Conspirația proștilor și punctul terminus

Nici n-a fost bine eliminat de pe poziție mafiotul asasin impus prin forță, că s-a și pornit mișcarea propagandistică. „Facem lumină” - urlă, în cel mai pur stil comunist mașina de mâncat rahat a USR(i)-ului. Și bagă la mesaje emoționante de-i curg lacrimile tefeleului care se simte vinovat că nu s-a făcut suficient chezaș pentru eroul prostimii. Secta ineptă se cutremură: „Toți suntem Bolojan” - par a spune, timp în care flașneta propagandei ventilează rahatul, asigurându-se că niciun colțișor nu va rămâne nemaculat. Ceea ce v-am spus cunoașteți deja, vedeți limpede. E clar, e de-a dreptul deranjant.

Un neica nimeni, transformat de propaganda sterilă în Mesia, s-a trezit că-i fuge preșul de sub picioare. De ce? Pentru că tot ceea ce a făcut el din funcția de „șofer al României” a fost o prostie de la A la Z. O să rămână de văzut dacă ceea ce a făcut a făcut din prostie, din ticăloșie sau din ambele motive. Ceea ce e clar e rezultatul: o scufundare artificială a economiei României prin intermediul celor mai aberante măsuri de austeritate. În timp ce idioții vorbesc despre „stabilizarea bugetară” cei care știu să se uite la cifre văd limpede că „mafiotul de Oradia” a făcut doar câteva artificii contabile grosolane pentru a fabrica așa-zisa eficiență. Exact ca un hoț care e prins în miez de noapte la jefuit și pretinde că, de fapt, păzea incinta să nu vină hoții. 

Însă nu e doar atât. Bolojan e ilustrarea unui alt fenomen de o gravitate extremă. Este imaginea eșecului unui sistem. De aceea disperarea este atât de mare. Cățărarea sa spre vârful puterii a fost un fenomen atent instrumentat, care începe încă de la declararea așa-numitei „Alianțe a Vestului”. Mai țineți minte? Încă de atunci scopul a fost impunerea lui Bolojan în ochii publicului drept „gospodarul”, „cel cinstit”, „omul care rezolvă, care descurcă”, „cel care are soluții”. Istoria de până la el e suficient de adâncă pentru a fi uitată.

Sistemul a început cu băsescu, pe care l-a preferat în locul „dictatorului Năstase”. Care Năstase se umflase de mai avea puțin și se transforma în monarh absolutist. Impunerea bețivului s-a făcut cu schepsis:  în duet cu boc - o nulitate absolută, ideală prin conformismul său. Scopul? Centralizarea deciziei la Cotroceni unde credeau că au omul. N-a mers, a ieșit un dezastru absolut. Apoi sistemul a încercat să păpușeze inclusiv vârful statului deoarece astfel, prin intermediul binomului [președinte-prost, premieri-marionetă] sistemul va funcționa mai bine, conducând din spate. Așa l-au adus pe Plăvanul cel castrat, un neica nimeni pus în frunte doar pentru că e neamț, și așa am văzut perindându-se o mulțime de irelevanți precum Cioloș, Orban, Cîțu, Ciucă, Ciolacu. Nulități, nulități și iar nulități. Care, împreună, au băgat țara-n stâlp. Mă rog, ei și păpușarii lor din spate.

Bolojan trebuie văzut ca disperarea sistemului de a stabiliza situația. S-au chinuit să găsească unul care, după mintea lor, era controlat și competent, astfel încât să-l pună premier. Strategia care ar fi trebuit să funcționeze la ultimele alegeri  fost simplă: președinte cretin, premier controlat și competent(repet, după criteriile/credințele lor). Alegerile s-au anulat pentru că, în orice combinație, la Cotroceni ar fi ajuns cineva cu personalitate. De Georgescu le era frică deoarece i-ar fi putut pune la punct știindu-le fragilitățile, iar de Lasconi nici n-au vrut să audă deoarece era mult prea dusă cu pluta, deci imprevizibilă. Așa au făcut în public mizeria cu anularea alegerilor, fără să le mai pese de nimic. Au jucat totul pe-o carte, sperând ca de data aceasta să meargă: președinte diliu - adică irelevant - premier competent, dar pe care, ca efect al jocurilor parlamentare, „îl putem ține în frâu”. 

Care-i cea mai mare teamă a sistemului? Scăparea de sub control. Asta au vrut să evite, iar scenariul „dilău la Cotroceni și competent la Victoriei” părea cel ideal. Bolojan urma să facă ordine acolo unde credeau ei că e de făcut ordine, iar ceea ce se petrece la Cotroceni nu mai interesează pe nimeni deoarece orice se rezolvă cu un telefon. Și-așa a început aventura nulităților. Bolojan n-a mișcat în front, a executat exact ceea ce i s-a cerut. I-a babardit pe oameni, a ocrotit mafia. Și-a îndeplinit impecabil rolul de protector al intereselor străine și pe cel de ocrotitor al mafiei sistemului. Tuturor adevăraților privilegiați - pe care vă spun eu că nu-i cunoașteți - le-au fost protejate brutal interesele. Ceilalți au trebuit să treacă prin furcile caudine ale creșterilor generalizate de preț, prin taxe și impozite dublate, prin absolut tot ceea ce planificatorii retardați din sparte credeau „că e bine”. Iar binele s-a rostogolit asupra lor lăsându-i perplecși. Niciodată atâția indicatori economici n-au fost atât de roșii ca acum. Nulitățile din spatele lui Bolojan au încercat să se salveze printr-o peticeală grosolană, o mișcare de contabil tembel menită a spune: „iaca, am stabilizat deficitul”. Aiurea, e la fel de mare ca pe vremea lui Ciolacu. Doar că acum nu s-a mai cheltuit nimic cu pomeni electorale, ci cu interesele mafiei. Exclusiv ale mafiei! Dacă în anii electorali se mai aruncă bani pentru amărâți, după alegeri tot ceea ce s-a canalizat a fost spre interesul mafiei. Și iată surpriza: TOTUL PICĂ!

Nu-i nimic întâmplător, e realitate crâncenă pe care n-o pronunță nimeni: SISTEMUL E PROST! Sistemul e incompetent, idiot, nepotist, profund corupt, aberant și, mai rău decât toate acestea la un loc, e într-un stadiu în care merge de la sine, făcând prăpăd totul, deoarece a devenit incontrolabil. De aceea acționează haotic, inexplicabil și lipsit de logică. O parte a sistemului este îngrijorată că treburile au scăpat de sub control, că nervozitatea extremă din societate va bubui. Pe măsură ce se îngroașă numărul celor nemulțumiți și care efectiv nu mai au nimic de pierdut, crește riscul unei explozii sociale. De fapt explozia nu e intrinsecă, dar dacă cineva vine cu o scânteie, totul se duce de râpă. Credeți-mă că știu ce spun. Expulzarea lui Bolojan este expresia acestei facțiuni a sistemului. 

Doar că totul s-a lovit de cealaltă facțiune, cea mai infectă, care arată precum un buboi plin de puroi. Ideologia sa e simplă: bube peste tot, iar pentru a le impulsiona mizeria e modul cel mai facil. Reprezentanții acestei facțiuni sunt vizibili atât prin manifestarea lor la suprafață, cât și prin urâțenia interioară care le iese vizibil la lumină, ca un stigmat. Sunt atât de degenerați încât ideologia lor principală e minciuna, pusă pe tapet printr-o cruntă inginerie socială deviată din „Experimentul de conformitate al lui Asch”. 

Pentru cei care nu știu, experimentul psihologic al lui Asch avea un setup simplu: un individ era pus să răspundă unor întrebări evidente, de genul „care dintre cele trei segmente e egal cu segmentul de referință”. Imaginați-vă un segment de referință având 50 de centimetri, iar segmentele care trebuiau comparate aveau 10 cm, 120 cm și 50 cm. În sală, alături de individ, se aflau mai mulți actori, al căror rol era acela de a da răspunsuri greșite. Ce se întâmpla? După câteva runde subiectul începea să răspundă precum majoritatea. Așa se ajunge la conformism prin presiune socială.

E ceea ce face această cea mai degenerată aripă a sistemului, a cărei manifestare la suprafață o vedem sub forma mai multor capete sau tentacule: USR, Cioloș, Ciceală, Funky etc. Nefiind în linie cu oamenii normali, sistemul degeneraților a cotropit mass media, rețelele sociale s.a.m.d. Totul pentru stăpânirea narațiunii. Astfel se injectează narațiuni false, se izolează „dușmanii poporului” și se recrutează masa de proști supuși prin presiune socială.

Eșecul Bolojan este, așa cum am afirmat, eșecul sistemului. Al treilea eșec de strategie în linie, dovada clară că sistemul este profund incompetent. Acum, efectiv nu mai există soluții. A eșuat tot! De la băsescu încoace vedem eșecurile în lanț ale așa-numitelor „soluții miraculoase” propuse de cei care se intitulează „ceea ce are mai bun sistemul”. Dovada clară că ceea ce e mai bun pentru ei este, în realitate, de o prostie incomensurabilă. 

Ce se întâmplă acum? Păi e o stare de perplexitate generalizată. Pur și simplu, nu mai există soluții. Și, credeți-mă că în afara aripii total degenerate, celorlalți le este frică. Sistemul a ajuns atât de mare încât e nesustenabil și, în același timp, scăpat de sub control. Nu mai merge cu tăieri de la oameni pentru că nu mai e nimic de tăiat. Ce să mai iei când s-a ajuns la o impozitare mai mare decât în statele nordice? A te muta în Bulgaria a devenit trend pentru orice om care are o brumă de bani!  Iar aici s-a ajuns la fundul sacului. Cei care s-au trezit din beție înțeleg că dezmățul la care sunt părtași nu poate dura mai mult de 2-3 ani. Nu mai e spațiu de manevră! Iar când se va ajunge cu adevărat la final, păduchelnița autohtonă va fi curățată de mafia transnațională. Care mafie a fost mulțumită până acum deoarece și-a făcut de cap liber. Însă, când se va ajunge la punctul terminus, sistemul va fi pus în fața intereselor mafiei celei mari și ghiciți cine va câștiga!

Este coșmarul celor din sistem care s-au trezit din beție. Degenerații nu se vor trezi niciodată pentru că ei sunt spălați pe creier și oricum o parte substanțială a stipendiilor le vine de la mafia transnațională. De aceea avem și disensiunea actuală din sistem. Iată punctul de inflexiune, adevăratul punct de inflexiune.

De fiecare dată, când treburile o luau razna, exista o mână nevăzută care îndepărta degeneratul și aducea la putere o forță corectivă, care repunea barca pe linia de plutire. Acum, o asemenea forță, pur și simplu nu există. Credeți-mă și nu vă faceți false iluzii. Totul e distrus, iar de existat nu există soluții. Pentru că nu mai au oameni, ci doar proști. 

Adevărul e simplu și vizibil de la o poștă: România e distrusă în aceeași măsură din interior și din exterior. Când vedeți în discurs elemente gen „independență”, apeluri la patriotism și alte astfel de manifestări, aceea e vocea viermelui intern. Când vedeți apeluri la „modernizare”, „europenism”, „civilizație”, aceea e vocea viermelui extern. Au crescut ambii suficient de mari astfel încât să se lovească întrucât spațiul dintre ei s-a micșorat considerabil. Ceea ce însă prioritizează viermele extern e credința tâmpă a ambelor tabere că bunăstarea ar veni din partea „investitorilor externi”. De 37 de ani tot așteptăm „investitorii străini” sau „strategici” așa cum, pe vremuri, bunicii noștri așteptau să vină „anglo-americanii”. Și, așa cum bunicii noștri s-au iluzionat aiurea pierzându-și viețile cu speranțe deșarte, la fel face și sistemul așteptând sosirea „investitorului minune”. Nu merge: atunci când ajungi să crezi în povești sfârșești în dezastru.

Când vin cu astfel de imagini ale realității, prezentate exhaustiv, toți mă întreb dacă am soluții. Păi hai să ne înțelegem: ce soluții poți avea în condițiile în care totul este cangrenat? Până când bolnavul, adică statul, nu înțelege situația, absolut nimic nu se poate face. Din punct de vedere practic, statul arată atât de prost pentru că este parazitat atât din interior cât și din exterior. Astfel, singura variantă de lucru este deparazitarea atât internă cât și externă. Povestea e cumva simplă: până acum au fost aplicate doar strategii de deparazitare internă, astfel încât orice strategie ar trebui să înceapă cu deparazitarea externă care să se facă fără a îngrășa parazitul intern. Ceva în genul celor făcute de Dragnea(fără partea de avantajare a paraziților interni). Dar ați văzut cum a sfârșit-o! Statul, ca să mai poată respira și să nu se mai scufunde, trebuie să treacă printr-un proces profund de deparazitare, dar credința mea e că până nu va pune cu botul pe labe parazitul extern, nu va putea face nimic.

Trump își declară victoria pentru a putea pierde în liniște

Recunosc, în ultima perioadă nu mă mai uit la ceea ce declară Trump. E clar că omul e dus în lumea lui în care are discuții zilnice cu iranieni inexistenți care-i cer disperați pacea. Iar când se trezește din halucinații constată cu stupoare că lumea reală i-a luat-o înainte, punându-l la colț. 

PNL este userist de dinainte de a exista USR, iar acum plătește

În timp ce mulți s-au declarat șocați de userismul lui Bolojan, extrem de puțini mai au habar că Bolojan nu e un simptom, ci o manifestare a unei tumori care parazitează de mult timp PNL-ul. E timpul să reînțelegem un fenomen care, iată, ne arată limpede cât de toxic este compromisul. Faptul că la ora actuală PNL a ajuns un gunoi, o carcasă toxică, are cauze cât se poate de clare. Iar opiniile lui Crin Antonescu, care tună și fulgeră prin studiouri chinuindu-și talentul retoric, sunt cu atât mai comice cu cât înțelegem problema reală, anume aceea cxă el însuși se află la baza actualului dezastru.

26 iulie 2014 este data despre care discutăm și de la care a început distrugerea PNL. Puțini mai țin minte evenimentele. Aceasta este data la care s-a format ACL - Alianța Creștin-Liberală, cea care a condus la fuziunea dintre PNL și PDL. Crin Antonescu demisionase „cu cântec” de la conducerea PNL în mai, iar în iunie a fost adus Plăvanul la conducere, cu o majoritate zdrobitoare. În iulie, sub umbrela Plăvanului cel idiot, s-a intrat în linie dreaptă pe traiectoria fuziunii, după ce PNL părăsise ALDE și intrase în PPE(mișcare făcută de tovarășul Crin pentru a ușura adoptarea pedeleilor).

Mai țineți minte PDL? Acele jigodii „emanate” din aripa cea mai securistă a FSN-ului? Cei care-l susținuseră pe băsescu trup și suflet erau atunci efectiv epuizați din punct de vedere politic. Nu-i mai vota nimeni întrucât erau asociați cu dezastrul provocat de tiranul de carton, bețivul deviant băsescu. Care erau caracteristicile PDL? Securismul și prostia, fix aceleași cu cele ale USR-ului. Diferența dintre cele două partide ține doar de vârstă, însă jigodismul e același. Când o văd pe Țoiu, automat gândul mă duce la Boagiu. Ați uitat-o pe puipila lui băsescu? Când o văd pe tupeista Buzoianu, brusc îmi vine în minte tîrla de pițipoance tupeiste din gașca pedelistă. Le-ați uitat pe cele ale căror reprezentante de frunte erau Mioara Mantale sau pe Roberta Anastase? Tipologie identică! Nu mi se mai dezlipește de retină costumația lui Buzoianu de la consultările de la Cotroceni(vezi foto). Cum să te îmbraci, fă, cu negru și cizme scurte albe? Cum poți fi atât de țărancă? Doar tupeul îi depășește rudimentarismul. E din același registru cu toate scăpătatele lui băsescu pe care le identificai după astfel de „semnalizări”, intuind încă de dinainte de a deschide gura ceea ce aveau a spune. Adică prostii, aberații, șabloane.

PDL-ul de atunci era, în mod cât se poate de clar, USR-ul de acum. Totul e tras la indigo. Vechii liberali erau mai degrabă boemi, statici, așteptând să primească decât să-și ia singuri. De aceea, de fiecare dată, au preferat președinți-locomotivă, care să-i tragă după ei. Cu toate că Tăriceanu a fost președintele care a demonstrat ceva - făcându-i față riguros ticălosului băsescu - PNL a preferat să-l schimbe pentru aventurierul retoric Antonescu. Așa au intrat într-o combinație inconsecventă cu PSD, pe care au bușit-o fix în momentul în care câștigaseră în fața lui băsescu. Atunci a venit pe turnantă Plăvanul. Cel care i-a confiscat partidul lui Antonescu, aruncându-l ca pe o măsea stricată. Și care, de altfel, a netezit accelerarea fuziunii PNL-PDL. Încă de atunci am spus că, prin fuzionarea cu cancerul pedelist, PNL și-a pregătit cuiele pentru coșciug. 

Chiar dacă pedeliștii de tristă amintire gen boc, Blaga s.a.m.d. nu s-au manifestat la primul nivel, au infectat eșaloanele inferioare ale partidului și ajungând astfel să-l conducă „pe la spate”. Dar nici în ceea ce privește garnitura de vârf nu s-au abținut, infectân-o cu noname-uri, figuri cât mai șterse ale fostului PNL sau infectați de rit nou. S-a început cu Alina Gorghiu - o pițipoancă a fostului PNL, superficială, manipulabilă și irelevantă - s-a continuat cu Turcan(pedelistă), apoi cu Ludovic Orban - aventurier de cârciumă - Florin Cîțu(tipologie tipic useristă), Nicolae Ciucă(un nimeni absolut) și, în prezent, cu Ilie Bolojan, manifestarea plenară a luării întregului control al partidului de către paraziți. 

Ce este Ilie Bolojan? E aceeași manifestare a pedelismului pur, adus în vârf pe baza manipulărilor și ingineriilor specifice unora ca Blaga, boc, etc. M-am cutremurat când am văzut că la mitingul de susținere pentru Bolojan în public a apărut nimeni altul decât ... Berceanu. Băi frățioare, așa ceva pare imposibil. Credeam că Berceanu s-a retras undeva într-un buncăr. Aiurea, omul își vede de afaceri. Inclusiv acum, la cei 75 de anișori ai săi, e la fel de infatuat, așa cum îl știți. Și-și urmărește cu cerbicie, la fel ca odinioară, propriile afaceri. 

Nu înțeleg disperarea lui Crin Antonescu întrucât totul a pornit de la el. PNL a fost adus de foștii pedeliști exact așa cum fusese adus PDL-ul după băsescu. Nici naiba nu-i mai votează. După atâția ani de Plăvan, după anularea alegerilor și, mai ales, după dezastrul Bolojan, nimeni nu mai votează PNL. Și asta pentru că îndrăciții care sunt fanaticii lui Bolojan votează USR, iar dintre cei rămași, voturile merg mai degrabă la PSD. Cu alte cuvinte, gașca de paraziți pedeliști a reușit să mai facă praf încă un partid. Motiv suficient pentru a instrumenta o fugă în masă.

După dezastrul guvernării nulității de la Oradia, în PNL au început să apară voci critice. Bolojan pare că ține situația sub control, dar de fapt joacă teatru, făcând cu PNL-ul același lucru pe care l-a făcut cu guvernarea: ignoră orice opinie contrară, nu ascultă pe nimeni, făcându-se pe sine unica sură de lumină. Așa cum a făcut și la Oradea, unde „el știa ce e mai bine” și nimeni nu trebuia să i se opună. Deh, comportament de șofer care interacționează doar cu „colacul” și care, în cazurile extreme, îi tratează pe toți ca pe propriul „colac”.

De aceea, ceea ce vedem acum este o operațiune tipică, extrasă din „manualul pezdelistului” sau, dacă vreți, al „(u)sereistului”. Care, în realitate, operează după regula clasică a marxistului îndoctrinat. Prin atitudinea sa, nulitatea de Oradia a croit, exact ca la manual, două tipologii în public: cei care-l urăsc sincer - și care sunt majoritatea - și cei care sunt radicalizați și care se auto-radicalizează pe măsură ce idolul lor este „atacat”. În ecuația în care operează Bolojan, esențială este capacitatea de a produce idioți radicalizați și, după cum se vede, a reușit destul de bine. Acum e momentul în care „eroul neomarxist” al sectei este „lovit pe nedrept”, obținându-se strângerea rândurilor. 

Pentru un astfel de specimen, dar și pentru toată șobolănimea useristo-pedelistă din PNL, inclusiv o revoltă a PNL-ului tradițional este nu doar așteptată, ci chiar dorită. „Eroul” trebuie să treacă inclusiv prin furcile caudine ale trădării din partea propriului partid. De aceea Pledoiu este beștelit. Cu toate că și el provinde dinspre PDL, tipologia sa e mai degrabă una de PNL-ist, nu de USR-Ist. Bolojan își dorește cu ardoare să fie exclus din PNL sau să i se ia puterea deoarece, atât el cât și întreaga păduchelniță pedelistă din PNL urmăresc să-și piardă urmele. Să fugă? Nicidecum, ci să se înconjoare de ceața unei false legende.

Astfel, „tovarășul erou” urmează să plece dezamăgit din PNLul care e o mârțoagă găurită și are imaginea făcută praf de la atâta pedelizare. Iată motivul pentru care devine mult mai tentantă „excluderea” care să-i permită croirea unei noi formațiuni politice, începută „de la zero”. De fapt nu-i de la zero deoarece este așteptat cu flori în USR. Și, ca să nu bată la ochi, după rețetă, USR va fuziona cu mișcarea lui Bolojan pentru a face un partid de tip „Albă ca zăpada”, pe care idioții cretinizați și spălați pe creier îl vor marketa ca „unica speranță”, „partidul incoruptibililor” s.a.m.d. 

Cei mai în vârstă își amintesc probabil legendele „comunistului bun”, care avea doar „tărie de caracter în stil marxist”, cu ajutorul căreia făcea doar bine și mișca munții din loc întru prosperitatea proletarului. Ei bine, aceeași placă stricată este pusă acum în joc. Iar proștii vor pica din nou în capcană. 

Plecarea lui Bolojan de la Guvern nu e nici pe departe o lovitură care i se dă întrucât și-a realizat task-urile pentru care a fost numit: a sărăcit românii, a dat din nou multinaționalelor liber la furat, a îndatorat România prin SAFE, a băgat economia în gard. A făcut suficient de mult rău încât de-acum înainte va putea să ragă că „uite, din cauză că m-au dat jos totul merge prost”. În realitate merge prost din cauza sa și a acoliților săi.

Iar stratagema îi va funcționa pentru că se bazează pe prostia omului. Idiotul de TV va avea mintea ștearsă la următorul scrutin, rămânând cu imaginea care i se vinde: Bolojan va deveni astfel „ăla încruntat care a vrut să facă bine țării”. Și uite-așa, sistemul se va perpetua. E schema prin care neomarxismul acaparează tot. Și asta strict pentru că în tabăra cealaltă sunt doar proști care nu au înțeles jocul. Dacă l-ar fi înțeles, până acum Bolojan ar fi trebuit să fie în pușcărie. Iar pentru ceea ce a făcut la Guvern, atât el cât și acoliții săi ar trebui să ajungă direct la ocnă, pe viață. Însă determinarea celorlalți e ioc. Ca să nu mai spun că proștii au împrumutat din ideile crețe ale acestei guvernări ticăloase. O să vă mai explic azi, pe DDWall despre ce e vorba.

Se reîncinge Golful pregătind ultima confruntare, cea finală

După ce Trump a spus că armata SUA va deschide un „coridor sigur” în Ormuz, treburile s-au acutizat teribil. O navă militară care a încercat apropierea de Strâmtoare a fost atacată și determinată să facă rapid cale întoarsă. Ca bonus, Iranul a atacat mai multe obiective din Emiratele Arabe Unite, între care și portul Fujarah, cel prin care Emiratele plănuiesc să ocolească Strâmtoarea Ormuz.

O mutare de pion cu consecințe devastatoare

Emiratele Arabe Unite(EAU) au anunțat că ies din OPEC. Cu toate că știrea a fost făcută public, nu prea a stârnit mari valuri, în ciuda faptului că e vorba de o mișcare de-a dreptul epocală. Ruperea de OPEC înseamnă că Emiratele pot vinde pe piața internațională oricât petrol vor, fără a mai respecta constrângerile OPEC. E o mișcare radicală, fiind una vădit îndreptată împotriva unității arabe de până acum. Și chiar mai mult de-atât, este una împotriva intereselor tuturor statelor exportatoare de petrol, deci inclusiv împotriva  propriilor interese. Motiv suficient pentru a ne întreba ce anume a determinat un astfel de eveniment?

Din  punct de vedere al justificării oficiale, mișcarea a fost generată de dorința EAU de a-și monetiza mai rapid petrolul și de a trece pe tehnologii de „captare a dioxidului de carbon și energie verde”. O expresie de o frumusețe zdrobitoare pentru tembelii climatici. Dar care e motivul real?

Există un singur motiv care determină astfel de mișcări de auto-împușcare în picior, anume teleghidarea. Emiratele sunt, în esență, un regim-marionetă păpușat de SUA și Israel. Iar anunțul recent reprezintă de fapt o tentativă de scădere a prețului petrolului, care a ajuns să sufoce SUA și economia dolaro-centrică. De asemenea, mișcarea este una de destabilizare a Arabiei Saudite care, în urma înfrângerii SUA din Golf, este din ce în ce mai reactivă, alăturându-se unei arhitecturi de securitate având Pakistanul în centru. 

Am ajuns la punctul nevralgic, în care trebuie să înțelegem exact ce s-a petrecut acolo. Practic, pe nepusă masă, Pakistanul a format un fel de mini-NATO al Orientului Mijlociu cu Arabia Saudită, Qatar, Kuweit și Bahrain. SUA a fost exclusă din ecuația de securitate ca efect al eșecului de a apăra aceste țări, dar și din cauza încălcării suveranității statelor respective prin instrumentarea atacurilor de pe teritoriul lor fără permisiune. O astfel de îndrăzneală nu putea fi lăsată nesancționată, astfel încât marioneta din Emirate a fost împinsă la înaintare. 

Doar că, așa cum se știe, orice spargere din zona Orientului produce extrem de multe cioburi și nu știi care te va înțepa fix pe tine, cel care complotează. Iar acum, consecința mutării pionului EAU produce o spargere de neimaginat în trecut. Probabil până acum nu ați auzit mai nimic de Emiratul Sharjah. Capitala sa însă este al treilea cel mai mare oraș din EAU, dar mai puțin cunoscut publicului. Aeroportul din localitate a fost cel care a preluat tranzitul după ce Aeroportul din Dubai a fost atacat. Și nu e nimic întâmplător aici. 

Sharjah este un emirat conservator pronunțându-se împotriva alianței cu SUA și, mai ales, împotriva celei cu Israelul. Motiv pentru care acum, conform unor surse extrem de apropiate de politica din Emirate, Sharjah are în vedere declanșarea procedurilor de secesiune, urmând să devină emirat independent. Doar că povestea nu e deloc simplă. 

Emiratul Sharjah împarte în două EAU, iar secesiunea sa ar lăsa de-o parte Dubaiul și Abu Dahbi, iar de partea cealaltă restul celor patru emirate mai mici: Ajman, Umm Al-Quwain, Ras Al-Khaimah și Fujairah. EAU ar rămâne, practic, o structură absolut artificială, fără legătură terestră, extrem de greu de gestionat. Asta în condițiile în care treburile s-ar tranșa doar cu Sharjah. 

Structura Emiratelor ne dezvăluie însă cu totul altceva: în afara Abu Dhabi și Dubai, restul Emiratelor sunt, mai degrabă, conservatoare. Dintre emiratele nordice, doar Ajman ar fi ceva mai moderat, dar asta ca efect al faptului că pe acolo sunt foarte mulți „navetiști de Dubai”. Însă Ajman e o enclavă insignifiantă în Emiratul Sharjah. 

Semnele secesiunii Sharjah sunt mai mult decât transparente: recent, șeicul Sultan bin Muhammad Al-Qasimi, șeful absolut al Emiratului, a emis mai multe decrete în vederea creării unui sistem judiciar independent în Emirat, care lasă la nivelul actualului sistem doar aspectele care țin de federație. Este un semnal cât se poate de transparent semnalizând o mișcare centrifugă cât se poate de evidentă. 

Ceea ce este de-a dreptul devastator pentru Abu Dhabi este că Fujairah este o zonă ultra-strategică, fiind cea prin care Emiratele vor să ocolească Strâmtoarea Ormuz. Dacă Sharjah devine independent, nu se mai poate ajunge la Fujairah. Care Fujairah oricum e mult mai conservator-radical chiar decât Sharjah. Așadar, ceea ce vedem este o îngenunchere a Abu Dhabi și a progresistului său președinte. Dacă Emiratele pică, Abu Dhabi, în ciuda rezervelor sale, rămâne doar un chihuahua care latră la lună. 

Ceea ce vedem acum este o prăbușire, sub ochii noștri, a întregului sistemului dolaro-centric, rezultată direct din înfrângerea tactică a SUA de către Iran. Pakistan, în esență, înseamnă China, iar umbrela de securitate a Pakistanului întinsă peste întregul Golf Persic este una de sorginte chinezească. Asta în timp ce Trump clamează în fața Congresului că a finalizat Războiul din Iran, ieșind învingător de-acolo. Încă o înfrângere de-a Iranului de acest tip și SUA rămâne fără armată.

Treburile sunt clare, iar realitățile din Golf ne vin pe surse americane de informații. CNN a făcut un reportaj devastator la bazele americane din Orient, demonstrând că întreaga retorică a CENTCOM în ceea ce privește aceste baze este falsă. În realitate ele au fost efectiv distruse de bombardamentele iraniene, iar refacerea lor ar costa peste 1 trilion $, bani pe care nu e dispus nimeni să-i bage acolo. Fără baze, SUA este inexistentă în Golf, astfel încât e foarte posibil ca Emiratele și Iordania să fie ultimii săi mohicani în Golf, ceva similar Siriei după picajul URSS. De altfel, conducerile celor două țări, oricât de păpușate ar fi, ar trebui să înțeleagă că pentru ele nu va mai exista o fereastră generoasă de fugă, așa cum a fost cea pentru Al Assad. Și nici SUA nu va fi în viitorul apropiat ceea ce e Rusia acum.

Sancțiunile americane au fost aruncate brutal la gunoi de către China, care le-a considerat ilegale și a anunțat că le ignoră, un semnal mai mult decât brutal, care arată că apele urmează să se separe. Părerea mea e că autoritățile chineze au constatat că SUA e suficient de sleită, astfel încât inclusiv o confruntare directă este digerabilă pentru chinezi, ei fiind acum siguri de victorie. 

Culmea, cu toate că Golful a fost cea mai recentă scenă a agresiunii americane, pare că de-acolo se vor redesena hărțile. Celălalt punct nevralgic este cel care-a fost punctul inițial al agresiunii americane, anume Ucraina și despre care vom vorbi mâine. 

Tranziția

Există o mare agitație privind interzicerea accesului copiilor europeni pe rețelele de socializare. O operațiune care, din punct de vedere tehnic, ar trebui efectuată de familie, devine brusc o „îndatorire” a birocraților de la Bruxelles. Întrebarea de la care pornim e simplă și intuitivă: Cine le dă lor dreptul să interzică ceva copilului cuiva?

Ce e și ce nu e OK la sistemul chinez?

Îmi place când intră disperarea în tefelime. De ficare dată când le arăt cum este cu adevărat China, li se împăienjenesc ochii și urlă cu ură. Cum adică, „păi comuniștii e câh!” - strică ei isteric din toți bojocii. Alții găsesc tot felul de false bube, dar nimeni nu înțelege esența. Nu, sistemul chinezesc nu are nicio problemă existențială, iar de funcționat funcționează foarte bine. La momentul actual este cât se poate de puternic și are capacitatea de a prelua, dacă și-ar dori, inclusiv frâiele lumii. Și, cu siguranță, nu „tehnologiile” pe care americanii le-ar fi dat chinezilor au fost determinante în dezvoltarea lor.