Ce înseamnă de fapt că Rusia mută nucleare în Belarus?

Când SUA a anunţat că urmează să instaleze şi alte rachete în Europa, nimeni n-a avut nimic de spus. Acum, când Putin anunţă că pune rachete nucleare în Belarus, s-au declanţat stihiile. SUA convoacă inclusiv Consiliul de Securitate al ONU. E o acţiune inutilă, o ştie toată lumea. Rusia are drept de veto, astfel încât orice ar propune SUA, va fi refuzată de Rusia. Deci de ce o asemenea agitaţie?

Mai mult, spre deosebire de ţările europene care n-au în comun cu SUA decât statutul lor de ţări aflate sub ocupaţie, Belarusul e practic parte din Rusia, împărtăşind istoria comună, astfel încât mutarea unor rachete nucleare ruseşti acolo chiar nu e vreo surpriză. Atunci?

De fapt situaţia s-a inflamat deoarece treaba nu are de-a face cu Belarusul. Prin comunicatul lui Putin de fapt se dă un şah foarte radical SUA. Într-adevăr, nu supără pe nimeni că nişte rachete s-ar afla în Belarus. Aşa cum stau în Rusia, absolut la fel stau şi-n Belarus, deci nu-i nicio problemă. Adevăratul element care supără este „mutarea” sau, mai bine spus „transferarea”. 

Putin nu face o mişcare prostească. Şahul pe care-l dă e radical deoarece transmite mesajul că, aşa cum americanii transferă arme peste graniţă, la fel de bine poate transfera şi el. Păi unde ar putea transfera Putin un astfel de arsenal? Hai să ne gândim: ce-aţi zice de Iran? Dar de Coreea de Nord? Dar de Venezuela? Ups, acum veniţi de-acasă. În fapt „episodul Belarus” n-are de-a face decât cu arătatul unei pisici negre Americii. O pisică pe care-au luat-o drept în freză. Se isterizează aşa cum ştiu ei mai bine, dar au înţeles perfect că următorul transfer nu va fi la fel de comod ca acesta.

Trăim vremuri cu adevărat interesante!

Este „mişcarea verde” ultima minciună a Occidentului?

Aud despre un raport care circulă prin zona rusă şi nu numai, dar pe care încă n-am pus mâna Este vorba despre adevărata misiune a „religiei eco” promovată la nivelul organizaţiilor globaliste ale „Occidentului Colectiv”. Am discutat aseară câteva ore despre acest raport cu o persoană interesantă şi vă voi povesti în continuare principalele elemente ale discuţiei. Cu toate că nu am documentul, discuţia mi s-a părut extrem de interesantă deoarece auce o perspectivă extrem de nouă asupra a ceea ce se îtâmplă acum în lume. 

Weekendul german

Aşa cum anunţam pe conturile mele de socializare(Twitter, Telegram şi Facebook), actualul weekend este unu german. În timp ce nulitatea Scholz dă declaraţii că „banca e solidă”, meseriaşii din spate ştiu mai bine cum stă situaţia şi organizează întâlniri fără sfârşit. De exemplu, în SUA, Janet Yellen a convocat brusc o întâlnire neprogramată a FSOC(Consiliul de Supraveghere a Stabilităţii Financiare). 

Se prăbuşeşte lumea woke?

Disney are rezultate catastrofale. Serviciul său de streaming pierde utilizatori într-un ritm demenţial(2.4 milioane doar în februarie!). Marile filme pe care se pregăteşte să le lanseze urmează să aibă rezultate dezastruoase din cauza ideologiei de gen promovate pe faţă. Filmele de prezentare pentru Mica Sirenă şi Peter Pan, îmbibate de ideologie de gen, au primit critici atât de mari încât se aşteaptă ca producţiile finale să fie dezastruoase din punct de vedere al încasărilor. Lumea pare să se fi speriat de imbecilitatea de a le introduce copiilor idei cretine în cap, astfel încât se protejează de toxica companie. 

Revenirea stalinismului mediatic

„Demascarea” mea a început cu nişte nulităţi universitare de prin târgul Ieşilor, care s-a apucat să inventarieze „grupurile proruse”, într-o tentativă de a beli „dujmanii(sic) poporului”. Chestia e simplă, o ştim de mult. Paraziţii care se bat să găsească surse de supravieţuire, dau iama prin ceea ce se numeşte „societatea civică”, acea încrengătură de inutili care sunt gata să se pună pavăză pentru orice aberaţie, de la „pericolul sforăitului în public” până la „securitatea alimentară a organismelor monocelulare de pe Marte”. Uite-aşa univelsitarii din Ieşi s-au trezit c-o pun şi ei de una mică prin publicarea unei aberaţii de la A la Z despre războiul din Ucraina. Naiba ştie care faţă a lui Soros i-o fi sponsorizat sau ce alt vierme or fi găsit pentru „finanţarea” măreţei lucrări în care se repetă până la exasperare şabloanele propagandei UE/NATO. Într-un final apoteotic, editura a retras mizeria de pe piaţă întrucât s-a trezit asaltată de ameninţări cu târâtul prin instanţe.

Povestea este însă mai adâncă, dar până atunci să vă spun ce-a mai păţit subsemnatul. La mine s-a continuat cu o păsărică. Evident că toate problemele trebuie să pornească de undeva, iar păsăricile sunt cauza iremediabilă a acestora. Mă trezesc într-o bună zi cu un mail pe care vi-l reproduc mai jos, având grijă să maschez informaţiile esenţiale despre coteţul aruncat în faţă deoarece nu vreau să-i fac publicitate. Să citim, aşadar:

Stimate domnule Diaconu,

C***.ro este o platformă media independentă din România și face parte din rețeaua internațională de jurnalism de investigație Organized Crime and Corruption Reporting Project (OCCRP). 

Vom publica un articol cu informații de interes public și avem nevoie de ajutorul dumneavoastră pentru a clarifica unele aspecte. 

Vă transmitem câteva întrebări mai jos și sperăm că veți fi de acord să ne răspundeți la ele. Avem nevoie de răspunsul dumneavoastră până cel târziu la 15 martie 2023.

Publicați în articolele semnate de dvs sau pe rețelele de socializare dezinformări sau informații neverificate? Dacă da, de ce? Care este comentariul dumneavoastră?

Primiți finanțare sau sprijin din partea autorităților ruse sau din partea unor cetățeni ruși?

Sunteți promovat de site-uri din România care publică dezinformări în general. Cum comentați?

C***.ro nu vă acordă dreptul de a comunica neoficial cu organizația noastră. Indiferent de modul în care o etichetați, toată corespondența cu dumneavoastră va fi considerată on the record și, prin urmare, publică. C***.ro își rezervă dreptul de a utiliza integral sau parțial răspunsul dvs. și de a-l distribui către orice altă parte sau părți, după cum consideră adecvat.

Vă mulțumesc, 

Iulia S.

Reporter c***.ro

Prima dată m-am frecat la ochi nevenindu-mi să-mi cred ochilor. Frăţioare, e jurnalist de investigaţie, am făcut pe mine de frică! Mă rog, când eram eu mai tânăr, jurnalist de investigaţie era ăla care avea puterea să se strecoare, care avea o groază de conexiuni şi care, de ce să n-o spunem, era şi cam agăţat de vreun serviciu că la câţi bani iei din gazetărie n-ai fonduri nici să treci strada.  Ca să nu mai vorbim că prin unele restaurante prin care mai trebuie să umbli, un pârlit fără agaţament nu e primit nici pe postul de curăţător de cartofi. Acum se pare că au ajuns jurnalişti de investigaţie ăia care stăteau pe scările DNA-ului întrebându-i pe cei chemaţi la Gestapo „De ce aţi furat din avuţia poporului?”. Cunoaşteţi tiparul. Cum naiba să-l întrebi pe unul pe care-l bănuieşti c-ar lucra pentru Putin dacă „primeşte finanţare din partea autorităţilor ruse”? Ce-ai vrea să-ţi răspundă? „Da, păsărică, primesc 17 000 de ruble pe lună plus primă de performanţă şi concediu plătit de două săptămâni în Crimeea”. Dar la ce să te aştepţi? Pisi e una care şi-a pus la fotografia de profil o poză eu ea şi cu bărbată-su, de la nuntă. Iar profesional, păsărica noastră face teribile investigaţii prin Teleorman, numărând şcolile cu WC-uri în curte şi primarii care trag şi ei „pe laterală”, dar sunt atât de proşti încât o fac atât de ascuns încât şi câinii de pe marginea şanţului văd. Mă rog, să mergem mai departe. 

Cei care au cât de cât ochi să vadă au făcut imediat legătura: Organized Crime and Corruption Reporting Project, organizaţia la care a aderat site-ul păsăricii, este o cocină propagandistică susţinută, între alţii, de Soros şi USAID. Pisi care mi-a scris a fondat site-ul de doi bani - numit pompos „startup media” - împrenă cu mai mulţi dubioşi între care se remarcă Stephen McGrath, ceva coadă de topor de-a AP la noi, oricum un marginal care stă şi el pe la periferiile imperiului halind firimiturile care cad de la masa bogaţilor. Probabil platforma e una construită ca să mai tragă „una de-un dolar” de la sponsor. Motiv pentru care i-am răspuns prompt, având grijă să schimb numele expeditorului din al meu în Stepan T. Mailul îl aveţi mai jos:

Evident, când am scris Stepan T., m-am gândit la Stepan Trofimovici, iar de livrat i-am livrat păsăricii exact ceea ce dorea să audă, adică rusul care pândeşte la colţ şi care se mai şi demască la „D”. Mă rog, până acum pare că n-a cuplat întrucât m-a lăsat în pace, preferând să-i bălăcărească pe Guşă, SRS, Adrian Severin, pe cei de la Active News, R3 Media şi alţii. Dar nu e timpul pierdut. După ce citeşte aici s-ar putea prinde că „rusul s-a demascat” şi-ar putea să-i dea înainte cu investigaţia.

Chestiunea pe care am aflat-o întinzându-mi antenele este însă mult mai adâncă. De fapt toată isteria listelor cu duşmani are un centru mult mai concret decât ni l-am imaginat iniţial. Cu toate că par „proiecte de menţinere a ciorbei calde”, în realitate e un păienjeniş care se face acum, după modelul DNA. Centrul de acţiune este situat, din nou, la Ambasada SUA, principala misiune a actualului ambasador fiind aceea de a ataca „vocile nealiniate”, în spectacole groteşti demne de anii 50.  Iată misiunea tovarăşei Kathleen Kavalec, aceea de a transforma România într-o zonă extrem de corectă politic, în care nici musca nu zbăngăne altceva în afara propagandei oficiale. Fix anii 50. 

De ce sunt scoşi ostaşii ăştia penibili la înaintare? Pentru că trebuie să se creeze impresia că „situaţia e groasă”, că ţara e plină de agenţi ruşi, plătiţi direct de Kremlin şi gata să strice AKM-ul eroului Mândruţă. Ăsta e primul pas. Următorul constă în operarea de modificări legislative, astfel încât să se poată intra la rupere în orice om care mai gândeşte liber. De fapt, primii paşi s-au făcut prin împingerea la înaintare a instrumentului stalinist numit CNA pentru cenzurarea tuturor vocilor care se exprimă liber pe internet. Atenţie! Printr-o modificare legislativă dubioasă şi extrem de neclară, CNA are pretenţia să cenzureze orice flux video, indiferent de modul de transmitere. Fapt absolut aberant întrucât nu ai nevoie de o licenţă de la ei, astfel încât nu-mi dau seama ce aplicabilitate pot avea amenzile lor. Dar asta mai puţin contează întruct se doreşte ca CNA-ul să aibă posibilitatea de a transmite direct către cei care hostează material video solicitările de ştergere. Vă daţi seama ce-ar însemna dacă acest organism imbecil ar căpăta şi aici putere de cenzură. Vă reamitesc că CNA a statutat că „posturile care au prezentat problemele credincioşilor ortodocşi români din Ucraina au făcut politică prorusă”. Vă daţi seama despre ce imbecili vorbim?

Exact ca-n anii 50, apostolii de azi ai democraţiei de rit woke au venit să ne pună pumnu-n gură. Puteţi lua în râs tentativa, dar vă spun că ei sunt aceiaşi care-au reuşit să distrugă elita politico-economică a acestei ţări prin intermediul DNA, aceiaşi care-au reuşit să pună la pământ cultura română prin controlul editurilor şi al publicaţiilor culturale, aceiaşi care-au reuşit să transforme educaţia într-o spălare pe creier absolut infectă. Le va reuşi această nouă întreprindere? Cu siguranţă. Nu râdeţi de ei că-s proşti întrucât nimic nu s-a schimbat de la Lăpuşneanul încoace: proşti, dar mulţi! 

Lumea lor începe să se dărâme. Noi ne vom mai trezi vreodată?

Şmecheria cu mandatul de arestare emis pe numele lui Putin a fost doar o porcăriuţă mediatică menită să pună presiune pe vizita lui Xi la Moscova. Credeau ei că dacă va exista un asemenea act, Xi va renunţa, eventual lăsându-l pe Putin cu fundu-n baltă, pentru ca apoi trompetele sparte ale propagandei să continue jocul deşănţat al dezinformării. Ei bine, n-a fost aşa. Declaraţia lui Xi referitoare la „dragul său prieten” a fost una excepţională pentru conducerea superioară a Rusiei. Asta în timp ce la Washington oficialii făceau spume la gură. 

Frontul monetar

Weekend-urile sunt ore de lucru full time pentru bancherii internaţionali intraţi în panică din cauza fundamentelor din ce în ce mai anemice. Weekend-ul care tocmai a trecut a fost „dedicat” Elveţiei, unde dramoleta Credit Suisse risca să bubuie urât. De aceea s-au căutat metodele cele mai potrivite pentru a ajuta entitatea aflată cu un picior în groapă. Metoda găsită, cu toate că e clasică, e cât se poate de interesantă.