Ecuația Yemen

Foarte puțină lume înțelege ascensiunea fulminantă s rebelilor Houthi și, mai ales, motivul pentru care aceștia au ajuns să controleze realmente comerțul mondial prin intermediul Strâmtorii Bab el-Mandeb. Este pentru mulți de neînțeles cum o facțiune dintr-o țară atât de mică a ajuns să joace de la egal la egal cu marile puteri ale momentului. Doar privind harta și realizând dimensiunea Arabiei Saudite față de Yemen îți pui numeroase întrebări. Dacă te mai apuci să studiezi și cifrele economiilor din zonă totul devine absolut de neînțeles în condițiile în care, din punct de vedere practic, am putea spune că Yemenul nu are economie. 

Doar că astfel de analize superficiale sunt cele care conduc la interpretări greșite și erori strategice. Primul element și cel mai important de înțeles este structura populației. Statele Golfului pot ocupa zone întinse, dar care sunt aride, deșertice, improprii locuirii, astfel încât populația e grupată în anumite aglomerări care au apă și se pretează traiului. De aici ne vine cel mai surprinzător indicator.

Statele din jurul Golfului aliate Alianței Epstein au în total o populație de aproximativ 28 milioane de oameni. La o căutare brută vi se vor întoarce rezultate de peste două ori mai mari. Aceasta deoarece statele din Golf au un număr  extrem de mare de expați. Arabia Saudită are aproximativ 45% din populația sa formată din muncitori importați de prin Asia(India, Pakistan etc.). Arabia Saudită și Omanul sunt singurele state care au un număr de cetățeni mai mare decât cel de expați. În restul statelor Golfului, populația locală este una puternic minoritară. De ce iau în calcul strict cetățenii e simplu: într-un conflict doar pe ei te poți baza. Ați văzut cum s-a golit Dubaiul după începerea conflictului cu Iranul. 

Și-acum vine bomba. Știți ce populație are Yemenul? Aproximativ ... 43 milioane de oameni! Dintre aceștia, mai bine de 80% din populație sunt în tabăra rebelilor Houthi. Cam 5% sunt în afara conflictului sau în zone de proximitate, fără implicare în nicio tabără.  Restul de 15% din populație este controlată, prin intermediul unor entități tribale de Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Ca să fie treaba și mai interesantă, ar trebui să știți că cele două facțiuni susținute din afara țării nu acționează la fel, nu sunt prietene ci, din contră, se mai și ciocnesc între ele. 

Din nou, geografia e înșelătoare. Când vedem teritoriile controlate de Houthi, avem impresia că sunt minoritari geografic în Yemen. Doar că, în celelalte părți, zonele aride, deșertice, sunt întinse, astfel încât nu ai ce cuceri acolo. Mai mult, când apare un conflict și una dintre părți pierde, te trezești că suprafața deținută de partea care a câștigat se dublează sau triplează. De aceea, pentru a putea judeca corect, în acele zone trebuie să te raportezi mai degrabă la populație și la zonele propice locuirii. E drept că și largile zone deșertice oferă uneori resurse. Este cazul facțiunii controlate de Arabia Saudită(și, surpriză, recunoscută internațional! :) ) care este siuată în centrul și estul țării(guvernoratele Marib, Hadramout, Al-Mahra). Zona este preponderent deșertică, dar este crucială din punctul de vedere al resurselor minerale(petrol și gaze). Facțiunea controlată de Emiratele Arabe Unite este situată sudul și sud-vestul țării, având capitala interimară în orașul portuar strategic Aden. 

Să trecem acum la factorul geopolitic. După cum v-am spus, avem facțiunile controlate de Arabia Saudită și Emirate care luptă împotriva rebelilor Houthi. Rebelii Houthi, după cum bine se știe, sunt susținuți de Iran. Pare un conflict multi-național acolo, dar acesta trebuie înțeles, din nou, în context. 

Facțiunile controlate de Arabia Saudită și Emirate sunt de fapt controlate prin complicitatea liderilor tribali, mituiți de aceste state. De asemenea, pentru a câștiga și populația, cele două state plătesc salariile yemeniților care luptă împotriva rebelilor Houthi. Întrucât e vorba de condiții de război, cu blocaje economice evidente, aceste salarii au devenit, în realitate, unica sursă de supraviețuire a populațiilor de acolo. Mai mult, aceștia sunt plătiți să lupte în condițiile în care, din punctul lor de vedere, ar fi mulțumiți să fie lăsați pe teritoriul pe care-l ocupă și, eventual, să-l apere pe acesta. Facțiunea din sudul și sud-vestul țării, de exemplu, și-ar dori un statut de autonomie sau fondarea unui Yemen de Sud independent. Așadar, oamenii nu sunt interesați să lupte împotriva rebelilor Houthi sau să acumuleze alte teritorii. Aceasta duce la un atașament limitat față de sponsori, iar capitulările de tipul celei descrise în articolul pe care l-am pus ieri pe DDWall pot fi înțelese natural din acest punct de vedere. 

Cum e situația în tabăra rebelilor Houthi? Radical diferită! Iranul îi sprijină militar, le trimite tehnologie și know how, dar NU SE AMESTECĂ ÎN POLITICA LOR INTERNĂ. Iranul nu are treabă cu ceea ce vor să facă liderii, nu plătește solde și nu manipulează din punct de vedere financiar pentru a atrage simpatia liderilor. De aceea luptătorii din tabăra Houthi simt că au pentru ce lupta, anume pentru idealul lor de stat, care nu e manipulat de saudiți sau de cei din Emirate, care nu e sluga SUA sau a Israelului. Culmea, aceste idealuri au rezonanță inclusiv în celelalte tabere combatante din Yemen. 

Ca să fie treburile și mai complicate, în taberele susținute de Arabia Saudită și Emirate interesele sunt divergente în funcție de tribul de care aparține fiecare militar. Uneori sunt triburi adverse care sunt puse să lupte împreună și se ajunge la situații complicate, în care unii cedează artificial deoarece știu că astfel vor fi loviți dușmanii lor. 

Tot din punct de vedere ideologic, situația e critică în taberele adverse rebelilor Houthi. Soldații de-acolo sunt conștienți că ei sunt conduși, în realitate, de americani, care sunt responsabili - prin protejarea Israelului - de suferințele fraților lor din Gaza. 

Pentru a compensa problemele, atât Arabia Saudită cât și Emiratele, au derulat programe puternice de propagandă. Astfel, telefoanele combatanților sunt bombardate cu materiale propagandistice care să justifice lupta lor. La Houthi nu e cazul de propagandă. Luptătorii lor au un ideal, nu luptă pentru solda plătită de unii care manipulează de la distanță, ci pentru familiile lor și idealurile pe care le au. 

Și mai e un element surprinzător care este absolut esențial în înțelegerea succesului rebelilor Houthi: soldaților lor le este cu desăvârșire interzis accesul la telefonul mobil. Comunicațiile militare se fac exclusiv pe canalele consacrate, secrete și protejate. 

Ar mai trebui să știți că, date fiind condițiile de război regional, Iranul include în pachetul de ajutorare militară a rebelilor Houthi foarte mult know how. Acesta reprezintă peste 60–70% din valoarea strategică a pachetului militar trimis de Teheran și, în acest mod, Houthi s-au transformat dintr-o gherilă de munte într-o forță capabilă să asambleze rachete și drone pe plan local. 

Cu toate că nu există o industrie masivă(de tipul oțelăriilor, a componentelor industriale grele), rebelii Houthi au o capacitatea extraordinară de producție, asamblare și adaptare. Inginerii lor au fost pregătiți temeinic în Iran, astfel încât au o teribilă capacitate de a-și adapta tehnologiile la ceea ce găsesc disponibil. 

Și-abia acum putem trage linia pentru a face totalul. Yemenul nu este nici pe departe o „cantitate insignifiantă”, așa cum ai putea crede uitându-te pe hartă. De aceea nu e deloc surprinzător un raport de dată recentă al intelligence-ului american care spune că mercenarii saudiți sunt într-o situație mult mai proastă decât se raportase anterior. Din invadator, Riyadh-ul caută acum să încheie rapid o pace sau să ajungă la un armistițiu cu rebelii Houthi deoarece situația din teren este dezastruoasă. Și, dacă e să fim sinceri, vă garantez că nici sauditul de rând n-are niciun chef sau determinare sa lupte pentru demențelile lui Mohammed bin Salman.

În ceea ce privește articolul meu anterior, în care anunțam distrugerea conductei Est-Vest de către Houthi, rapoarte din această dimineață vorbesc despre posibilitatea unui atac din zona milițiilor irakiene aliniate Iranului. Asta pune o presiune extraordinară pe saudiți care riscă să piardă totul. 

La modul teoretic ar părea că principalul îngrijorat ar fi Israelul întrucât, iată, radicalii se tot apropie de granițele lor. N-aș spune și cred că acesta este și motivul pentru care MBS simte o transpirație rece pe șira spinării. Alianța militară de la Mecca este mult mai periculoasă pentru Israel și asta s-a văzut din bășicarea turcilor în Mediterana, unde deja au impresia că sunt stăpâni. De aceea, o distrugere a statalității saudite și transformarea sa într-o zonă fragmentată, fără o conducere stabilă, e mult mai în interesul Israelului, chiar dacă rebelii Houthi sau milițiile irakiene sunt dușmanii lor sinceri. 

Sper că, prin această prezentare, aveți acum datele necesare evaluării corecte a situației reale a forțelor din zonă. Și, mai mult, înțelegeți de ce americanii par a se uita în altă parte decât să se bage în ceea ce se întâmplă în Yemen. Situația pierderii conflictului cu Iranul e cumva explicabilă, dar dacă și-o iau pe coajă și de la yemeniți, atunci situația lor devine mai mult decât critică. 

Supape?

Citind articolele mele, atât de diferite de „firescul” predat la școală sau de ceea ce susține media oficială, unii mă întreabă dacă nu cumva aceste articole sunt „supape”. Teoria supapei tot eu am expus-o în premieră, pe vremea când lumea nu înțelegea prea bine ce se întâmplă în România și-n lume. Dar subiectul e unul util și cred că e cazul să dau inclusiv eu cărțile pe față. 

O istorie neromanțată a Italiei care reflectă direct spre noi

Ferdinando Imposimato nu are nevoie de introducere pentru cei care cunosc lupta statului italian împotriva mafiei și a grupurilor radicale din perioada anilor 60-90. Mă rog, narațiunea vândută drept istorie ne prezintă această luptă ca pe una total justificată. Asta în condițiile în care există numeroase fațete extrem de discutabile. Iată de ce îl aduc în discuție pe acest Ferdinando Imposimato, aproape necunoscut la nivelul publicului din România.

De la „unu' care se leagă de noi” la „echipa Dan Diaconu” și-acum la „AI-ul Dan Diaconu”

Vă vine su nu să credeți, au trecut 19 ani de când am început blogul. 19 ani! Mi se pare imens pentru o chestie căreia nu-i dădeam mai mult de câteva luni. A trecut atât de mult și-atât de repede.

O altă istorie falsificată

Azi vom vorbi despre ceva atât de ascuns încât efectiv pentru unii falsul istoric a devenit adevărul absolut. V-ați întrebat oare de ce budismul este singura religie acceptată de cei mai atei agitatori? De exemplu, în Grupul de la Frankfurt, budismul era considerată unica religie digerabilă, iar Daisetz Teitaro Suzuki devenise aproape un idol. Peste tot vei auzi despre budism că este „religia păcii”, permanent este prezentată într-o lumină pozitivă. Fără a intra într-o polemică religioasă, mă întreb totuși „de ce?”. Iar răspunsul e mai surprinzător decât ați putea crede. Pregătiți-vă să vă scoateți din minte unul dintre cele mai adânc implantate șabloane!

Să fie un om de afaceri! Sau să tragem la sorți.

N-ați prins șpilul! Vă cufundați în controversele momentului, dar esența se ascunde printre detalii. Și detaliile cele mai evidente sunt incompetența, prostia, imbecilitatea. Rădăcinile sunt adânci și-abia atunci când le înțelegi privești diferit realitatea.

Urmează!

„Fie ce-o fi, azi îmi iau jambon!” - și-a spus cu hotărâre. „N-am mai simțit gustul ăla de cel puțin un an. Nici nu mai știu cum arată. Ce naiba a ajuns viața asta?”. 

De fiecare dată când mergea la magazin avea această atitudine revoluționară. amintindu-și de mâncăruri și senzații care-i erau din ce în ce mai refuzate. Și uite-așa s-a trezit împingând la coș, prin fața rafturilor. A apucat două pachete cu jambon, salivând. Apoi s-a apucat să-și cumpere cele necesare: pâine, săpun și prafuri sintetice de mâncare. Înainte însă de ieșire și-a făcut calculul. „Hmm, astea două jamboane îmi adaugă 700 de credite, iar până la reset mai sunt 100 de zile. Fie ce-o fi, le iau!”. A mai făcut un pas și și-a amintit că în două zile e ziua copilului. Și i-a cerut pui. Care va adăuga 400 de credite. Deci nu-și permite jambonul. Apoi a calculat dacă ar putea să ia unul singur. Ar însemna, totuși 350 de credite. Dar ar rămâne în minus cu 50 de credite, ceea ce ar însemna că, pe final de an, va ajunge iar în fața Consiliului. Și, posibil, ca anul ăsta să-și ia o săptămână fără drepturi. Ce-o să facă atunci? Hai că ei pot sta fără să mănânce, dar copilul? Să rămână nemâncat? Bine că și-a dat seama acum!

A făcut stânga-mprejur pentru a duce la loc jamboanele. S-a grăbit puținel deoarece ai doar 30 de minute ca să pui marfa la loc. Altfel se consideră că sabotezi magazinul și-ți scad cinci puncte pe „social”. Pe care, ca să recuperezi, trebuie să dai cu mătura pe stradă zece zile la rând câte o oră. Jumătate de punct ora și se uită toți la tine ca la un criminal. A răsuflat cu ușurare când raftul cu jamboanele n-a făcut bip-bip, ceea ce ar fi echivalat cu o condamnare. S-a mai învârtit puțin și l-a văzut pe acela. 

Avea pantofi sport moi în picioare și a aruncat în coș, cu indiferență, jamboanele proaspăt puse la loc în galantar. „Jamboanele mele!” - gândi cu năduf, păstrându-și totuși zâmbetul metalic pe care trebuie să-l afișezi pentru a nu fi luat la ochi. „Ce-o fi ticălosul ăsta?” - gândi. „O fi gardian sau superior? Uite ce pantofi are în picioare. Și pantaloni din material subțire. Iar pe sub pufoaica aia are o vestă de piele???”. Se imagină sărindu-i la gât ticălosului și dându-l cu capul de pământ. Iar apoi să-i ia cum emfază jamboanele din coș, ca simbol al victoriei asupra nemernicului. Care-ar fi piedica? Ar trebui să-i dea cineva o lecție aici, în fața tuturor. „Cum, copilul meu mănâncă doar prafuri toată ziua și doar de ziua lui își permite pui, iar ticălosul ăsta aruncă atât de indiferent jamboanele?”

„Sunteți bine? De trei minute stați în poziția statuii aici. Vă e rău? Ce s-a întâmplat.”

Abia atunci, când a auzit vocea femeii care căra marfă în magazin, a realizat că a luat-o razna cu gândurile tembele. „Doamne, m-ar costa și pe credite și pe social! Ce nebuinii mai gândesc! Și copilul?”. A simțit ceva ca un fior. Și, parcă instinctiv, s-a trezit cu o replică genială.

„Oh, mulțumesc mult. Sunteți atât de bună. Mama, mi-a murit mama acum vreo 7 ani și acum mi-am amintit că veneam cu ea la magazinul ăsta. M-au cuprins amintirile. Vă mulțumesc mult pentru că-mi purtați de grijă”. Și-apoi a făcut acel zâmbet care era norma.

Femeia i-a bodogănit ceva despre maică-sa și gata. A trecut, bine c-a trecut totul. O staționare suspectă, fără explicație, poate însemna tentativă de sabotaj, adică vrei 2,3 bucăți pe social, în funcție de cum evaluează sistemul de supraveghere. 

A împachetat rapid totul și-a răspândit, cu ușurare, zâmbete tuturor celor din jur. Chiar și la ușă, unde un nesimțit se oprise blocând traficul ca să vorbească la telefon tare. „Fiți bun, lăsați-mă vă rog să mă strecor!” și i-a zâmbit. Abia după trei pași și-a dat seama că ăla era ticălosul cu jamboanele. Ah, ce nebunie!

S-a uitat la cerul posomorât și la peisajul cenușiu. Oamenii se adunau pe străzi. Atunci și-a dat seama că e posibil să întârzie și, din nou, s-a îngrijorat. „Hai să nu fac prostii acum! Am suficiente credite de carbon pentru puiul proaspăt de ziua copilului, am reușit să rămân bine pe scorul social și, uite, o hârtie pe jos pe care o arunc în gunoi!” - Bip, a făcut gunoiul, semn că acum trece pe plus cu socialul. Ceea ce e bine! Faptele bune se adună. Și asta fără să-ți torni vecinul!

A întins pasul. De fapt a luat-o la fugă. Acasă doar a avut timp să arunce cumpărăturile și să-i spună copilului să-și amestece singur prafurile de mâncare, dar să aibă mare grijă să nu lase apa deschisă. „De fapt, știi ce? Mai bine ia din sticla aia apă. Nu te atinge de chiuvetă, că dacă se blochează iar robinetul? Lasă că după manifestație vin eu. Ai înțeles? Ascultă ce-am spus că am credite ca să-ți iau pui de ziua ta, vezi să nu faci vreo boacănă!”.

A răsuflat cu ușurare când i s-a marcat conform la manifestație, adică a ajuns în timp util. Deci fără penalizări și chiar pe plus cu socialul. Ah, asta e bine. 

În centru, în fața Guvernului s-a așezat pe locul marcat, căsuța 27334. A mai verificat-o încă o dată. A aplaudat când a apărut Președintele și-a văzut ledul verde, semn că se comportă conform.

„Vă mulțumesc, oameni buni, că ați venit din proprie inițiativă pentru a protesta împotriva celor care afectează Planeta. Doar luna aceasta am avut douăzeci de urgențe climatice! Cât să mai suferim din cauza unor inconștienți? Ce e greu să-și ții promisiunea față de ceilalți? Ce e greu să fii responsabil, să-ți pese???”.

„Nouă ne pasă!” s-a trezit strigând, iar ledul a bipăit de două ori. Wow, încă un punct pe social! Hai că-i bine. Discursul a continuat.

„Știți că se fac eforturi continue și vă mulțumesc pentru solidaritate. Noi am făcut tot ce-i omenește posibil pentru ca oamenii să aibă gusturi diverse în farfurie. De aceea funcționează încă abatoarele, de aceea prietenii noștri de la UE au acceptat ca, în cazul nostru, să facă un efort și să permită în magazine câte-o bucățică din mâncarea de demult. Poate că e bine ca fiecare să aibă din când în când acel acces la gustul copilăriei, chiar dacă, din punct de vedere climatic, ne costă enorm.”

Din nou a aplaudat și ledul a bipăit așa cum face la primul care aplaudă când trebuie. Wow. Hai că nu mai e mult. Și-atunci a auzit din mulțime mai multe voci urlând isteric „Terminați cu puii!”. Hmm, o transpirație rece a început să i se formeze pe șira spinării întrucât era evident ce urmează. A văzut cum, două rânduri mai în față, ledul idiotului care urlase a clipit de mai multe ori. Asta e ceva extrem de rar și înseamnă cel puțin 5 pe social! Și-atunci a realizat că idiotul era cel din magazin, care-i luase jamboanele, care se oprise blocând cu nesimțire ieșirea. Doamne, ce nebunie!

„Știu - a continuare Președintele - vă știu îngrijorările de oameni responsabili, cărora le pasă. Da, o să scoatem puii! E o teroare pentru planetă și un consum de carbon inutil. Oricum carnea lor s-a dovedit nesănătoasă pentru om în cel puțin zece articole remarcabile de pe The Lancet, astfel încât de azi se va opri orice fermă, astfel încât să putem câștiga lupta cu clima, în conformitate cu jaloanele Uniunii Europene”.

„Dați-i la export!” - a urlat din nou idiotul, iar ledul a clipit de șapte-zece ori. Cei de lângă el au observat și-au începu să vocifereze: „LA EX-PORT! LA EX-PORT” și, pentru fiecare „la export”, ledul clipăia. Iar apoi toată lumea. Președintele a ridicat mâna.

„Da, dacă voi cereți asta, așa vom face! Oprim de mâine toată carnea de pui și dăm la export tot ce mai e prin magazine și abatoare! Vă mulțumesc din suflet, dragii mei cetățeni, pentru că, iată, din nou, ne-am adunat aici pentru a apăra clima. Fiecare dintre cei care-au participat aici primește câte un punct suplimentar pe social și 300 de credite de carbon. Vă mulțumesc pentru grija pentru planetă!”.

A simțit că i se împăienjenesc ochii. Idiotul ăla știa că asta urmează! De-aia și-a luat jamboanele. A fugit într-un suflet magazin de unde a luat rapid un jambon și-un pui, mulțumindu-și în sine pentru norocul de a mai fi găsit. În mod normal, după manifestații se umplu magazinele pentru că se dau credite, iar de data aceasta suma a fost generoasă. Pentru ca lumea să se răspândească rapid. În spate văzu cum  coadă devine interminabilă. Din nou și-a mulțumit pentru că, într-un magazin mare ca ăsta n-au voie mai mult de 200 de oameni în același timp. Iar ăia din magazin puneau cu repeziciune produse la sectorul de carne. Deci se știa că asta urmează, erau pregătiți! „Grăbiți-vă la case - s-a auzit din difuzor. Din cauza creșterii cererilor, timpul maxim de stat în magazin se reduce la 15 minute. Cei care termină în trei minute primesc un punct social. Vă mulțumim pentru că ați ales magazinul nostru!”

Acasă, cel mic mâncase. A făcut ochii mari văzând jambonul și puiul. „Păi ziua mea e poimâine, de ce l-ai luat de-acum? Unde o să-l ținem până poimâine că se strică”. Frigiderele fuseseră interzise cu doi ani în urmă deoarece magazinele aveau totul, deci nu-ți era greu să iei de-acolo cât să mănânci într-o zi. În plus, prafurile de mâncare aveau termen de garanție nelimitat și nu necesitau refrigerare sau condiții speciale. Tocmai de aceea erau considerate un progres real, iar frigiderele fuseseră scoase pentru că astfel România câștiga imens dintr-un astfel de „deal” cu Uniunea Europeană: devenea campioana decarbonizării, un titlu care i-a adus o medalie președintelui și 100 de credite suplimentare anual fiecărui cetățean. Probabil nemții, bulgarii, francezii și ceilalți se uitau cu jind la noi!  

Se uită la copil și-i spuse calm: „Îl preparăm în seara asta și mâncăm carnea mâine pentru că acum ești sătul deja. O s-o las în balcon peste noapte că e mai frig și nu se va altera. Oricum îi voi pune sare mai multă. N-aveam ce să fac pentru că de poimâine se scoate puiul din magazine ca să luptăm mai bine cu clima”.

Copilul, uitându-se cu ochii mari, atât a mai spus: „O să mănând acum, chiar dacă nu mai pot. Cine știe ce se poate întâmpla până mâine?”. Și-apoi, după ce-a savurat o pulpă a întrebat trist: „Deci e ultimul pui din viața mea?”. Și-a plecat la culcare.

***

Nu, nu-i un fragment din vreun roman, e o cronică din ceea ce urmează. Distopia se instaurează treptat și sigur. Știu, din nou n-o să mă credeți. Nu-mi pasă. Nu scriu pentru a fi aprobat și nici măcar pentru bani. Uneori, chiar mă întreb pentru ce-o fac. Nu contează, întotdeauna e o miză în exercitarea libertății. De aceea n-am cum să nu spun ceea ce văd limpede.

Sistemul de credit social și cel de credite de carbon au intrat în linie dreaptă. Euro digital vine la pachet cu trasabilitatea carbonului. Fiecare produs din  magazin îți va afecta „creditele de carbon”. Inițial se vor plăti, după care se vor limita. C-așa-i în comunism! Torul merge în direcția aia. Ați uitat etichetele cu amprenta de carbon care-au apărut în dreptul unor produse? De ce credeți că se fac aceste eforturi? Gratuit? Nu!

Sunt sume imense pe care UE le bagă în fundul agitatorilor climatici. O nouă generație de propagandiști e furajată cu fonduri generoase de la centru. De ce? Pentru că asta e cea mai facilă schemă de încorsetare a omului. E aceeași dintotdeauna: când societatea o virează spre tiranie, controlul e obligatoriu. Iar societatea a devenit progresiv tiranică încă de la 9/11.

Alegerile din SUA îi vor aduce pe comuniști la putere și, din nou, UE se va conecta cu „comunismul pur” de peste Ocean. Mă uit la dezbaterile politice de-acolo și mă crucesc. Parcă aș asista la falsele dezbateri din showurile TV comuniste. 

Da, nu i spune comunism, ci progresism, dar e un comunism. Nu mă credeți, nu-i așa? Probabil că în urmă cu zece ani ați fi râs de mine dacă v-aș fi spus că veți avea nevoie de declarație pe proprie răspundere ca să ieșiți din casă sau că nu veți avea voie la magazin fără vaccin. Și asta peste tot în lume. Iar în 2020 toate s-au materializat, peste tot pe lume în același timp! Aproape fără excepție. Unde oare ați găsit în timpul falsei Pandemii COVID un loc normal pe Pământ? Doar în zonele nepopulate. În rest, teroare. Toată lumea s-a transformat atunci într-o uriașă Coreea de Nord. Ce repede uitați!

Știați că urmează să fie interzise centralele termice individuale în Europa? 2025 este anul în care s-a interzis subvenționarea acestora, din 2030 vor fi interzise în clădirile noi și din 2040 vor fi interzise definitiv. Alternativa? Pompa de căldură, adică definiția absolută a „cum să tremuri de frig iarna pe bani mulți”. Ca să fie treaba și mai frumoasă, în Germania nu se mai permit pompele de căldură aer-aer, ci doar cele geotermale. 

Vin vremuri interesante! Rugați-vă să le pice șandramaua pe ei întrucât altfel suntem condamnați. De ce? Rețeta e simplă: cei mai în vârstă deja și-au trăit viața, cei de vârstă medie sunt ținuți mult prea ocupați cu viața de zi cu zi, iar cei tineri deja au creierii prăjiți încât chiar cred tâmpeniile cu care au fost spălați pe creier la școală. 

Lumea de azi nu arată deloc bine!