Next OS

Când spuneam că Huawei se va rupe de ecosistemul Android ca efect al sancțiunilor lui Trump, toți „esperții” îmi râdeau în nas. Evident, nu poți ieși cu un sistem de operare matur peste noapte, motiv pentru care Huawei a venit prima dată cu un UI propriu și cu definirea propriei viziuni pe Android. „Cât de varză sunteți voi, propagandiștii pro-chinezi! Nu vedeți că ăla e un AOSP împachetat de chinezi? Ce să facă și chinezii? Copiază că doar de asta sunt capabili!” - cam acestea erau replicile de atunci. Ce s-a întâmplat între timp?

A șasea revoluție industrială

Intrăm într-un nou val al evoluției tehnologice. Ceea ce se petrece acum este o revoluție în formare despre care doar intuim. Privind retrospectiv în trecut, putem identifica cinci revoluții industriale:

• prima e cea în care s-au dezvoltat echipamentele mecanice
• cea de-a doua este cea în care forța mecanică a fost amplificată de cea a aburului
• a treia este cea în care s-a înlocuit aburul cu motorul termic
• a patra apare odată cu electrificarea
• a cincea este cea de explozie a microelectronicii și calculatoarelor

O nouă bombă în ascultările greceşti

Avem noi revelaţii în ceea ce priveşte campania lui Mitsotakis de ascultare masivă a telefoanelor din Grecia. De data aceasta este vorba despre un aliat, anume ministrul Muncii şi Protecţiei Sociale de acolo, Kostis Hatsidakis, vicepreşedinte al partidului lui Mitsotakis. Ministrul a fost ascultat de autorităţile elene sub suspiciunea de „risc potenţial pentru securitatea naţională”.

Diavolul din detalii

Un element deosebit de important al războiului din Ucraina trece absolut neobservat din cauza isteriei media. De fapt nici nu i-aş spune „deosebit de important” ci „de o importanţă colosală”. Care-i acesta?, mă veţi întreba imediat cu nerăbdare. Staţi să vedeţi şi veţi înţelege.

Diavolii chinezi și îngerii americani

Războiul dintre SUA și Huawei a ajuns la nivelul comei mediatice. Pentru a demonstra că Huawei „e răi”, vuvuzelele media americane împreună cu acoliții lor și-au dat mâna frățește întru critică tovărășească. Astfel, după ce ies „pă surse” informații care spun că există informații, vin greii la atac să ne spună ce și cum.

Palma perfidului Albion

În 2015, SUA efectua o puternică acțiune propagandistică împotriva aderării statelor lumii la Asian Infrastructure Investment Bank(AIIB). Toți „aliații”(a se citi sclavii) SUA s-au aliniat în spatele licuriciului pentru boicotarea AIIB. Asta în ciuda faptului că respectiva bancă avea un statut deschis și invitase toate țările interesate să adere în baza unui principiu cât se poate de transparent.

Biciul fermecat

În urmă cu vreo doi ani(sper să nu mă înşele memoria) spuneam că producătorii de telefoane mobile din China nu se mai uită la marile nume din industrie, precum Samsung sau Apple, ci concurează doar între ei. N-o să vă spun ce-a fost la gura criticilor mei, doar mă legam de monştrii sacri pieţelor. Cum pot să spun ceva de Samsung, care Samsung e liderul absolut?

Iată că a venit momentul adevărului. Samsung şi-a închis ultima fabrică de telefoane pe care-o mai avea în China, cea din Huizhou. Cota de piaţă a companiei coreene pe piaţa din China a scăzut de la 20% - cât avea în vremurile bune - la sub 1% în prezent. Vedetele pieţei chinezeşti se numesc Huawei(36%), vivo(19%), Oppo(18%), Xiaomi(12%), etc. Samsung nu mai există! Iar Apple vine abia după cei enumeraţi, cu o cotă de doar 6%, în scădere drastică.

Huawei și reduta americană

Trump a dat cu bazooka în Huawei. Măsuri precum cea de boicot a companiei chineze n-au fost luate până acum împotriva niciunei companii, astfel încât ele devin de-a dreptul inexplicabile pentru mulți. Cât de rău te poți supăra pe o companie astfel încât să pedepsești toți clienții acesteia? Inclusiv pe cei de bună credință, care și-au cumpărat un telefon bazându-se strict pe raportul preț/performanță?

Nu mai Plânge Turtu/ Cu lacrimi de formă/ Digi nu e moartă/ Digi se transformă

La cum se văd lucrurile, în divizia media a Digi e jale. Se concediază la greu, se scad salariile, se face curăţenie. Totul în linişte, de parcă s-ar ascunde ceva. Din când în când, câte unu' dintre cei ejaculaţi(vorba lu' Vanghelie) mai izbucneşte în câte-o postare pe Facebook, dar aşa, cu mănuşi. Probabil contractul e atât de restrictiv încât, dacă a călcat strâmb, îşi ia o belire de n-o poate duce.

Ultimul care şi-a publicat necrologul e Turturică. Într-o jălanie patetică, distribuită, între alţii şi de Caramitru ăl mic, marele jurnalist ne bagă-n ceaţă cu marile sale realizări, cu profilul pe care-l are de coadă de bardă luptătoare şi alte asemenea aberaţii. Şi, pentru ca toate să aibă un nume, găseşte cauza supremă: „ruşii e dă vină!”.

S-o bagi p-asta cu ruşii în condiţiile în care pe administratorul covergii la care prestezi îl cheamă Serghei Bulac, mi se pare cam ca şi cum ai vorbi de funie în casa spânzuratului. Dar să lăsăm puţin amănuntele spumoase pentru a înţelege cam care sunt cauzele.

M-am uitat diagonal pe cifrele preliminare ale Digi. Evident că s-a făcut un mare tămbălău pe tema „creşterii fabuloase a veniturilor” deoarece compania a depăşit 1 mld. EUR. Cifra e de-a dreptul hazlie. În 2017 Digi avea venituri de peste 900 mld EUR, adică „tot pe-acolo”. Mai precis, creşterea veniturilor a fost de 13%, în timp ce cheltuielile au crescut cu 15%. Asta în condiţiile unui an de boom economic. Îngrijorătoare e însă creşterea costurilor de finanţare cu peste 65%. Şi dacă tot am ajuns aici poate că ar fi cazul să observăm că totalul datoriilor a crescut cu peste 17%! Asta înseamnă că gradul de îndatorare al companiei ajunge pe undeva pe la 75%, adică se cam apropie de limita de la care creditorii încep să-ţi cam bată la uşă. Dacă vom studia evoluţia indicatorilor specifici(ARPU&RGU) vom observa cifre preponderent stagnante, influenţate pozitiv de achiziţia Invitel.

În mare, aşadar, treburile nu stau deloc roz în curtea companiei mamă a UM-urilor propagandistice. „Divizia Propagandă” e una mult prea halitoare de bani, în condiţiile unor audienţe modeste. Singurul lucru reuşit de propagandiştii de la Digi a fost acela de a-şi crea o masă infimă, dar radicalizată de spălaţi pe creier. Asemeni TVR-ului, Digi a recuperat toate deşeurile media cu pretenţii gen Vijulie, CTP sau mult prea plângăciosul nostru Turturică.

La cum arată cifrele şi la perspectivele economice incerte e clar că Digi e obligată să-şi facă o curăţenie temeinică în ogradă. Valul de restructurări din divizia-păduche, cu siguranţă va continua. Nu cred că Digi va mai avea puterea să dea bani pentru Divizia A, astfel încât posturile sale de sport vor redeveni unele statice, de retransmisie a confruntărilor sportive ieftine. Posibil să mai şi reducă din ele. În ceea ce priveşte Digi24, nu-mi dau seama dacă mai are sens să-l ţină în condiţiile unor audienţe anemice. Şi-aici probabil singura schemă de supravieţuire este cea a unui „low cost” cu ştiri retransmise la infinit.

Treburile însă sunt abia la început. Părerea mea e că Digi e un uriaş cu picioare de lut care, la primul cutremur, se va dezintegra sub povara datoriilor. De-aceea se precipită evenimentele în vârful vizibil al aisbergului.

Falsa libertate în acţiune

Ca să înţelegeţi cum merg lucrurile pe planetă, cum e cu libertatea economică, cu pieţele libere şi cu progresul, iată o întâmplare recentă. Peste Ocean - unde altundeva - e scandal mare generat de serviciile secrete. Cică niciun oficial al SUA nu ar trebui să folosească telefoane Huawei. În sine ştirea pare una mult prea importantă pentru a putea fi ignorată. Ea vine dinspre servicii şi e multiplicată la absurd de către vuvuzelele media.

Ce să fie? I-au prins pe chinezi iar la furat prin SUA? Încercau să bage vreun virus distructiv la bătaie? OK, dacă-i aşa de ce nu au interzis definitiv telefoanele Huawei? Dacă descoperi o chestiune grosolană ar trebui să o cureţi definitiv.

Tranzitia

Din Africa în România. Poate așa am putea numi un eveniment peste care - la nivel local - s-a trecut cu destul de puțin chef, chiar dacă a produs reacții importante la nivel internațional. Ne-am obișnuit cu aceste hachițe ale mediei autohtone care însă n-ar trebui să ne împiedice să distingem ceea ce urmează.

Pe scurt, Vodafone introduce pe piața locală serviciul M-Pesa, un serviciu dezvoltat pentru piețele sărace. M vine de la „mobile”, iar pesa înseamnă în limba Swahili bani. M-Pesa, extrem de popular în Tanzania, Kenya, Afganistan sau India, părea un sistem dezvoltat doar pentru țările sărace. Intrarea în Europa poate fi considerată o surpriză.

O achizitie ciudata

Google se află într-o expansiune teribilă. Luptă pe toate fronturile, este activ în toate domeniile și pare lipsit de inhibiții când e vorba de intrarea pe piețe noi. Până acum business-ul a mers incredibil de bine, iar mișcările făcute în trecut s-au dovedit a fi inspirate. Astfel am ajuns să ne împiedicăm de ei la fiecare pas și fiecare împiedicare de acest tip se transformă în venituri substanțiale pentru ei.

Întrebarea esențială pe care suntem tentați să o punem este cea referitoare la practicile Google în ceea ce privește afacerile. Sunt ei revoluționari sau doar niște copii răzgâiați cu bani mulți și care-și permit să cheltuiască irațional? Aceste întrebări ni le-am pus la fiecare achiziție deșănțată de-a lor, la fiecare sumă incredibil de mare pe care au aruncat-o în joc. Privind de pe margine, Google pare uriașul care joacă un joc al cărui singur sens este acela de a crește miza.

Microsoft și ceilalți

Cel mai mare eveniment de business al acestei perioade este, fără doar și poate, achiziția Nokia de către Microsoft. O tranzacție menită a aduce coerență gigantului din Redmond. Practic, în urma înțelegerii, tot ce înseamnă divizie de echipamente mobile intră în ograda Microsoft, Nokia urmând să activeze doar în domeniul echipamentelor pentru rețelele de telecomunicații.  Cu această mișcare, Nokia pare a urma destinul celuilalt producător nordic de telefoane mobile - Ericsson. 

Vestea preluării diviziei de dispozitive mobile a Nokia a aruncat în aer cotațiile finlandezilor. După un vârf de 5.41, în final NOK a închis la 5.12. Anul trecut(în iulie) când atrăgeam atenția asupra acestor acțiuni prețul era de 1.71. Punând punct acum putem calcula limpede profitul rezultat din ceea ce consideram atunci „un pariu riscant”.

Un concept revoluționar și o posibilă evoluție

De multe ori comunitatea open source ne-a surprins, venind cu soluții viabile acolo unde alții frânaseră evoluția. Numai dacă ne gândim la Arduino putem vedea ce ruptură fantastică a putut să genereze comunitatea open source. 

Dacă în unele articole trecute v-am bombardat cu analize din domeniul ceva mai arid al electronicii pure, de data aceasta voi coborî „în stradă” pentru a analiza un concept revoluționar recent apărut. Este vorba despre un telefon de top care va veni de la una dintre cele mai respectate companii din zona open source: Canonical.

Iluzia securității

Mega scandalul creat de Snowden este pe cale să se stingă. Chiar dacă prin media mai apar articole sporadice, chiar dacă activiști ai libertăților omului se chinuie să mențină informațiile în prim-plan, lucrurile sunt pe cale să se tranșeze. Și aceasta într-o liniște suspectă.

Dacă pentru fondatorul WikiLeaks viața continuă uniform în sediul ambasadei Ecuadorului din Londra, în jurul lui Snowden lațul se strânge pe zi ce trece. Șederea sa în zona de tranzit a aeroportului Sheremetyevo este din ce în ce mai nesigură pe măsură ce autoritățile ruse devin din ce în ce mai nerăbdătoare să scape de incomodul transfug.

Scandalul cablului

Totul a început cu o dispută pe un post de sport(GSP) scos abuziv din grila de cablu a celor de la RDS. Scandalul s-a lăsat cu diverse proteste ale furnizorului(Intact), cu bălăcăreli TV, plângeri la CNA s.a.m.d. Nebunia a continuat cu scoaterea de pe platforma DTH Digi a posturilor Intact imediat după expirarea contractului. Aici Intact nu mai putea contraataca la CNA deoarece platformele DTH nu sunt reglementate similar celor de cablu. Strategia aleasă de Intact a fost cea de redirecționare a nemulțumiților către platformele DTH concurente. Conform unor zvonuri, mișcarea celor de la Intact a avut ca efecte deosebit de benefice pentru concurența RDS. Chiar dacă mulți dintre clienți aveau semnate contracte în derulare cu RDS, și-au putut achiziționa de la concurență pachete DTH în condiții extrem de avantajoase. 

Dacă războiul RDS-Intact poate fi considerat unul de natură politico-economică, iată că o nouă dispută a încins spiritele. Eliminarea posturilor Discovery a fost o lovitură de topor pentru extrem de mulți abonați ai RDS. Posturile respective erau pentru abonați o alternativă viabilă la mizeria TV difuzată cu dărnicie de posturile generaliste autohtone. Mișcarea pare, la prima vedere, fără sens. Dar oare e așa?

Revenirea la masa bogatilor

O să revin în articolul de azi la una din temele preferate de mine în această vară. Desigur, îmi face plăcere să constat că o predicţie pe care am făcut-o s-a confirmat însă, cred că e infinit mai plăcut să cuantificăm profitul. Şi spun aceasta deoarece sunt sigur că cei care au înţeles atunci ceea ce am spus au toate şansele să se felicite.

Şi, pentru a lucra "cu materialul clientului", o să vă readuc în atenţie o concluzie la care ajungeam la începutul lunii septembrie. Spuneam atunci cam aşa:

"...stați cu ochii pe finlandezi pentru că au capacitatea de a produce lovituri explozive pe bursă. Acțiunile sunt jos, probabil vor mai scădea, dar valul următor cred că le va împinge la peste 3.5. "

Cautand prin hambarul cu vechituri

Revenită cumva la viață prin încercările pe care le face pe piața smartphone, Nokia pare a-și regăsi elanul de odinioară. Dacă până acum evenimentele organizate au părut a suferi de complexul outsider-ului, iată că, ușor, ușor lucrurile par a reveni în casa finlandezilor. 

Ieri am asistat la cea mai spectaculoasă ieșire în lume a celor de la Nokia, prin anunțul achiziției companiei americane earthmine. Pentru mulți e prima dată când aud de această companie cu toate că avem de-a face cu un veteran care, încă din 2006, se ocupă cu realizarea de reprezentări 3D ale orașelor. Practic această achiziție le oferă celor de la Nokia acces la o tehnologie similară „street view” din Google Maps, dar cu ceva mai multe plusuri.

Samsung vs Apple

Sezonul raportărilor financiare aduce surprize care au ca efect mișcări reflexe ale piețelor, urmate, desigur, de reașezări. Spre exemplu, creșterea încasărilor Facebook a împins cotațiile cu peste 20% în numai o zi. O mișcare mai mult decât incredibilă pe o bursă matură! Cu toate acestea, după reacția isterică, trendul acțiunii este în continuare unul negativ, acțiunea pierzând ~4.5% față de top în următoarea zi. 

Cum trăim într-o lume a tehnologiei, cred că e interesant de văzut cum arată unul dintre cele mai mediatizate războaie prin prisma rezultatelor financiare. Nu mă gândesc să contrapun cifre ci să pătrundem în spatele lor pentru a înțelege adevăratele motive ale unui război juridic deschis pe toate continentele și care toacă o groază de bani.

Un pariu riscant

Convingerea mea este că, în ceea ce privește bursele, marii câștigători sunt cei care știu să caute în gunoaie. Este într-adevăr dificil, trebuie să depui eforturi mari, să înțelegi lucruri de neînțeles pentru cei mai mulți și, în final, să riști mult mai mult decât alții. Însă, în cazul în care calculele sunt corecte, premiul pe care-l primești este unul infinit mai mare, iar satisfacția, cum ar spune un clip publicitar, priceless.

Astăzi m-am gândit să vă aduc în atenție o companie dezamăgitoare, care s-a intersectat cu destinele noastre și care acum este catalogată la junk. O companie care în vremurile ei de glorie se tranzacționa la peste 50$/acțiune. În prezent valoarea i-a scăzut cu 96%, se zbate într-o cruntă banalitate și marea majoritate a investitorilor o ocolesc. E vorba despre Nokia, producătorul de telefoane care altă dată era răsfățatul piețelor, vârful tehnologiilor, farul călăuzitor al lumii mobile. Ceea ce se întâmplă acum cu Nokia este lecția cea mai clară despre efectele dezastruoase ale plafonării în lumea tehnologiei. Nokia n-a știut când e momentul să părăsească o anumită linie și acum se află aproape de a fi îngropată în istorie. Lumea telefoniei mobile a devenit extrem de complexă, vechile vedete aproape sunt scoase din cărți. Blackberry nu mai reprezintă nimic, Motorola a fost salvată de preluarea de către Google, iar  Nokia, așa cum am mai spus, aproape că nu mai există. Cu toate acestea sunt decis să risc. Motivul e simplu. Personal consider că prețul la care se tranzacționează acum este mult subevaluat. Cu toate că la vremea respectivă am criticat parteneriatul cu Microsoft, acum consider că acel parteneriat poate mări valoarea companiei. Microsoft este disperat să facă o figură bună cu noul Windows, supraviețuirea sa depinzând de aceasta. Până acum s-au anunțat prețuri extrem de mici pentru upgrade, iar mașina de marketing a început să intre în funcțiune. Telefoanele mobile și tabletele sunt un segment strategic pentru Microsoft și, din acest punct de vedere, cred că parteneriatul cu Nokia va conduce la creșterea vizibilității și la ieșirea companiei finlandeze din banalitate. 

Cu toate că pariul pe care-l fac poate părea multora de-a dreptul nebunesc, tind să cred că nu este atât de riscant. În cazul unui eșec, cel mai probabil Nokia va fi scoasă la vânzare. Compania este un adevărat tezaur de patente și inovații de care pot fi interesați atât cei de la Apple sau Google, cât și producătorii asiatici de telefoane. Prețul de vânzare va fi, cu siguranță, unul mult mai mare decât cel la care au ajuns acum cotațiile. La actualele prețuri Nokia valorează aproximativ 7 mld. $. Nu știu de ce tind să cred că o tranzacție de vânzare s-ar face la un preț cu cel puțin 50% mai mare.

Nu pariez însă pe un dezastru finalizat cu o vânzare a companiei. Personal consider că și un succes moderat ar reuși să repună Nokia pe linia de plutire. În lumea device-urilor mobile evoluția e ciclică. Mă gândesc numai la perioada în care Samsung intrase în banalitate și la rapiditatea cu care au reușit revenirea în top. Nokia are tot ce-i trebuie pentru o reîntoarcere onorabilă pe piețe. În plus, probabilitatea destul de mare de a ataca la un moment dat și segmentul tabletelor deschide perspective interesante. 

Dacă am sau nu dreptate rămâne să vedem. Oricum, ca o idee generală, pe burse zicala „cine nu riscă nu poate câștiga” trebuie amendată cu observația că absolut nimic nu este lipsit de riscuri.