N-ai cum să promiți că vei duce zece milioane de tone pe orbită după ce vei depăși un milion în 2-3 ani, în condițiile în care tu acum duci maxim 2100! Că într-un an vei face un zbor pe zi, când tu abia faci unul la 90 de zile. Mă rog, ține de capacitățile de hiperbolizare ale lui Musk. Însă constatarea că peste 85% din resursele grupului sunt consumate de AI ar trebui să fie îngrijorătoare. Aici însă, în linia industriei, exagerările depășesc cu mult orice e omenește imaginabil, dar o fac efectiv în linie cu ceea ce fac ceilalți.
De exemplu, în ceea ce privește capacitatea de calcul AI, SpaceX spune că va ajunge la 10 GW până la sfârșitul lui 2027. Care-i situația actuală? 1.4 GW, în creștere anuală de 0.4 GW. Așadar, compania lui Elon Musk promite că va scala de șapre ori într-un an și jumătate, în condițiile în care anul trecut a crescut cu 0.4 GW!!! Ne crede proști? Răspunsul simplu: nu doar el ne crede proști și, mai grav, nu doar pe noi!
Întâmplător, pornind de la raportul lui Musk am ajuns la cea mai fascinantă problemă a prezentului. De o groază de timp vă bat la cap cu tot felul de mega-bule care se formează, dar care, contrar „uzanțelor”, refuză să se spargă. Cum e posibil să ai astfel de bule bursiere înlănțuite care nu se sparg, dar care împing cotațiile pe teritorii absolut inimaginabile? Dacă aș aduce pe piețele financiare de azi trei brokeri, unul din anii 2000, unul din anii 90 și unul din anii 80, am avea surprize repetate: primul ar spune excitat „Iată, am avut dreptate! Suntem pe drumul cel bun!”. Cel din anii 90 ar simți cum îl ia amețeala, iar cel din anii 80 ori ar face infarct, ori ar spune că-i face cineva o glumă. Dacă însă l-am aduce pe unul din 1929, acesta n-ar sta prea mult. S-ar întoarce în timp și le-ar spune celor de-acolo: „Dobitocilor, n-aveți habar cât de ieftine sunt cotațiile! Cumpărați cât mai e timp!”. Mai mult, dacă ar putea, ar face și-o tură în timp prin Olanda cuprinsă de „mania bulbilor de lalea” pentru a le spune ălora că investiția lor este absolut fabuloasă având în vedere cât va scala „industria lalelei”.
Să trecem însă la treabă. O constatare surprinzătoare a rapoartelor publicate de giganții AI este aceea că aceștia încep să aibă probleme serioase cu cash flow-ul. Dacă inclusiv Amazon - regele absolut al fluxului de numerar - a avut un minus de 17.2 mld. $, înseamnă că e ceva ceva pe-acolo. Nu mai amintesc de Oracle care, cu un minus de 3.7 mld. $, este liderul absolut. Însă văzând cum chiar și Google(Alphabet, de fapt), care în toată istoria sa nu a avut flux de numerar negativ, intră acolo cu un minus de aproape șase miliarde, constatăm limpede că ceva e dubios. De fapt, asta ne semnalizează că cea mai mare goană a acestor instituții mistice ale pieței nu va fi una după GW, RAM, putere de calcul sau vreo altă complicată metrică a industriei, ci o căutare disperată de bani!
Doar că atunci când alergi după bani, mai ales de la dimensiunile fabuloase ale bilanțurilor lor, capitalul devine asemeni unui iepure speriat să nu cumva să fie înghițit de balaurul hapsân. Tehnic, Microsoft, Alphabet, Amazon, Meta și Oracle au adăugat vreo 350 mld. $ la datorii cărora li se adaugă 1.1 trilioane $ în angajamente de închiriere pentru centre de date, acorduri de aprovizionare cu GPU-uri. Și nu e totul! Mai există încă 1.65 trilioane $ obligații ascunse ale celor cinci companii.
Dacă vreți să înțelegeți, imaginați-că că „cei cinci fantastici” sunt stâlpii de rezistență pe care se construiește arhitectura fabuloasă a realității tehnologice și bursiere de azi. Ei bine, aici vine Morgan Stanley care ne vorbește despre un deficit de finanțare CapEx situat între 1.5 trilioane $ și 2.9 trilioane $ până în 2028! Adică, mai pe șleau, pentru a putea face investițiile pe care ei le estimează ca fiind fundamentale și pe termen lung, mai au nevoie de acel capital. Deci au ceva bani de-o parte, dar le-ar mai trebui acei bani.
De unde vor veni însă acei bani, în condițiile în care domeniul înghite capitalul mai ceva decât o hoardă de obezi înfometați căldările cu junk food? Desigur, acum ar fi disponibili vreo 500 de miliarde pe care Nvidia - unul dintre principalii beneficiari - spune că-i va pune la bătaie. Dar e vorba de o grămadă de „bănălăi”. Și-abia aici vine partea cea mai creativă a acțiunii. Când e o nevoie de bani, brusc, apare cămătarul de la colțul străzii cu o soluție creativă. Că, deh, e rost de bani mulți fără muncă! Și cum „Strada Zidului” este specializată în escrocherii de rang înalt, experții săi lucrează la turație maximă, ajunși la o excitabilitate absolută, mai ceva decât un pervers privind live toate obsesiile sale.
Nu vă gândiți că băncile vor scoate banii din buzunar pentru a împrumuta înfometata industrie tehnologică! Cel destinat în final acestei operațiuni este ... publicul spectator. Așa că băncile au început să împacheteze titlurile dubioase de datorie și să le externalizeze către proști. Pentru a obține încrederea, dar și pentru a înhăța profitul maxim, trebuie însă să satisfaci hachițele reglementatorilor. Dacă respecți reglementările și ai un rating bun pe titlul pe care-l scoți la vânzare, e ca și cum ai fi obținut raft într-un magazin de lux în care proștii intră și cumpără produse supraevaluate în speranța că vor încasa mult mai mult pe ele în viitor.
Veți rămâne surprinși să constatați că motoarele sunt turate încă din 2025, moment în care agenția Moody's a început să evalueze sectorul. Așa se face că, peste noapte, adică în februarie 2026, 500 de milioane de dolari din emisiunea de titluri garantate cu active(ABS - Asset-Backed Securities), în valoare totală de 830 milioane de dolari, a Compass Datacenter a fost cotată AAA de către Moody's! Pe ce s-a bazat evaluarea agenției de rating? Pe faptul că cei care au semnat pentru serviciile de închiriere a centrelor de date sunt companii solide, de prim rang, adică cele din zona „stâlpilor tehnologici” despre care v-am vorbit. Cu alte cuvinte, dacă vrei să faci un centru de date și Google a semnat cu tine contracte ferme de închiriere, atunci înseamnă că afacerea e sigură, doar Google nu e Gigel de la colțul străzii!
Treaba jenantă este că aici avem de-a face cu un canal de credit care s-a scalat de 15 ori în șase ani. Iar metodologia folosită de meseriașii de la Moody's are o vechime de doar ... 6 luni, suficientă pentru a clama ferm că, da, emisiunea e de AAA. Aici, cei care mă citesc de pe la începuturi, ar trebui să aibă un sentiment de „déjà vu”. Asta pentru că suntem practic la momentul „CDO cu rating AAA al erei AI”!
Din nou voi face o paranteză pentru a le explica novicilor care-i treaba cu CDO-ul. CDO(Collateralized Debt Obligation sau Obligațiune Garantată cu Datorii) este similară unei piramide din pahare de șampanie. Se pornește de la faptul că banca nu are chef și nici apetența pentru risc ca să aștepte maturizarea creditului pentru a-și înhăța cașcavalul(sau, pur și simplu, vrea să arunce pisica moartă în curtea proștilor). Așa că pune în pachete financiare creditele respective și le aruncă pe bursă către proști cu sloganul: ia de-aici un produs care-ți aduce un randament constant și superior randamentelor pieței. Astfel, banca își încasează rapid principalul și o parte din profit, iar „investitorii” sunt cei care iau randamentul cu picăturica. Pentru ca treburile să fie și mai palpitante, turnul cu pahare de șampanie al pachetului are trei nivele:
- Nivelul cel mai de sus, unde investesc cei cu apetență redusă la risc(alte bănci, fonduri de pensii etc.); aici se încasează direct banii plătiți de împrumutații din pachet și se încasează banii chiar dacă unii dintre împrumutați nu și-au plătit ratele. Este nivelul cel mai sigur, dar și cel mai prost plătit;
- Nivelul de mijloc este cel în care se primesc banii abia după ce cei din eșalonul superior și-au luat banii. În industrie este considerat un nivel moderat;
- Nivelul de jos este cel considerat speculativ deoarece aici îți încasezi banii după ce ceilalți s-au înfruptat. Ca să se compenseze riscul, e clar că grosul randamentului merge către aceștia.
OK, acum că s-au înțeles termenii, este clar că la un pachet AAA - adică practic fără risc de neplată - zona speculativă devine extrem de tentantă pentru toți. Doar ajungi să ai profiturile unui fond speculativ în condiții de „siguranță absolută”. Cu ce seamnănă asta? Ați uitat Marea Criză din 2008 generată fix de astfel de pachete financiare „sigure”? Iată de ce am spus că cei care mă citesc de pe la începuturi au senzația de „déjà vu” din 2008, când am explicat exact mecanismele acestea!
Ei bine, așa ajungem la data fatidică. În 29 iulie 2026, SEC(Comisia pentru Burse și Valori Mobiliare din SUA) a trimis o scrisoare de interpretare casei de avocatură Latham & Watkins LLP în caremenționează clar că titlurile cu venit fix din securitizarea centrelor de date NU sunt considerate titluri garantate cu active(ABS) în sensul tehnic al secțiunii 3(a)(79) din Exchange Act. În spatele limbajului tehnic stă un detaliu impresionant. Încadrarea strictă ca ABS(așa cum a fost tranzacția anterior menționată) aducea cu sine un set extrem de riguros de cerințe impuse după criza din 2008. E vorba de obligația de retenție a riscului în valoare de 5% de către emitent, rapoarte detaliate la nivel de activ s.a.m.d.
Latham & Watkins au argumentat că activele din spatele acestor emisiuni nu sunt simple «active financiare cu lichidare automată»(cum sunt creditele auto sau ipotecile, unde capitalul se plătește treptat din rate fixate), ci reprezintă imobile/infrastructură operațională cu valoare imobiliară reziduală și contracte de închiriere. Iar SEC a fost de acord și astfel mașina de credit pentru AI primește acces la autostrada pe care au rulat ipotecile în criza din 2008. Nefiind ABS nu mai e nevoie ca 5% din capital să fie păstrat în bilanțul propriu al dezvoltatorilor de centre de date, nu mai e nevoie de rapoarte detaliate s.a.m.d. deoarece acestea sunt „investiții palpabile”, adică clădiri fizice și investiții tehnologice pe care le închiriază giganții tehnologici. Tocmai ați făcut cunoștință cu „ipoteca erei AI”!
Doar pinguinii financiari și tehnologici pot lua de bună argumentația celor de la Latham & Watkins. Să vă explic de ce. Cu toate că acele centre de date sunt imobile certe, făcute pe pământ, ele sunt situate în zone izolate, fără o valoare imobiliară reală. Dacă pică distracția AI, valoarea lor de întrebuințare este zero, întrucât e greu de crezut că poți face ceva într-o astfel de facilitate! Tehnologia inclusă în aceste centre de date este și ea extrem de volatilă. V-am atras în trecut atenția asupra faptului că GPU-urile - adică chip-urile folosite intensiv în AI - sunt utile maxim 2-3 ani, după care trebuie înlocuite deoarece apar variante noi, cu putere mai mare de calcul, iar cele vechi nu mai fac față cererii noi de putere a dezvoltărilor AI. Doar că industria le amortizează contabil în 5-6 ani, pentru a arăta bine în acte și a avea deschisă calea către finanțare. Astfel, chip-uri moarte și scoase fizic din uz, încă trag după ele cheltuieli de amortizare, ceea ce e aberant!
În momentul de față vedem o nebunie absolută. Stâlpii tehnologici ai lumii investesc în disperare în centre de date, dar, pe lângă asta, închiriază centre dezvoltate de terți pentru a face față cererii din ce în ce mai aberante de putere de procesare. Axioma pieței e simplă: „AI-ul cere multă putere de calcul, iar cererea de AI este pe o curbă exponențială”. Asta înseamnă că viitorul este al celui care a reușit să instaleze capacități cât mai mari de date. Și așa am ajuns la lauda lui Musk care promite inclusiv să ducă centre de date pe orbita Pământului!
Nu vreau să trag concluzii pripite, dar am trăit vremea în care fiecare oraș din România avea ceea ce se numea „Centru de Calcul”, model copiat din Occident. Acela era un soi de echivalent al actualelor centre de date. Totul a murit în momentul în care au apărut calculatoarele personale. Iar istoria se repetă.
Dacă vreți vă pot da câteva exemple care ne arată limpede că AI-ul poate fi domesticit, chiar dacă e vorba de stadii incipiente a ceea ce va să vie. De exemplu, unificarea memoriei video cu cea RAM pe care a făcut-o Apple este stilul de chestiune minoră care atârnă extrem de greu. Ca exemplu, cel mai mare volum de memorie unificată pe un singur cip de date din oferta NVIDIA îl are B300(Blackwell Ultra), fiind vorba de 288 GB. Un desktop Mac poate ajunge la 512 GB Memorie Unificată. Știu că nu-i același lucru, întrucât e vorba de anumiți parametri(gen lățimea de bandă) care nu suportă termeni de comparație. Dar nu despre asta e vorba.
Ideea e că un proiect de inginerie extremă precum Colibri(care e o bijuterie tehnologică lansată open source pe GitHub) permite rularea modelelor de frontieră mixture of experts(MoE) pe hardware tip „consumer” la nivele decente. De exemplu, un mac cu 512 GB RAM va rula la nivel enterprise un model GLM 5.2 care, practic, ar avea nevoie de un datacenter specializat.
Treburile nu se opresc aici. Nu știu cât timp modelele de frontieră vor mai reprezenta „viitorul”. Există un impuls teribil de a dezvolta modele inteligente mici care să dea răspunsurile pe baza setului de date introdus. De exemplu, nu ai nevoie de un model care să știe tot atunci când interesul tău e în domenii concrete și strâmte precum contabilitatea sau designul roții auto. Aici nu ai nevoie ca modelul să știe TOTUL, ci tot ce trebuie din domeniul său. Astfel de modele ar putea rula pe harwdare normal.
Revenind la nebunia financiar-bursieră, trebuie să înțelegem că acum, la apogeu, tocmai ce se declanșează balul final care, obligatoriu, trebuie să cuprindă zona financiară pentru a avea puterea unei mega-bombe nucleare. Am văzut cum în ultima perioadă s-au tot dezvoltat diverse bule, care nu au explodat. De ce? Pentru că, pur și simplu, au fost înghițite de bule mult mai mari. De aceea nu mai auziți de crypto(cu o capitaliare totală la jumătate față de vremurile bune), în condițiile în care se ajunsese ca orice cosmeticiană sau frizer, în timpul procedurii, să-ți înșiruie câteva „criptomonede cu potențial”. Acum ți se va povesti despre ce-a mai făcut „Clăud”(adică Claude).
Personal cred că nebunia absolută e în coacere profundă. Nu, n-am mai văzut așa ceva până acum. Și, cu sigutranță, n-o să mai vedem ce va similar după. Asta, desigur, dacă vom mai putea vedea ceva după o astfel de explozie!
