miercuri, 18 noiembrie 2026

Mafia europeană a scos democrația în afara legii


Vă rog să mă credeți că nu-mi revin de la episodul cu imaginile din casa lui Georgescu. DIICOT-ul se dovedește a fi un cuib de infractori. Este absolut în afara oricărei norme să te apuci să răspândești imagini din casa omului. Dar deja nu mai contează că se încalcă drepturile sale de bază, nu contează că se încalcă grosolan codul penal. Nimic! Dă pe surse, pentru ca jegurile mediatice să ventileze rahatul. 

Nu știu câți dintre voi sunt conștienți de ceea ce se întâmplă. Aici nu mai avem de-a face cu un fenomen întâmplător. E vorba de un modus operandi care este impus din afară, de către ocupant. Călin Georgescu este lichidat mediatic de doi ani de zile. S-au spus despre el absolut toate aberațiile posibile și imposibile. Ciocănitoarele gen Porumbel au aruncat tone de dejecții în direcția sa. Și, cu toate acestea, nu s-a mișcat nimic dinspre așa-zisele „organe ale statului”. Păi cum să se miște în condițiile în care aceste organe nu fac altceva decât să fie slugi ale mafiei criminale multinaționale care s-a instaurat în România?

Bețivul băsescu spunea într-o declarație că trebuie să renunțăm la suveranitatea din Constituție deoarece la asta ne-am înhămat atunci când am fost de acord să intrăm în UE și NATO. Să auzi un fost președinte al României spunând una ca asta și să nu se găsească nimeni din așa-zisul stat român să-l înhațe, asta da țară. Păi aici e vorba de înaltă trădare pe față. În lege, infracțiunea de trădare e definită cât se poate de clar:

Fapta cetăţeanului român de a intra în legătură cu o putere sau cu o organizaţie străină ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin:
a) provocare de război contra ţării sau de înlesnire a ocupaţiei militare străine;
b) subminare economică, politică sau a capacităţii de apărare a statului;
c) aservire faţă de o putere sau organizaţie străină;
d) ajutarea unei puteri sau organizaţii străine pentru desfăşurarea unei activităţi ostile împotriva securităţii naţionale, se pedepseşte cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

Vă rog să rețineți faptul că nu se vorbește despre Rusia, China sau Coreea de Nord! Ci despre „o putere sau organizație străină”. Păi dacă vii și să susții ceea ce a susținut băsescu, în conformitate cu Codul Penal, ești direct la gratii! Dar mai contează Codul Penal? Mai contează Constituția? Mai contează legile țării?

Ieri, Lucian Sârbu a adus în discuție câteva cazuri celebre din Europa. Cazul Chay Bowes e extrem de relevant: cetățean irlandez cu drepturi depline, acesta este sancționat de UE în legătură cu războiul din Ucraina. Dacă vi se pare o bagatelă, aflați că acest om nu mai are voie să vândă și să cumpere nimic(în afara unor cheltuieli de subzistență). Așadar, nu-și poate accesa banii din bancă, nu poate beneficia de proprietățile sale s.a.m.d. Motivul? Sancțiunile europene.  Alina Lipp este un alt caz celebru, care s-a manifestat chiar înainte ca UE să inventeze „sancțiunile”. Deoarece Alina Lipp că a raportat ororile pe care ucrainenii le făceau în Donbas, a fost efectiv „anulată” de statul german. Nu a mai avut acces la banii din bancă, nu a mai putut face nimic. A fost nevoită să se refugieze la Moscova pentru a nu muri de foame. La fel și familia ei! Hüseyin Doğru(cetățean german, născut în Germania!) are conturile blocate, iar până de curând i-au fost blocate inclusiv conturile soției ca efect al pozițiilor sale anti-Ucraina.  Adrien Bocquet, jurnalist francez, face parte dintre cei care se bucurau că „au fugit orcii” de pe centura Kievului. Deci nu e din tabăra anti-Ucraina. Dar a făcut o greșeală: a filmat la Bucea, înainte ca regizorii anglo-ucraineni să vină și să pună în scenă toată mizeria aia cu cadavrele mișcătoare. Și, nu doar că a filmat înainte, dar a făcut scandal spunând că el a fost la Bucea, iar ceea ce susțin limbricii de la Kiev n-a existat. Și uite-așa a fost anulat.

Față de aceste cazuri prezentate de Lucian pe pagina sa de Facebook, am un caz care ar trebui să vă pună serios pe gânduri: cel al lui Glenn Diesen, politolog și fost profesor la Universitatea din Sud-Estul Norvegiei. Este cunoscut pentru opiniile sale referitoare la erorile pe care Occidentul le face în conflictul din Ucraina și de poziția mai degrabă pro-rusă. E adevărat că, pâna la începerea ostilităților din Ucraina, a fost colaborator plătit al RT(după declarațiile sale). Ulterior începerii conflictului a continuat să ofere interviuri și să publice materiale în presa rusă. Neplătite, conform declarațiilor sale(bănuiesc că dacă ar fi mințit, detaliile ar fi ieșit la iveală). 

Ce s-a întâmplat? A fost izolat din punct de vedere profesional și social. Nu s-au luat măsuri de blocare a conturilor sale, dar presiunea continuă ajunge să te lovească. Și asta chiar dacă te poți întreține(înțeleg că doar din canalul său youtube avea venituri suficiente). Doar că inginerii sociali știu bine că nu poți rezista unei presiuni sociale constante. Motiv pentru care Glenn Diesen a cerut un an sabatic de la universitate(practică destul de frecventă în mediul universitar). Desigur, anul sabatic nu i-a fost oferit, văzându-se nevoit să demisioneze, și anunțând pe toată lumea că până la finalul acestui an se va muta din Norvegia. 

Chiar dacă, față de cazurile prezentate de Lucian acesta poate părea destul de „ușurel”, devine flagrant prin faptul că Norvegia este unul dintre „exportatorii de democrație”, influențând opinia publică din România prin intermediul fondurilor sale puse la dispoziția unor ONG-uri. Iată unul dintre motivele pentru care lichidarea mediatică violentă și anularea socială se practică pe scară în România. E o copie a ceea ce se întâmplă în Norvegia. 

Culmea, UE a ordonat CNA-ului campanii pentru „conștientizarea statutului democratic” și a așa-ziselor „valori europene”. Care valori, bre? Acelea prin care-i tai omului accesul la banii săi? Prin care nu-l mai lași să beneficieze de proprietățile sale și-i spui că are voie să-și plătească avocați, dar nu cu prea mulți bani. Cu alte cuvinte, îți dăm dreptul la avocați, dar de-ăia mai ieftini. 

Iată de ce are nevoie „democrația” europaenă de publicitate: pentru că, în realitate, nu există. La modul oficial, UE sau Norvegia nu se află în război cu Rusia. Nu e nicio stare de necesitate sau de război. Ceea ce înseamnă că n-ai absolut niciun drept să te apuci să ucizi pluralitatea ideilor.  OK, unii cred că Ucraina are dreptate, alții că rușii. Nu înțeleg care-o povestea. Faptul că tu, ca entitate, te-ai apucat să susții regimul de la Kiev, face parte din alt registru. În ciuda propagandei deșănțate care se face, cetățeanul european sau român nu a fost consultat în ceea ce privește ajutorul acordat Ucrainei. Dacă ar fi consultat, rezultatul ar fi dezastruos pentru cleptocrația statelor europene și a puterii transnaționale de la Bruxelles. Motiv pentru care se adoptă, pe sub masă, tot felul de pachete de ajutor. 

Și, în afara acestora, se fac  tot felul de provocări la adresa Rusiei care, în final, se pot lăsa cu declanșarea unui război. Unde, carne de tun ajunge tot bietul european de bază, care n-are nicio vină în toată afacerea asta mârșavă. 

Așadar, povestea pe care o spun abuzurile e una ceva mai simplă și deosebit de tranșantă: avem de-a face cu acțiuni absolut ilegale ale unei mafii transnaționale, care încalcă legile și dorințele legitime ale cetățenilor. Iar de bazat se bazează strict pe instituțiile cu pulan ale statelor componente. Care instituții, „uitând” legile care le reglementează activitatea, tocmai ce-au dat drumul, la liber, tiraniei. Pitiți-vă! Ascundeți-vă sub pat! Adoptați tradiționalul „mucles”. Dar nu uitați că voi urmați! Istoria ne spune limpede: după ce se termină cu ăia pe care-i știe toată lumea, teroarea se exercită asupra anonimilor, a celor simpli. 

Credeți că întâmplător la UM Digi au început un soi de „luptă împotriva dezinformării”? Aiurea! Demonii terorii absolute abia acum sunt pregătiți să intre în joc. Pentru democratură, desigur!

marți, 17 noiembrie 2026

Ce se va întâmpla la Shenzen?


Până în preziua întâlnirii trilaterale de Shenzen, fiecare parte și-a arătat mușchii. SUA a finalizat deplasarea celor trei portavioane în Golf și, din nou, are un limbaj dual în ceea ce privește fronturile sale actuale. 

duminică, 15 noiembrie 2026

Știri de la colhoz


Și-a fost nuntă la Oradia. Ce mai freamăt, ce mai distracțiune. Condiții de lux, ceva mai sus decât la Simonis. L-a rupt Bolojan, i-a arătat care-i mai tare! Ce-i drept, mireasa a fost ceva mai econoamă: rochia e evaluată pe la vreo 8000 EUR. Nu s-a dat în stambă cu ceva care să depășească zece mii. Probabil ordin de la tătuca. Dar, în rest, aceleași chestii pe care le-am văzut la „deplorabilii” de la PeSeDeu.

sâmbătă, 14 noiembrie 2026

Afacerea Nvidia - câteva precizări necesare

Sunt bombardat de o puzderie de clipuri făcute cu AI-ul despre situația amoroasă a lui Jensen Huang. Unele chiar amuzante. Imaginea care însoțește articolul de față este una preluată dintr-un astfel de clip. Mai e unul gen  Gangnam Style, care reproduce scena dansului din garaj, cu Musk îmbrăcat într-un costum verde. Cool! Meme-urile explodează, toată lumea râde, toată lumea se distrează. Dar Jensen Huang nu mai e. Și-a dat demisia. Asta după ce i s-a descoperit o a doua amantă, de data aceasta în companie. 

vineri, 13 noiembrie 2026

Yalta 2.0: de ce Rusia, SUA și China trebuie să convină asupra unor noi reguli pentru ordinea mondială


V-am tradus mai jos un articol recent de-al economistului Sergei Glaziev, preluat din cotidianul economic Vedomosti. Glaziev este una dintre eminențele cenușii reale ale Kremlinului și arhitectul al sistemului financiar-economic al Rusiei care s-a dovedit a fi rezilient în condiții considerate imposibile de oricine în perioada premergătoare conflictului din Ucraina. 

joi, 12 noiembrie 2026

Europa și economia ei


Hai să fim verzi, așa că vom începe din Franța. Ați auzit de „Proiectul Carbon”, mai precis „gigafabrica” de panouri solare de la Fos-sur-Mer(lângă Marsilia)? A fost considerat simbolul suveranității franceze în domeniul energiei verzi. Cu toate acestea, cred că nu știți povestea!

1.5 miliarde de euro investiție inițială, 45 de hectare dimensiunea facilității și o producție anuală de 10 milioane de panouri solare. Proiectul aducea 3000 de locuri de muncă directe, având un impact deosebit asupra zonei. Totul minunat. Doar că „simbolul” a murit înainte de ridicarea sediului. Chiar dacă se obținuseră autorizațiile de construcție, compania a anunțat brutal abandonul definitiv al proiectului. 

Cum e totuși posibil ca un astfel de proiect să se prăbușească într-un mod atât de banal, prin retragerea investitorilor? Totuși, Europa este „farul călăuzitor” în domeniul așa-ziselor „energii verzi”. Proiectul de la Fos-sur-Mer era coloana vertebrală a „decarbonizării” Hexagonului. De ce s-a prăbușit? 

Aparent a fost vorba de un vid legislativ care ar fi trebuit să oblige cumpărătorii de panouri fotovoltaice din UE să cumpere doar produse europene. Adică să blocheze orice import. Culmea, un astfel de act nu s-a dat din cauză că, în final, ar fi condus la ... oprirea adopției panourilor solare întrucât mai e un element care trebuie luat în calcul.

Un modul fotovoltaic produs în Europa costă cam 25,5-40 de cenți pe watt, în timp ce un panou similar livrat de China în Europa se vinde cu doar 8-12 cenți pe watt!!! E vorba de un preț de vânzare de trei-patru ori mai mic decât cel de producție în Europa. UE acuză China de subvenționare a producției ceea ce e absolut aberant întrucât nimeni pe lumea asta nu poate subvenționa un produs astfel încât să se vândă de trei-patru ori mai ieftin. E ilogic. Însă adevărul e dezarmant.

Ceea ce se petrece cu prețurile panourilor fotovoltaice chinezești este, într-adevăr dramatic. Da, chinezii au ajuns să vândă panourile solare sub prețul de producție. Doar că acesta este un efect nu al subvențiilor statului - care nu mai există și care oricum nu ar avea cum să susțină astfel de aberații - ci al hiperconcurenței. Fabricile de panouri solare din China s-au dezvoltat sub impulsul imobiliarelor în creștere. Când piața imobiliară de-acolo s-a prăbușit, producătorii s-au trezit cu o capacitate imensă de producție(care ar acoperi de două ori cererea mondială) și cu stocuri pe măsură. Motiv pentru care a început un război al prețurilor. Iar prețurile au scăzut sub cele de producție deoarece atunci când ai o astfel de situație lupți pentru cash-flow în speranța că celălalt se va sufoca primul, iar tu vei recupera după ce se va rarefia piața. 

Ce-avem aici? Vă spun eu, e vorba de ceva ce îi face să tremure pe occidentali. Nu, nu e subvenția guvernului chinez, nu-i o tactică mârșavă, ci are un nume inventat tot de Occident. Îi spune capitalism pur, concurență atroce, performanță, lupta pentru cota de piață. Ceea ce prin Occident nu prea mai întâlnești. 

Cu toate acestea, punând prețurile reale pe masă, vom constata că și dacă ar fi să se elimine pierderile chinezilor, prețul lor de vânzare ar crește pe la 12-14 cenți per watt, adică tot de două ori sub cel de producție din Europa. Iar aici problema e majoră. 

Energia fotovoltaică a fost descoperită în Germania, astfel încât țara e logic să-și asume un rol primar în această industrie. Astfel, SolarWorld era un nume. A căzut dramatic în 2017, când a intrat în insolvență. S-au găsit până la urmă niște investitori din Qatar care s-o salveze, dar în 2018 a intrat definitiv în faliment. Motivul? Model de business învechit și costuri fixe mari. 

Dar de Meyer Burger ați auzit? Inițial un producător de de echipamente și utilaje de înaltă precizie pentru industria solară(fabricau cele mai bune mașini de tăiat și procesat celule din lume), convertit la producător de celule solare deoarece piața de utilaje se mutase în Asia! În Europa au mizat pe panouri de înaltă performanță, dar când au văzut că situația e abruptă, au căutat salvarea în SUA. Aiurea! În iunie 2025, filiala din Germania a depus cererea de faliment, iar liniile de producție din SUA au fost oprite. 

E deja un leitmotiv. Toate aceste companii au încercat imposibilul: să facă producție competitivă de masă într-o regiune cu costuri ridicate(energia, birocrația și forța de muncă din Europa), concurând cu o piață hiper-competitivă și hiper-optimizată precum cea chineză. E imposibil, iar ceea ce v-am povestit până e doar cântecul de lebădă a ceea ce urmează(și pe care v-o tot povestesc de mult timp).

Industria auto e și ea una tot de masă. Iar faptul că producătorii iconici de automobile sunt situați în Europa poate părea până de curând o redută mult prea greu de cucerit. Aiurea! Dezintegrarea se vede deja la lumina zilei. Volkswagen s-a confruntat cu o înjumătățire a profitului, compania fiind nevoită să facă concedieri masive(100 000 de oameni). BMW și-a dus estimările pentru marja operațională din sectorul auto la niveluri infime, cuprinse între -0,5% și 0,5%. Mercedes-Benz s-a trezit că piața de lux din China - pe care o domina - a fost cucerită de producătorii locali, iar agențiile internaționale de rating au retrogradat perspectivele producătorului, subliniind că marjele operaționale și fluxurile de numerar s-au redus sever față de anii anteriori. E chin și jale.

În Franța, Stellantis a fost adusă aproape de faliment de un manager tembel, care-a tras strict pentru salariul său, ducând producătorul celor mai „emoționale”  mașini direct în gard. Supraviețuirea grupului vine din participația minoritară la Leapmotor, producător chinez care a și început să preia din fabricile Stellantis din Europa(de exemplu pe cea din Polonia).

Doar că BYD a vândut peste 23.000 de vehicule în Germania în 2025, ceea ce corespunde unei creșteri de șapte ori față de anul precedent, iar în noiembrie anul trecut, înmatriculările lunare în Germania au crescut cu 834% față de anul precedent. Mărcile chinezești reprezintă deja 11% din vânzările de mașini noi în întreaga Europă, iar în segmentul vehiculelor hibride plug-in, din trei vândute, una e chinezească. Iar aproape încă una e ori coreeană, ori japoneză. Cum e posibil așa ceva?

Să vă mai spun ceva, legat de bateriilșe care electrifică noile mașini. Bloomberg remarcă faptul că pentru aceeași baterie, cea chinezească costă cam 84 de dolari pe kWh, în timp ce cea europeană e cu 56% mai scumpă. Motivul nu-s subvențiile chinezești, așa cum arată cu degetul nulitățile de la Bruxelles, ci realitate că 70% din costul bateriilor vine din materii prime. Și-aici avem un exemplu clasic: peste 90% din rafinarea grafitului anodic global controlat de China. V-aș putea da și alte exemple, dar n-am avea nici spațiu și nici voi răbdare să le derulați până la capăt. 

Ce se întâmplă? Pe măsură ce Europa se centralizează devenind din ce în ce mai socialistă, nu mai ascultă vocile disperate de la bază care arată dezastrul în care ne cufundăm. La vârf, specialiștii în nimic știu perfect normele și normulițele care au ajuns să reglementeze inclusiv curbura bananei. Așa s-a ajuns la cea mai cretină construcție posibilă, în care prostia s-a cristalizat la vârf, condamnând baza la sărăcie. Cu o asemenea conducere nu e de mirare sărăcirea zilnică a cetățeanului european, scăderea constantă a nivelului de trai și îngroparea din ce în ce mai mult în cenușiu. 

Culmea, la nivel de statistici, totul e beton. De exemplu, statistic, un neamț trăiește mai bine acum decât în anii 90, doar că statistica nu spune toată povestea. De exemplu, comparând mașinile de spălat de azi cu cele de acum 30 de ani, acestea sunt de 3 ori mai ieftine, dar au o durată de viață de 6-7 ori mai mică. O mașină cumpărată în anii 80-90 funcționează acum fără probleme și fară vizite dese la service, în timp ce una de azi mai ai puțin și iei service-ul după tine. 

În epoca de dinainte de UE, în special în anii '70–'90, Germania avea un model clar: un singur venit mediu într-o familie permitea plata unei locuințe, creșterea a doi copii, o mașină fiabilă, concedii anuale și o bătrânețe liniștită.

Astăzi, chiar dacă pe hârtie germanul are acces la tehnologie infinit mai avansată, costurile fixe obligatorii și nesiguranța viitorului fac ca nivelul de trai real - înțeles ca liniște financiară și durabilitate - să fie puternic inferior celui din generația anterioară. Iar ceea ce vă spun aici nu e valabil doar pentru Germania, ci pentru toți membrii UE!

Chestiunea deranjantă e că ceea ce vedem acum am mai văzut-o acum 40 de ani în Estul Europei, înainte de 1989. Aceeași prăbușire, aceeași criză a energiei, a aprovizionării, dar, mai ales, aceeași lipsă de sens. Asta e Europa de azi. Cei care cred că se mai poate vindeca sunt copii. Europa e într-o cădere iremediabilă, iar noi, din păcate, nu ne vom trezi nici măcar atunci când vom ajunge pe fundul gropii. Priviți lumea așa cum e, nu cum vi se spune că e!

miercuri, 11 noiembrie 2026

AI de budoar


Există un mare scandal în SUA, legat de amantlâcul dintre Jensen Huang, șef al Nvidia, și Alice Huang, bănuită că ar fi un spion al Chinei, strecurat în așternuturile șefului celei mai importante companii pentru AI-ul american. OK, treaba e una de cancan, dar media occidentală i-a dat o valoare atât de mare încât a reușit prăbușirea acțiunilor Nvidia la bursă. Iată de ce am decis ca azi să vă prezint povestea reală, așa cum rezultă din ceea ce există concret la ora actuală, nu poveștile de budoar răspândite de niște securiști americani proști.