miercuri, 21 august 2019

Puţină istorie reală cu un personaj care stă la pândă

Pentru că tot mă fac retardaţii prorus, prochinez, comunist, stalinist sau mai ştiu eu ce, astăzi vă voi spune o poveste aproape în acelaşi mod în care mi-a spus-o un spion de-al licuriciului. Un individ tras pe dreapta de sistem, care se încăpăţânează ca de vreo trei-patru decenii să le transmită retardaţilor din conducerea SUA semnale de alarmă şi previziuni care, ce să vezi?, chiar se îndeplinesc exact aşa cum le-a transmis.

Povestea începe în anii 70, atunci când în SUA preşedinte era Nixon. China era în apogeul crâncenei perioade a leadership-ului lui Mao, cel care, prin introducerea „Revoluţiei culturale” reuşise efectiv să aducă ţara într-o negură aproape fără ieşire. Cu profesorii înfundând puşcăriile, cu arderile permanente de cărţi „pentru a se şterge trecutul”, cu toate heirupismele sale, Mao reuşise să ducă ţara într-o fundătură. Fără un sistem articulat, fără o fundaţie culturală, China ajunsese o formă fără fond, mişcându-se haotic.

Mao a fost un paradox în sine. Pe de o parte cocheta cu literatura şi filosofia, pe de altă parte distrugea ca un barbar orice formă de cultură. El se face vinovat pentru moartea a peste 30 de milioane de chinezi, însă tot în dreptul său se poate pune teribila creştere a demografiei Chinei care-a ajuns să-şi dubleze populaţia în perioada mandatului său(de la aprox. 500 milioane la aproape un miliard). De asemenea, a reuşit să combată foametea, aducând întreaga populaţie la un nivel de sărăcie care, totuşi, nu ducea către lipsuri grave alimentare.

Peste Ocean, o mână de jeguri grupate în Şcoala de la Frankfurt şi Tavistock Institute, puneau la punct acelaşi proiect al lui Mao, doar că în cadrul societăţii libere. În timp ce Mao avea toate pârghiile pentru a-şi pune proiectul pe tapet în viteza în care dorea, în SUA şi Europe de Vest(prin mimetism indus) se proiecta cucerirea societăţii prin tactici soft, cu uşurelul. Rând pe rând, redutele valorilor societăţii sunt distruse şi izbucneşte aşa-numita revoluţie culturală. V-a plăcut mişcarea „Flower power” a anilor 60-70? Ea era rezultanta planului dement pus la cale de jigodii patentate precum Adorno, Horkheimer, Marcuse, Löwenthal, Habermas, Fromm sau, de partea cealaltă a Canalului Mânecii pe Bertrand Russell, Kurt Lewin, John Rawlings Rees s.a.m.d. Gaşca de golani marxişti, având suportul deplin al statului subteran american, a reuşit ca în zece ani să declanşeze mişcarea contraculturală. Beatles, Rolling Stones şi toată pleiada rock, consumând droguri clasice sau recent-descoperitele substanţe artificiale, au reuşit să declanşeze cea mai iraţională revoluţie din istoria Occidentului. Zece ani mai târziu, foştii „revoluţionari” care păruseră liniştiţi de forţele poliţieneşti, invadau oficial birourile de politicieni, catedrele din învăţământ şi toate instituţiile statului. Schimbarea generaţiilor echivala cu pătrunderea virusului contraculturii în zona oficială.

Mai ţineţi minte ce-a făcut Nixon în anii 70? Să nu-mi spuneţi că Watergate, că nu vă mai las să mă citiţi! E vorba de ceva mult mai crâncen, denumit „Nixon shock”, adică o serie de măsuri economice fără precedent. Printre care şi ştergerea la fund cu sistemul Bretton Woods. Întrucât SUA era cam în rahat, Nixon a bătut ultimul cui în coşciugul finanţelor mondiale prin renunţarea la etalonul-aur şi introducerea fanteziei numite „acoperirea cu forţa economică”.

Diferenţa dintre SUA şi China era aceea că, în timp ce-n anii 70 chinezii se aflau la capătul puterii, conştientizând că s-au dus în bot, americanii abia începeau să pună programatic în acţiune elementele din „biblia” mişcărilor de stradă ale anilor 60, anume cărţulia roşie a lui Mao. O altă diferenţă era aceea că, în timp ce Mao pusese totul deodată în aplicare, Occidentul a pus cu linguriţa, iar acolo unde scârţâia treaba a căutat justificări şi a creionat teorii care să susţină „ştiinţific” aberaţia care se punea la cale. În timp ce chinezii căutau o cale de ieşire, americanii căutau o cale de intrare. Aşa a apărut marea înţelegere a anilor 80, cea cu deschiderea Chinei. De ce se deschidea China? Pentru că se atinsese din partea vestului un punct de inflexiune şi atât chinezii cât şi americanii vorbeau aceeaşi limbă, utilizau aceleaşi şabloane. Chinezii, repet, căutau o ieşire, iar americanii o intrare în utopie. Aşa s-a făcut transferul tehnologic către China prin „externalizare” şi aşa a ajuns China o mare putere economică. Şi aşa China a reuşit să ridice teribil standardele de viaţă, în ciuda PIB-ului încă mic per capita, în timp ce SUA, cu un PIB uriaş pe cap de locuitor a reuşit să-şi scadă standardele.

Care-i viitorul? Aşa cum v-am spus în episodul trecut, SUA e în groapă, cu grave disfuncţionalităţi ale sistemelor care într-o societate normală funcţionează aproape axiomatic. China e pe val, ridicându-se continuu. SUA, în continuare merge în utopie, duce mai departe teoriile ticăloşilor de la Frankfurt sau pe-ale celor de la Tavistock. Chia a trecut de mult prin toate aceste utopii şi pare a-şi fi dezvoltat anticorpii(sau deja s-a obişnuit cu ele) astfel încât creşte în ciuda acestora, dar tot sugându-şi sângele necesar vieţii de la Vest.

Cam asta e pe scurt istoria de după Al Doilea Război Mondial. Şi cam aşa arată viitorul în care o mare putere se prăbuşeşte(SUA), iar o altă putere(China) probabil va sucomba în urma acestei prăbuşiri. Şi cine credeţi voi că pândeşte de după colţ?

luni, 19 august 2019

Ecologism cu verdele de la dolar

Suntem în faţa unei crize majore, cu profunde implicaţii în absolut orice domeniu. De la săpătorii de şanţuri care, probabil, nu vor mai avea ce să sape şi până la „marii maeştri” ai sistemului care-şi văd pământul fugind de sub picioare, absolut toţi sunt ameninţaţi de criza care vine. Spun asta nu pentru a epata, ci pentru a vă atrage atenţia că găuroiul e atât de mare încât nici şeful lor suprem, cu toate legiunile sale lăsate libere, nu mai poate face mare lucru.

luni, 12 august 2019

Fantasmele imobiliare şi iluzia banului infinit

Jyske Bank din Danemarca(a treia bancă din sistem) oferă credite ipotecare pe zece ani cu o dobândă de -0.5% p.a. Da, aţi citit bine şi nu e nicio greşeală! Banca respectivă te plăteşte ca să te împrumuţi, iar la sfârşitul perioadei suma plătită este inferioară sumei primite iniţial.

Oficialii băncii spun că acel minus din faţa dobânzii ar fi cârligul prin intermediul căruia ar vrea să prindă clienţii, iar în final şi-ar recupera banii din comisioanele pe care ar urma să le plătească acei clienţi. Un alt fel de-a da vrabia din mână pe cioara de pe gard. Chiar şi-n aceste condiţii e cel puţin imoral - din punct de vedere strict capitalist - să oferi dobânzi negative. Aruncă în aer orice teorie. Dar să nu ne aventurăm aiurea!

joi, 8 august 2019

Revoluţia proştilor eroici

Am „senzorii” mei destul de bine implementaţi în societate pentru a observa că masa de prostovani a fost re-radicalizată. Dacă anul trecut era Dragnea, anul ăsta nu e nimeni, dar asta nu-i o problemă pentru a radicaliza masa ineptă. Ştiu, pentru un om cu un minim simţ al realităţii, a te radicaliza „la comandă” e un nonsens. Nu însă şi pentru dobitoacele de laborator care-şi toacă minţile precare sclavagind pe la te miri cine şi având impresia că răstoarnă planeta cu deşteptăciunea lor.

marți, 6 august 2019

Noua veche fentă sau cum se instrumentează revoluţia proştilor

Primesc până la 100 de cereri de prietenie pe zi. Dau de curiozitate pe unele şi constat că absolut toate sunt identice: două-trei pozuţe, o poză de profil abstractă şi-atât. Put de la o poştă a fake-account. La fel stau treburile şi cu comentariile/reacţiile la articolele mele. Mă trezesc cu câte o şarjă de câţiva comentaci care mă înjură şi-şi dau like unul celuilalt. Sau câte unul care se lipeşte ca râia şi se-apucă să comenteze fiecare articol din ultimele zece zile. Bagă câte-o injurie, strecoară câte-un invectiv pentru a rămâne acolo.

duminică, 4 august 2019

Caracal şi Deveselu


Se induce o fobie naţională prin „blocarea” întregii cazarme media pe subiectul criminalului din Caracal. Tuturor le e frică de prezumtivii pedofili care-ar putea apărea de niciunde, toţi oamenii discută despre criminali, crime s.a.m.d. Aş fi considerat-o o întâmplare dacă nu mi-ar fi rămas prin cotloanele memoriei amintiri fragmentate despre „blocări” similare ale media din diverse alte părţi ale lumii. Blocări care au indus o teamă bolnăvicioasă în societate, un sindrom care-i face pe oameni să se uite cu teamă la fiecare pas pe care-l fac, să-şi baricadeze copiii în spatele uşilor consolidate, mulţumind proniei că există consolele de jocuri şi nesfârşitele naraţiuni produse de social media.

sâmbătă, 3 august 2019

În cinci ani

În cinci ani banii tăi nu vor mai exista în formă fizică. TTotul va fi electronic, iar impozitele, taxele sau celelalte obligaţii se vor reţine la sursă aproape în totalitate. Vei vedea cum banii îţi tranzitează portofelul, dar îţi va fi imposibil să-i opreşti. Banii aceia pe care-i vei folosi nu vor fi banii ţării tale sau ai comunităţii tale, ci nişte creaţii absolut impersonale aparţinând unor entităţi abstracte cărora le vei plăti inclusiv taxa pentru utilizarea banului. Asta, în ciuda faptului că va exista o lege care îţi va interzice să foloseşti orice alt instrument pentru schimburile pe care le faci. Trocul va fi scos în afara legii, la fel ca orice alt schimb care nu are ca oglindă portofelul tău electronic.

Absolut tot ceea ce deţii îţi va fi înregistrat în acel portofel. Doar pe baza acelor date vei putea să-ţi asiguri bunurile şi absolut tot ceea ce nu se vede acolo nu va fi al tău.

În cinci ani cel care te va amenda pentru infracţiunile din trafic nu va fi poliţistul, ci propriul tău autoturism. Amenzile îţi vor fi afişate „live” în portofelul digital şi vei plăti pentru fiecare mică eroare din trafic. Vei avea în continuare dreptul de a contesta, dar nu vei câştiga niciodată deoarece nu vei avea temei de contestare. Şi, oricum, orice contestare nejustificată îţi va scădea ratingul, astfel încât te vei gândi de mai multe ori dacă are sens să începi o aventură juridică. Pentru a scăpa de haosul amenzilor şi de impozitele piperate vei avea posibilitatea să-ţi închiriezi serviciile unei maşini care se conduce singură. Asta însă nu te va scuti de riscul de a muri într-un accident generat de un comportament aberant al maşinii, un accident în care nu vei putea interveni.

În cinci ani portofelul tău va fi şi identitatea ta digitală, un stigmat de care nu vei mai avea cum să scapi. Te vei naşte cu un portofel, la fel cum acum, după naştere, ţi se alocă un CNP. Spre deosebire de actualul CNP, identitatea ta digitală va conţine absolut tot ceea ce faci, iar workeri AI vor decide ce-ai făcut bine şi ce nu pe baza unor norme vagi la care trebuie să te adaptezi. Vei avea surpriza să constaţi că, în ciuda faptului că n-ai încălcat nicio lege, la un moment dat workerii AI vor decide că undeva sau cândva în trecutul tău ai încălcat o regulă a prezentului şi, în consecinţă, scoringul tău va fi diminuat. 

În cinci ani se va generaliza justiţia automatizată. În loc de a te prezenta în faţa unui judecător, vei iniţia un proces din portofelul tău digital, iar de judecat te va judeca, cel puţin în primă instanţă, un program specializat dotat cu AI. Procesele vor fi aproape imposibil de escaladat la treapta superioară deoarece va fi unanim acceptat faptul că „maşina nu are cum să greşească”. Şi chiar dacă te vei adresa unei instanţe umane, aceasta va fi tributară ideii „general valabile” că e imposibil ca un program care e tobă de drept şi practică judiciară să dea greş.

În cinci ani atomizarea socială va atinge cote imposibil de imaginat la momentul actual. Inclusiv relaţiile intra-familiale - dacă va mai exista noţiunea de familie - vor fi intermediate de procese electronice şi cam fiecare om de pe Pământ va trăi în „lumea lui”. O cantitate enormă de timp se va petrece în realitatea virtuală care va deveni prima formă de interacţiune socială, intermediată de substanţe psihotrope care vor dezvolta dependenţa de mediul virtual.

În cinci ani vor apărea tehnologii de producere a copiilor care vor face ca procesul natural de naştere să devină o excepţie. Oricum, în aceste condiţii, serviciile publice de sănătate nu vor mai aloca fonduri pentru maternitate sau problemele generate de aceasta. Dacă vei vrea să ai un copil pe cale naturală va trebui să-ţi asumi acest risc. De la a treia generaţie de copii născuţi(produşi) artificial procesul va deveni ireversibil, iar naşterea naturală va fi imposibilă, astfel încât controlul populaţiei va deveni un fenomen legat de strategiile economice. Dacă vreţi să aprofundaţi procesul, citiţi „Minunata lume nouă”.

În cinci ani supravegherea în masă va fi atât de dezvoltată încât fiecare pas pe care-l faci va fi înregistrat pe cel puţin trei canale diferite. „Cerul” te va supraveghea la modul real deoarece tehnicile imagistice ale sateliţilor vor evolua astfel încât va fi detectată chiar şi o zgârietură care ţi-a apărut în plus faţă de ieri. Urmărirea din satelit a populaţiei - atât la nivel de masă cât şi la nivel de individ - va deveni atât de performantă încât va arunca în derizoriu actualele tehnologii bazate pe camere video montate la fiecare colţ de stradă sau pe urmărirea prin intermediul telefonului mobil. 

Probabil vă întrebaţi dacă, în asemenea condiţii, va mai exista necesitatea „marcării” numărului personal pe mâna dreaptă sau pe frunte. Da, veţi fi chip-aţi, iar asta nu se va face din cauză că tehnologia nu e suficient de matură pentru a vă identifica în orice condiţii, ci pentru a vă face conştienţi de urmărirea la care sunteţi supuşi. Şi, mai mult, pentru a vă face să vă simţiţi vinovaţi atunci când încercaţi să scăpaţi de „semn”. Oricum rezistenţa va fi inutilă deoarece canalele de identificare vor fi atât de dezvoltate şi redundante încât nu vei putea trece neobservat nici măcar „în confortul casei tale”.

Libertatea de mişcare va fi limitată şi controlată. Pentru orice deplasare va trebui să iei aprobare pe care-o vei primi(sau ţi se va refuza) prompt prin intermediul portofelului tău. Nu va mai exista puşcărie, ci ţi se va restrânge dreptul de mişcare. În cazul în care vei suferi o condamnare, pur şi simplu nu vei mai putea părăsi incinta casei tale.

Dreptul de mişcare va fi corelat cu scorul social. Spre exemplu, un scor social slab nu-ţi va mai permite să te bucuri de anumite destinaţii. Mai mult, în ciuda faptului că te afli în concediu, un anumit comportament te-ar putea trimite acasă fără drept de apel.

Cele enumerate mai sus sunt doar câteva elemente pe care le veţi simţi pe propria piele mai repede decât vă puteţi imagina. Pe baza acestora veţi putea „interpola” fiecare aspect al vieţii care vă aşteaptă. Pare înfricoşător? E abia începutul!