Scandalul bătrânilor de la Oradea îl lovește frontal pe Bolojan. A doua oară după scandalul Ciucu. Și ceva îmi spune că ceea ce se pregătește să iasă la suprafață este cu mult mai mare.
Mai țineți minte scandalul „azilelor groazei” în care a fost atrasă absolut artificial Gabriela Firea? N-avea nicio treabă cu povestea aia, dar avea altceva: intenționa să-l contracandiseze pe Nicu Psihicu la Primăria Capitalei, iar gruparea care-l susține pe „Ascaris lumbricoides” a dat cu barosul.
Scandalul de la Oradea este, cumva, instrumentat în mod similar, dar cu o singură diferență: de data aceasta Bolojan e extrem de dubios legat de caz. Prin interpușii săi. E un șah absolut infernal care i-a fost dat. Și bănuiala mea în ceea ce-l privește pe monosprâncenat este că are extrem de mulți scheleți penali în dulap. Doar că s-au închis ochii în ceea ce-l privește din motivul în care se închid ochii în politica românească: pentru a-l avea în laț. La un moment dat s-a crezut mai puternic decât e prin prisma proptelelor externe care-l susțin. Și i-a venit rândul să i se arunce cu dosarul în față.
Povestea e una oribilă. Atât de oribilă încât mi-e greu s-o comentez. Constat că aparatul de contraofensivă s-a pus în mișcare. Ceea ce e cert este că Bolojan încă reacționează, precum un animal încolțit. Poate v-ați fi așteptat să dezvolt în ceea ce-l privește pe Viorel Pașca. Nu, n-o s-o fac deoarece, din punctul meu de vedere, Pașca pare a fi doar un tentacul minor de-al caracatiței Bolojan. El e insignifiant. Dar din modul în care se organizează rezistența în jurul său, nu ai cum să nu observi similarități cu cele de la interogarea lui Ciucu. Sunt aceleași tehnici de contraatac, specifice grupării tefeliste!
Însă povestea pe care trebuie să înțelegem e diferită: acum se vede cu ochiul liber cum se manifestă adevărata putere pe care ți-o conferă funcția de președinte. Poți avea oricâtă putere parlamentară în „Republica Parlamentară Română” că președintele te poate rostogoli ca pe un biet pion.
Există un lung drum parcurs până la întărirea neconstituțională a puterilor președintelui. Năstase a făcut primii pași atunci când s-a crezut sigur pe funcția prezidențială. Cel care i-a tras preșul de sub picioare, băsescu, a pus bazele solide ale sistemului ilegitim de putere prezidențială, prin ceea ce se numește „câmpul tactic” din Justiție. Plăvanul, în ciuda atitudinii detașate, l-a consolidat cel mai mult, ajungând la performanțele reale ale sistemului. Așa a fost posibil ca, la momentul oportun, să-i elimine pe Ponta și pe Dragnea. N-a contat că PSD avea aproape 75% din Parlament.
Ați putea spune că, în contextul actual, în care toată lumea normală la cap vrea să scape de Bolojan, e bine că există astfel de „scăpări”. Aiurea, e o iluzie! Dacă privim de la bază, vom înțelege exact de ce. Sistemul e construit în așa fel încât „să aibă ac de cojocul oricui”. Păi cum faci asta? Simplu: lași în politică doar marginalii scoși din haznalele societății. Cum e unul mai bandit sau mai deviant, îi faci culoar pentru că știi că ăla e legat de tine cu hățurile propriilor infracțiuni sau deviații. Astfel ai posibilitatea ca, la momentul oportun, să-i arăți pisica.
Asta se întâmplă acum cu Bolojan. I se arată pisica. Doar că mafiotul a ajuns „multinațional”, iar proptelele sale externe intervin pe căi la fel de ascunse precum cele ale pisicii. Și le bat obrazul alor noștri: „păi cum, bre, n-ai atâția corupți la butoane, de ce te legi de-al nostru?”. Cu alte cuvinte, arătatul pisicii devine un sport în care aceeași pisică se arată reciproc, până la nivelul la care escaladarea nu mai e posibilă.
Din toată povestea puteți înțelege limpede și motivul pentru care eșuăm: avem absolu toate jegurile posibile adunate în garnitura de conducere a României. Faptul că SISTEMUL este unul eminamente ilegal, faptul că tot ce se mișcă în țara asta se mișcă doar pe căi oculte și care nu au absolut nicio legătură cu legalitatea, este parte a ecuației care explică eșecul nostru. Nu ai cum să te numești țară atâta timp cât totul e strâmb la tine, cât nimic nu are o axă de rezistență. Nu convin alegerile? „Dă-le naiba, facem altele până când iese cine trebuie!”, adică unul suficient de diliu astfel încât să poată fi manevrat oricum. Face unul gura ceva mai mare? La bulău cu el!
Meciul pe care-l vedem acum desfășurându-se în fața ochilor noștri e fals. Nu se întâmplă ceea ce vedem, ci ceea ce se întâmplă în mod real nu se vede. Pentru a câștiga meciul, fiecare dintre cei doi tembeli promite mai mult taberelor de la care fiecare-și trage propteaua. Pe spatele nostru, desigur! Mafiotul de la Oradia promite șosele în Moldova din banii împrumutați de noi prin programul SAFE. Da, ați citit bine! Promite bani cu găleata unor mafii care vor acționa extern, deci fără a fi auditate. România bagă bani în găuri negre, în zone care nu-i aparțin, astfel încât banii se pot fura ușor, înfundând buzunarele mafiilor.
Mai nou, Bolojan are o nouă afacere pe mănă: executarea Pfizer. Nu auzim nimic despre vinovății. S-au comandat vaccinuri pentru cinci românii, iar responsabilii ori o ard drept consilieri pe la Nicu Psihicu, ori au fost lăsați la vatră. Nicio vorbă. Doar eternul și fascinantul „Mucles, mă!”. Problema cu Pfizer ar fi putut fi rezolvată de mult, extrem de elegant. Mergea și negocierea, dar cel mai bine mergea investigarea grupului infracțional care se termina la ... Comisia Europeană. Aici e partea frumoasă a problemei și, în același timp, motivul pentru care în România sunt ținuți la butoane toți acești pițifelnici. În cazul în care justiția din România ar începe investigația împotriva a trei oameni cheie(Voiculescu Vlăduț, Ginecoloaga Depilatoare și Cîțu), toate drumurile ar duce către Bruxelles. Iar dacă ajung acolo, România ar avea dreptul inclusiv să solicite despăgubiri. Înțelegeți de ce e disperarea atât de mare? De ce nu se lasă Bolojan dus? Și, mai ales, de ce se trimit tot felul de nulități, gen Siegfried Mureșan, ca să ocupe postul de premiere? Aici e povestea întrucât e suficient ca un singur stat din UE să pornească investigația împotriva Ursulei că tot castelul din cărți de joc se dărâmă. Și așa ceva e imposibil acum. Sau poate că Polonezii vor scăpa mai repede de Tusk și-i vom vedea pe ei recuperând ceea ce e de recuperat de la Comisie. Atunci să te ții!
Iar în ceea ce privește Pfizer, vă garantez că simpla amenințare cu închiderea porților României pentru compania respectivă ar face ca instantaneu executivii americani să vină ei aici. Doar că asta nu se vrea. Pentru că e vorba de bani. Mulți bani!
Nu mai insist. Atâta timp cât în țara asta nu va exista un ax nemișcabil, noi vom continua să fim oile bete ale Europei. Ce înseamnă un ax? Păi ca să înțelegeți, încercați să intrați cu droguri în Singapore și-o să realizați în timp ce vă numărați zilele pe care le mai aveți de petrecut pe acest pământ. Nu contează că ești fiu de președinte sau de înalt demnitar. Dacă intri cu droguri acolo și ești prins, aia ți-a fost viața.
În România absolut nimic nu este strict. Nimic! Orice e pus sub semnul întrebării, orice suportă „o revizuire” dacă interesele o cer. Ale cui interese? Ale ilegitimilor! Cei ca Bolojan știu asta și iată motivul pentru care au atâta tupeu. Știu că dacă plătesc bine, scapă. Iar de plătit nu plătesc de la ei, ci cu noi! Da, ați citit bine: toate jigodiile pe care le alegeți asta fac de 35 de ani încoace: plătesc cu noi. Și le merge bine!
