via Arabia Saudită - lucru destul de facil - iar Israelul reîntors în granițele sale. Fără Gaza, fără West Bank, fără Înălțimile Golan și cu o revenire la administrarea internațională a Ierusalimului. Știu că poate suna dureros pentru Israel, dar cred că, în condițiile unui climat de pace, chestiunile acestea vor deveni minore. 

De asemenea, ca o garanție suplimentară în direcția păcii, SUA trebuie să părăsească Golful Persic. Au făcut atâtea prostii acolo încât cel mai bun lucru care se poate întâmpla zonei este închiderea bazelor americane. 

Vreau să vă spun un lucru: deja lumea e epuizată de scenariile aberante în care suntem tăvăliți, indiferent de naționalitate. Dacă noi, aici, ne-am plictisit, vă dați seama ce chef are de război omul de rând din Orientul Mijlociu, care aude doar bombardamente, care stă fără energie electrică și care are hrana raționalizată. Hai să fim serioși și să înțelegem că toate problemele se pot rezolva. Și, da, aș merge inclusiv pe grațierea lui Netanyahu - dac-o mai fi în viață - cu condiția părăsirii puterii. Israelului i se poate garanta teritorialitatea și altfel, nu obligatoriu prin târârea sa într-o cursă aberantă a înarmării. 

O să spun ceva mai mult, anume că, din punctul meu de vedere, Israelului i s-au furat anii de dezvoltare cu programul militarist pe care și l-a auto-impus(su i l-au impus elitele sale). A trăi în pace cu vecinii e o artă, pe care trebuie să o învețe. Ar fi un minim cadou pe care tartorii războiului l-ar face oamenilor ălora care au mers acolo lăsând cariere de succes și poziții bune în societățile din care-au plecat, strict pentru a-și construi țara. Și care, dincolo de șocul strămutării, al transformării într-un nimeni într-o masă amorfă, au avut parte de-a lungul timpului doar de insomnii cauzate de tot felul de conflicte absolut inutile, bune doar pentru a justifica scenariul militarist pus pe tapet de o minoritate. 

Suntem foarte aproape de momentul zero, cel de la care nimic nu se va mai putea întoarce. Cineva trebuie să ia măsuri, iar acel cineva trebuie să fie o entitate echilibrată, formată din state aflate atât în siajul Israelului/SUA, cât și în siajul Iranului. Astfel, un grup distinct, având un nucleu al UE și un nucleu format din China și Rusia, grup prezidat de Oman, ar putea ajunge urgent la o înțelegere. Iranul sunt ferm convins că poate renunța la programul său nuclear și la amenințările asupra Israelului dacă îi sunt ridicate toate restricțiile și nu mai au loc agresiuni la adresa sa. Hezbollah poate fi lăsat să reprezinte doar interesul șiiților din Liban, demilitarizându-se treptat. Regimul din Siria poate fi schimbat cu unul multi-etnic și multi-confesional, care să garanteze drepturile minorităților și echidistanța statului față de religiile de-acolo. Rebelilor Houthi li se poate garanta pacea în teritoriul pe care-l ocupă, sperându-se că până la urmă Yemenul se va reunifica pe un model isteț multi-confesional. Iar Gaza și West Bank trebuie lăsate să existe independent, fără amestec extern. 

Cu toate că pare complicat, sunt doar câteva tensiuni care trebuie demontate. Culmea, tensiunile despre care vorbesc sunt absolut artificiale. Și mai e un element pe care trebuie să-l conștientizeze toată lumea:  pacea nu poate exista decât fără SUA! Și nu e valabil doar acolo, ci peste tot în lume.

Realitatea pe care nimeni nu vrea să o vadă

O să fiu scurt în dimineața asta pentru că-mi lipsește timpul. Spun în treacăt că azi noapte Iranul a avut cel mai puternic atac asupra Israelului. N-a folosit multe rachete multe, ci rachete masive, care au făcut prăpăd. În special una dintre ele înțeleg că a provocat un incendiu masiv în Tel Aviv. Racheta respectivă nu fusese testată domestic tocmai din cauza dezastrului pe care-l face. Israelul a fost folosit ca poligon de testare.

Americanii pun bocancul pe România pentru a o arunca în război. Care război? Oricare!

Ieri mulți spuneau că este o legătură între vizita limbricului de la Kiev la București și vizita pe care urmează să o aibă azi la Paris. Nu știu ce să zic. Mi se pare destul de superficială opinia. Spun asta nu pentru că ignor realitatea, ci pentru că lumea pare a uita „elefantul din încăpere”.

România intră în război!

CSAT-ul, instituția aia plină de incompetenți, care a stat la baza loviturii de stat din 2024(văzând „ruși verzi pe pereți”), s-a întrunit acum pentru a băga România în război. Știu, îmi veți repeta ceea ce spune propaganda, cum că americanii aduc doar elemente defensive și alte asemenea aberații. Evident că e fals!

Avioanele de alimentare sunt utilizate ca suport pentru bombardierele strategice. Sunt utilizate pentru alimentarea în zbor a bombardierelor, prelungindu-le raza de acțiune. Și ghiciți unde merge bombardierul ăla! Evident, aă bombardeze Iranul. Asta înseamnă că avionul care îl aprovizionează face parte din forța ofensivă! Hai, spuneți-mi, nu vă simțiți jigniți când sunteți făcuți proști în față de niște unii ca Nicu Psihicu și grupul de securiști din CSAT?

În ceea ce privește dronele și restul echipamentelor pe care americanii vor să le aducă aici, din nou treburile sunt absolut neclare. De ce-ar avea nevoie de noi pentru drone? Nu putem ști, dar tocmai pentru faptul că nu are logică nu înseamnă că nu e ceva „scris cu litere mici” care, mai târziu, s-ar putea să-și arate partea urâtă. 

Chestiunea de la care trebuie să pornim este cea de bază: în conflictul din Iran, SUA și Israelul sunt agresori, în conformitate cu dreptul internațional! Acest statut justifică orice reacție din partea Iranului și a eventualilor săi aliați(de exemplu, Coreea de Nord, deținătoare de rachete balistice intercontinentale, dotate cu focoase nucleare). Reacțiile pe care este îndreptățit să le aibă Iranul nu se opresc doar la statele  agresoare - SUA și Israel - ci și la toți aliații sau la zonele de pe teritoriul cărora se execută eventuale atacuri către Iran. După cum bine ați văzut în Golf!

Prin acceptarea cererii SUA, România devine automat beligerant în acest conflict, fiind considerată stat agresor. Nu o spun eu, ci Rezoluția 3314 a ONU care specifică limpede că „Acțiunea unui stat care permite ca teritoriul său, pe care l-a pus la dispoziția altui stat, să fie utilizat de acel stat pentru a comite un act de agresiune împotriva unui stat terț”. Astfel, Iranul are dreptul la autoapărare, reglementat în articolul 51 din Carta ONU! 

Și mai e ceva care e trecut la „și altele” cu prea mare ușurință. Iranul are un Parteneriat Militar cu Rusia. Acest parteneriat conține o clauză de „Non-Asistență pentru Agresor”. Prin aceasta, dacă una dintre părți este atacată, cealaltă se obligă să nu ofere niciun fel de ajutor militar sau economic agresorului. 

Noi, fiind considerați agresori, pe o piață din ce în ce mai firavă a hidrocarburilor, inclusiv cumpărarea la prețul pieței a hidrocarburilor rusești poate fi considerată un ajutor, astfel încât rușii au obligația de a se abține în a ne vinde nouă și celorlalți acoliți ai agresorilor respectivele produse. Știu că acum cei cu creierii franjuri vor spune că oricum noi sancționăm Rusia, dar, pe măsură ce penuria se va agrava, aprovizionarea va deveni extrem de problematică. 

Aceasta însă este consecința cea mai puțin îngrijorătoare acum. Ceea ce trebuie să înțelegem este că Iranul are ACUM tehnologia de lovire a teritoriului României. De asemenea, rachetele lor au fost auto-limitate la o rază de 2000 km, dar, prin tehnologiile pe care le dețin, pot oricând să mărească raza de acțiune a acestora. În condițiile în care SUNTEM AGRESORI, ne putem trezi cu consecințe!

Nu mai vorbesc de posibilitatea ca actualul conflict să degenereze, iar Rusia și China să se alăture oficial Iranului. România, aflată în barca greșită, nu va avea absolut nicio posibilitate de a rămâne neutră! Vom fi considerați din start agresor.

Nicu Psihicu a fost deosebit de pervers. Pentru a nu lua el decizia, a trimis-o spre Parlamentul Trădării Naționale. Acolo sunt două tabere: cea a așa-zișilor pro-europeni, care votează cu două mâini pentru și opoziția zisă „suveranistă” care va vota și cu mâinile și cu picioarele, ca să arate că ei sunt cei mai pro-americani posibili. Toți niște dobitoci!

Sunt ferm convins că cererea SUA va fi aprobată fără probleme. Dar și mai interesat aș fi dacă toți acești idioți își vor asuma vreodată prețul prăpădului la care ne expun. Ceea ce trebuie să înțeleagă este că, în conformitate cu același drept internațional, „liderii politici și militari ai statului-gazdă pot fi trași la răspundere de tribunale internaționale pentru complicitate la crime de agresiune”. Cei care uită istoria sunt obligați s-o repete. Presimt că, din nou, când toți limbricii ăștia vor umple pușcăriile, nimeni, dar absolut nimeni, nu va avea milă de ei! Și iar peste ani, niște unii nai prostănaci și mai uituci - așa ca noi - se vor întreba „de ce?”. 

Coșmarul în care ne aflăm

Dacă derulăm istoria recentă cu doar o lună înainte, ce ne rezultă? O lume care încă se chinuia să rămână normală. Oamenii își făceau planuri de concediu care includeau vizite în Iran, Emirate sau, dacă mergeau mai departe, preferau să facă o escală de 2-3 zile în Qatar s.a.m.d. Cu doar un an în urmă lumea răsufla ușurată deoarece scăpase de administrația dementă a lui Biden. Și oamenii chiar aveau speranțe, crezând că se termină coșmarul. De unde să știe omul simplu că poate exista un cretin chiar mai mare și mai periculos decât Biden?  Cu doar patru ani în urmă, era bucuria scăpării de farsa COVID, de amenințările cu vaccinarea forța și toate nebuniile unor minți bolnave. De unde să știe oamenii că risipa de fonduri publice cu războiul din Ucraina va fi infinit mai mare și mai deșănțată decât cea cu vaccinurile? Și doar cu șase ani în urmă, lumea nici nu avea habar de aberațiile în care va fi târâtă. Realizați că sunt șase ani de coșmar?

Și coșmarul continuă. Ca să înțelegeți cu cine aveți de-a face vă citez din memorie. Trump întrebat de un reporter spune că războiul s-a terminat. Reporterul revine spunându-i că Secretarul Hegseth a declarat că războiul abia a început și va dura mult până la finalizare. Replica lui Trump? „Ambele variante pot fi adevărate”. Ăsta-i omul, cretin „by design”. Ideea e că nimeni nu se miră de discursul său aberant. Toți dau din umeri nepăsători. Păi cum, mă, după ce ați avut un ramolit cu demență senilă acum digerați aberațiile unui tembel mai mare decât ăla?

Antony Blinken, fost Secretar de Stat, spune într-un interviu că Israelul a încercat să facă presiuni asupra Administrației Obama, transmițând informații false în privința Iranului și căutând să implice SUA în război. Obama a replicat spunând că în locul războiului este mai bună o diplomație puternică. Și asta a făcut. Atunci a fost și perioada de deschidere a Iranului, când Hassan Rouhani(bănuit a fi agățat de serviciile occidentale) a fost împins președinte al Iranului, cu politica sa reformistă. 

Dar totul a fost în zadar întrucât Israelul caută cu orice preț o răzbunare istorică pentru 1978-1979. Iar când dorința de răzbunare vine și pe fondul unui politician tembel, capabil să împingă țara în dezastru pentru a-și rezolva problemele penale, iată un mix toxic, conducând spre dezastru. M-a lovit în cap zilele trecute declarația președintelui statului Israel, conform căruia „nu se poate pune acum problema grațierii(lui Netanyahu) întrucât țara este în război”. Înțelegeți nebunia? Toată tevatura a fost generată pentru că unui nemernic  mincinos îi e frică să-și asume problemele penale pe care le are! Stau să mă gândesc, oare acum, după ce fratele i-a fost omorât în bombardamentul iranian de aseară, s-o simți mulțumit? Cât de ticălos să fii ca să-ți condamni neamul la suferințe și poate chiar la moarte doar pentru că nu vrei să te confrunți cu consecința propriilor fapte? 

În ceea ce-l privește pe Trump nici nu cred că mai are sens să insistăm. E prost și-atât! Toată lumea a dat vina pe Israel pentru atacul asupra școlii de fete din Iran. Doar că analiza datelor a constat altceva, anume că școala a fost atacată cu rachete Tomahawk. Ce credeți că a răspuns idiotul? „Racheta Tomahawk care a lovit școala de fete putea fi a altora. E o rachetă generică”. Ce să-i mai ceri? E complet prăjit. Nici să mintă nu știe. V-am spus de-atâtea ori: luați în seamă ipoteza prostiei deoarece vă va răspunde multor dileme!

Înainte de a încheia vă mai dau o mostră, de data aceasta de inteligență. Fostul premier qatarez, șeicul Hamad bin Jaber a spus că „de îndată ce vom declara război Iranului, America se va retrage din conflict, va vinde arme ambelor părți și va exploata resursele noastre, în acest fel învingându-ne”. Sunt vorbele unui politician fin, care știe ce spune.

Pe de altă parte, văzând ce se întâmplă în Israel și cunoscându-l pe Trump, mi-e teamă că idiotul planetei plănuiește un atac nuclear asupra Iranului, cu scopul de a-i pacifica. Așa ceva este absolut neacceptabil, dar pe cretinul de la Casa Albă îl văd capabil să deschidă Cutia Pandorei. Marea lui problemă e că, din punct de vedere nuclear, sunt mulți egali la masă. Ca să nu mai spunem că sunt și unii care chiar au o determinare mai mare decât infatuarea lui Trump și totul pentru a-i frige o nucleară-n bot! Și de-aici începe nebunia, iadul sau  cum vreți să-i spuneți.

Vă vine să credeți că în urmă cu doar șase ani totul era de o normalitate efectiv incredibilă pentru unul din ziua de azi? Vă imaginați că în doar șase ani s-a deschis un hău înfricoșător între noi și normalitate?

Săptămâna a doua

Fie că vreți să credeți sau nu, realitatea este că ne aflăm în a doua săptămână a conflictului din Iran. Un conflict declanșat de SUA și Israel, nemotivat de absolut nimic. Suntem, totuși, oameni raționali, astfel încât nu putem crede poveștile lui Trump cu bombe atomice, mai ales din perspectiva faptului că acele bombe atomice au fost căutate cu minuțiozitate prin Golf inclusiv în perioada lui Saddam. Constatăm și afirmăm limpede că iluzia americano-israeliană a unui conflict de câteva zile, în care Iranul să cedeze, a fost, de asemenea, falsă.  A te baza pe credința că omorând liderul vei face praf regimul trădează o prostie catastrofală! Acum povestea care se pune este dacă ceea ce se întâmplă acolo va dura mult sau foarte mult!