Cum suntem jefuiți(5. De ce se întâmplă toate acestea?)

Înainte de a începe o să vă spun cât se poate de sincer că această întreagă serie îmi face deosebit de mult rău. Dincolo de faptul că trag să înțeleg noțiuni pentru care nu am fundația minimă - motiv pentru care se mai strecoară erori în articole sau nu punctez corespunzător anumite elemente - simt că mă încarc teribil de mult cu o energie negativă extrem de deranjantă. În ciuda faptului că am activat în numeroase domenii, că am dat de indivizi de toate tipurile și din toate zonele societății, niciodată nu am avut impresia ca acum că mă aflu în vecinătatea răului absolut. Văzând atâta ticăloșie n-ai cum să nu te întrebi cum anume de e posibil așa ceva? Cum poți prescrie medicamente care omoară oameni fără pic de remușcare. Ce simți în momentul în care lungești artificial lista doar pentru a-ți înhăța comisionul?  

Trebuie să existe explicații pentru toate aceste fenomene, chestiune pe care voi încerca să v-o explic în continuare. Cineva îmi explica într-un comentariu cât de greu este să lansezi o nouă moleculă pe piață. Așa e. E nevoie de o teribilă muncă de cercetare care, de cele mai multe ori, se termină fără niciun rezultat. Degeaba ești disciplinat, degeaba „îți faci temele”, dacă nu ai puțin(sau mai mult) noroc n-ai cum să răzbați. 

Fleming a avut noroc atunci când a descoperit Penicilina. Pur și simplu a fost o chestiune de baftă. Ți-a aterizat întâmplător un mucegai în borcan și ai observat cum acționează, devenind astfel un revoluționar al domeniului medical. 

Sildenafil, moecula-vedetă și multă vreme vaca de muls a firmei Pfizer, a fost descoperită din întâmplare în timp ce-o studiau ca posibil tratament pentru angina pectorală. În 1993, o companie de biotehnologie pe numele său ICOS, descoperă un inhibitor al enzimei PDE5. În 1994, Pfizer dădea lovitura cu Sildenafil/Viagra explicând cum, datorită rolului de inhibitor al enzimei PDE5, Sildenafil rezolvă problemele de erecție ale bărbatului. ICOS era conștientă de valoarea descoperirii făcute, doar că, pentru a putea produce ceea ce va deveni în final Cialis, a fost nevoie să apeleze la gigantul Eli Lilly. Chiar și așa, Cialis a intrat pe piață abia în 2011(față de Viagra în 1998!), iar din descoperitorul ICOS s-a ales praful întrucât, pentru evitarea problemelor legale, Eli Lilly a cumpărat ICOS și l-a lichidat.  

În 1976, un biochimist japonez pe numele său Akira Endo, efectua un studiu asupra antibioticelor și, absolut întâmplător, descoperă prima statină, numită compactină sau mevastatin. Statinele au fost cele mai profitabile molecule din istoria medicală. Chiar și așa, din 1976, momentul descoperirii, până în 1990, momentul intrării pe piață, au trecut 24 de ani! Înțelegeți despre ce vorbesc? Chiar dacă a dat norocul peste tine și ai descoperit mina de aur, au mai trecut 24 de ani până când să-ți intre molecula în producție de masă. Ce ne spune asta?

Niciodată o corporație nu-și asumă asemenea riscuri. Mai mult, dacă un CEO decide să aibă o divizie de cercetare, cere la schimb rezultate palpabile, care să-i acopere costurile de funcţionare a diviziei. Nimeni nu stă la cheremul vreunui cercetător distrat pentru ca acesta să comită o „eroare genială” din care să se nască viitoarea vedetă pharma. Mai mult, cum bine se știe, birocrația corporatistă distruge creativitatea. Așa se face că, în realitate, marii mahări din pharma așteaptă ca o descoperire să fie făcută de vreun laborator anonim pentru a o prelua de-a gata și a profita de ea. 

Cum apar însă descoperirile? Ori în universităţi ori în laboratoare independente în care cercetătorii principali își riscă banii proprii și care abia își duc zilele beneficiind de diverse programe guvernamentale de cercetare. Reţineţi deci că la bază, în mare parte, sunt tot bani ai statului care finanţează cercetarea. Da, mai intră în combinaţii financiare şşi marile firme, dar doar atunci când miros că-i rost de profit. Scandalosul vaccin al firmei Pfizer, de fapt a fost dezvoltat de laboratorul german BioNTech, iar intrarea în portofoliul firmei americane s-a făcut în urma presiunilor exercitate de Administrația SUA asupra Germaniei. Fără Pfizer, e greu de gândit că BioNTech ar fi reușit să vândă atâtea vaccinuri cu un asemenea profit. De ce? Pentru că ceea ce cunoaștem sub denumirea de Big Pharma sunt de fapt niște câini ai vânzărilor, blindați de avocați, având conexiuni politice, în servicii, învârtind pe degete puternicii zilei și fără absolut niciun scrupul. De ce credeți că acum plătim 50% din prețul vaccinului doar pentru ca firma Pfizer să nu ni-l mai livreze?

Iată motivul principal pentru care multe dintre firmele care activează pe această piață acționează hoțește, făcând artificii precum cele descrise în episoadele anterioare. Persoana care mi-a livrat informațiile mi-a reproșat că nu am subliniat faptul că asemenea mișcări(gen cele de combinare a moleculelor, unele dintre ele aparținând chiar concurenților direcți) sunt mișcări ale firmelor aflate cu spatele la zid deoarece nu mai au nicio moleculă nouă în portofoliu sau „pe țeavă” și caută să supraviețuiască din potlogării. 

Însă marile corporații au bani. De asemenea, CEO-ul fiecăreia e conștient că trebuie să producă bani în aceleași cantități. Și-atunci ce face? Apelează la potlogării de tipul celor prezentate, jefuind bugetele de sănătate ale statelor. Desigur, fiind în joc interese financiare atât de mari, e clar că pe-acolo se învârt mafioți, servicii secrete și, uneori, chiar interlopi, adică întreaga faună a crimei organizate private sau de stat, vorba bancului. E impede așadar ce pățesc cei care deranjează interesele acestor organizații.

Însă chestiunea e chiar mai gravă întrucât tot acest sistem de jaf a ajuns să acționeze precum un cancer. Dorința de profit a producătorilor a generat comasarea farmaciilor, întreg canalul de distribuție fiind acum acaparat de marii jucători. V-am explicat şi de ce. Asta a avut ca efect deprofesionalizarea farmaciștilor întrucât marile lanţuri de farmacii nu au nevoie de genii, ci de persoane mediocre, care să pună în aplicare programul comercial. Mă rog, distrugerea farmaciștilor își are origine și în scăderea calitativă a învățământului de specialitate. Care învățământ de ce altceva putea să scadă dacă nu din cauză că specia de farmacist care se caută e tipul docil, fără prea multe cunoștințe ca nu cumva să-l apuce creativitatea. 

N-am vorbit despre medici. Ei aparent sunt „câștigătorii” meciului deoarece între ei și farmaciști partea lor e cea a leului. Dar și pentru „medicii înrolați” se strâmtează canalul de oportunitate. Producătorii au nevoie de profituri și mai mari, astfel încât tăierea celor mai buni agenți ai lor de marketing, adică a medicilor,  le-ar aduce profituri uriașe. De aceea mahării de la vârf vor investi puternic în oamenii politici pentru a se generaliza utilizarea protocolului centralizat. Astfel, dai un ban, dar știi că medicamentul tău devine obligatoriu pentru toată lumea prin intermediul protocolului. Iată un traseu previzibil care va pune și mai multă presiune asupra Bugetului Sănătății. Acum, protocoalele centralizate pot părea nişte monştri, dar, ca şi în cazul şcolii de farmacie şi şcoala de medicină e în cădere liberă. Pandemia COVID ne-a arătat limpede ce personaje populează sistemul. Toate idioţeniile susţinute atunci le-ar trebui reamintite. Doar o mână de medici curajoşi, de şcoală veche, au ieşit şi au combătut tembelismul ideologic al propagandei COVID. Fiecare dintre acei medici a avut parte de şicanări, a fost insultat, iar unii au fost foarte aproape de a fi daţi afară. Prea uşor am uitat teroarea şi prea uşor n-am înţeles care-s cauzele acelei terori medicale care, în niciun caz nu a izbucnit spontan, ci a fost rezultatul unei infuzii continue de ticăloşie şi incompetenţă în sistemul medical. Mai ţineţi minte de ce era atât de populară medicina pe vremea lui Ceauşescu? Pentru că medicii primeau atenţii de la pacienţi. Într-adevăr, nu toţi cei care mergeau la facultate aveau gândul ăsta, dar era o mare cantitate de fripturişti care fix căpătuiala o aveau în cap. Acum căderea e mai abruptă, mai vizibilă. Trebuie s fii foarte atent când vine vorba de sănătatea proprie şi, mai mult, să fii conşient că cel mai ieftin e să fii sănătos. Asta înseamnă că trebuie să dai atenţie prevenţiei, adică acelei chestiuni care nu-ţi este exposă de către sistem. Şi, atenţie mare!, prevenţie nu înseamnă să te îndopi de medicamante, să iei diverse chestii despre care ţi s-a spus că fac bine. 

Iată de ce se ajunge fenomenul pe care îl vedem peste tot în lume. În timp ce calitatea actului medical scade vizibil, costurile merg la cer.

Mi-au reproșat foarte mulți că nu am vorbit despre fenomenul exporturilor paralele de medicamente. A fost un fenomen extrem de răspândit; nu știu exact la ce nivel se mai practică acum. Cei care-au prins valul s-au îmbogățit! De generat a fost generat de diferențele de preț dintre noi și țările bogate ale UE.  Cum la noi un medicament era mai ieftin, farmacia(sau rețeaua farmaceutică) prefera să-l exporte pe o piață unde era mai scump, asigurându-și rapid un profit din diferența de preț. Astfel, pacienții români au fost văduviți de posibilitatea de a se trata deoarece medicamentele care le fuseseră alocate zburau din țară în numele unui profit mai rapid și mai facil. A fost o mișcare care a deranjat inclusiv producătorii deoarece le influența negativ profiturile din piețele respective. 

Vă repet ceea ce am mai spus. Totul pornește de la bază, unde avem o structură monopolistă a pieței. Cel mai greu e să produci moleculele. Chiar dacă sunt generice, chiar dacă se vând ieftin, acolo e vorba de știință, ai nevoie de oameni pregătiți, de tehnologii, de condiții speciale s.a.m.d. V-am mai spus că majoritatea covârșitoare a moleculelor se fac în China, India, Coreea, adică e o „afacere asiatică”. Așa cum Antibiotice are aproape 80% din piața mondială de nistatină, la fel stau treburile cu majoritatea celorlalte molecule. Firmele s-au specializat pe moleculele pe care le au în portofoliu, astfel încât pentru fiecare moleculă ai doi, maxim trei producători. Nu se calcă pe bătături pentru că nu e rentabil din punct de vedere economic. 

Apoi, la nivelul superior, vin marii producători. Aceștia, în general, au molecule aflate în exclusivitate, altele la care prelungesc perioada de valabilitate a licenței și portofoliul adițional de medicamente mai mult sau mai puțin generice, suplimente alimentare s.a.m.d. În ceea ce privește acel „portofoliu adițional” e o teribilă dinamică. Noi, ca oameni simpli, avem impresia că producția unui medicament e „industrie spațială”. Asta în condițiile în care, cu un singur echipament care nu-i foarte scump, poți umple România de medicamente. Ceea ce se întâmplă însă în mod real pe aceste piețe e de-a dreptul halucinant pentru omul simplu. Producătorii își scot propriul medicament, dar, ca să mai facă un ban suplimentar, medicamentul îl produc și pentru un concurent de-al lor, dar sub alt nume. Practic, pe aceeași linie de producție ies două produse identice aflate „în competiție”. Acestea sunt produsele „de marcă”, dar în afara lor mai sunt şi generice ieftine, produse de companii mai puţin vizibile. Nu-s obligatoriu companii mici, pot fi giganţi, producători ai moleculei din care e făcut medicamentul. Aşa ajungem în situaţia absolut imposibilă, în care fabricantul moeculei scoate propriul medicament care nu se vinde, dar pe aceeaşi linie ies două medicamente identice cu „marketing” mai bun şi mult mai scumpe. De asemenea, în funcție de condițiile de piață, anumite medicamente se transferă între firme. Dacă o companie are un anumit plan de marketing cu un medicament pe care nu-l produce, pur și simplu îl cumpără de la concurență cu tot cu echipa de dezvoltare, cu vânzările și marketingul - dacă e cazul. Astfel, peste noapte, te trezești că un medicament(care nu are, obligatoriu, o moleculă aflată în perioada de exclusivitate) nu mai e produs de X, ci de Y. E o bișnițăreală cum rar se întâlnește. 

La TV e plin de publicitate la OTC-uri și la Suplimente Alimentare. Ce sunt suplimentele alimentare? În general sunt niște hoții. Combinații de vitamine cu plante și ceva minerale astfel încât să ai impresia că „te faci bine” de la ele. În general nu prea fac nimic, doar că, așa cum am mai spus, pot fi și surprize. Spre exemplu, în locul uni medicament cu publicitate multă, poți găsi înlocuitori la fel de buni pe piața OTC sau pe cea a suplimentelor. Căutați să vedeți suplimentele cu vitamina D3 care sunt la fel formulate cu cele prescrise de medic, dar de la o firmă mai mare.

Producătorii pe care-i vedeți pompoși pe cutiile de medicamente, de fapt nu sunt producători, ci, din ce în ce mai mult, agenții de marketing. Atât de bine au fost optimizate companiile respective. Oricum, cred că ați înțeles că noțiunea de concurență este una de-a dreptul stearpă în acest domeniu. Fiecare face pe genunchi ce are de făcut, se îndestulează în conformitate cu cota de piață, care de la stat, care de la pacienți și totul e frumos. Concurență? Poate între agenții de vânzări mai nervoși. 

Ideea e simplă: un sistem monopolist nu are cum să asigure îmbunătățiri sau progrese semnificative pentru simplul fapt că e preocupat strict de tragerea cât mai multor sume de unde apucă. Și, cum decizia e acum în mâna Big Pharma, așteptați-vă să arunce peste bord toate acareturile care-i dădeau strălucire pentru a se concentra din ce în ce mai mut pe profituri facile. Asta cât o mai ține. 

Oricum, se vede din avion cum cercetarea ştiinţifică e din ce în ce mai mult lăsată de-o parte, deoarece profitul e cel care contează. Şi uite-aşa, un domeniu în care cu totul alte valori ar trebui să domine, este realmente mâncat de o sălbatică lege a junglei de natură monopolistă, extrem de greu de reglementat, pe măsură ce întreg organismul medical e infectat de tumora profitului cu orice preţ. 

Şi, în final, vă voi mai spune ceva. Extrem de mult din haosul pe care-l vedem acum are ca principală cauză distrugerea producătorilor autohtoni de medicamente. Aceştia ori au fost închişi, ori privatizaţi. Uitaţi-vă la creşterea teribilă a numărului vaccinurilor obligatorii. Cât timp produceam propriile vaccinuri nu era un subiect de discuţie. Puteţi vedea situaţia de la bulgari care încă îşi produc singuri vaccinurile. De câte ori a crescut numărul vaccinurilor pe care trebuie să le facă cei mici? E o crimă supervizată de politic şi care reverberează în buzunarele celor care ne bagă pe gât aceste vaccinuri. Privatizarea producătorilor de medicamente a fost tot tot atât de toxică pe cât a fost privatizarea băncilor. Iată de ce acum piaţa autohtonă e una din care tot felul de interese străine se înfruptă fără nicio remuşcare.

Atât pentru azi. Mâine vorbim despre alte hăţişuri ale sistemului. 

Notă: Majoritatea informațiilor pe care le veți citi în această serie de articole se bazează pe informațiile unei persoane oneste care cunoaște foarte bine sistemul, dar care dorește să rămână în anonimat. Vă recomand să citiți cu atenție întreaga serie pentru a înțelege deplin mecanismele care stau la baza prăbușirii sistemului medical autohton.