Rusia s-a închis în sine, iar asta ar trebui să ne sperie cel mai tare!

De ceva vreme, mizeriile media occidentaliste tot freacă non-subiecte. Este arestat Surovikin? Dar Gherasimov? Dar X, Y, Z s.a.m.d.? Unde se află Medvedev? Unde au dispărut toţi aceştia? De altfel, în afara lui Putin care e prezent întotdeauna indirect - adică în filmări de la evenimente care s-au terminat - şi Peskov, mai nimeni nu apare. Să nu uit, imediat după „defilarea Wagner” a circulat un clip cu Şoigu în vizită pe front. Şi cam atât. Ce se întâmplă?

Japonificarea Chinei şi celelalte provocări

Ieri am vrut să scriu despre japonificarea Chinei, dar m-am luat cu treabă şi „am sărit” articolul. În dimineaţa aceasta, răsfoind sursele de presă, am găsit pe portalul Zerohedge o analiză de-a economistului Richard Koo despre ... riscul de japonizare a Chinei. Gând la gând cu bucurie deoarece voi include şi opinia sa în articol astfel încât, până la urmă, cititorul va ieşi pe plus. 

It was a plan!

 

John Kerry, un prostovan notoriu care la un moment dat s-a aflat chiar în cursa pentru preşedinţa SUA, aflându-se la Paris a început să vitupereze la TV împotriva ruşilor cu schemele propagandistice deja cunoscute. Doar că s-a aflat unde nu trebuie întrucât, chiar dacă pare imposibil, a dat peste un jurnalist onest(Darius Rochebin pe numele său) care i-a pus întrebările care trebuiau puse. Mai precis, într-o primă fază l-a întrebat pe Kerry care-i motivul pentru care Bush nu e condamnat în condiţiile în care a pornit războiul din Irak bazându-se pe o minciună? Ei bine, la modul halucinant, Kerry îi răspunde că asta nu s-a întâmplat deoarece Bush nu a fost inculpat nicăieri, aşadar „fapta nu există”. V-am spus doar că e nulitate, ce anume altceva mai hilar putea să dea pe guşă un prostovan? Treaba însă nu se termin aici deoarece începe un dialog de-a dreptul halucinant:

Ce trebuie să înţelegem de la „Criza Wagner”?

Cum ieri am avut program de îmbăiere la soare, m-am uitat abia azi noapte la modul în care a reacţionat lumea la criza provocată de armata privată Wagner. Iar asta, fără doar şi poate, demonstrează că Occidentul e plin ochi de idioţi inutili. Dacă ar fi vorba doar de prostovanii de serviciu gen Borcan, Mândruţă sau Radu Tudor, treburile n-ar fi fost atât de flagrante, dar am auzit enormităţi din partea unora care au pretenţii de consultanţi sau de „oameni cu influenţă”. Ridicarea steagului Wagner la Tel Aviv - e drept într-o manieră neoficială - arată cât de mare e incompetenţa într-o ţară care în scurt timp se va confrunta cu grave provocări de natură existenţială. 

Wagner şi consecinţele

OK, tot văd rostogolindu-se fake-uri despre situația din Rusia, așa că o să vă transmit care-i situația reală de acolo. În primul rând, probabil vă întrebați „de la ce s-au luat?”. De la bani, desigur. Practic, într-o lună, urma ca armata lui Prigojin să fie naționalizată. Mai multe decrete de până acum oricum slăbiseră „baza de selecție” a Wagner. De exemplu cel care permitea condamnaților cu anumite infracțiuni să intre direct în armata rusă și să primească scutirea pedepsei la primirea primei medalii. Previzibila naționalizare a trupei lui  Prigojin reprezintă aşadar  motivul real al revoltei sale.

Şocul BRICS+

Mai multe lucruri s-au înghesuit în ceea ce priveşte viitorul summit BRICS+. În primul rând, francezilor li s-a trântit uşa-n nas de la Moscova. „Occidentalii nu a ce să caute la summitul nostru” - a fost vocea categorică auzită dinspre Rusia. Şi aşa va rămâne. 

Despre corupţia financiară şi un semnal ciudat

James O'Keefe iese în forţă din umbră cu un clip spectaculos în care un recrutor al BlackRock - Serge Varlay - îi explică unui jurnalist sub acoperire cum reuşeşte compania să „învârtă lumea”. Modalitatea e cea clasică, prin corupţie. Ca să înţelegeţi cât de gravă e situaţia luaţi o mostră: „Senatorii(americani n.n.) sunt al naibii de ieftini - cu 10 000 de dolari ai cumpărat un senator”. Sau şi mai interesant: „Ucraina e perfectă pentru businessul nostru. Ruşii trag în silozurile ucrainene, preţul grâului creşte şi asta e fantastic deoarece se crează volatilităţi care-s oportunităţi excelente pentru profit”.

Lumea se schimbă!

Kenya cere statelor africane să-şi dedolarizeze toate tranzacţiile. Teoretic n-ar fi o surpriză în condiţiile în care sunt multe state africane sătule de „modelul de business” american. Doar că e o chestie care ar trebui să vă pună pe gânduri: în Kenya se află cel mai mare centru al CIA de pe Continentul Negru. Până de curând Kenya era aliat de nădejde al SUA, iar acum s-a întors la 180 de grade. 

Implozie?

Citesc şi nu-mi vine să cred. Toate publicaţiile arondate propagandei vorbesc despre pierderi imense de ambele părţi pe frontul din Zaporoja. Dacă aş fi fost mai tefeleu m-aş fi declarat şocat. Păi cum vine asta? După ce Rusia - conform aceloraşi analişti de război - a pierdut jumătate din populaţie în Bahmut, cum naiba de acum au şi ucrainenii pierderi? Ce s-a întâmplat? Ceva nu cadrează deloc. S-au terminat borcanele de murături cu care bunicuţele ucrainene dau jos dronele ruseşti sau a crescut ticălosul de Putin producţia de lopeţi şi acum ruşii luptă fiecare cu câte 50 de lopeţi pe care le învârt mai ceva decât Bruce Lee al său nunchaku.

Către societatea multilateral cenzurată

Cu doar trei ani în urmă ne-am trezit dintr-o societate cât de cât normală într-un setup în care dacă nu repetai ca prostul mantra cu „mie îmi pasă” deveneai „duşman al poporului”. Întreaga farsă a mers mai departe. Ne-au fost limitate absolut neconstituţuional o groază de drepturi, am fost trimişi la coteţ, asta în timp ce serviciile de securitate îşi făceau treburile de spoliere în sfidarea proştilor. Luaţi doar toate afacerile făcute la umbra guvernelor Orban şi Cîţu pentru a înţelege că „trecerea poporului la coteţ” a fost deosebit de profitabilă. Şi nu doar financiar, deoarece s-a dat „liber la jaf” pentru a se putea implementa ceva „mult mai înalt”.

Echilibrul instabil

Vă spuneam de curând că lunile acestei veri vor fi unele explozive din punct de vedere economic. Şi cum timpurile încep să se arate, consider necesar să înţelegem contextul în care ne aflăm pentru ca exploziile care urmează să nu ne ia pe nepregătite. 

Minciuna cărnii ecologice

De ceva vreme suntem bombardaţi cu tot felul de prostii referitoare la modul „greşit” în care trăim. Ba că mergem prea mult cu maşina, ba că mâncăm ce nu trebuie, ba că ne cumpărăm prea multe s.a.m.d. Mai trebuie să ni se spună că respirăm prea des. Mă rog, unii turbaţi deja o afirmă; doar  ştiţi de ce sunt în stare creatorii ideologiei. Partea şi mai proastă este că idioţii climatici propun „soluţii” care mai de care mai tâmpite.

Am avut exemplul automobilului electric, o tehnologie menită a reduce drastic mobilitatea individului. Să ne înţelegem bine: nu consider că tehnologia electrică este una apriori proastă, dar e de domeniul evidenţei că încă nu e pregătită pentru introducerea în consum. În plus, absolut toate „beneficiile” sale sunt false. Nu, maşina electrică nu poluează mai puţin, ci mult mai mult. Soluţia stocării nu e rezolvată şi nici reciclarea nu se poate face. În plus, maşinile electrice sunt periculoase întrucât utilizatorul stă realmente pe o bombă. În caz de accident, bateria care ia foc nu mai poate fi stinsă decât în momentul în care a ars complet şi se stinge singură. Mi se pare de-a dreptul aberant că producătorii auto aruncă la gunoi cunoştinţele despre motoarele termice acumulate în decursul a peste 100 de ani pentru a se alinia deciziilor politice. Dar, mă rog, nu despre asta discutăm azi.

Domeniul cărnii aşa-zis ecologice e unul mult mai vast şi mai pervers. Până acum nu m-a preocupat în mod deosebit, chiar dacă mirosisem că e o miciună la mijloc. Ca idee generală sunt două tipuri de carne artificială. Prima este carnea vegetală, în care mai multe componente vegetale sunt combinate pentru a da un aspect, o textură şi un gust similar cărnii. Acest tip de carne deja îl vedeţi la rafturi. Cealaltă carne este o carne marketată ca fiind „identică celei naturale”, dar crescută în laborator. Să le luăm pe rând.

Nu ştiu dacă aţi fost curioşi, dar eu chiar am testat carnea vegetală pentru a nu vorbi aiurea. Ca idee, în ultima perioadă s-a reuşit destul de bine imitarea texturii şi păcălirea gusturilor. Desigur, gustul nu e identic şi produsul nu are aceeaşi savoare. Însă partea proastă e că, în realitate, carnea artificială e o bombă. Pentru a se ajunge la textură şi la gust se combină tot felul de fibre cu ueiuri hidrogenate, se adaugă potenţiatori de aromă, gusturi artificiale şi coloranţi, adică o grămadă de E-uri care numai bune pentru sănătate nu sunt. Aşadar, cu un gust discutabil şi cu o componentă de-a dreptul toxică, nu consider că acest tip de carne e o variantă. Personal nu înţeleg de ce toţi cei care aleg să fie vegani au nevoie de asemenea carne. Nu oare te-ai făcut vegan pentru a renunţa a carne? E un tembelism în stare pură. Eu unul, dacă mă apuc să ţin post, mănânc mâncăruri de legume, nu „mici sau cârnaţi vegetali”. Repet, e o idioţenie!

Să trecem la celălalt capitol, anume la carnea artificială propriu-zisă. Aceasta, spun producătorii, este o carne pornită de la un ţesut prelevat de la un animal, ţesut care apoi e multiplicat în aşa-zise „bio-reactoare”. Tipul acesta de carne, ne spun aceiaşi producători, nu mai produce suferinţă animalelor şi nici poluare. În plus, deoarece bio-reactoarele sunt aseptice, carnea aceea nu mai e bombardată cu antibiotice şi alte pastile, rezultând aşadar o carne curată, cu proprietăţi mai bune decât cea naturală. Oare?

De fapt, întreaga publicitate a cărnii artificiale este una falsă. Procesul poluează mai mult decât animalul crescut liber, având un consum energetic muult mai mare. De asemenea, chestiunea cu „suferinţa” este absolut falsă. Ceea ce nu spun producătorii este că, pentru creşterea acestei cărni se foloseşte ser fetal. Aveţi idee despre ce e vorba? Acest ser se colectează de la animalele avortate care sunt scurse de sânge, după care lichidul rezultat este tratat pentru a putea fi conservat. Pe moment acest ser fetal este un produs secundar al industriei cărnii. De exemplu, la bovine, de la vacile care s-au împerecheat şi sunt sacrificate, se colectează viţeii, care „sunt scurşi” cât timp încă trăiesc. Dincolo de chestiunea scârboasă şi sadică în sine, asta mi se pare satanism în formă pură. Nu există o procedură mai sfidătoare la adresa vieţii decât asta! 

Pe moment serul fetal este un produs secundar, care apare strict din întâmplare. Odată cu creşterea producţiei acestor „cărnuri”, e clar că se va trece la  ferme care vor avea ca scop strict colectarea de fetuşi pentru a întreţine „industria”. Totuşi, cât de aberant e întregul proces? De ce să sacrifici fătul când poţi lăsa animalul să crească? Aşa cum v-am spus, procesul de producţie al cărnii artificiale este, de 25 de ori mai poluant decât creşterea animalului!!! Vă daţi seama ce nebunie?

În realitate, carnea artificială are mai multe scopuri perverse. Există în mod clar un scop financiar. În Olanda îi forţează pe fermieri să închidă fermele pentru a face loc bio-reactoarelor lui Bill Gates. De menţionat că acest tip de carne poate fi patentat, astfel încât se va ajunge la o şmecherie silmilară celei de pe piaţa medicamentelor. De altfel, Monsanto, în vremurile sale bune, a avut o tentativă de a-şi patenta un porc. Se gândeau atunci că vor reuşi să se impună la fel cum făcuseră pe piaţa cerealelor, unde practicile lor incorecte au făcut ca fermierii să se transforme în sclavi ai lor. Acum e foarte simplu să patentezi un tip de carne deoarece îl scoţi din bioreactorl tău, cu „reţeta” ta. 

Există, de asemenea, şi un scop de control. Prin intermediul acestui tip de carne se pot doza diverse aşa-zise tratamente. De exemplu, în cazul farsei COVID, ar fi putut trece vaccinurile ARM direct în acest tip de carne, iar oamenii - dacă nu ar fi existat concurenţă - nu s-ar fi putut opune. Nu trebuie nici să ignoraţi faptul că FDA a emis suspect de repede o autorizaţie de punere în consum a acestei cărni, în condiţiile în care tocmai creşterea rapidă poate avea ca efect inducerea tumorilor în rândul celor care-o consumă. Şi, nu în ultimul rând, nu avem cum să nu observăm ciudata insistenţă de a îi obliga pe oameni să consume produse rezultate din fetuşi avortaţi. E satanism pe faţă, fără nicio discuţie! 

Desigur, sunt multe alte aspecte, dar e clar că absolut totul e putred. După cum puteţi observa, încălzirea globală şi criza de apă fac ravagii. În Europa avem acum temperaturi de 18-22 de grade şi o vreme de zici că s-a mutat musonul aici. Aveţi puţintică răbdare să scoată capul „temperaturile caniculare” ca să-i vedeţi pe idioţi ce-o să mai reia placa preferată cu seceta şi căldura insuportabilă. 

Legile tiraniei instituţionalizate

Sunt unii care se încăpăţânează să creadă că vaccinarea oilor cu serurile experimentale a fost un simplu accident şi că, în rest, democraţia merge mai departe. În mod evident, e vorba de aceiaşi indivizi care se îmbată cu iluzia că democraţia ar exista, fără să înţeleagă că democraţia poate fi implementată doar în societăţile sclavagiste. Într-adevăr, probabil că e democraţie, doar că ceea ce nu pricep tefeleii e că în acest setup ei sunt doar sclavii, iar democraţia e situată în mediile rarefiate în care se iau deciziile.

Velierul

Nu credeam că aş putea trăi asemenea vremuri precum cele de acum. Sunt sigur că nu greşesc dacă afirm că suntem trăitori ai unei bucăţi de istorie în care evenimentele excepţionale se înghesuie şi se succed aşa cum nu a mai fost niciodată în istorie. Un alt specific al perioadei pe care-o tranzităm este dat de o „sincronizare” a întregului Pământ, astfel încât, din punct de vedere practic, nu mai există nici măcar un punct care să nu fie implicat în evenimentele care se succed. De-aici vine nebunia întrucât nimeni  nimeni nu-şi mai permite luxul unei pauze. De decuplarea de la evenimente nici măcar nu se mai poate pune problema.

Tancurile Leopard şi jocul schimbării

Când s-a anunţat cu surle şi trâmbiţe că se vor trimite tancuri Leopard în Ucraina, absolut toată propaganda, cot la cot cu oficialii, ne povesteau cât de minunate sunt tancurile nemţeşti şi cum vor schimba ele definitiv jocul în Ucraina. Tancurile acelea erau impenetrabile, făceau atât de multe încât responsabilii militari ucraineni păreau a avea ca singură problemă funcţionalitatea frânelor acestor tancuri astfel încât nu cumva ca, după ce ajung în Crimeea, să nu se mai poată opri şi să se rostogolească în mare.

Vine noul rege al zonei monetare mondiale

Evenimentele se desfăşoară cu o rapiditate uluitoare. Aţi auzit de BRICS Cable? Probabil că nu. Este un proiect grandios de infrastructură electronică, menit a lega direct principalele ţări BRICS prin intermediul unei reţele de cabluri optice(terestre şi submarine). Cu o lungime de 34000 km, BRICS Cable va transfera aproximativ 12.8 Tbit/s de date. 

Titanic

Banca Centrală a Canadei a mărit în mod surprinzător rata dobânzii de intervenţie. Ulterior, Banca Australiei a făcut acelaşi lucru. Astfel s-au spulberat speranţele unei „puneri a capacului” pe majorarea dobânzilor. Dată fiind situaţia critică a pieţei creditului din Canada, contextul ne arată că măsura majorării era nu necesară, ci, mai degrabă, stringentă. 

Ce trebuie să înţelegem din ceea ce se petrece la est?

Povestea de la care o să încep este mai veche, mult mai veche, dar încă prezentă în contiinţa noastră. E vorba despre Cernobîl. Unii oameni nu au habar că Cernobîl e în Ucraina. Şi, din păcate, la atâta amar de vreme de la explozie, foarte mulţi oameni nu au habar care au fost cauzele acelui accident. Vă mai amintiţi?

Cum suntem jefuiți(6. Programele de sănătate și câteva concluzii necesare)

A venit și ziua cea mare, cea în care vom intra adânc tocmai în cea mai bănoasă zonă a sistemului: cea a programelor de sănătate. Teoretic, Programele Ministerului sunt o chestie bună deoarece asigură pacienților cu boli cronice sau celor cu boli grave tratamente gratuite. Ce om trebuie să fii să te iei tocmai de partea asta care, prin însăși existența sa, asigură oamenilor acces la sănătate? E logic să judeci așa, e de-a dreptul lăudabil, doar că atunci când te apuci să studiezi intestinele sistemului te întrebi dacă programele sunt făcute pentru a vindeca oamenii sau pentru a-i ucide accelerat. De altfel, e o mare problemă aici, întrucât programele compensează medicamentele cu 100%, astfel încât e absolut de înţeles disperarea marilor companii de a-şi împinge produse la suprapreţ în aceste programe. Aici e cel mai facil de jefuit statul. Ai medicamentul pe listă şi îl recomandă medicul, ai pus-o de-un profit fabulos pe spatele statului.

Cum suntem jefuiți(5. De ce se întâmplă toate acestea?)

Înainte de a începe o să vă spun cât se poate de sincer că această întreagă serie îmi face deosebit de mult rău. Dincolo de faptul că trag să înțeleg noțiuni pentru care nu am fundația minimă - motiv pentru care se mai strecoară erori în articole sau nu punctez corespunzător anumite elemente - simt că mă încarc teribil de mult cu o energie negativă extrem de deranjantă. În ciuda faptului că am activat în numeroase domenii, că am dat de indivizi de toate tipurile și din toate zonele societății, niciodată nu am avut impresia ca acum că mă aflu în vecinătatea răului absolut. Văzând atâta ticăloșie n-ai cum să nu te întrebi cum anume de e posibil așa ceva? Cum poți prescrie medicamente care omoară oameni fără pic de remușcare. Ce simți în momentul în care lungești artificial lista doar pentru a-ți înhăța comisionul?  

Cum suntem jefuiți(4. Academia de Înalte Studii în Hoţie)

Înainte de a trece mai departe cu modul de fraudare, ar trebui să vă mai introduc în câteva noțiuni de bază. Ce este un medicament? Practic, piața se împarte în trei segmente:

• Rx - medicamente care se eliberează doar pe bază de rețete. Pentru aceste medicamente publicitatea este complet interzisă, atât către publicul larg, dar și către profesioniști;
• OTC - medicamente care se pot elibera fără prescripție. Publicitatea acestor medicamente este legală în media, dar interzisă la medic sau farmacist. În realitate se face pe toate canalele, ceea ce nu e OK. Ca o opinie personală, aș spune că publicitatea pentru aceste medicamente ar trebui interzisă;
• Suplimente - aici e un haos întrucât domeniul e complet nereglementat. Dar, așa cum veți vedea, puteți avea surprize!

Înainte de a intra în sbiect, trebuie să corectez o eroare pe care am comis-o în articolul anterior. Într-adevăr, în procesul de patentare, produsul este protejat timp de 20 de ani. Doar că, pentru piața medicamentelor, există și o așa-numită perioadă de exclusivitate care este de 7 ani. Ce-i cu această perioadă? Având în vedere că autorizarea unui medicament poate dura mulți ani, perioada de exclusivitate e menită a ajuta producătorii. Protecția patentului începe să curgă din momentul completării actelor pentru patent, astfel încât o perioadă lungă de autorizare ar putea lăsa inventatorul sau producătorul cu buza umflată. De aceea s-a luat decizia existenței unei perioade de exclusivitate care începe să fie calculată de la autorizarea medicamentului.

Ce-ar mai trebui să știți? Dat fiind tonul seriei ați putea cădea în latura cealaltă, în care să aruncați anatema asupra întregului sistem medical, fapt care nu mi se pare corect. Sunt o groază de medici de ispravă, de farmaciști care-și fac treaba s.a.m.d. De asemenea, chiar și producătorii au adus uneori pe piață molecule foarte bune, prelungind viața unor oameni sau făcându-i bine pe alții. Faptul că s-a ajuns în situația pe care o vedem are cauze multiple, iar una dintre acestea - cea mia importantă - v-o voi prezenta mai spre sfârşitul articolului. Pentru o analiză detaliată îmi rezerv însă un articol viitor. Așadar, vă rog mult să  nu cădeți aiurea într-o extremă nefastă. E foarte bine să urmăriți ceea ce scriu în seria de faţă pentru a nu deveni victima unui sistem care, pe zi ce trece, se transformă în mașină de tocat.

Și-acum, cu toate precizările făcute, să trecem la cealaltă schemă pe care-am denumit-o, plin de creativitate ... Schema nr. 2.

Dacă a prelua o moleculă generică și a o doza non-standard e o practică de-a dreptul rudimentară, o „evoluţie” a strategiei e reprezentată de combinarea a două sau mai multe molecule generice pentru a face un produs nou. Așadar, combini molecula A cu molecula B, fiecare într-o anumită proporție și se numește că ai un medicament nou nouţ. Acum vine din spate componenta de marketing deoarece degeaba ai medicamentul dacă nu ai piața. Și-aici avem diverse șmecherii. În primul rând, cele mai mari profituri le obții de pe piața Rx. Ai un regim fiscal mai bun, medicamentele pot fi parțial(sau total) compensate de stat, astfel încât e loc de profit mai mare. În al doilea rând, e mai greu să găsești combinația într-un singur medicament concurent. Astfel, dacă ai produsul, pornești campania de influenţare a medicilor deoarece ai creat o „piață virgină”.

Dar, stați! Publicitatea e interzisă în zona Rx. Cum faci? Păi ori încalci legislația și-ți trimiți hoardele de agenți peste medici, ori te apuci să faci „congrese” în care-i sponsorizezi pe medici pentru participare. Ori ambele, adică varianta cea mai utilizată. Mă rog, metode de eludare a legii sunt nenumărate deoarece, în general, autoritățile închid ochii.

Să lăsăm însă de-o parte problemele de legislație și să trecem la chestiunea practică. Întrucât în marketingul acestor pseudo-medicamente se bagă bani serioși și prețurile ajung să fie pe măsură, adică piperate. Dacă ai reușit să împingi „medicamentul” pe piața Rx, iar acesta beneficiază și de compensare, profiturile pot deveni astronomice. E un joc din care câștigă masiv producătorul și medicul aflat în solda sa, iar de pierdut pierde atât statul cât și pacientul. 

Strategia e de-a dreptul diabolică și-o să v-o explic pornind de la un ipotetic medicament care are în componență moleculele A și B. Pe piață, molecula A se găsește în două dozaje, să le spunem c1 și c2, dar dozajul uzual(90%) e reprezentat de c1 . Molecula B are trei dozaje c3, c4 și c5. De asemenea, să presupunem că dozajul uzual e c3. Medicamentul nostru minune va avea așadar în compoziție molecula A cu dozajul c1 și molecula B cu dozajul c3. Acum, dacă medicul prescrie o rețetă care pe poziția 1 are molecula A cu dozajul c1 și la poziția 2 molecula B cu dozajul c3, farmacistul eliberează cele două generice separat care au un cost de, să zicem, 10 lei. Doar că de la medicul „cu dedicație” rețeta vine cu o singură poziție care arată așa „Molecula A c1/Molecula B c3”, care trimite transparent către medicamentul nostru minune. Partea bună e că medicamentul e compensat, doar că în schema de compensare statul plătește 25 lei și pacientul tot atât. Înțelegeți șmecheria? O simplă formulare face ca tratamentul să aibă un cost total de 5 ori mai mare, în care pacientul plătește de două ori și jumătate mai mult decât ar plăti prețul întreg al genericelor!!! E alchimie curată, în care transformi rahatul în aur. Și cine înhață banii? Grosul îl iau producătorii, apoi vin la rând și „medicii parteneri” și probabil mai iau ceva și farmaciile.

Desigur, pentru a-şi asigura acapararea completă a pieţei, producătorul poate decide să facă şase medicamente care ajung să acopere toate combinaţiile posibile de dozaje  

Să presupunem că dați de un farmacist corect. Acesta vă va spune verde-n față că decât să dați 25 de lei, mai bine dați 10 lei pe generice și gata, ați scăpat mai ieftin decât „beneficiind” de compensarea de la stat. Da, așa e, doar că sunt două probleme. În primul rând, un farmacist poate fi corect, dar dacă nu are pregătirea necesară va da exact ceea ce a prescris medicul, adică medicamentul scump și „compensat”. Și cum nivelul de pregătire e din ce în ce mai aproape de genunchiul broaștei, o asemenea problemă e dominantă. De asemenea, dacă farmacistul e angajat al unui lanţ farmaceutic s-ar putea să aibă precizarea strictă din partea conducerii să elibereze „medicamentul compensat”, doar acolo sunt discounturi sănătoase şi beneficii de altă natură. Doar că mai e și o chichiță de ordin legislativ: dacă un farmacist e și pregătit și de bună credință și eliberează în loc de „medicamentul scump” cele două generice, CNSAS îl poate da în judecată deoarece nu i-a oferit pacientului medicamentele compensate la care avea dreptul!!! Adică a avut vina de nu a acceptat ca atât statul(CNSAS) cât şi pacientul să fie jefuiţi! Desigur, farmacistul ar putea câștiga un asemenea proces, dar cine să-și bate cuie-n talpă?  

Să mergem acum la o altă problemă, de data aceasta de ordin medical. Presupunem că inventăm un alt medicament care are în componență trei molecule X, Y și Z, iar pacientul începe să tușească sec. Medicamentul e unul de largă utilizare deoarece compania care l-a împins pe piaţă e una „de succes”, astfel încât acel medicament e eliberat de toţi „profesioniştii”. Se știe că molecula Z are ca principal efect advers, să zicem, tusea seacă, așa că dacă pacientul ar lua cele trei molecule separat(trei medicamente diferite) i s-ar putea recomanda să oprească administrarea moleculei Z pe o perioadă mai mare decât timpul de înjumătăţire ca să se constate dacă tusea seacă îi vine de la administrarea moleculei Z sau e un alt simptom îngrijorător. Luând însă un singur comprimat care le conține pe toate trei, n-are cum să întrerupă administrarea acestuia deoarece, dacă moleculele X şi Y sunt unele esenţiale în tratamentul său, s-ar putea trezi mort - vorba idioatei căreia nu-i mai amintesc numele. 

Așadar, există cazuri în care alăturarea artificială a mai multor molecule poate face mai mult rău decât bine. Doar că, în zborul spre profit nimic nu mai poate opri infernala maşinărie. Și, când la aceeași căruță se pun să tragă toți, iese o nebunie absolută.

Fac aici o precizare importantă deoarece am omis-o prin necunoaştere la momentul scrierii articolului. Procesul de combinare a moleculelor e mult mai fluid pentru cei care au avut o moleculă protejată. Să vă explic. Am o moleculă şi mai e puţin până când ea trece în rândul genericelor. Ce fac? Piaţa e deja formată, am medicii care-o recomandă şi nu pot ceda astfel încât cineva să mă omoare cu genericul. Ei bine, acela e momentul în care mă apuc să combin proteinele. De ce? Pentru că deja am piaţa, iar introducerea unui nou medicament „mai potent” din punct de vedere a compoziţiei mă ajută să-mi menţin cât de cât marjele de profit. De asemenea, medicamentul neavând concurenţă, nici producătorii nu sunt interesaţi să acorde discount farmaciştilor. Discounturile se acordă pentru moleculele pentru care există competiţie în piaţă.  

În mod normal, sistemul medical e unul în care puterea se împarte. Aşa cum în democraţie, la modul teoretic, puterea se împarte între legislativ, executiv şi puterea judecătorească, în sistemul medical „puterea” se împarte între producător, medic şi farmacist. Producătorul introduce medicamentul pe piaţă asigurându-se că respectă standardele de autorizare, medicul selectează tratamentul necesar pe baza experienţei şi a specificaţiilor medicamentului, iar farmacistul - care-i expertul în medicament - e obligat să identifice erorile din prescripţie şi să „cenzureze” eliberarea reţetei, spre binele pacientului. Uneori medicul poate să nu respecte cantităţile uzuale, iar farmacistul observă asta. Poate foate fi o greşeală sau poate fi, pur şi simplu, o decizie a medicului care, din experienţă şi din practica domeniului său ştie exact ce face. Dacă e greşeală, farmacistul trebuie s-o observe şi trimite pacientul înapoi la medic după aşa-numitul „SIC VOLO”. Ce-i asta? E o formulare standard(care s-ar traduce „aşa vreau eu”) prin care medicul îi atrage atenţia farmacistului că „eroarea” e deliberată, iar farmacistul trebuie să elibereze reţeta deoarece medicul îşi asumă răspunderea. Însă, dacă reţeta nu conţine „SIC VOLO”, iar farmacistul detectează o eroare, atunci trimite pacientul înapoi la medic fără a-i elibera reţeta.

Doar că, la fel ca în democraţie, şi această „împărţire” funcţionează doar pe hârtie. Atâta timp cât nu actul medical în sine e idealul celor trei părţi implicate în proces, e clar că toaată logica împărţirii pică la proba practică. Cu gândul profitului în cap, toate cele trei părţi ajung să tragă la aceeaşi căruţă care fraudează atât statul cât şi pacientul. Chestiunea îi este fatală statului din punct de vedere financiar, iar pacientului ajunge să-i fie fatală nu doar financiar, ci, din păcate, şi existenţial. 

Într-un comentariu cineva îmi reproșa că, prin dezvăluirile mele, risc să le deschid capul celor cu bani care se vor trezi și se vor apuca să fabrice pseudo-medicamente. De fapt, ceea ce-mi reproșează e imposibil. Așa cum v-am spus, piața farma e una extrem de rarefiată și sedimentată, în care peștii de diverse dimensiuni își știu bine pozițiile și nivelul la care se pot ridica. N-ai cum să te trezești tu, un neica nimeni să te apuci să faci medicamente, chiar dacă ai bani cu duiumul. Ca să-ți autorizezi un medicament e extrem de scump, ca să-ți faci marketingul pe care-l fac marii granguri este, de asemenea, obscen de scump. Așa cum ați văzut, piața e una obtuză, plină de restricții. Dacă ești un neofit și încerci să faci ceea ce vezi, te poți trezi înhățat și cu licența suspendată. Mă rog, asta în cazul fericit în care ajungi să ai licență. 

Chestiunea e de-a dreptul hilară deoarece a produce medicamente chiar nu e greu. Investești într-un echipament automat - care nu costă chiar un ochi din cap - și poți face pastile câte vrei. Nu-i mare lucru, e chestie de substanţă şi dozaj. Cum peste 95% dintre molecule sunt generice, deci extrem de ieftine, o liberalizare a domeniului ar conduce teoretic la o scădere generalizată a preţurilor. Însă simplitatea procesului e compensată de hățișul legislativ făcut special pentru ca doar cei acceptați de sistem să poată supraviețui acolo. De aceea, de multe ori, la capătul firului ori întâlneşti un conglomerat învârtind sume ameţitoare, ori ceva servicii secrete sau interese politice de nivel înalt. E extrem de greu(a se citi imposibil!) să răzbeşti în această lume dacă eşti curat şi mânat de idealul de a face bine.

Ceea ce trebuie să rețineți este că, prin simpla complicare legislativă, se urmărește menținerea câtorva pești grași și a puieților acestora despre care vom mai vorbi. 

Atât pentru astăzi. Mâine vom deschide un alt capitol al fraudării prin sănătate. 

Notă: Majoritatea informațiilor pe care le veți citi în această serie de articole se bazează pe informațiile unei persoane oneste care cunoaște foarte bine sistemul, dar care dorește să rămână în anonimat. Vă recomand să citiți cu atenție întreaga serie pentru a înțelege deplin mecanismele care stau la baza prăbușirii sistemului medical autohton.  

Cum suntem jefuiți(3. De la molecule infime la jafuri imense)

Molecula. Ați mai auzit denumirea? Poate că da, poate că nu. Ca idee generală, molecula e baza industriei farmaceutice din ziua de azi. Arhitecții sistemului ne dau asigurări că treaba funcționează perfect și că așa se ajunge pe „cele mai înalte culmi de progres și civilizație”, vorba lu' nea Nicu. Doar că treaba, așa cum veți vedea, nu e oablă.

Cum suntem jefuiţi (2. De ce mor farmaciile adevărate?)

Notă: Majoritatea informațiilor pe care le veți citi în această serie de articole se bazează pe informațiile furnizate de o persoană onestă care cunoaște foarte bine sistemul, dar care dorește să rămână în anonimat. Vă recomand să citiți cu atenție întreaga serie pentru a înțelege deplin mecanismele care stau la baza prăbușirii sistemului medical autohton.  (Dată fiind importanţa informaţiilor conţinute, această serie de articole poate fi preluat în integralitate de oricine, dar cu menţionarea sursei.)   

Rămăsesem ieri la situația farmaciilor care au un număr strict controlat de aşa-numitul „criteriu demografic”. Astfel, poți da cu tunul că n-ai cum să-ți mai deschizi o farmacie. Cui servește, totuși, acest lucru? Oamenilor, după cum limpede constatăm, nu le servește. De asemenea, așa cum ați constatat, din ce în ce mai multe lanțuri de farmacii își fac loc în detrimentul farmaciilor independente. Care-i scopul?

Cum suntem jefuiţi(1. A cui e farmacia de la colţ?)

Notă: Majoritatea covârșitoare a informațiilor pe care le veți citi în această serie de articole se bazează pe informațiile furnizate de o persoană onestă care cunoaște foarte bine sistemul, dar care dorește să rămână în anonimat. Vă recomand să citiți cu atenție întreaga serie pentru a înțelege deplin mecanismele care stau la baza prăbușirii sistemului medical autohton. (Dată fiind importanţa informaţiilor conţinute, această serie de articole poate fi preluată în integralitate de oricine, dar cu menţionarea sursei.)