RO-exit

Văd multe reacții legate de RO-EXIT, ceea ce e absolut normal. În condițiile în care ai o entitate care te-a sărăcit și care fură de la tine cu nesimțire, e normal să vrei să fugi cât mai departe. Însă pentru a fugi ai nevoie cap și de picioare. Iar România și le-a pierdut pe ambele. Mai jos vă voi detalia toată povestea, recomandându-vă să o citiți pe îndelete ca să știți exact unde ne aflăm și, mai ales, pentru a înțelege de ce atât adepții RO-EXIT, cât și PRO-IOROPIENII în realitate bat câmpii. E drept că aripa pro e populată masiv cu oi veritabile, dar trebuie înțeles că bătutul câmpului atât de unii cât și de ceilalți este în beneficiul ocupantului.

Înainte de a intra în problemă, v-aș spune că, fără UE, România ar fi putut avea un PIB de cel puțin patru ori mai mare decât cel actual și asta FĂRĂ ÎMPRUMUTURI. Dar, în realitate, ar fi ajuns o cocină de țară, mâncată de corupția măruntă(voi reveni pe finalul articolului la ceea ce am afirmat). Cu UE, România a cunoscut o creștere a PIB-ului, împrumutându-se peste jumătate, iar în ultima perioadă dinamica ne arată împrumuturi care nu se finalizează în creștere economică superioară dimensiunii împrumutului, astfel încât suntem ghidați precum șobolanul din labirint spre colaps controlat, adică scenariul grecesc pe care vi l-am prezentat ieri. Cu alte cuvinte, cam același deznodământ, dar controlat pentru ca românului să nu-i mai aparțină nimic.

Și-acum detaliile. De ce nu se poate RO-EXIT? Din două motive, cele pa care vi le-am expus. În primul nu avem cap. Toți cei care ajung în funcții politice sunt selectați dintre cei care chiar cred că UE este cel mai bun lucru care ni se poate întâmpla. Era la un moment dat un tembel care susținea că „gazele din Marea Neagră trebuie să ajute la independența energetică a UE”. Ăștia-s politicienii pe care-i alegeți.  De ce vă mirați că ajungem la jaf pe față?  Cel de-al doilea motiv ține de modul în care acești politicieni ne-au legat de UE: 75%(poate chiar mai mult) din comerțul exterior al României se desfășoară cu UE. Iar aici e stop joc deoarece România e total dependentă de UE! E ca și cum Caracalul și-ar cere independența față de România. OK, o primește, dar în câteva ore revine rugându-se să fie reprimit. De aceea spun că cea mai toxică și nefericită consecință a politicienilor habarniști care au populat zona puterii din România a fost faptul că țării i s-au amputat picioarele. Suntem doar niște frunze în bătaia vântului.

Partea a doua: de ce pro-ioropienii sunt în realitate niște cretini? Simplu: pentru că sunt incapabili să gândească. A crede că e bine să te topești cu totul într-o entitate falsă și care oricând poate fi desființată de alte interese, e semn de prostie majoră. Un pro-european deștept(individ care nu prea există în România) este cel care afirmă apartenența noastră la UE prin prisma interesului național. Adică: poți să-ți vinzi produsele fără restricții pe o piață de aproape jumătate de miliard de oameni, ai acces imediat la tehnologii fără a fi considerat „un intrus” s.a.m.d. Care-i pasul 2 pentru un asemenea om ajuns la butoane? Acela de a profita la maxim de framework-ul european în favoarea românilor. Ceea ce se face însă la noi e jaf pe față. România se împrumută cu cea mai mare sumă în programul SAFE pentru beneficiul Franței, Germaniei și Ucrainei. Se dădeau de ceasul morții toarte nulitățile de la PNL&USR că din cauza PSD riscăm să nu mai luăm „banii de la SAFE și PNRR”. Dacă într-adevăr s-ar întâmpla asta, atunci ar fi benefic! Pentru că PNRR a venit la pachet cu legarea pietrelor de moară de grumazul nostru, iar SAFE ne crește gradul de îndatorare spre beneficiul altora, nouă rămânându-ne doar obligația de plată. 

Și acum, pentru că tot am chițibușari care-mi spun că „toți văd problema, dar nimeni nu arată care e soluția”, o să vă schițez câteva idei principale care, dacă ar fi puse în aplicare, ar contribui la o viață infinit mai bună pentru români și la o Românie care ar putea stea pe propriile-i picioare. Primul lucru care trebuie făcut este „reconstrucția capului”. În ce constă? Într-un plan de a face ordine în România.  

1. Curățarea Justiției de cozile de topor sorosiste, securiste, „partiduriste”. Nu cu abuzuri, ci natural, cunoscut fiind că din tagma care trebuie eliminată fac parte, în general, cei mai proști, cei mai catastrofali, care au evoluat în carieră nu prin cunoștințe, ci prin „shortcut”, prin aderarea la o ideologie sau la servicii sau alte organizații „discrete”. Curățarea justiției trebuie să se facă prin proceduri solide, transparente, valabile pentru toată lumea. E mai simplu decât pare.

2. Corectitudine antreprenorială. E pasul care ar trebui realizat în paralel cu primul și constă în tăierea aripilor corupției albe. Tai toată legislația care avantajează la modul jegos companiile multinaționale și le dai antreprenorilor români dreptul să concureze corect pe piață, fără șicanele de acum. De asemenea, reorientarea organelor statului către o abordare pro-business, nu contra, așa cum se face acum. Scopul ANAF este acela de a recupera banii de la bandiți, nu de la firmele normale și fără apărare care au greșit din neștiință. 

3. Diversificarea piețelor externe. Aici e cheia nu doar a independenței, ci și a creșterii economice a țării. România nu trebuie să depășească 20% dependență de UE. Asta înseamnă că  scopul fiecărei ambasade a României din străinătate trebuie să devină găsirea de oportunități de afaceri pentru România. Ambasada trebuie să „pompeze business către țară” , nu să mănânce inutil banii de la Buget. Iar românii orientați către o atitudine care le-ar aduce atât un scop mai înalt decât pomana pe care o tot așteaptă acum, dar și mai mulți bani și satisfacții.   

4. Transparență absolută. Fiecare bănuț al statului trebuie să fie accesibil oricui pentru auditare. Fără secrete și alte rahaturi care ascund o corupție endemică. 

5. Eficiența aparatului de stat. Aici e cea mai mare problemă deoarece se confundă teribil treburile. Sunt câțiva oameni care muncesc de nu-și văd capul, iar ei întrețin un păienjeniș imens de fufeturi de partid. Cum tai chestiunea asta? Prin indicatori transparenți de performanță și prin integrarea de algoritmi Proof-of-Work în activitatea de zi cu zi. În acest fel, cei care au cu adevărat treabă ar avea satisfacția muncii și venituri bune, în timp ce ceilalți s-ar auto-exclude. E simplu! Mult mai simplu decât v-ați fi imaginat. În acest fel, aparatul de stat ar ajunge unul dintre cele mai performante din ecosistemul autohton, fiind un exemplu pentru mediul economic.

Cei cinci pași enumerați ar împinge România precum un motor de rachetă. Nu-s măsuri bombastice, nu-s chestiuni care să țină prima pagină a ziarelor. Desigur, ar trebui să insist ceva mai mult asupra fiecărui element în parte pentru a se înțelege CUM trebuie acționat, ce pârghii se folosesc și ce anume toxicitate trebuie eliminată. Însă o asemenea dezvoltare sunt sigur că ar fi plictisitoare.  Ceea ce vreau să subliniez este că doar din reglaje legislative s-ar ajunge într-un timp scurt la profesionalizarea de care are nevoie întregul mediu românesc. 

A sosit momentul să mă întorc la paragraful doi al articolului, cel în care spuneam că România fără UE ar fi putut avea un buget de patru ori mai mare, dar cel mai probabil s-ar fi scufundat în banalitate și sărăcie. De ce? Pentru că trebuie să vă amintiți atmosfera anilor 90, cea cu „buticarii realizați” care-și făceau de cap, cu polițiștii corupți, cu politicienii hămesiți după șpăgi s.a.m.d. Ar fi fost România de atunci capabilă să pună la punct o astfel de strategie? Nu spun că da sau că nu, întreb doar. 

De altfel tocmai aici e problema. E capabilă România de azi să pună capăt corupției albe implementate de UE și să construiască o societate cu adevărat transparentă și competitivă? Iată întrebarea! Dacă răspunsul e afirmativ, România  și-ar recăpăta capul și ar simți cum îi cresc nu doar picioarele, ci și aripile. Aici e povestea care trebuie înțeleasă, acesta e planul de țară. 

Punând în aplicare ceea ce v-am povestit am putea genera nu doar prosperitate, ci o societate cu adevărat rezilientă, neaflată în bătaia vântului și pentru care chiar nu ar conta dacă e sau nu în UE. Pentru că ar fi pe propriile-i picioare, profitând atât de UE cât și de oportunitățile oferite de piață. 

Trageți puțin aer în piept și realizați că nu vorbesc baliverne, așa cum fac alții, ci chestiuni cât se poate de aplicabile, care în zece ani ar schimba fața României. Fără gesturi bombastice, fără scrâșnit din dinți, fără ură. Doar prin stabilirea unui framework de bun simț. 

O lecție care trebuie ținută minte

Când a început „scandalul datoriei publice a Greciei”, țara avea o datorie de 109% din PIB(2008). Ca efect al scandalurilor numeroase, insistent expuse internațional, datoria externă a Greciei a ajuns la 146% din PIB în 2010. Așa a fost țara trimisă către asistența financiară internațională.

Începe iar teroarea

Nu vreau să fiu patetic, nu-mi stă în caracter. Privesc lucrurile cât se poate de obiectiv și întotdeauna spun ceea ce gândesc. Nu-s un individ violent, nu am îndemnat niciodată la ură. Dar trăim vremurile în care a spune adevărul este echivalent cu a face o crimă.

N-o să vă țin mult. Situația e simplă. În dimineața aceasta am constatat că mi-a fost șters un articol pe motiv de ... incitare la ură și violență. E vorba de articolul în care anunțam câștigarea procesului intentat de Olguța Vasilescu împotriva denunțătorului DNA. Ce violență era acolo? Aiurea, nici urmă. Ce e ilegal în a afirma că „totul se plătește”? S-a ajuns la incriminarea cartezianismului, a eticii kantiene, a utilitarismului, a stoicismului sau a metafizicii orientale(legea karmei)? Toate, într-un fel sau altul, spun același lucru, anume că totul se plătește, că dacă ești javră îți iei răsplata. 

Sunt destul de pățit pentru a înțelege ce se află în spate. Nu-i vorba de nicio incitare la violență ci, cel mai probabil, de un pas preliminar făcut de milițienii lui Pledoiu pentru închiderea canalului. Am mai pățit-o. Dacă mai țineți minte, cu prilejul alegerilor, mi-a fost închis abuziv Facebook-ul. Tot urmând aceiași pași: factcheckeri de doi bani, ștergeri abuzive de articole și, ulterior, suspendare totală. Cine-a făcut-o? Evident nu Facebook, ci cei de la ANCOM. Ăia sunt uneltele sistemului, ăia și cei ca ei au declanșat mizeria cenzurii care e absolut neconstituțională. Dar pe cine mai interesează Constituția într-o țară care trăiește într-o ilegalitate crasă după lovitura de stat din 2024? 

Vreau să vă spun că, exact ca acum, m-am confruntat cu aceleași intimidări și în perioada premergătoare alegerilor, iar ele s-au finalizat cu suspendarea completă a contului. Acum suntem în același scenariu. Nu știu de ce. Nu-mi dau seama ce se pregătește, dar e clar că sunt planuri mult mai radicale decât până acum. Dacă vreți să mă mai citiți, căutați și celelalte canale ale mele. Nu știu de ce am impresia că se încearcă suspendarea totală a mea pe internet. Nu m-ar mira, mai ales în condițiile în care vedeți bine în ce teroare trăim. Nu știu dacă vor reuși să închidă tot în același timp. De aceea, a avea acces la canalele pe care mă exprim în prezent, e mai mult decât nimic. Lista lor o găsiți pe Trenduri, în partea dreaptă a paginii. 

Închei aici. Vă avertizez că, în cazul în care reușesc să mă suspende, e posibil să apară falși Dan Diaconu. Deja sunt mulți care se manifestă acum, care au deschis diverse conturi cu numele și poza mea. Sistemul lucrează, nu vă lăsați înșelați! Porniți de la canalele mele oficiale, notați-le undeva și, dacă mă suspendă într-o parte, cel puțin veți citi mesajele mele pe celelalte canale rămase în picioare. Mulțumesc!

Pe arabi i-a ars din nou petrodolarul

Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Qatar, Kuweit, Bahrain au avut de suferit mai mult decât Israelul în actualul conflict din Golf. Motivul e unul cât se poate de logic: întrucât atacurile asupra Iranului s-au făcut de pe teritoriul acestora, Iranul a reacționat și a paradit cât a putut. Emiratele Arabe Unite au rămas cu toate programele lor post-petrol în aer, Arabia Saudită se confruntă cu probleme majore, regimul din Bahrain este aproape de final, Qatar-ul și Kuweit-ul au avut pierderi masive de infrastructură.

Sunt două probleme majore ale regimurilor de acolo. Se știe că nu au permis SUA să folosească spațiul lor aerian, dar Trump a ignorat, instrumentând atacurile dinspre aceste țări. Astfel, Iranul a fost nevoit să reacționeze și nu doar asupra bazelor americane, ci și asupra unor elemente critice de infrastructură. Atacurile au arătat că Iranul avea informații puternice întrucât, în afara unor zone secrete - precum centrele de date care erau invizibile pe Google Maps și pe alte servicii de cartografiere - au fost atacate, de exemplu, birouri acoperite ale Mossad-ului din Dubai și alte zone. Asta a produs haos și o degringoladă care s-a lăsat cu pierderi teribile. Emiratele Arabe își văd Dubaiul, perla lor, în faliment și fără mari șanse de revenire. Așadar, pe de o parte SUA a atacat de pe teritoriul acestor țări fără permisiune, dar cel mai grav este că nu a fost capabilă să le apere, în condițiile în care aceste țări acceptaseră bazele americane tocmai ca „garanție de securitate”. La fel ca proștii ăia din Estul Europei care cred că baza de la Kogălniceanu și celelalte baze militare americane, care mănâncă bani de la Buget, vor avea vreun efect în ceea ce privește apărarea țării. Nu știu dacă-i știți pe proștii ăia! Iaca, efectul „garanției americane de securitate” îl vedeți în statele arabe din Golf, împinse într-un război care nu e al lor și paradite fără drept de apel de către adversarul SUA.

Asta a fost prima „ardere ritualică”. Cea de-a doua s-a manifestat zilele acestea. Întrucât țările lor sunt în degringoladă, mai multe fonduri suverane din statele arabe au solicitat să ridice în jur de 500 milioane de dolari din „investițiile” lor din SUA. Nu-s bani mulți, o nimica toată față de cele 1,5 trilioane, bani deja „investiți” în SUA. Cu toate că inițial părea a fi OK, sumele ... au fost blocate. Comitetul pentru Investiții Străine în Statele Unite, chipurile a devenit mai vigilent și a blocat fondurile deoarece ar exista „suspiciunea” că acele fonduri suverane ale statelor arabe vor fi investite în China. De altfel, administrația americană a impus condiții extrem de stricte, cerând uneori drepturi de control sau monitorizare directă asupra modului în care fondurile arabe gestionează activele cumpărate în SUA. Asta probabil ca răsplată pentru paradirea țărilor respective.

Deci, pe de o parte, ălora li se intră cu bocancii în investițiile făcute în SUA(unde, deși au drept de decizie, li s-a ridicat!) și pe de altă parte nu sunt lăsați să-și ia banii lor și să plece. E o situație absolut tembelă care spune cu totul altceva: SUA le-a confiscat arabilor banii, prin amânarea sine die a eliberării lor. Arabii sunt disperați întrucât acești bani trebuie să ajungă în economiile lor pentru a mai salva ce se poate și pentru a reface coeziunea internă. Doar că n-ai ce face cu sărăcia! SUA este realmente un stat falit, orice ieșire de acolo fiind echivalentul a încă unui cui în cosciug. Arabilor li se refuză eliberarea banilor pe motiv că „nu s-au ținut de investțiile în SUA promise lui Trump”. Cu alte cuvinte, mergi disperat la bancă să-ți iei banii deoarece ai nevoie de ei, iar acolo ți se spune că nu ți se dă niciun sfanț deoarece ți-ai încălcat promisiunea de a aduce noi catități de bani în depozite. Nu e penibil? Ba da, așa e. Și-ar mai fi un element.

Multe dintre fondurile arabe nu au fost plasate direct, ci prin intermediul fondurilor de Private Equity (cum ar fi cele administrate de BlackRock sau Blackstone), care acum sunt în suferință și n-ar vrea să le iasă bani din căruță. Și știți bine ce se întâmplă când acești giganți „n-ar vrea ceva”: Administrația americană execută fără crâcneală, doar v-am povestit cum i-au jefuit pe chinezi de porturile de pe ambele părți ale Canalului Panama. 

Tensiunile sunt destul de mari, dar pe cine interesează tensiunile? Prin politica sa, Trump i-a distrus pe cei din Golf. Faptul că vociferează nu mai interesează pe nimeni pentru că sunt dezarmați. Cum să reacționeze Arabia Saudită împotriva SUA? Să-i atace cu armele disfuncționale pe care SUA li le-a băgat forțat pe gât? 

Și uite-așa monarhiile din Golf au ajuns într-o situație critică. Și, dacă insistă prea mult , ceva îmi spune că oricând se poate organiza o revoltă, gen „Primăvara Arabă”, în urma căreia regimurile să fie dărâmate, iar banilor să li se piardă urma prin SUA. 

Trăgând linia, regimurile arabe se află la momentul la care constată că tot ceea ce au vândut conform paradigmei petrodolarului este absolut scufundat, pierdut. Au participat cu inconștiență la o scamă, pusă în scenă de niște tâlhari. Care tâlhari, după ce i-au asigurat că „investițiile lor forțate în SUA sunt în siguranță”, acum le spun că nu pot fi eliberate pe motiv de ... chinezi. Nu e frumos atunci când ești paradit din toate părțile? Dar prostia se plătește! Și stați puțin, că n-au apărut marțienii care să justifice jaful final!

Ucraina - Pasul 2

Cei care cred că limbricul de la Kiev acționează după ureche se înșeală amarnic! Omul are un plan clar, în 3 pași, din care conflictul cu Rusia e doar primul. Cu toate că nu o să pot să vă povestesc totul de la cap la coadă, oamenii inteligenți pot compila cu ceea ce am spus în alte dăți pentru a înțelege. Ca idee, încă suntem în primul pas, făcându-se tranziția către cel de-al doilea. Să le luăm pe rând.

Țară de oi!

Întrebare:„Este adevărat că Bolojan a aprins lumina în magazia cu șobolani?”. Un răspuns a la Radio Erevan, ar putea fi formulat astfel: „Da, doar că nu în magazia cu șobolani, ci în toată țara și nu a aprins-o ci a stins-o!”.

Societăți în disoluție

S-a viralizat în mediul online înregistrarea omului care sună la poliție pentru că a venit ursul la găini. Omul nostru e surprins de întrebările stupide ale polițistului și, la un moment dat, îi spune că e prost, că nu pricepe care-i problema, iar polițistul îl amenință cu amenda. Întreaga tărășenie este hazlie și inițial, ca tot omul, am râs cu lacrimi. Însă ascunde cu totul altceva.