Bătălia pentru supraviețuire

Chestiunea e mult mai adâncă decât pare. Iar personajul Bolojan e infinit mai malefic decât credem inițial. Acum realizez un element de o gravitate extremă, care pune sub semnul întrebării întreaga securitate a României. Culmea, individul e ori nebun ori foarte bun în ceea ce face. Și-acum să vă explic.

Toate măsurile pe care le-a luat au fost aparent măsuri de stabilizare. A reușit să păcălească toți prostălăii că el „face reforme”, că „asigură stabilitatea” sau că „merge pe calea cea bună”. Culmea, a poleit totul într-un așa-zis program de guvernare care părea unul „al economisirii”. Inițial am zis că e prost. E posibil să fie prost, dar acum, văzând rezultatele și acțiunile, constat ceva mai grav: Bolojan pare o unealtă în mâna unora care au un plan ticălos de prăbușire a României. Unii din afară, din gașca aia malefică aflată în proximitatea marii finanțe. Niște șobolani care cu asta se ocupă. Asta îmi rezultă mie din acțiunile sale.

Reformele lui Bolojan? Un manual de sărăcire a populației menit a da economia peste cap. O serie de măsuri fără altă logică în afara distrugerii ecosistemului economic al țării. Arde-i pe investitorii autohtoni, sărăcește-i pe români, dar relaxează condițiile marilor granguri, favorizând astfel exportul de capital. Brusc, România a fost golită de bani! Scăderea deficitului bugetar nu s-a făcut prin măsuri juste, de economisire, ci prin secarea economiei. Tai investiții aparent sub sloganul de „economisire” în condițiile în care știi că asta e o prăduială inutilă, care secătuiește piața, având un efect malefic pe termen mediu. Orice ban intrat în economie are un multiplicator de cel puțin 2. Când tai obții un rezultat similar, dar în jos.

Ce vedem la firul ierbii? Scăderea teribilă a consumului acolo unde erau investitorii români: micul retail, servicii s.a.m.d. Desigur, a fost lovit și marele retail deoarece i-a scăzut cifra de afaceri, dar acolo lucrurile se rezolvă prin restructurări. În timp ce pe firava zonă autohtonă „rezolvarea” se face prin faliment și șomaj. Asta în timp ce-n zona cu fraudarea TVA nu s-a rezolvat, din nou, nimic! 

Nu ai cum să nu observi rezultatul așa-ziselor reforme ale sale. Trebuie să fii prea prost pentru a nu înțelege. Rezultatul logic al întregii politici bolojeniste nu are cum să fie altul decât prăbușirea. Iar prăbușirea unei economii precum cea a României este un joc de sute de miliarde de dolari. Ați văzut scenariul Greciei. Însă Grecia, din punctul de vedere al „profitabilității prăbușirii”, e mic copil pe lângă România. 

Aș fi luat în considerare doar prostia lui Bolojan dacă nu aș fi văzut semnele care indică indubitabil o corupție generalizată. Ați uitat scandalurile de șpagă care-l aveau în centru, într-un mod absolut obsedant? Câți premieri implicați direct în scandaluri de șpagă josnică ați mai văzut până acum? Au fost, de asemenea, scandalurile provocate de hoașca aia „nimeni în drum” care, din ce se vede limpede, în afară de trafic de influență nu are habar de nimic. Acum, în lumina acțiunilor care se văd, am o cu totul altă interpretare: scandalurile respective din jurul lui Bolojan par a fi fost tentative de-ale anticorpilor statului român, încercări nereușite de a-l stopa. De ce nereușite?  Pentru că  nulitatea de la Oradia  pare a avea o protecție informativă solidă, asigurată de o entitate externă. 

Să luăm subiectul „Oradia”, locul unde „s-a școlit”. Putem vedea cum a acționat întotdeauna împotriva românilor și în beneficiul capitalului străin. Nu vreau să fac speculații, să lucrăm pe cifre. Din punctul de vedere al datoriilor administrației locale, avem, la nivel național. o datorie medie pe cap de locuitor de aproximativ 265 EUR. Atât e datoria făcută de administrațiile locale. Știți cât este în „Oradia”? 819 EUR pe cap de locuitor!!! Și, pentru că sunt aici, vă voi mai da câteva exemple ale indicatorului în „orașele campion”, marketate mereu ca exemple: Cluj 600 EUR, Timișoara 450 EUR. Pe ce s-au dus atâția bani? Știți cât are mult hulitul București? 150 EUR pe cap de locuitor!!! Iar în București vedem ce risipă se face. 

Revenim. Ritmul de îndatorare a României lui Bolojan s-a accelerat, ajungându-se la peste 8.5 miliarde de lei pe lună. Aparent pentru acoperirea „cheltuielilor”, adică vestita mantră „pensii și salarii”. Dar de ce trebuie acoperite? E simplu, pentru că nu mai ai contribuții! Să ne înțelegem: ca stat, pensiile sunt obligația ta fundamentală deoarece oamenii aceia au plătit  tribut la stat toată viața lor activă pentru a avea pensii. Iar acum statul e obligat să le întoarcă ceea ce le-a reținut! Salariile, de asemenea, sunt obligatorii. Doar medicii, profesorii, milițienii și restul nu lucrează pe biscuiți! 

Există o percepție falsă că statul înseamnă funcționarul de la primărie sau cel de la ANAF. În ciuda percepției generale, în administrația publică locală doar vreo 200 000 de oameni sunt plătiți de la bugetele respective. În ceea ce privește finanțele, ANAF-ul are majoritatea angajaților, adică vreo 22 000 de angajați din cei 27 000. E infim. Unde se duc „salariile”? Păi în educație avem vreo 300 000 de oameni, în sănătate alte sute de mii de oameni, la Ministerul Afacerilor interne vreo 150 000 de oameni, iar în armată aproape 100 00 de oameni. Restul? Angajați ai statului pe diverse problemuțe, multe dintre ele rezultate din aderarea României la UE. 

V-am făcut poza pentru a înțelege că, „banii de salarii”, cu excepțiile reprezentate de funcționarii cam mulți finanțați de la bugetele locale și ceilalți rezultați din aderarea noastră la UE, sunt salarii care se duc pe servicii de care beneficiem zi de zi. Sau, mă rog, ne prefacem că beneficiem deoarece calitatea lor lasă mult de dorit. Ele sunt obligații ale statului, iar statul ar trebui să le finanțeze din colectările de taxe și impozite. Atâta timp cât economia îți crește, îți vin bani pentru a finanța cheltuielile, dar dacă tu prăbușești economia, e clar că îți apare un deficit pe care trebuie să-l finanțezi din împrumuturi. Aici e bucata de ecuație care nu se vrea înțeleasă! 

E simplu de priceput care-i calea de urmat: cea a impulsionării economice deoarece de-acolo vin banii! Doar că Bolojan a mers cu cerbicie pe zona de distrugere structurală a economiei, astfel încât să fie nevoie de o accelerare a împrumuturilor. Demiterea sa pare a fi fost o trezire din adormire a anticorpilor statali care au înțeles care-i cu adevărat problema cu ciudatul de la „Oradia”.

Chiar și așa, pare că n-am avea motive pentru a-l bănui de asociere în vederea distrugerii țării. Există însă alte chestiuni cu iz dubios. În primul rând „lupta sa” care de mult nu mai are logică. Din ceea ce s-a scăpat de prin jurul diliului de la Cotroceni, rezultă că Bolojan a fost de acord cu votarea guvernului așa-zis tehnocrat, încropit în jurul lui Tomac. Doar că, după ce a promis, a sucit-o ca la Ploiești. Chestiune absolut ilogică. Și care demonstrează că interesele sale sunt cu totul altele.

Treaba e simplă: din rezultatul fraudat al alegerilor semi-anulate, rezultă că singurul guvern pe care-l poți face este cel cu așa-zisa coaliție „pro-ioropiană”, păstrătoarea „secretului” mizerabil al anulării. Altfel n-ai ce face. Jocul AUR e simplu: vrea alegeri anticipate pentru că așa are șanse de a ajunge principalul partid din România. E singurul partid din Parlament care e avantajat de întoarcerea la urne. Restul fug ca dracu de tămâie. Și e limpede de ce, întrucât, împreună, coaliția „pro-ioropiană” de azi nu mai strânge 30%. Real USR împreună cu PNL au pe la 10%-11%, UDMR același 5%, iar PSD 12%-13%. 

Împingerea lui Veștea s-a făcut pe promisiunea UDMR de a vota guvernul. Doar că, la punerea pe masă a propunerii, ungurii s-au întors exact așa cum a făcut-o Bolojan. În schimb, au spus că susțin construcția PNL-USR-UDMR care n-are absolut nicio șansă să treacă. Activările acestea „pe rând” ne arată limpede o realitate ciudată  a existenței unei „echipe externe” care se coordonează pentru a face imposibilă numirea unui guvern legitim. E ceva ciudat aici, care are consecințe directe. Luați trebușoara cu gazul din Marea Neagră și vedeți cui servește. Oare nu devine oablă ciudată „colaborare istorică”  dintre Bolojan și UDMR, care acum se transformă într-o coordonare „la rupere”?

Ei bine, în contextul procentelor pe care vi le-am spus, să te apuci să declari ca PNL că vrei alegeri anticipate face parte din același registru aparent aberant, dar servind altui interes. N-ai cum tu, care peste câțiva ani ești amenințat cu dispariția, să spui că vrei să te întorci la urne! E ilogic! Dar Bolojan a impus direcția asta. De ce? Singura explicație logică e aceea că urmărește ceva mai mare. Iar mai mare nu poate însemna decât o masă îndestulătoare atunci când se tranșează stârvul României. Altfel e vorba de o prostie mult prea mare.

Recentele evenimente din zona juridică - decizia logică dată dosarului lui Fritz, urmărirea lui Ciucu - sunt elemente ale aceleiași lupte în care unii par a se fi trezit din adormire. Chestiunea este, într-un fel, cât se poate de logică. Dacă se prăvălește România, inclusiv băieții ăia care acum trăiesc bine se vor trezi „restructurați” de flămândele instituții transnaționale. Este, dacă vreți, o luptă existențială. 

Din punctul meu de vedere, ceea ce vedem e doar consecința unei încleștări care se dă în subteran, unde, probabil, ultimul bastion rămas în picioare se luptă din răsputeri să supraviețuiască. Dacă nu se va reuși impunerea unui guvern, direcția e clară: o cădere cu 40% a PIB-ului în următorii 3 ani, o stagnare în acea zonă de cel puțin 20 de ani și o sărăcire accentuată a populației. Uitați-vă la Grecia și realizați că la noi va fi mult mai grav!