miercuri, 24 februarie 2021

Lupta de pe tărâmul medical


Picajul unui imperiu se vede nu în momentul în care o altă țară devine lider în locul „împăratului” de până atunci, ci atunci când una sau mai multe țări îndrăznesc să atace frontal poziția liderului, să nu mai aibă teamă de confruntarea directă. Invazia lui Alaric a urmat unor evenimente de la periferia Imperiului Roman care sugerau slăbiciunea extremă a acestuia. Ea survine unei perioade în care armate mici, aparținând diverselor popoare migratoare stabilite la granițe, provocau daune majore armatei imperiale. De-atunci, practic, împărații Romei au devenit niște marionete ale germanicilor, iar Imperiul s-a destrămat accelerat.

Întorcându-ne în prezent, putem observa o luptă din ce în ce mai înverșunată și pe mai multe fronturi între America și principalii săi competitori. Cu toate că imperiul hegemonic american încă este puternic și aparent fără rival, nu putem să nu observăm cum, din ce în ce mai des, pierde lupte importante la nivel global. Dezastrul din Orientul Apropiat unde, în ciuda aparențelor, nu mai controlează meciul, previzibila retragere rușinoasă din Afganistan, precum și încercarea disperată de a da lovitura Chinei cu mâna Rusiei sugerează destul de transparent căderea iremediabilă a actualului lider. Iar lupta care se dă, o putem observa pe mai multe planuri.

Astăzi mă voi opri la un domeniu care n-a prea fost acoperit de media, anume războiul care se dă pe teritoriul industriei farma. Criza generată de COVID-19 a dat startul unei campanii mondiale pentru găsirea unui vaccin. Cu toate că ați fi tentați să spuneți că SUA, prin Pfizer, a reușit să câștige cursa, cred că vă cam grăbiți. Vaccinul pe care-l produce Pfizer a fost dezvoltat de o firmă germană, BioNTech, și a ajuns în portofoliul producătorului american în urma presiunilor exercitate de Administrația Trump. Dacă mai țineți minte, la un moment dat Trump le-a propus celor de la BioNTech să se mute cu totul în SUA. Adevărul însă în ceea ce privește cursa vaccinurilor este în altă parte.

Prima inițiativă de dezvoltare a unui vaccin a fost anunțată de Universitatea Oxford, rezultând actualul vaccin de la AstraZeneca, lansat oricum cu întârziere și având probleme destul de mari. Certitudinea este însă aceea că primele vaccinuri lansate pe piață au fost cele chinezești. În ciuda zvonurilor aiuristice și defăimătoare lansate, certitudinea pe care-o avem este aceea că primele vaccinuri folosite au fost cele chinezești, chiar dacă introducerea lor pe piață s-a făcut fără respectarea standardelor occidentale. De altfel, la ora actuală, avem nu mai puțin de cinci inițiative care vin din China: 

  • vaccinul CanSinoBio, bazat pe adenovirus(similar vaccinurilor de la Oxford și a celui rusesc); 
  • vaccinul dezvoltat de Sinovac, singurul din lume care este produs utilizând metoda clasică, anume cea a virusului inactivat;
  • vaccinul Institutului Wuhan sponsorizat de Sinopharm - care încearcă să genereze răspunsul sistemului imunitar tot printr-o variantă clasică;
  • vaccinul Institutului de Produse Biologice din Beijing, similar celui anterior prezentat și în care este implicat, de asemenea, Sinopharm și care caută tot declanșarea răspunsului sistemului imunitar prin intermediul unui virus inactivat
  • vaccinul Academiei Chineze de Științe Medicale, dezvoltat pe o tehnologie similară ultimelor două.

În ceea ce-i privește pe ruși, menționăm că vaccinul Sputnik, dezvoltat de Institutul Gamaleya, a fost primul din lume înregistrat conform normelor occidentale în vigoare. În ciuda dezinformărilor și a luării peste picior, evenimentele ne arată limpede că rușii au luat cel mai bine startul.

Probabil veți spune că, în ciuda evidențelor, tehnologiile folosite de vaccinurile de la Pfizer și Moderna sunt de vârf, în timp ce rivalii folosesc tehnologii vechi. Este adevărat, însă, într-o cursă contra cronometru nu tehnologia contează, ci capacitatea de a livra rezultatul pe piață. Iar, din acest punct de vedere, rușii sunt câștigători absoluți. De asemenea, trebuie menționat faptul că, la ora actuală, a intrat în linie dreaptă un al doilea vaccin rusesc despre care producătorii spun că are o eficiență de 100%. EpiVacCorona, dezvoltat de Vector Institute, utilizează o tehnologie care urmărește generarea răspunsului sistemului imunitar pentru producția de anticorpi specifici. Ca și în cazul Sputnik-V, media occidentală lansează foarte multe știri false. Rămâne să vedem rezultatul.

Dincolo de controversele dezvoltării vaccinurilor, cea mai importantă unitate de măsură este piața. Și aici se dă o luptă crâncenă. Chinezii, în afara multor state asiatice, au ajuns în America de Sud. Vaccinul Sinovac a fost introdus în Brazilia, unde s-a raportat o eficiență de 78%(extrem de bună pentru un vaccin clasic). De partea cealaltă, rușii au spart piața indiană, unde Sputnik-V este produs deja într-o facilitate locală. Lupta pentru cucerirea piețelor este în toi. 

Spre deosebire de rivalii Pfizer și Moderna, producătorii chinezi și ce ruși mizează pe faptul că vaccinurile proprii nu au nevoie de condiții excepționale de transport precum variantele moderne. Toate vaccinurile produse de ruși și chinezi au nevoie de temperaturi normale, cuprinse în 2 și 5 grade, ceea ce le face mult mai ușor de distribuit în zonele sărace ale lumii. De asemenea, alternativele din Rusia și China sunt mult mai ieftine. De aceea, în cursa pentru câștigarea pieței africane, China se luptă strict cu Rusia. În timp ce rușii au anunțat că au spart gheața printr-un contract de 300 milioane doze de vaccin, chinezii investesc în stilul specific, inaugurând un terminal în Etiopia, dedicat exclusiv distribuției de produse farmaceutice în general și a vaccinurilor COVID-19 în special. Practic, China a început construcția unui „Drum Medical al Mătăsii”, livrând deja un milion de doze de vaccin prin proaspăt inauguratul terminal. 

În Orientul Mijlociu lupta se dă, de asemenea, strict între ruși și chinezi. Arabia Saudită a achiziționat două vaccinuri de la chinezi și s-a declarat mulțumită de rezultate. De asemenea, au luat și de la ruși. Turcia, de asemenea, folosește o combinație ruso-chineză. Siria, Iranul, Libia, Egiptul, utilizează doar vaccinuri rusești și chinezești. Avem de-a face cu o nouă diplomație, de data aceasta medicală. Singura țară din Orientul Apropiat care se aprovizionează exclusiv cu vaccinuri americane este Israelul. În rest, alternativele la ruși sau chinezi nu există. 

Iată o confruntare directă, în care cei de la „marginea imperiului” sunt, nu doar activi, ci chiar agresivi. Rușii au dat atacul asupra Mexicului, iar rezultatul este unul spectaculos. Canada a căutat să se aprovizioneze cu vaccin din China, dar a fost refuzată de oficialii chinezi din cauza diferendelor diplomatice care-au rezultat în urma arestării fiicei CEO-ului Huawei. 

Dincolo de confruntările militare, incidentele care se petrec pe diversele piețe sunt în măsură să ne arate că există o confruntare pe toate planurile în care Imperiul pierde teritorii importante. Este doar începutul. Știu, tefeleii mă vor acuza din nou că-s pro-rus sau pro-chinez. N-am de ce să-mi mai bat capul cu nimeni. Atât vă voi spune: când îl veți vedea pe Alaric dând iama în miezul Imperiului, să vă aduceți aminte că v-am spus că urmează să apară.

marți, 23 februarie 2021

Reset sau „The Great Reset”?

Până acum am avut crize generate de o disfuncționalitate înregistrată pe o anumit piață. „Criza petrolului”, „criza bancară”, „criza imobiliară” s.a.m.d. sunt câteva exemple pe care le-am tot auzit de-a lungul timpului. Tiparul e cât se poate de simplu: un anumit domeniu se umflă aiurea, apare nebunia irațională și, în final, când unora le vine mintea la cap, balonul se sparge cu consecințele de rigoare. Crize precum cea a bulbilor de lalea au tot fost pe pământ de când lumea. Lăcomia a declanșat comportamentele iraționale necesare transformării unei speculații într-o obsesie a masei.

luni, 22 februarie 2021

Puterea și fragilitatea giganților IT

Cu toate că platformele sociale ale giganților tehnologici au cenzurat la rupere orice opinie conservatoare, democrații o fac pe supărații și-i cheamă din nou la audieri pe șefii companiilor de „social media”. Motivul? Simplu: prin platformele respective, spun democrații, s-au răspândit informații false despre COVId-19 și despre frauda electorală(de fapt aici îi durea în special). De aceea acum marii mahări sunt chemați din nou „la raport” pentru a fi trași de mânecă în ceea ce privește „scăpările” pe care le-ar avea.

duminică, 21 februarie 2021

Intrarea în matrix-ul energetic

Simt nevoia să revin la subiectul Texas deoarece mulți nu au înțeles ce se petrece acolo. Stângiștii și ecologiștii au lansat manipularea că întreaga problemă energetică a Texasului e generată de „ruperea” statului de la sistemul energetic federal, de la faptul că țevile de gaz n-au fost îngropate cum trebuie sau de la orice altceva în afară de cauza reală. E un „modus operandi” al stângiștilor cu care, noi cei cu picioarele pe pământ, ne-am obișnuit.

sâmbătă, 20 februarie 2021

Solidaritatea paraziților

Rămân uimit când văd oameni entuziasmați de certurile pe funcții din coaliția aflată la putere. Chiar nu înțeleg de unde au unii un asemenea resort interior pentru a se bucura și, mai ales, pentru a spera că în urma unor lupte intestine, coaliția obsedantă care ne conduce va pica. E o speranță falsă, iar încrederea pe care unii o au e semn de naivitate maximă.

N-a existat până acum în politica postervoluționară românească nicio coaliție mai slabă decât cea cățărată la putere în 1996. Pentru cei care-au uitat sau care erau prea mici pentru a realiza ce se întâmplă, vă voi rezuma în cele ce urmează câteva întâmplări esențiale ale acelei perioade. Ca și acum, coaliția de atunci a fost însăilată pentru a bloca PDSR-ul(actualul PSD) să preia frâiele guvernării. Balanța a fost înclinată prin câștigarea președinției de către Emil Constantinescu, omul Convenției Democrate. Astfel, nu mai puțin de cinci partide au format probabil cea mai colorată coaliție guvernamentală: PNȚ-CD, PSD(e vorba despre PSD-ul „istoric”, cel care ulterior a fuzionat cu PDSR pentru a forma actualul PSD), PNL, PD, UDMR. Haosul care-a urmat acestei cuceriri e greu de descris și doar cei care l-au trăit îl pot înțelege. Întreaga industrie a fost paralizată, economia României a cunoscut cea mai adâncă recesiune, Justiția a fost bulversată, învățământul a picat aproape de tot, sistemul de sănătate s-a prăbușit, iar haosul s-a instalat la toate nivelele. 

Inițiativele” de atunci au fost toate, dar absolut toate, fraude. Fondul Național de Investiții al lui Vântu a dat faliment riscând să târască în afacerea respectivă și CEC-ul. Băncile așa-zis private apărute ca puricii(Bankcoop, Credit Bank, Banca Internațională a Religiilor, Banca Populară s.a.m.d.) au dat faliment îngroșând atât cheltuielile bugetare, dar și influențând apariția lorzilor lichidărilor. În acea perioadă a fost forțat falimentul Bancorex, probabil cel mai mare faliment autohton a cărui notă de plată încă o plătim de fiecare dată când ne alimentăm mașinile cu combustibil.

Tot în acea perioadă am avut de-a face cu cea mai mare fraudă de după Revoluție, așa-numita „privatizare pe un leu”. Chiar dacă a trecut atâta amar de vreme, ecourile acelor scandaluri încă se mai aud. Ca să nu mai vorbesc că, din acea afacere de corupție 100% s-a născut obtenebrata aristocrație românească de la Monte Carlo, cea care ghidează o bună parte a economiei autohtone. 

Însă cea mai crâncenă lovitură aplicată omului simplu a fost hiperinflația din 1998-1999. Cursul oficial al dolarului s-a dublat peste noapte, dobânzile practicate de bănci au sărit la 80%-100%, ceea ce condus la sărăcirea exacerbată a românilor. Salariul mediu ajunsese sub 100$. Știu, e greu să înțelegi cu ochii de acum ticăloșia generalizată care s-a făcut atunci. Au fost, de asemenea, lovituri date pe proaspăta piață bursieră Rasdaq și multe, multe fapte de corupție atât de evidente încât sfidau e față nu doar legea, ci chiar bunul simț. 

Guvernarea 1996-2000 a fost cea mai coruptă, cea mai prostească și imbecilă guvernare de care a avut parte țara în istoria sa. Poate doar jăpcuielile lui Carol al II-lea s-ar putea compara cu pecinginea de atunci. Culmea e că, în ciuda tuturor jigodismelor de atunci, absolut nimeni n-a pățit-o. Valeriu Stoica - artizanul subordonării ideologice a Justiției - e mare baron atât în București, cât și-n Drăgășaniul lui Mugurel. Pentru dezastrul bancar de atunci, nu doar că n-a fost găsit niciun responsabil de la BNR, dar conducerea Băncii Centrale a devenit nemuritoare, supraviețuitoare oricărui regim. Cei care-au îngenuncheat economia națională, cei care-au inițiat vânzarea celor mai profitabile bunuri ale statului - Petrom, Sidex, etc. - nu doar că n-au fost arestați și purtați în cuști în piața publică - pe modelul patentat în Evul Mediu - dar au ajuns pe funcții înalte: băsescu a ajuns primar al Bucureștiului și președinte după doar patru ani de la terminarea mandatului de furt jegos de la Ministerul Transporturilor. Nu și-a amintit nimeni câți bani a păpat autostrada București-Pitești care, după doar câteva luni de la darea în folosință, s-a decopertat. Oamenii l-au votat prostește în continuare. Vă vine să credeți că băsescu, din 1996 până în 2014 s-a aflat permanent la putere(de fapt, dacă luăm și mandatul anterior de la Ministerul Transporturilor putem ajunge la concluzia că din 1990 nu s-a dat jos din barca puterii)? 18 ani de furt: ba de la Transporturi, ba de la Primăria București, ba de la întreaga țară. Și n-a pățit nimic.

Revenind la guvernarea 1996-2000, ceea ce ar trebui să înțelegeți este că, în ciuda disensiunilor majore existente, în ciuda scandalurilor la lumina zilei, absolut nimic nu s-a întâmplat. băsescu a reușit să-l dea jos pe Ciorbea, omul celui mai puternic partid politic din arcul guvernamental de atunci. N-a picat coaliția. Au fost incidentele cu minerii în care milițienii, sătui de prostia lui Dejeu, ajunseseră să aplaude victoriile minerilor. În toată acea perioadă obsedantă coaliția de la putere a părut în fiecare zi că urmează să cadă, dar n-a căzut ducându-și mandatul - în fapt un lung șir de eșecuri și fapte de corupție - la bun sfârșit. 

Sunt mulți cei care se întreabă cum de-a fost posibilă continuitatea acelui mandat? Simplu, odată ajunși într-un organism, paraziții sunt uniți de scopul comun, anume prădarea gazdei. În ciuda certurilor dintre ei, acțiunea de bază - parazitarea - nu este abandonată nicio clipă. De aceea asemenea coaliții de strânsură rezistă: nu contează din câte tipuri sau rase de paraziți sunt compuse, atâta timp cât scopul comun e devorarea gazdei, coeziunea dintre ei în ceea ce privește scopul comun nu va slăbi niciodată.

Privind către ceea ce se petrece sub ochii noștri, am o stranie senzație de „déjà vu”. De mai bine de un an țara este condusă la modul arbitrar de către liberali, în fapt de către mai vechii pedeliști. După alegerile pierdute, paraziții din PNL, USR și UDMR s-au coalizat pentru a bloca accesul la putere proștilor colaboraționiști din PSD. Ceea ce avem acum este o pecingine mult mai gravă decât cea din 1996-2000. Neobolșevicii din USR sunt conducătorii de facto ai actualei coaliții. Asta deoarece prin intermediul infiltraților din PNL(Rareș Bogdan, Raluca Turcan, Florin Cîțu s.a.m.d.) ei a reușit de fapt să pună mâna pe putere. Veți realiza cât de puternici sunt useriștii când veți observa cum au reușit efectiv să paraziteze și să înlocuiască ticăloasa facțiune pedelistă. Ceea ce vreau să vă fac să înțelegeți este faptul că, spre deosebire de perioada 1996-2000, actuala coaliție de la putere e mult mai unitară. Nu trebuie să faceți mari diferențe între PNL și USR. Ei sunt unii și-aceiași. Mai vechii peneliști, care acționau precum baronii PSD, au fost eliminați, în locul lor punând mâna pe frâie paraziții mai tineri, fără scrupule, fără rădăcini și fără resentimente. 

E o specie nouă cea care-a luat acum puterea în România. E un cancer care nu poate fi rezolvat decât chirurgical, prin eliminarea oricărei urme de tumoare din organism. Asta se poate face însă doar atâta timp cât tumoarea este grupată. Altfel se ajunge la metastază și, în final, la moartea organismului. 

Nu vreau să fiu pesimist, însă văzând cum toată corupția din 1996-2000 a supraviețuit fără probleme, cum toată corupția din 2004-2012 a supraviețuit, de asemenea, fără probleme, ajung la concluzia că organismul nostru național e unul slab, fără anticorpi. Iar un organism slab e unul sortit morții. Fix acesta este  mandatul pe care-l au paraziții de la putere în frunte cu Plăvanul: dărâmarea României. Și, sincer să fiu, st din ce în ce mai convins că le va reuși de minune.

Așadar, nu vă mai bucurați prostește când vedeți câte-un scandal la vârf. În realitate e fix praf în ochi. Sunt știri menite să vă imobilizeze în fața televizorului, să vă anestezieze. Nu-și vor scoate ochii unii altora! Și chiar dacă și-i vor scoate, o vor face doar după ce se vor asigura că prada - adică țara - e în continuare prăduită de ei. Așadar, dacă vreți cu adevărat să eliminați paraziții, trebuie să acceptați bisturiul, indiferent cât de dureroasă ar părea operația. Iar bisturiul nu-l mai puteți manipula decât voi. Altcineva nu va veni s-o facă în locul vostru. Nu vă puneți speranța în partide, organizații sau minuni. Dacă vreți o minune, voi singuri sunteți capabili s-o faceți. Altcineva n-o va face în locul vostru!

vineri, 19 februarie 2021

Despre pustiu

Se întâmplă să te trezești în fiecare dimineață copleșit, cu un sentiment greu și inexplicabil? În ciuda faptului că dormi mult te trezești mai obosit decât atunci când ai adormit? Sau, din contră, nu poți dormi când trebuie să dormi și nu poți sta treaz când ar trebui să stai treaz? Dimineața îți sosește cu o stare de lehamite, la fel cum seara, când te întorci acasă, îți dă doar sentimentul de inutilitate? Vezi și simți gri, totul pare un stereotip? Te așezi în fotoliu pentru lupta cotidiană cu televizorul? Simți că „trebuie să fii erou” și ieși mânat la o manifestație doar pentru că așa face gloata? N-ai habar de ceea ce se petrece în proximitatea ta? Urli că lupți pentru viitor în condițiile în care știi că n-ai avut trecut, n-ai prezent și, oricum, la cum ești, nici viitor n-ai cum să ai? Spui „că-ți pasă” ca pe un stereotip, fără a înțelege ce și cum îți pasă? Viața îți e previzibilă ca o călătorie a unui tren între punctele A și B? Te duci la muncă fără a înțelege de ce și te întorci de-acolo la fel de plictisit? Ți-e scârbă de muncă, dar când afli că ești în pericol să fii dat afară te-apucă tremuriciul? Ți se întâmplă ca zile întregi să nu mai ai alt sentiment decât cel al propriei inutilități? Ești „absolut convins că nu poți scăpa de o soartă amară pe care ai dorit-o altcumva, că ești supus unei fatalități implacabile și că timpul nu va face altceva decât să actualizeze procesul amar al distrugerii”? Oricare și fiecare în parte dintre acestea sunt semne. Semne că pustiul e în tine!

joi, 18 februarie 2021

Texas și viitorul

A fost nevoie de un ger anemic pentru ca toate iluziile „statului verde” să se prăbușească fără drept de apel. Culmea e că întreaga nebunie se petrece în Texas, adică acolo unde începuseră s-o ia binișor la goană cu toate tembelismle „regenerabilelor”. Nu vreau să fiu greșit înțeles: efectele nebuniei verzi se văd peste tot în SUA. Prețul energiei electrice a explodat la valori aberante pentru orice om cu capul pe umeri. În cele ce urmează o să încercăm să înțelegem Texas-ul pentru a înțelege ceea ce urmează.