Coincidențe?

Ieri, pe seară. M-am oprit din drumul meu ca să mănânc pe undeva. Firele de întuneric începuseră să se prelingă ușor prin lumină, făcând lumea puțin mai neclară, dar, în același timp, împroșcând-o cu mister. Mergeam pe străzile orașului aceluia și, sincer să fiu, nu știam de ce-o fac. Nu mai aveam mult până acasă, dar am preferat să mă opresc acolo. Uneori pașii mă poartă aiurea, dar eu îi las să-și facă de cap.

Eu căutam un restaurant, dar de undeva auzea o  melodie cântată live. Un cântăreț stradal. Când am ajuns în dreptul lui m-au înconjurat acordurile melodiei Imagine, a lui John Lennon. Și brusc, m-am luminat.

„Imagine there's no heaven/ It's easy if you try/ No hell below us/ Above us, only sky/ Imagine all the people/ Living for today/ I

Imagine there's no countries/ It isn't hard to do/ Nothing to kill or die for/ And no religion too/ Imagine all the people/ Living life in peace/ You

Imagine no possessions/ I wonder if you can/ No need for greed or hunger/ A brotherhood of man/ Imagine all the people/ Sharing all the world/ You

You may say I'm a dreamer/ But I'm not the only one/ I hope someday you'll join us/ And the world will be as one”

Câți n-au fredonat-o de-a lungul timpului, câți nu s-au îndrăgostit și, mai ales, câți n-au înțeles absolut nimic din ea. Și, chiar mai mult, câți n-au reușit să înțeleagă destinul lui Lennon? Ce se ascunde în spatele notelor liniștitoare? O întreagă platformă-program, care la vremea respectivă, părea ceva simpatic, idealist. Inclusiv acum totul trece ca o înșiruire de vorbe. Culmea, mai nimeni nu ascultă vorbele, toți lăsându-se păcăliți de linia melodică. 

Imaginează-ți că nu-i rai/ E simplu dacă-ncerci/ Nici iad nu e sub noi/Deasupra e doar cerul/ Imaginează-ți toți oamenii/ Trăind doar pentru azi/ Eu

Imaginează-ți că nu-s țări/ Nu-i greu deloc s-o faci/ Nimic pentru care să ucizi sau să mori/ Și, de asemenea, nici o religie/ Imaginează-ți toți oamenii/ Trăind o viață-n pace/ Tu

Imaginează-ți că nu-s proprietăți/ Mă-ntreb dacă tu poți/ Fără lăcomie sau foame/ O frăție a oamenilor/ Imaginează-ți toți oamenii/ Împărțind lumea/ Tu

Vei spune că-s un visător/ Dar nu sunt singurul/ Și sper ca într-o zi să ni te alături/Iar lumea va fi una.

Cum sună? E ceea ce se numește comunism pe pâine. Livrat în cea mai perversă formă. Un Gigel ascuțindu-și corzile vocale într-o melodie care transmite liniște și recitându platforma-program care i-a fost livrată. Și uite-așa, oamenilor li se strecoară că nu e nevoie de graniță, de religie, de proprietăți s.a.m.d. Comunism pe pâine, viitorul de aur al omenirii!

Sunt multe elemente care, atunci când sunt cunoscute, ne arată limpede cât de falsă e ideea „formației de tinerii care a evoluat spectaculos”. Beatles a fost o construcție de marketing și-atât, care n-ar fi existat fără „mecanismul” din spate care construiește „succesul”(a se vedea influențele decisive ale lui Brian Epstein, George Martin etc.). Ați uitat acele muieri isterice care-i întâmpinau pe componenții formației urlând de parcă erau posedate? Totul arată absolut anormal și fals, chiar și-n ochii unui contemporan. 

Mă aflam în Napoli și, la un moment dat, am intrat într-o mănăstire din centrul orașului(nu mai știu sigur dacă la San Gregorio Armeno). Nu am intrat prin intrarea oficială, ci cumva de lateral. Nu știu cum am fost atras acolo, mai ales în condițiile în care accesul era destul de dificil. Sus(pentru că se urca) era un grup, având ca ghid o călugăriță, bucătăreasa mănăstirii. M-am lipit în tăcere grupului ca să absorb câte ceva din ceea ce explica. Mi-a plăcut. Explicațiile erau precise, femeia se vedea că știe multe. Și, culmea, era precum un balon sub presiune: simțea nevoia să împărtășească totul cu cineva. 

La un moment dat o întreb cine-a fost arhitectul. Mănăstirea era extrem de isteț proiectată. Biserica jos, iar zona călugărilor sus, cumva inaccesibilă. Cupola bisericii era la nivelul curții mănăstirii, ceea ce, simbolic, era cel puțin interesant. De asemenea, la tot pasul, erau elemente care mai de care mai contradictorii, dar cu o noimă a lor. Păreau a nu avea de-a face cu biserica, dar nu-mi puteam explica nici măcar ce anume „nu rimează”.

„Erau oameni foarte deștepți - a început ea. Oameni care aveau noțiuni avansate de arhitectură, care făceau calcule complexe și care erau multi-disciplinari: pictori, sculptori, arhitecți, matematicieni, astrologi și multe, multe altele. Erau nevoiți să lucreze pentru Biserică deoarece Biserica era singura care avea bani, dar nu se înțelegeau deloc bine cu ea. Ei erau oameni liberi, iar constrângerile pe care Biserica le introdusese îi deranjau. De aceea se răzbunau în felul lor. Uite, de exemplu, vezi scara aceasta în spirală? E singura care are acces jos, în biserică. Practic, pe aici e singurul loc pe unde se poate urca în curte deoarece poarta pe care ați intrat voi era închisă. Nu e ceva ciudat? Ba da, dar nu reușiți să spuneți ce. Pentru că e subtil. Toate scările circulare medievale merg în sensul acelor de ceasornic deoarece majoritatea oamenilor sunt dreptaci, deci țineau sabia în mâna dreaptă. Astfel, cei care încercau să invadeze, trebuiau să urce și astfel aveau mâna dreaptă blocată de pilonul central, în timp ce apărătorii, care veneau de sus, aveau dreapta în exterior, fiindu-le mai ușor să manevreze sabia. Ei bine, scara asta e orientată invers. E drept, la momentul la care a fost făcută nu se mai punea stringent problema apărării ei, dar la nivel simbolic ne spune altceva. Dar mai am ceva să îți arăt: ce părere ai de tabloul acesta?”. Sincer, părea un tablou ca multe altele, cu un portret de femeie. M-am uitat cu atenție la el, dar, ca de fiecare dată, puteam spune că e ceva ciudat la el, fără a avea o explicație coerentă. I-am spus asta, iar ea mi-a replicat: „Pentru că nu te uiți aici!” - a spus, indicându-mi o zonă a picturii, făcută special pentru a fi abil ocolită de ochi prin „pareidolia”. Și fix acolo se vedea o pisică neagră zburlită.

Am făcut paranteza pentru a vă face să înțelegeți că tehnici de acest gen sunt folosite de „ei” de foarte mult timp, iar scopul a rămas același: deturnarea omului de la misiunea sa. 

Poate îmi veți spune că John Lennon era doar un visător. Sau că pictorul tabloului doar un revoltat! Ar putea fi așa, însă lumea e plină de astfel de coincidențe. Și ceva ar trebui să vă spună clar că în lumea asta nu există coincidențe! Mașina pe care-o distingi „întâmplător” pentru a doua oară în urma ta, cel mai probabil te urmărește, necunoscutul pe care-l remarci la fel de „întâmplător” în proximitatea ta, de cele mai multe ori nu se află întâmplător acolo. Instinctul îți spune, dar tu treci nepăsător peste asta.

Poate că ar trebui ca, la un moment dat, să înțelegem că istoria e scrisă de cei care fac coincidențele. Și că atunci când anumite elemente se repetă, ele nu sunt tocmai coincidențe. „Imagine” se tot repetă, fără ca mai nimeni să-și dea seama. Dacă e să facem un istoric a fost precedată de „What a Wonderful World” a lui Luis Armstrong si a apărut în acelasi an cu „Peace Train” a mai puțin cunoscutului Cat Stevens. Ați putea spune că era „obsesia vremii” de-atunci. Doar că tema e reluată de Bob Marley(One Love, 1977), Michael Jackson(Man in the Mirror, 1988), U2 (One, 1991) sau The Black Eyed Peas(Where Is the Love?, 2000). 

Tot mai credeți în coincidențe?

Cum ești modelat?

De fiecare dată când se anunță o vreme ceva mai călduță, căruța cu proști de la INMH se răstoarnă în platourile TV explicând cum e cu „încălzirea globală”. Dacă plouă, e jale: Arafat dă cu coduri roșii de parcă s-ar rupe norii. Iar în final totul se dovedește a fi fost o binecuvântată ploaie răcoritoare de vară. Dar prostul se îngrijorează, în timp ce unii se tăvălesc pe jos.

Ucraina update. Rusia intră în război

Cu toate că nu doream să revin, o să fac o scurtă actualizare a articolului de duminică întrucât au apărut numeroase informații suplimentare esențiale. De asemenea, atacurile Rusiei nu s-au oprit, arătând cât se poate de clar că suntem într-o nouă etapă a conflictului, de data aceasta una radicală.

Ce semnificația eu ultimele dezvoltări din Ucraina?

Operațiunea din Ucraina a intrat într-o nouă etapă. Ultima în granițele actuale! Ceea ce vedem acum este cimentarea unei așezări definitive a forțelor Rusiei în vederea asigurării unei centuri de siguranță extinse. „Cu cât mai multe crime sunt săvârșite împotriva populației noastre civile, cu atât mai mare va trebui să fie zona de siguranță pe care Federația Rusă trebuie să și-o asigure în teritoriul inamic” - a spus Putin, preluând de facto operațiunile militare împotriva Ucrainei. Iar „centura” este posibil să nu se refere strict la Ucraina!

A doua pisică arătată lui Bolojan. Dar nu-s motive de bucurie!

Scandalul bătrânilor de la Oradea îl lovește frontal pe Bolojan. A doua oară după scandalul Ciucu. Și ceva îmi spune că ceea ce se pregătește să iasă la suprafață este cu mult mai mare.

Cine sapa groapa altuia...

Încep cu o chestiune care pare uitată. După atacul terorist ucrainean asupra Constanței, Nicu Psihicu a spus că în 7-10 zile vom avea un raport. Au trecut trei săptămâni, iar raportul canci! Nicu Psihicu îl face și pe ăsta exact ca pe cel cu anularea alegerilor. La calendele grecești.

Nu este oare surprinzător când toți tefeleii se bucură văzând atacurile teroriste ale ucrainenilor? Toți proștii care jubilează când află că vreo dronă nefericită a mai omorât niște copii sau că a mai dărâmat un bloc de locuințe. Oare câți dintre tefeleii din Constanța ar fi fost fericiți ca victime ale atacului terorist ucrainean? Întreb, nu dau cu parul!

Și nu o fac gratuit, ci asumat întrucât sunt ferm convins că după ce se va fi terminat conflictul cu Rusia, bandiții ucraineni - care acum își fac de cap pe front - vor face pasul către civilie ca mafioți, cu toate deprinderile necesare. Europenii nu au habar ce îi așteaptă și, mai ales, care va fi costul pe care-l vor plăti pentru susținerea abominațiunii de la Kiev.

O scurtă introducere în ceea ce „va să vie” deja a prins tracțiune. Monaco. Ieri, în jurul orei 21, liniștea a fost zdruncinată de o explozie petrecută la intrarea într-un imobil de lux aparținând magnatului ucrainean Vadim Iermolaev. Cu toate că, în esență, Iermolaev e un bandit de drumul mare, își ducea existența discret, în Principat. 

Ca idee, el este cel mai influent afacerist din estul Ucrainei și cel mai mare dezvoltator imobiliar din Dnipropetrovsk. Dar nu doar atât. El deține fabrici de mase plastice și de materiale de construcții, terenuri și afaceri agricole, diverse instituții de caritate s.am.d. În principal, grupul afaceristului ucrainean este cel mai mare conglomerat industrial din Est.

Ceea ce e interesant este că o parte destul de consistentă a investițiilor sale erau în Crimeea. După ce rușii și-au luat peninsula înapoi, pare că Iermolaev a picat la pace cu ei, conducându-și afacerile prin intermediul unor interpuși. Venirea la putere a piticului drogangiu de la Kiev l-a cam pus în dificultate pe magnatul ucrainean, care s-a prefăcut că nu știe „legea împărțirii” cu gașca lui Zelensky. De aceea a fost nevoit s-o șteargă din Ucraina și să-și ia cetățenie ... cipriotă. 

Acum nu vă lăsați orbiți de aparenta „onorabilitate” a personajului. În afara acestora, Iermolaev este un mafiot în toată regula. Băiatul său e capul unei rețele infracționale care a lăsat fără bani numeroși creduli din Europa. Poate ați auzit de oameni cărora li s-au promis câștiguri din plasamente în criptomonede. Inclusiv pe Telegram e un fals Dan Diaconu care promite astfel de plasamente dubioase și care le fură banii celor care cred că e vorba de mine! Eio bine, cea mai mare parte a rețelei de escroci era coordonată de Arthur Iermolaev, fiul oligarhului, iar call center-ele erau în Ucraina. 

Artur Iermolaev a fost prins de Europol și condamnat de autoritățile estoniene pentru infracțiunile menționate. Ceea ce e ciudat e că la noi, cu toate că au fost foarte mulți păgubiți prin astfel de scheme, autoritățile nu au făcut nimic pentru protejarea cetățenilor. Cel puțin estonienii, pentru nu-l condamna cu executare pe Arthur Iermolaev, l-au fript de 8.5 milioane de dolari! 

Să revenim acum la atacul terorist din Monaco. Un rucsac încărcat cu material exploziv, șuruburi și alte bucăți metalice(menite a cauza răni grave) a fost detonat la intrarea în imobilul deținut de oligarh. Au fost răniți Iermolaev, soția și copilul. Autoritățile spun că sunt pe urmele făptașului, dar la cât de eficientă e poliția franceză și la cât de protejată e Ucraina, e clar că făptașul va fi prins doar dacă se va dori acoperirea adevăratului făptaș.

După cum se știe, Iermolaev este certat la cuțite cu Zelensky. La fel a fost certat cu piticul și fostul consilier prezidențial Andriy Portnov. Iar drept răzbunare a fost împușcat în mai anul trecut la Madrid de doi criminai rămași necunoscuți. Interesant, nu-i așa? 

Aceste crime pe care vi le-am prezentat sunt însă doar chestiuni minore față de ceea ce va urma. Gândiți-vă la toți acei azoviști scăpați de sub control, care-și alimentau frustrările comițând acte oribile pe front. Ce vor face ei când vor rămâne fără „obiectul muncii”? Dacă mai țineți minte mafia rusă de după căderea URSS, puteți întrezări scenariul sumbru de care va avea parte UE. 

Jeguri parașutate de la UE

Există două personaje absolut insalubre. Și cu atât mai periculoase cu cât sunt absolut necunoscute la nivelul publicului. Au fost și sunt introduse „pe liste” ca efect al presiunilor externe. Sunt oameni ai sistemului transnațional și asta îi face infinit mai periculoși decât nulitățile politice de pe Dâmbovița.