Așa cum era de așteptat, demografia a fost transformată de ciurucurile neomarxiste într-o armă de ucidere civilizațională în masă. Ca în toate domeniile, această armă este utilizată pentru a promova concluzii pentru proști, astfel încât să se poată implementa cu ușurință agenda tembelă.
Să începem de la cifrele brute. Cea mai mică rată a fertilității din lume se înregistrează ... Coreea de Sud, iconica țară a tefelimii, cea dată ca exemplu de realizare. Cu rata de fertilitate de 0.7, Coreea de Sud practic, din punct de vedere demografic, nu mai este o țară. De asemenea, sporul natural(diferența dintre nașteri și decese) este puternic negativ. Următorul candidat este Japonia, o altă țară asiatică aflată sub ocupație. Rata fertilității? 1.2, iar sporul natural puternic negativ. O rată similară a fertilității are însă și ... China, dar cu un spor natural, pe moment, doar negativ. Urmează Uniunea Europeană, cu o rată a fertilității de 1,34, cu spor natural negativ. Și aici datele sunt absolut distrugătoare, semnalizând o scădere și o îmbătrânire accentuată a populației. Urmează Rusia, unde rata fertilității, cu toate că e ceva ceva mai mare, adică 1.4 este dublată de rata negativă a sporului natural. Cel mai bine pare a sta SUA cu 1.6 și sun spor natural zero spre ușor pozitiv.
OK, acestea sunt cifrele, dar nu vom privi ca boii la ele. Să încercăm să înțelegem situația în profunzimea ei. Ce înseamnă o rată mică a fertilității și un spor natural negativ? În principal semnalizează o scădere accentuată a populației. Fenomenele care apar nu sunt nici ele comode. Populația țării îmbătrânește, se pune o presiune puternică pe sistemul de asigurări sociale și pe componenta de sănătate, dublată de scăderea economică. Așa apar dezechilibre majore. Ei bine, pentru evitarea unor astfel de situații, se caută soluții. Și fix aici apar neomarxiștii cu „rezolvările” lor puturoase.
Zonele cu un puternic spor demografic din lume sunt cele consacrate: Africa Subsahariană și Orientul Mijlociu. Însă, în dreptul ultimei zone trebuie pusă o notă de subsol care va da peste cap toate cifrele discutate până acum. De ce? Pentru că în Orientul Mijlociu creșterea este dată de o componentă puternic migrațională. Și-abia acum putem ataca frontal povestea.
Ce spun neomarxiștii? Dacă ai probleme legate de demografie, dai drumul imigrației pentru a compensa problemele. De ce spun ei asta? Pentru că, din punctul doctrinei lor păduchioase, oamenii sunt ca oile. Nu contează că unele-s albe și altele negre, tot oi sunt. Neomarxiștii dau cu piciorul în noțiuni gen cultură și civilizație. Cu toate că ideologii lor fac o manie din a „vorbi în citate”, masa neomarxistă este una de oi proste, fără pic de creier. Uitați-vă la ai noștri și v-ați lămurit.
Acum începe să se lumineze harta. State dezvoltate, precum SUA și Canada, au un spor natural pozitiv ca efect strict al imigrației. Neomarxiștii din fruntea Uniunii Europene au insistat să preluăm acest model aici și să umplem zona de africani și nepalezi. Doar că, așa cum se întâmplă cu orice doctrină de sorginte marxistă, ceea ce pare a funcționa pe hârtie se dovedește un dezastru în realitate. Imigranții care vin, foarte puțini vin cu dor de muncă. Majoritatea sunt atrași de schemele sociale generoase ale Occidentului și învață să fenteze sistemul. Așa s-a ajuns în Franța la generații întregi de imigranți care trăiesc strict din ajutoare sociale. Nu-i mai poți expulza pentru că sunt cetățeni francezi de câteva generații! În Germania, de asemenea, e o catastrofă. Problemele sunt atât de mari încât Suedia - țară campioană a imigrației - a lansat un program de ajutor pentru repatriere a „celor care nu s-au adaptat”. Veți rămâne surprinși, dar ajutorul e extrem de generos, de 30 000 EUR/adult! Vă dați seama cât de mare e disperarea!
Ceva similar a încercat Rusia, doar că a făcut-o cumva mai deștept. Rusia vrea să atragă persoane occidentale conservatoare, care sunt sătule de agendele neomarxiste, iar strategia pare extrem de corectă. Și a avut un succes mare la începutul adoptării, doar că războiul din Ucraina și propaganda occidentală tembelă(cum că te-ar recruta rușii obligatoriu pentru război) a făcut ca programul să scadă în intensitate, ajungându-se doar la aproximativ 50 000 de imigranți pe an(de la un vârf de 1 milion). Ca să înțelegeți calitatea imigrației urmărită de ruși, vă recomand canalul „Countryside Acres” al unui crescător canadian de vite care a emigrat cu întreaga familie în Rusia. O familie cu șase copii, care muncește de rupe și care a găsit oportunități excelente de investiție(au dezvoltat mai multe ferme de creștere a animalelor, iar acum vor să investească în legumicultură). Astfel de imigranți nu caută scheme sociale de susținere, ci oportunități. Iar ele există din plin acolo.
Japonia și China nu sunt interesate deloc de imigrație, cu toate că asupra japonezilor se fac presiuni imense pentru a o adopta(de fapt chiar au fost trimiși imigranți acolo, care au fost primiți foarte prost). Întrebarea care se pune, în aceste condiții este simplă: OK, dacă atragerea de emigranți nu funcționează, ce anume poți face pentru a corecta demografia?
Răspunsul ferm este simplu: nu poți face nimic! Să faci precum nea Nicu, un program de interzicere a avorturilor, este o nebunie care nu poate funcționa. Știu că din punct de vedere creștin avortul este o crimă, dar nici să ajungi la situații precum cele de atunci, când, în loc să se facă o cezariană, se prefera scoaterea cu forcepsul, rezultând un număr mare de copii handicapați care, altfel, ar fi putut fi perfect normali. Un copil este, în sine, o bucurie, dar nu trebuie să faci din asta o obligativitate, ci să conștientizezi femeile asupra actelor și responsabilităților pe care le au. Iar asta nu se face prin tembelele programe de educație sexualî.
Problema e că, pe măsură ce un stat trăiește mai bine, fertilitatea scade. E o lege nescrisă. Și, de aceea, consider că fiecare țară trebuie să-și ducă crucea deoarece este problema sa.
Dintre toate țările lumii, China pare a fi înțeles cum stă treaba. Probabil prin prisma înțelepciunii confucianiste. Renunțarea la politica unicului copil nu a adus nici pe departe îmbunătățirea demografică pe care o sperau. De partea cealaltă, sunt bubele dezvoltării: o societate concurențială crește prețurile, iar oamenii își ocupă din ce în ce mai mult timp pentru carieră. Și o fac pentru a putea avea acces la chestii absolut normale, gen case mașini s.a.m.d. Doar că o societate concurențială aduce prețuri din ce în ce mai mari, astfel încât, pentru „iluzia realizării” trebuie să consumi din ce în ce mai mulți bani pe care, ca tânăr, nu-i ai. Citeam pe un site chinez că în Shanghai sunt extrem de multe fete tinere, cu cariere impresionante, care câștigă bine, arată bine și care vor să se mărite. Însă, atât statutul cât și factorul cultural(care cere un bărbat mult mai potent financiar decât o femeie) nu le permite să ia un pârlit. În plus, bărbații, sunt sedați de alergatul cupă un statut mai înalt, astfel încât nu-și pierd timpul cu „prostii”. Așa se face că serviciile matrimoniale - care au înflorit acolo - încearcă să le pună pe fete în legătură cu „bărbatul ideal”. Însă inclusiv agențiile recunosc că există o probabilitate infimă ca așa ceva să se întâmple.
Iată de ce autoritățile din China par a se adapta trendului cu care nu pot să lupte. Și încearcă cea mai revoluționară metodă. Știind că urmează un val masiv de populație bătrână, statul chinez investește puternic în AI și robotică, pentru a automatiza îngrijirea acestui segment de populație. Și-aici China e de două ori câștigătoare: pe de o parte se menține în avangarda cercetării științifice și, de partea cealaltă, își rezolvă spinoasa problemă a îmbătrânirii populației. Mai mult, scăderea populației în viitor nu are cum să-i afecteze competitivitatea întrucât concepte gen OPC(One Person Company) sau Industry 4.0 se potrivesc perfect unui declin al numărului de muncitori. Cu alte cuvinte, automatizarea și inteligența artificială vin să completeze lipsurile. Și uite-așa, AI-ul care pentru Occident e ciumă, pentru China e mumă.
Povestea pe care o spun neomarxiștii este una eminamente proastă. Orice țară trebuie să-și ducă de una singură crucea demografiei. Așa cum un om care a decis să nu facă copii, nu are de ce să se mire când, ajuns bătrân, nu va avea cine să aibă grijă de el, la fel e și cu țările: nu trebuie să se aștepte că niște hămesiți, de pe alt continent, vor veni să-i șteargă la fund pe bătrânii occidentali. Nici gând! Vor urmări doar să le ia banii și să le detoneze cultura și civilizația.
Ramolismentul Occidentului este cel care-l îngroapă. Abia acum putem să ne uităm cu atenție la SUA și Europa. Părerea mea este că, în două generații, cele două nu vor mai exista. Desigur, ca teritorii vor exista, dar ca ce au fost, niciodată. În SUA, în 43 din cele 50 de state, spaniola este a doua limbă vorbită. De asemenea, rata fertilității este susținută de populația hispanică. Cu alte cuvinte, vorbitorii de engleză îmbătrânesc și mor, în timp ce noua populație dominantă este cea hispanică. E o răzbunare istorică, care-l face pe Trump să tremure de nervi.
În Europa situația e similară, doar că normele europene interzic statisticile pe structuri etnice. Însă, se știe bine că rata fertilității este susținută de nașterile din zona populației musulmane și a celor proveniți din Africa Subsahariană. Și e logic să se întâmple așa întrucât aceste populații sunt imune la flatulențele neomarxiste, fiind infinit mai legate de religiile și obiceiurile lor decât europenii ajunși la stadiul de degenerare profundă.
În final aș vrea să-i potolesc pe cei care îmi vor spune docți despre Kalergi. Știu totul, dragii mei, nu e nevoie să mă trageți de mânecă. Mai ales că am fost primul din România care am dezbătut teoria deviantului. Doar că, exact ca în cazul oricărui deviant, teoria sa este falsă. Populațiile nu se mixează, chiar dacă le creezi tu condițiile prin „ideologie și reguli”. Realitatea arată că populațiile viguroase se dezvoltă în enclave separate de masa etnică. Indienii se căsătoresc cu indieni, pakistanezii cu pakistanezi s.a.m.d. Doar o minoritate marginală apelează la căsătorii inter-etnice, dar și aici, odraslele sfârșesc într-una dintre cele două „enclave” din care provin.
Iată de ce demografia, cu toate că ne arată un tablou îngrijorător, nu trebuie utilizată ca armă ideologică. Stați calmi, au mai fost perioade cu populație mult mai puțină și nu s-a întâmplat nimic. Importantă este păstrarea civilizației și a culturii. Acestea două, dacă se pierd, se duce totul de râpă. Iar Occidentul le va pierde iremediabil. Nu prin război, ci prin prostie!
