Democrația nu mai e o opțiune

Dacă am sta să privim corect, fără isterie și fără alte șabloane, am constata simplu câteva elemente care ne-ar face să tremurăm de indignare. În primul rând evidența că nu există niciun „contract social”. A fost invenția unui deviant care trăia din mila unor bogătași ai vremii, ori foarte proști, ori la fel de devianți ca și respectivul. Aceștia îl „invitau” să le fie oaspete. Astfel, nemâncatul se transforma în îmbuibat pentru a-și expune aberațiile. Care, fie vorba între noi, erau niște tâmpenii cu priză la agramați și cretini cu bani.

Ideile egalitariste sunt false din concept. Atâta timp cât unul e mai înalt decât celălalt, altul gras sau slab s.a.m.d. orice egalitarism e un reducționism fără sens. Democrația este un egalitarism fals în fața legii. Dacă îmi spuneți că aveți aceleași drepturi în fața legii cu Soros, Musk sau mai știu eu cine altcineva(dintre cei vizibili!), atunci e clar că halucinați și trăiți în iluzie. Gândiți-vă doar că băsescu nu a plătit și nu va plăti nimic pentru ticăloșiile făcute. Iată de ce nu există nicio egalitate, ci doar un slogan care le este vândut proștilor.

Libertatea asigurată de stat e o iluzie! În toate societățile așa-zis democratice, libertatea e un slogan, limitându-se la „dreptul” tău de a comenta pe temele decise de cei invizibili. Nu există libertate reală și cel mai bine s-a văzut în așa-zisa pandemie COVID. Ați uitat de oamenii închiși în propriile case, transformate în pușcării ale statului, de contestarea drepturilor asupra propriului corp și de atâtea alte aberații pe care le-am văzut cu ochiul liber și pe care le credeam imposibil de pus în practică? Iar aici vorbim despre societățile care se bat cu cărămida-n piept că sunt „democratice”, că respectă așa-zisele „drepturi ale omului” și restul sloganelor asociate. Când cineva pretinde că-ți dă libertatea, pur și simplu, doar pretinde asta, în realitate făcându-se stăpân peste libertatea ta. E ceva mult mai periculos decât crezi întrucât atunci când știi că nu ești liber, cel puțin cauți să fii liber, dar când ești anesteziat și ți se spune că ești liber, te afunzi în iluzie, clădindu-ți singur pușcăria. 

Iată-ne în fața realității. Toți pilonii pe care se fundamentau credințele noastre în „democrație”, „libertate”, „stat de drept” s.a.m.d. zboară precum o vrabie în momentul în care ești pus în fața evidenței. Totul e înșelăciune și înșelăciunea e totul în această lume!

De-aici ajungem la chestiunile practice. În democrație se votează, așa cum se vota în Atena antică. Se uită însă că democrația ateniană era, în realitate, o masă de aristocrați care decideau, în timp ce munca era asigurată de sclavi. Ce s-a schimbat de atunci? Singurul lucru e că sclavii au impresia că trăiesc în democrație, în timp ce numărul aristocraților decidenți a scăzut, iar ei sunt ascunși de public. Înțelegeți?

Întrebarea numărul 1 este aceeași de când s-a instituit democrația: DE CE SE VOTEAZĂ? Cum e posibil ca votul unui retardat, care votează promisiuni și nu știe pe ce lume se află, să valoreze la fel cu cel al unui om cu adevărat instruit și conștient de ceea ce vrea, care votează în numele unor principii? Ar fi fost și varianta votului cenzitar, dar și aceea era nedreaptă întrucât în clasa celor care votau erau destui prostovani, dilii, ratați, oameni bun de nimic s.a.m.d. Dovada cea mai bună a eșecului sistemului cenzitar e aceea că s-a ajuns la votul universal și, în final, la aberațiile prezentului. Ceea ce ne conduce la concluzia cât se poate de logică, anume aceea că votul e o prostie. Sau, ca să fiu mai categoric, o înșelăciune. O societate nu se poate dezvolta prin vot deoarece votul este despre „ce îmi iese și mie din chestia asta”, eventual de la celălalt.

Dar putem lăsa principiile și dilemele de-o parte dacă ne uităm la ceea ce se petrece acum în societate. Pentru a-și păstra „locul câștigat”, politicianul a transformat societatea într-un circ, unde se votează nu după vreun raționament fundamentat de ceva, ci după cât e de diliu, tembel, deviant s.a.m.d. e cel propus la vot de procesul electoral. Așa s-a ajuns să avem în funcția de președinte un papițoi cu probleme psihice grave, dar pe care nu e OK să le afirmi că, deh, și nebunii au drepturi. Similar e peste tot în lume. Uitați-vă doar la ceea ce se petrece în SUA, anume la lupta fostului președinte - un bolnav vizibil de demență senilă, care avea nevoie de o întreagă echipă pentru a merge zece pași în linie dreaptă fără să facă nicio gafă - cu actualul președinte, un narcisist aflat în stadiul mediu de instaurare a demenței, care adoarme în timpul întâlnirilor și care are o singură satisfacție, anume cea de a vedea „heavy bombings”. Pe cine să alegi dintre cei doi boșorogi bășinoși?

Nu cred că mai trebuie multe argumente pentru a se înțelege că votul nu e și nu a fost niciodată o soluție reală de dezvoltare. De altfel, toate dezvoltările masive de infrastructură s-au făcut prin măsuri tiranice, nu prin vot; prin înțelegerea pe sub masă a așa-ziselor forțe politice care, la ordin, n-au mai pus la îndoială proiectul care devenise „necesar”. 

Nu cred că e cineva care nu-mi dă dreptate. Însă, chiar dacă e așa, apare instantaneu un semn de întrebare: „Așa e, omule, dar ce pui în loc?”. Astfel ajungem în acea „demonstrație-capcană” prin care ni se induce în eroare, din nou, că trăim în cea mai bună dintre lumile posibile. Când afirmi ceea ce am spus anterior, ți se răspunde cu șablonul: „Da, ai dreptate, dar până acum nu s-a găsit nicio metodă mai bună!”. Și e logic să nu se fi găsit, doar interesul este să nu se găsească întrucât altfel societățile s-ar remodela, iar paraziții ar dispărea.

Dacă vei porni de la om și de la principiile sale naturale, vei înțelege că votul și democrația sunt o tâmpenie absolută.  Oare în gospodăria omului se votează dacă să se meargă la săpat grădina, dacă să se curețe grajdiurile, dacă să se meargă la masă s.a.m.d.? Dar în comunitate, atunci când e o urgență, se votează dacă să se iasă pentru ca lumea să se apere de o inundație, dacă să se meargă la un incendiu s.a.m.d. Chiar și atunci când e vorba de proiecte care-i implică pe toți membrii comunității, oare se votează sau se iau deciziile într-un mod diferit, în care cei mai gospodari au cumva întâietate? Nu cumva tot ceea ce numim dezbatere este de fapt cea mai mare înșelătorie? Culmea, dezbaterea și compromisul au ajuns ideologia de bază a Uniunii Europene. Dar oare ce era de dezbătut în ceea ce privește tentativele tiranice din timpul pseudo-pandemiei, în care acea cvasi-coruptă Uniune Europeană încerca să mă convingă de aberația că nu sunt stăpân pe propriul corp? Cum ne-am putea întâlni la jumătate într-o astfel de dezbatere? 

V-am expus doar câteva aspecte pentru a ridica vălul de pe cea mai mare înșelătorie a prezentului. Dacă vei înțelege că ceea ce trăiești este o înșelăciune, vei putea să privești către esența a ceea ce e și, mai ales, a ceea ce ar trebui să fie societatea. Ce oare garantează că trăncăneala inutilă denumită „dezbatere”, pe orice temă, poate genera ceva bun? Aiurea, scopul întregului zgomot generat la nivelul societății este unul singur: acela de a te înșela, de a te face să-ți pierzi inutil și în cel mai prost mod timpul. Pentru că altfel decât mâncându-ți inutil timpul, cei din umbră nu-și pot desăvârși planurile ticăloase.

Oare ce-l interesează mai mult pe un pensionar amărât: să ia o pensie mai mare, care să-i permită un trai decent sau să aibă „dreptul la vot”. Cu toate că logica ne-ar spune că prima variantă, un sondaj corect ne-ar arăta că majoritatea celor întrebați ar opta pentru varianta a doua. În asemenea hal e îndobitocit omul!

Ceea ce vreau însă să vă spun este cu totul altceva, anume faptul că timpul ticăie, curge nemilos și s-a ajuns deja la momentul în care democrația nu mai e o opțiune reală. Căderea Occidentului e exemplul cel mai relevant. Atenție, nu vreau să spun că modelul alternativ este unul tiranic. Faptul că o tiranie o duce mai bine nu înseamnă că aceasta este cheia, ci totul se învârte în jurul altei variabile care va remodela societățile noastre, anume capacitatea de optimiare și auto-echilibrare, de înlocuire reală și găsire a celei mai bune variante. S-a spus că votul popular garantează că statele nu se vor transforma în tiranii ereditare. Într-adevăr, statele nu s-au transformat în monarhii ereditare, dar au virat-o către o structură oligarhică, dominată de prostie. Iar o societate proastă nu are sorți de izbândă. 

În câteva articole viitoare îmi propun să vă prezint ceva care va răsturna total modul în care vedeți lumea și societatea. Dar, pe moment, mă opresc aici, provocându-vă să vă gândiți la ceea ce v-am enumerat în articolul de față.

Un virus necunoscut care face dezastre în lanț

Nu știu exact ce se întâmplă la Palatul Victoria, dar am impresia că antenele instalate pe acoperiș au un efect pervers: îi fac pe respectivii ocupanți vremelnic să se creadă Mesia. Nu știu dacă de la asta sau dacă nu cumva le-o fi rămas vreun virus de la nea Nicu. Așa cum prin spitale sunt nosocomialele, la fel pare că pe la Palatul Victoria își face de cap „virusul de Mesia”.

„Băieții deștepți” din energie urmează să apară

Când am publicat ieri pe DDWall articolul referitor la habarnismul lui Bolojan în domeniul energetic, eram conștient că voi stârni o futurnă. Inițial au atacat spălații pe creier, cei care indiferent ce-aș spune și cum aș argumenta o situație, dacă este contra a ceea ce ideologia le-a spus că „e bine”, urlă mai abitir și mai penibil decât latră câinii la lună. 

RO-exit

Văd multe reacții legate de RO-EXIT, ceea ce e absolut normal. În condițiile în care ai o entitate care te-a sărăcit și care fură de la tine cu nesimțire, e normal să vrei să fugi cât mai departe. Însă pentru a fugi ai nevoie cap și de picioare. Iar România și le-a pierdut pe ambele. Mai jos vă voi detalia toată povestea, recomandându-vă să o citiți pe îndelete ca să știți exact unde ne aflăm și, mai ales, pentru a înțelege de ce atât adepții RO-EXIT, cât și PRO-IOROPIENII în realitate bat câmpii. E drept că aripa pro e populată masiv cu oi veritabile, dar trebuie înțeles că bătutul câmpului atât de unii cât și de ceilalți este în beneficiul ocupantului.

O lecție care trebuie ținută minte

Când a început „scandalul datoriei publice a Greciei”, țara avea o datorie de 109% din PIB(2008). Ca efect al scandalurilor numeroase, insistent expuse internațional, datoria externă a Greciei a ajuns la 146% din PIB în 2010. Așa a fost țara trimisă către asistența financiară internațională.

Începe iar teroarea

Nu vreau să fiu patetic, nu-mi stă în caracter. Privesc lucrurile cât se poate de obiectiv și întotdeauna spun ceea ce gândesc. Nu-s un individ violent, nu am îndemnat niciodată la ură. Dar trăim vremurile în care a spune adevărul este echivalent cu a face o crimă.

N-o să vă țin mult. Situația e simplă. În dimineața aceasta am constatat că mi-a fost șters un articol pe motiv de ... incitare la ură și violență. E vorba de articolul în care anunțam câștigarea procesului intentat de Olguța Vasilescu împotriva denunțătorului DNA. Ce violență era acolo? Aiurea, nici urmă. Ce e ilegal în a afirma că „totul se plătește”? S-a ajuns la incriminarea cartezianismului, a eticii kantiene, a utilitarismului, a stoicismului sau a metafizicii orientale(legea karmei)? Toate, într-un fel sau altul, spun același lucru, anume că totul se plătește, că dacă ești javră îți iei răsplata. 

Sunt destul de pățit pentru a înțelege ce se află în spate. Nu-i vorba de nicio incitare la violență ci, cel mai probabil, de un pas preliminar făcut de milițienii lui Pledoiu pentru închiderea canalului. Am mai pățit-o. Dacă mai țineți minte, cu prilejul alegerilor, mi-a fost închis abuziv Facebook-ul. Tot urmând aceiași pași: factcheckeri de doi bani, ștergeri abuzive de articole și, ulterior, suspendare totală. Cine-a făcut-o? Evident nu Facebook, ci cei de la ANCOM. Ăia sunt uneltele sistemului, ăia și cei ca ei au declanșat mizeria cenzurii care e absolut neconstituțională. Dar pe cine mai interesează Constituția într-o țară care trăiește într-o ilegalitate crasă după lovitura de stat din 2024? 

Vreau să vă spun că, exact ca acum, m-am confruntat cu aceleași intimidări și în perioada premergătoare alegerilor, iar ele s-au finalizat cu suspendarea completă a contului. Acum suntem în același scenariu. Nu știu de ce. Nu-mi dau seama ce se pregătește, dar e clar că sunt planuri mult mai radicale decât până acum. Dacă vreți să mă mai citiți, căutați și celelalte canale ale mele. Nu știu de ce am impresia că se încearcă suspendarea totală a mea pe internet. Nu m-ar mira, mai ales în condițiile în care vedeți bine în ce teroare trăim. Nu știu dacă vor reuși să închidă tot în același timp. De aceea, a avea acces la canalele pe care mă exprim în prezent, e mai mult decât nimic. Lista lor o găsiți pe Trenduri, în partea dreaptă a paginii. 

Închei aici. Vă avertizez că, în cazul în care reușesc să mă suspende, e posibil să apară falși Dan Diaconu. Deja sunt mulți care se manifestă acum, care au deschis diverse conturi cu numele și poza mea. Sistemul lucrează, nu vă lăsați înșelați! Porniți de la canalele mele oficiale, notați-le undeva și, dacă mă suspendă într-o parte, cel puțin veți citi mesajele mele pe celelalte canale rămase în picioare. Mulțumesc!

Pe arabi i-a ars din nou petrodolarul

Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kuweit, Bahrain au avut de suferit mai mult decât Israelul în actualul conflict din Golf. Motivul e unul cât se poate de logic: întrucât atacurile asupra Iranului s-au făcut de pe teritoriul acestora, Iranul a reacționat și a paradit cât a putut. Emiratele Arabe Unite au rămas cu toate programele lor post-petrol în aer, Arabia Saudită se confruntă cu probleme majore, regimul din Bahrain este aproape de final, Qatar-ul și Kuweit-ul au avut pierderi masive de infrastructură.

Sunt două probleme majore ale regimurilor de acolo. Se știe că nu au permis SUA să folosească spațiul lor aerian, dar Trump a ignorat, instrumentând atacurile dinspre aceste țări. Astfel, Iranul a fost nevoit să reacționeze și nu doar asupra bazelor americane, ci și asupra unor elemente critice de infrastructură. Atacurile au arătat că Iranul avea informații puternice întrucât, în afara unor zone secrete - precum centrele de date care erau invizibile pe Google Maps și pe alte servicii de cartografiere - au fost atacate, de exemplu, birouri acoperite ale Mossad-ului din Dubai și alte zone. Asta a produs haos și o degringoladă care s-a lăsat cu pierderi teribile. Emiratele Arabe își văd Dubaiul, perla lor, în faliment și fără mari șanse de revenire. Așadar, pe de o parte SUA a atacat de pe teritoriul acestor țări fără permisiune, dar cel mai grav este că nu a fost capabilă să le apere, în condițiile în care aceste țări acceptaseră bazele americane tocmai ca „garanție de securitate”. La fel ca proștii ăia din Estul Europei care cred că baza de la Kogălniceanu și celelalte baze militare americane, care mănâncă bani de la Buget, vor avea vreun efect în ceea ce privește apărarea țării. Nu știu dacă-i știți pe proștii ăia! Iaca, efectul „garanției americane de securitate” îl vedeți în statele arabe din Golf, împinse într-un război care nu e al lor și paradite fără drept de apel de către adversarul SUA.

Asta a fost prima „ardere ritualică”. Cea de-a doua s-a manifestat zilele acestea. Întrucât țările lor sunt în degringoladă, mai multe fonduri suverane din statele arabe au solicitat să ridice în jur de 500 milioane de dolari din „investițiile” lor din SUA. Nu-s bani mulți, o nimica toată față de cele 1,5 trilioane, bani deja „investiți” în SUA. Cu toate că inițial părea a fi OK, sumele ... au fost blocate. Comitetul pentru Investiții Străine în Statele Unite, chipurile a devenit mai vigilent și a blocat fondurile deoarece ar exista „suspiciunea” că acele fonduri suverane ale statelor arabe vor fi investite în China. De altfel, administrația americană a impus condiții extrem de stricte, cerând uneori drepturi de control sau monitorizare directă asupra modului în care fondurile arabe gestionează activele cumpărate în SUA. Asta probabil ca răsplată pentru paradirea țărilor respective.

Deci, pe de o parte, ălora li se intră cu bocancii în investițiile făcute în SUA(unde, deși au drept de decizie, li s-a ridicat!) și pe de altă parte nu sunt lăsați să-și ia banii lor și să plece. E o situație absolut tembelă care spune cu totul altceva: SUA le-a confiscat arabilor banii, prin amânarea sine die a eliberării lor. Arabii sunt disperați întrucât acești bani trebuie să ajungă în economiile lor pentru a mai salva ce se poate și pentru a reface coeziunea internă. Doar că n-ai ce face cu sărăcia! SUA este realmente un stat falit, orice ieșire de acolo fiind echivalentul a încă unui cui în cosciug. Arabilor li se refuză eliberarea banilor pe motiv că „nu s-au ținut de investțiile în SUA promise lui Trump”. Cu alte cuvinte, mergi disperat la bancă să-ți iei banii deoarece ai nevoie de ei, iar acolo ți se spune că nu ți se dă niciun sfanț deoarece ți-ai încălcat promisiunea de a aduce noi catități de bani în depozite. Nu e penibil? Ba da, așa e. Și-ar mai fi un element.

Multe dintre fondurile arabe nu au fost plasate direct, ci prin intermediul fondurilor de Private Equity (cum ar fi cele administrate de BlackRock sau Blackstone), care acum sunt în suferință și n-ar vrea să le iasă bani din căruță. Și știți bine ce se întâmplă când acești giganți „n-ar vrea ceva”: Administrația americană execută fără crâcneală, doar v-am povestit cum i-au jefuit pe chinezi de porturile de pe ambele părți ale Canalului Panama. 

Tensiunile sunt destul de mari, dar pe cine interesează tensiunile? Prin politica sa, Trump i-a distrus pe cei din Golf. Faptul că vociferează nu mai interesează pe nimeni pentru că sunt dezarmați. Cum să reacționeze Arabia Saudită împotriva SUA? Să-i atace cu armele disfuncționale pe care SUA li le-a băgat forțat pe gât? 

Și uite-așa monarhiile din Golf au ajuns într-o situație critică. Și, dacă insistă prea mult , ceva îmi spune că oricând se poate organiza o revoltă, gen „Primăvara Arabă”, în urma căreia regimurile să fie dărâmate, iar banilor să li se piardă urma prin SUA. 

Trăgând linia, regimurile arabe se află la momentul la care constată că tot ceea ce au vândut conform paradigmei petrodolarului este absolut scufundat, pierdut. Au participat cu inconștiență la o scamă, pusă în scenă de niște tâlhari. Care tâlhari, după ce i-au asigurat că „investițiile lor forțate în SUA sunt în siguranță”, acum le spun că nu pot fi eliberate pe motiv de ... chinezi. Nu e frumos atunci când ești paradit din toate părțile? Dar prostia se plătește! Și stați puțin, că n-au apărut marțienii care să justifice jaful final!