Pentru început voi spune că „strategia fetei frumoase” este una dintre strategiile utilizate tradițional de spionajul chinez. Și e atât de eficientă încât e aplicată la scară mare inclusiv de către firmele chinezești. De aceea, dacă mergi să faci afaceri acolo, trebuie să ai grijă. Chinezoaicele sunt femei ambițioase, ultra-orientate către rezultat, astfel încât „dau tot din ele” atunci când trebuie să rezolve ceva.
Să trecem acum la afacerea noastră. Alice Huang(nume chinezesc Huang Le 黄乐) este o fostă jurnalistă chineză, care apoi a trecut prin mediul bancar, în final ajungând la conducerea firmei singaporeze 7Road International(subsidiara unei firme chinezești de jocuri). Are în jur de 42 de ani și este căsătorită cu omul de afaceri Kang Wei, care a fost supus în mai multe rânduri în China unor investigații legate de activitățile sale.
După ce a devenit Managing Director al 7Road, Alice Huang a redenumit-o în Megaspeed și i-a schimbat domeniul de activitate, orientând-o spre centre de date AI. Compania și-a clădit o infrastructură solidă de GPU și AI Cloud în Singapore și Malaezia, închiriind putere de calcul de înaltă performanță necesară antrenării modelelor AI. A devenit partener Nvidia în regiunea Asia-Pacific, oferind clienților săi acces la servere și sisteme GPU avansate precum Nvidia HGX H100, GB200 NVL72 și infrastructuri gestionate prin Kubernetes.
Ca efect al schimbării activității prin reorientarea către AI, Megaspeed a înregistrat o creștere explozivă într-un timp extrem de scurt. În 2024 a crescut de la zero venituri la 294 milioane de dolari și active totale de 3 miliarde!
V-am spus povestea ca să înțelegeți că Megaspeed nu e vreo covergă din fundul curții, ci o companie cât se poate de reală. Și-acum să trecem la povestea de amor. Aceasta a izbucnit în presă, cu litere de-o șchioapă, făcând deliciul tuturor prostovanilor care înghit asemenea povești. E drept că Alice Huang e foarte frumoasă, dar, ținând cont de vârsta ei, îmi pare mai degrabă una dintre acele povești de iubire interzisă, consumate intens și rapid. Un călcat strâmb din partea ambilor care, aflați la o anumită vârstă și cu stres cât cuprinde pe cap, au făcut un pas lateral de evadare. Tefeleii ar trebui să știe mai bine!
Nu vă imaginați că Jensen Huang trăia cu Alice Huang(numele de familie coincid absolut întâmplător). El trăiește și lucrează zi de zi în Santa Clara, California, iar ea în Singapore. Întâlnirile cunoscute dintre cei doi au avut loc în 2024, la un eveniment din Taipei și în 2025, tot acolo. Posibil să fi fost și alte întâlniri, însă câte ar putea fi? Și, mai ales, cât l-ar fi putut „scurge de informații” chinezoaica?
Sunt chestiuni absolut ilogice în toată această afacere. De ce ar fi dat chinezii atacul la nivelul lui Jensen Huang cu una care e la mii de kilometri distanță, în condițiile în care mult mai logic era să-i bage în așternut o chinezoaică din mediul lui? De asemenea, trebuie înțeles că Jensen Huang e CEO-ul, nu proiectacntul plăcilor Nvidia, deci nu ai ce mari secrete tehnologice să scurgi de la el. Mai degrabă poți afla secrete comerciale, strategii de vânzare, dar acestea sunt inutile Chinei.
Și de-aici vine bănuiala mea că întreaga afacere este una de securiști americani proști. Țărănușii de peste Ocean acuză cu emfază că prin această afacere China a beneficiat ilegal de tehnologie americană, folosind Megaspeed ca proxy pentru importurile de GPU-uri Nvidia. E adevărat? Evident că nu! În ciuda amantlâcurilor șefului(care oricum nu erau cunoscute de către angajați), Nvidia e o corporație, iar activitățile se desfășoară după norme și proceduri. Procesele de KYC și de control al exporturilor sunt stricte, în conformitate cu legislația americană, care este pusă în practică la liniuță în companie. N-ai cum altfel într-o companie publică!
Megaspeed a fost investigată în mai multe rânduri de Nvidia din cauza profilului său de risc(acționariat chinez). Și ce să vezi? Surpriză! Toate GPU-urile sunt la locul lor. Niciunul plecat către China. Acum însă, constatând că acuzațiile sunt absolut penibile, au dat-o într-o altă „teorie a conspirației”, cum că Megaspeed închiria servicii către companii chineze, prin încălcarea restricțiilor. Din nou, o acuză la care nu s-au furnizat dovezi. La fel de penibilă precum acuzele securiștilor de-aici împotriva lui Georgescu.
În fapt, din toată afacerea de mega-spionaj nu rămâne decât un fum penibil și impresia americanilor că ar fi buricul pământului. Ca să înțelegeți care-i treaba, ne vom întoarce puțin în timp, la momentul la care Jensen Huang a cerut Administrației Trump să deblocheze livrările de acceleratoare grafice către China. Motivul? Chip-urile Ascend ale Huawei, care au evoluat rapid și care, în acest moment, oferă putere de calcul similară. E drept, cu un consum mai mare de energie. Șeful de la Nvidia a intuit corect faptul că sancțiunile nu merg în direcția dorită și că, în loc să încetinească industria AI chineză, accelerează dezvoltarea hardware a țării în defavoarea companiei Nvidia. Dacă nu ar fi existat sancțiunile, Nvidia ar fi putut să se joace cu prețurile și ar fi putut menține subdezvoltarea tehnologică doar prin strategii comerciale.
În acel moment, Trump a dat OK-ul pentru chip-urile H200, inferioare tehnologic. A făcut-o în stilul său bombastic, impunând „Suprataxa Trump”, de 25% din fiecare componentă vândută către China. Doar că, surpriză! După o investigație, autoritățile de specialitate din China au declarat că chip-urile H200 pe care Nvidia intenționează să le vândă sunt suspecte de a conține backdoor-uri. Astfel, în ciuda „dezghețului”, China nu a cumpărat mare lucru.
Ca idee, imediat după dezgheț, Nvidia a trimis către Hong Kong un stoc masiv de 600 000 de chip-uri. Dintre acestea s-au vândut în China doar câteva mii, achiziții făcute mai mult de entuziaști individuali și nu de către centrele de date. Asta-i realitatea!
Și-abia acum înțelegem întregul tablou, anume eșecul sforăitor al SUA în confruntarea cu China. Oricât de multă publicitate ar pompa companiile americane, realitatea e una dură: modelele AI chinezești sunt în linie cu cele americane, dar mult mai optimizate. Industria AI chineză e una corect evaluată, la doar de două ori pierderile Anthropic. Și asta spune multe!
Partea cea mai deranjantă o să vină în scurt timp, prin spargerea de către China a monopolului litografic. Dezvoltându-și propria industrie litografică, China urmează să cucerească și ultima redută a siliciului, devenind auto-suficientă. Iar chestiunea e cu atât mai relevantă cu cât litograful este apogeul absolut al ingineriei umane din toate timpurile. Să o rezolvi prin propriile forțe înseamnă ceva enorm.
Fiecare succes al Chinei se constituie într-o lovitură de baros împotriva celor care îi impun sancțiuni. Așa cum am arătat încă de când au fost impuse, toate sancținile s-au dovedit a fi eșecuri în lanț. O stupiditate absolută, mânată de iluzia AGI. SUA a crezut că prin șuntarea Chinei va ajunge prima la AGI. Așa cum Hitler credea că inginerii săi vor dezvolta „arma ultimă” cu care va înfrânge dușmanii. Singura deosebire e că acum executivii tech americani au învățat că din vânzarea unor astfel de iluzii își pot rotunji buzunarele.
Însă realitatea e neiertătoare. În SUA AI-ul a fost înfrânt în alegeri, în timp ce-n China cunoaște o adopție masivă. Și-abia de-aici vor urma eșecurile în lanț. Tehnologia ne învață un lucru: nu poate fi cenzurată. Iar atunci când te încăpățânezi s-o faci, ajungi să te confrunți cu consecințe mult mai mari decât cele pe care le credeai inițial. Asta se întâmplă acum cu SUA.
Culmea, țara a ajuns atacată din interior. Complexul militaro-industrial știe că subiectul China vinde bine, astfel încât creează tot felul de urgențe care se finalizează cu bani grămadă. Marii mahări din tech au mirosit și ei asta, astfel încât inventează tot soiul de „atacuri” sau „probleme” cauzate de China. Mai țineți minte „problema distilării modelelor AI”? S-a făcut atâta tevatură pentru o chestiune care era cât se poate de normală, astfel încât idioții au ajuns să creadă că dezvoltarea AI-ului chinez s-a făcut pe distilare, ceea ce e absolut fals.
Revenind la Jensen Huang, atât vă mai spun: omul e o victimă a acestei „conspirații a prostiei”. Securiștii incompetenți ai SUA, după ce-au inventat amestecul rusesc în alegerile americane, acum inventează infiltrări chinezești blocate, care vând mai bine. Și, cu fiecare astfel de pseudo-infiltrare, mai zboară câte o așchie din SUA. V-ați întrebat ce se va întâmpla dacă Jensen Huang va fi zburat din la board-ul Nvidia? E totuși omul care a avut viziunea și care a construit tot colosul care acum alimentează cu plăci grafice și tehnologie AI întreaga lume.
Aiurea, nimic nu mai contează în lumea fripturiștilor! O poveste de amor vinde bine „conspirația chineză”, astfel încât și dacă se prăbușește un colos precum Nvidia, nu-i mare lucru pentru nesătuii din SUA. Și uite-așa, în timp ce un securist prost din CIA își freacă mâinile pentru că a dirijat niște zeci de miliarde către stăpânii săi, mai cade câte-o redută. Iar în final toți vor înjura ticăloșia Chinei. Care n-are nicio altă vină în afara celei de a fi fost mai deșteaptă și mai hotărâtă. Priviți lumea așa cum e, nu cum v-o arată propaganda!
P.S. Eu zic că sunt direcții noi care pot fi investigate, prostovanilor:
- Jolin Zhu, o femeie de afaceri originară din China, este căsătorită cu Larry Ellison care e cofondator și președinte Oracle;
- Angela Meng, fostă jurnalistă financiară și investitoare născută la Beijing este soția lui Brian Armstrong, CEO al Coinbase;
- Priscilla Chan este soția lui Mark Zuckerberg, CEO-ul Meta. Într-adevăr, nu e născută în China, dar provine dintr-o familie de refugiați chinezi;
- Wendi Deng, antreprenoare născută în Jinan, China a fost căsătorită cu magnatul media Rupert Murdoch, între 1999 și 2013.
