Știrea incredibilă a fost detonată ieri. După ce Trump a cerut în mai multe rânduri Iranului un acord de încetare a focului, după ce a deplasat acolo echipamente mai ceva decât la un târg de specialitate, amenințând cu „consecințe dezastruoase”, a făcut brusc stânga-împrejur. O acțiune care seamănă cu cea a „blocadei Ormuzului”, după ce iranienii o blocaseră.
Știrea care a înroșit ieri firele agențiilor de presă e seacă: Brad Cooper, șeful CENTCOM, a cerut într-un material adresat lui Trump, încetarea operațiunilor împotriva Iranului deoarece nu s-au obținut rezultatele scontate. Iar Trump a fost de acord!!! Dacă semnarea acordului de data trecută a fost precum o capitulare, actuala tranșare e mai rușinoasă decât fuga. Practic SUA își recunoaște impotența. Iranul a reușit să secătuiască mașina de război americană, iar o recunoaștere a acestui fapt vine din realitatea confruntării: soldații americani nu mai caută să doboare orice vine din Iran, ci doar amenințările directe. Asta înseamnă că, dacă Iranul trimite drone spre Dubai, dispozitivul american de apărare de primă linie le lasă să treacă. Iată cum, în ciuda faptului că e înconjurat de baze militare, în ciuda faptului că o grămadă dintre vecinii săi sunt, în realitate, slugi ale Alianței Epstein, Iranul a rezistat eroic, reușind zdrobirea armatei americane!
La momentul actual, pe masa lui Trump au mai rămas două variante, ambele dezastruoase: prima este cea a invaziei terestre, iar cea de-a doua bombardamentul nuclear. Vi le voi explica pe scurt pentru a se înțelege motivele pentru care niciuna dintre ele nu este o opțiune decât în cazul în care ocupantul de la Casa Albă e deja pacient total al spitalului de nebuni, secția furioși.
Operațiunile terestre ar implica un număr imens de victime în rândurile armatei americane, fără absolut niciun rezultat relevant. Operațiunile la sol trebuie întreținute de aviație, trebuie deplasat armament greu, trebuie organizate operațiuni complexe logistice de aprovizionare a trupelor. Iar rezultatele ar fi, cel mai probabil, irelevante. În plus, armata SUA nu mai are muniție!!!
Ați uitat cum armata americană, în condiții de aprovizionare mult mai bune, a fost obligată să fugă rușinos din Afganistan, unde avea baze militare și un întreg regim marionetă instalat la putere? Cu cine luptau ei acolo? Cu o gașcă de islamiști bărboși, dotați cu AKM-uri. Ultra bombastica armată americană a fugit rupând pământul și abandonând echipamentele. Cu cine ar trebui să lupte în Iran? Cu un întreg popor. IRGC-ul nu e o armată tradițională. E o structură paralelă cu armata, în care soldații săi ajung prin adeziune. Nu-i recrutează nici naiba! Merg singuri acolo, din convingere. Pentru ei a muri nu-i o problemă decât dacă mor înainte de a omorî un număr mare de dușmani. Astfel, în timp ce armata Iranului ar lupta tradițional, IRGC-ul, având comandă separată și absolut autonomă, ar lupta în paralel, îmbinând tacticile de gherilă cu cele clasice și beneficiind de resurse militare practic nelimitate. Nu mai vorbim despre determinarea iraniană vs armata americană care nu are habar de ce luptă acolo.Totul s-ar transforma într-un imens cimitir pentru soldații americani. Iar iranienii abia așteaptă asta!
Bombardarea nucleară ar putea reprezenta, într-adevăr, o lovitură radicală dată Iranului. Însă asta ar deschide cutia Pandorei pentru SUA. În primul rând, SUA ar fi izolată pe plan internațional! Nu au absolut nicio justificare și ar răspunde radical. Însă, chiar mai grav, ar deschide posibilitatea utilizării pe scară largă a armamentului nuclear. Iranul ar putea obține rapid arma nucleară, iar dorința sa ar deveni legitimă. Cei care spun că Iranul va fi înjumătățit nu au habar despre ce vorbesc. După primul bombardament nuclear, armata ar intra în alertă, iar întreg arsenalul iranian ar face totul în Golf una cu pământul. Imaginați-vă că de la granițele sale până la Tel Aviv n-ar mai rămâne nimic în picioare. Cei care vorbesc absolut aberant despre bombardamentul nuclear al Iranului n-au habar ce înseamnă în realitate asta. Nu mai vorbesc despre posibilitatea ca SUA să fie atacată direct de către Coreea de Nord. Dar mai sunt și alte posibilități neluate încă în calcul.
Este, cred, cât se poate de clar că Trump e legat cu mâinile la spate. Treaba însă e și mai hazlie: dacă SUA e un proxy al Israelului, clovnul de la Casa Albă s-a trezit să-l folosească pe papagalul de la Kiev proxy pentru SUA în lupta cu Iranul. Așa a ajuns panglicarul să organizeze o operațiune împotriva unui vas din Marea Caspică, care - spun ei - aproviziona Iranul cu arme. Acum papagalul de la Kiev mai are un dușman. Iar probabilitatea ca Ucraina să fie atacată cu rachetele balistice iraniene e foarte posibilă. Sunt ferm convins că iranienii nu vor ataca similar Rusiei, adică folosind mănuși!
Și, pentru că am ajuns la Ucraina, trebuie să vă mărturisesc că aici limbricul de la Kiev a reușit! Ucraina va intra în NATO! Ce puțin asta înțeleg eu din discursul lui Putin. Ce-a spus președintele Federației Ruse? Că Rusia a fost garantul statalității Ucrainei, că teritoriile vestice ale țării au fost făcute cadou de Stalin și că acum Rusia nu mai are de ce să mențină acel statut. Este o lovitură nucleară.
De fapt, Putin spune că este de acord cu o revizuire a granițelor stabilite după cel de-al Doilea Război Mondial. Și asta răstoarnă masa. Rusia afirmă că, într-o formă sau alta, își va restabili granițele de dinainte de „sistematizarea” făcută de bolșevici. Cel puțin zona de până la Nistru, împreună cu întreg sudul. Dar aruncă pisica moartă în direcția Poloniei și de-aici redeschide Cutia Pandorei. Putin spune Poloniei, României, Ungariei că pot să-și preia teritoriile istorice care le-au aparținut și care au fost făcute cadou de Stalin Ucrainei. Rețineți: înțelegerea a fost făcută de șeful URSS cu puterile de atunci: SUA, Anglia, Franța. Pentru Polonia și polonezi, teritoriul acela este parte legitimă a țării. E vorba de 179 000 km², aproape jumătate din teritoriul polonez de atunci. Puțini știu că actuala capitală a Lituaniei, Vilnius, este de fapt fost oraș polonez.
Într-adevăr, Polonia a primit teren la Vest, adică Silezia, Pomerania, regiunea Neumark, partea de sud a Prusiei Orientale și fostul Oraș Liber Danzig (orașul Gdańsk de azi). Dar, per total, la „târgul postbelic”, Polonia a pierdut cam 20% din suprafața sa interbelică, mai precis, în termeni exacți, 76.000 km². Acum vine partea frumoasă. Cât totalizează teritoriile poloneze deținute de Ucraina? Cam 90.000 km²!! Cu alte cuvinte, cu aceste teritorii, Polonia și-ar recâștiga suprafața de dinainte de Război, ba chiar ar avea și un ușor plus.
Putin știe bine ce joacă. Un astfel de târg ar transforma Polonia într-un jucător și mai puternic pe hârtie. Practic, în acel moment, Germania și-ar simți relevanța puternic scăzută în UE(un soi de „Germania nici nu știi/ Cât de mică-ncepi să fii!”). De altfel, Polonia oricum faultează Germania cerând despăgubiri de război, astfel încât, un asemenea câștig teritorial înregistrat pe baza implicării Germaniei în conflict, ar urca naționalismul german la cer. Și ar putea reinflama spiritele în ceea ce privește „teritoriile germane deținute de Polonia”. Adică o refacere a temei principale a ultimului Război Mondial. Chiar dacă acum, pe față, aceste teme par îngropate, ele pot reveni fulgerător în prim plan.
Așadar, conform lui Putin, Ucraina intră în NATO prin fostele teritorii poloneze, românești, maghiare și slovace. Mulți se vor arăta sceptici în fața unei astfel de perspective, dar istoria ne-a dat atâtea exemple de schimbări fulgerătoare.
Rusia arată acum determinarea de a dizolva complet Ucraina. Acțiunile sale sunt cât se poate de clare. Porturile sunt demolate programatic, iar efectele se vor duce în mod direct la 10% din PIB și indirect nota de plată se va dubla. În șase luni, Ucraina va avea nevoie ca de aer de 20 miliarde de dolari. Bani în plus față de ceea ce decartează Occidentul acolo. Care bani nu au de unde veni. UE este, în esență falită, iar Rusia mizează pe trântirea ei într-un faliment profund. Fără capacitatea de a-și umple depozitele de gaze, fără posibilitatea de a se aproviziona cu petrol, Europa este efectiv terminată. De partea cealaltă a Atlanticului, SUA e asemeni unui animal rănit mortal. Fără posibilitatea de a-și proiecta puterea, SUA trebuie să mai salveze ceea ce poate acasă. Însă întrebarea care se pune e de-a dreptul dureroasă: retragerea sa în cochilie înseamnă renunțarea la standardul dolar, adică o prăbușire din temelii a întregii construcții americane. Ceea ce i-a ridicat acum îi prăbușește.
P.S. Și mai e o temă la care să vă gândiți bine: redefinirea granițelor celui de-al Doilea Război Mondial nu se limitează la Estul Europei. Putin știe bine ce face, readucând haosul pe masă la nivel mondial.
