Șocat ...

Un om a murit în singurătatea unei delte de la marginea Europei. Brusc, ecranele s-au umplut de păreri de rău, de regrete și formulări bombastice. Ai spune că a murit un rege, dar realitatea ne contrazice. Câți dintre cei care-au ieșit să-l plângă cu lacrimi de biți l-au sunat în ultima zi/săptămână/lună a vieții sale? Câți s-au dus să-l întâlnească sincer pentru a-l întreba dacă-i e bine sau dacă are nevoie de ceva? Nimeni. În ultima zi a vieții sale era doar el cu cei patru câini ai săi. Nu, n-a murit un rege, a murit un om, strivit de nepăsare și de atomizare, condamnat să-și urle-n liniște durerile și suferințele. Iar cuvintele voastre frumoase sunt doar înflorituri grosolane zugrăvite pe peretele falsei vieți pe care-o ciopliți la fiecare pas prin lume. Care viață vă va surprinde la fel de singuratic și apăsător atunci când vi se va spune „The End” sau „конец фильма”. Pentru că „Sfârșit”  e deja scos în afara legii.

N-am de gând să spun vorbe mari, memorabile. Doar mă declar șocat.

Un alt registru, alt film. Un om e săltat abuziv, târât în pușcărie, eliberat de-o instanță și condamnat de-o a doua într-un spectacol juridico-securistic de un grotesc absolut. Pentru o presupusă înșelăciune de-acum niște ani buni, omul e arestat preventiv pentru a nu influența ancheta. Ce să influențeze, boilor, că s-au pus munți de praf pe fapte? Las' că știm noi mai bine, par a spune milițienii juridici cărora li s-a dat ordinul să coboare teroarea în stradă. 

Omul a fost trimis în singurătatea pereților reci ai pușcăriei. Să stea acolo pentru vina că sistemul, la un moment dat, voia altceva. Iar el a trecut întâmplător pe-acolo. E ceva absolut monstruos în termeni de prostie și hilar: să ajungi dușmanul numărul unu și să fii înjurat pentru ceea ce, în urmă cu 1,2 5, 10 ani erai lăudat. Călin și Cristela Georgescu erau inspiraționali pentru cei care acum îi înjură, fie că e vorba de javre precum Cartianu sau de instituții media gen UM DIGI. Toți aceștia îl înjură acum fix pe motivele pentru care-l lăudau atunci. Aș spune ceva, dar nu mai am loc pentru că sunt șocat de acest grad absolut insuportabil de nemernicie. Șocat, atât!

Dar trebuie să stăm liniștiți, în băncile noastre. Statul lucrează pentru noi. S-a văzut doar: ultimul cretin teleportat de la Bruxelles tocmai ce-a fost trântit de proioropienii lui. Diliul de la Cotroceni recită locuri comune între două strâmbături și trei mânuțe neadecvate. În mod normal, deplasările lui sunt mai jenante decât „Cascadorii râsului”. Nea Nicu și Leana par aristocrați desăvârșiți pe lângă neo-Nicu Psihicu și gheboasa lui. Am văzut cehii au angajat direct un om de la protocol care să-l așeze pe prost cu mâna, așa cum pui pionii pe tabla de șah. Deja e cunoscut în lume, toți îl știu de papagal, astfel încât iau măsuri. Și, probabil, glumesc macabru: „Vezi că într-o lună îl trimit pe clovn la tine! Să ai om care să se țină la el!” sau „Tu cum te-ai descurcat cu diliul de n-a dat din mâini? I-ați pus rudotel în cafea? Că ăștia ai mei de la Protocol vor să experimenteze cu terebentină. Cică merită”. 

Știu, nu-i de râs. Dar ăsta ne e felul. Când vedem, o asemenea inflație de prostie tiranică nu ne mai rămâne decât bășcălia. Eu însă nu prea mă potrivesc cu ea, o consider o terapie mult prea superficială pentru gravitatea timpurilor. De-aceea nu-mi rămâne decât să mă declar șocat. Și pare a-mi fi imposibil să ies din starea asta. 

Programul de guvernare: o însăilare de slogane neaplicabile și, mai ales, contradictorii

Vasilică Siegfried sună paradoxal ca un castel țigănesc care încercă să împace arhitectural marile palate ale Europei cu mult mai familiarul coviltir. E un soi de șaorma cu de toate pe care-o scoți zgomotos din „punga de-un leu” și-ncepi s-o molfăi la „The Fat Duck”.

Reintrarea pe tărâmul nisipurilor mișcătoare

Miercuri, 23 septembrie, a fost o dată remarcabilă în actuala stare de fapt a finanțelor americane. Tehnic, s-a înregistrat una dintre cele mai severe vânzări masive din ultimii ani, episod descris în piețe drept „Miercurea Neagră”. Astfel, randamentul titlurilor la 10 ani a depășit 5,11%, atingând cel mai ridicat nivel din 2007 încoace.

Pentru omul simplu, ceea ce am spus mai sus e aproape o hieroglifă, dar pronunțând data magică 2007, spectrul crizei care-a urmat din 2008 deja stârnește o temere severă. Ca să traduc într-un limbaj curat, ceea ce s-a întâmplat miercuri este echivalentul a ceea ce se întâmplă atunci când o companie dă faliment: creditorii săi se înghesuie să mai recupereze ceea ce mai poate fi recuperat. 

SUA nu e un oarecare împrumutator, ci cel mai mare debitor de pe planetă. Entitățile statale nu merg la bancă să se împrumute, ci vând propria datorie pe piețe reglementate. Adică emit niște hârtii de datorie, pe care investitorii le cumpără pentru ca, la scadență, să încaseze banii investiți plus o dobândă. 

Miercuri, Trezoreria SUA a ieșit pe piață cu o emisiune de datorie la 5 ani. Cererea pentru emisiunea de datorie americană a fost deosebit de scăzută, motiv pentru care Trezoreria a fost nevoită să vândă datoria la un randament de 5,033%, cu 3 puncte de bază peste nivelul de pe piața secundară înainte de licitație. A fost o diferență semnificativă pentru un volum atât de mare. Cu tot discountul, oferta Trezoreriei nu a ajuns la investitori - care au lipsit cu desăvârșire - ci la dealerii primari, cei care sunt obligați să absoarbă tot ceea ce rămâne nevândut.  În concluzie, un eșec teribil care demonstrează că nu mai există apetit de risc pentru datoria americană. 

Pentru a calma piața și a tempera creșterea costurilor de împrumut, Scott Bessent a derulat operațiuni de răscumpărare a datoriilor pe termen lung(20–30 de ani), cele care se vând la discounturi consistente. Dacă mai țineți minte, v-am spus despre „trilionul” cu care americanii vor să înlocuiască datoria pe termen lung(răscumpărând-o cu discount semnificativ) cu una pe termen scurt pentru care e cerere mare. Doar că și aici Trezoreria a dezamăgit, ieșind cu doar 6 miliarde de dolari în condițiile în care așteptările pieței erau la cel puțin 10 miliarde de dolari. 

Efectul gripării „mașinăriei americane de împrumut” s-a văzut direct în piețe, unde s-a înregistrat o scădere a indecșilor bursieri americani, dublată de o creștere a ratelor ipotecarelor pe 30 de ani la un incredibil 7%! 

De fapt, ce se întâmplă? E vorba despre fenomenul pe care vi l-am explicat de atâtea ori: de pe datoria americană SE IESE, iar intrările sunt, pur și simplu, simple scamatorii. Să vă explic! Japonia, în continuare cel mai mare creditor al SUA, și-a redus expunerea cu ~3,3% de la an la an. Motivul principal este sprijinirea propriei monezi, yenul, prin intervenții valutare ale Băncii Japoniei. De asemenea, Japonia crește randamentele obligațiunilor guvernamentale(JGB), care atrag capitalul local înapoi acasă, într-o mișcare pe care am explicat-o în trecut. N-o face ca să se răzbune ci pentru că e cu spatele la zid. Șefa Guvernului Japoniei,  Sanae Takaichi, care este de facto o coadă de topor americană, efectiv nu are ce face. Altfel și-ar omorî țara.

China, cel de-al treilea deținător de datorie americană, continuă un trend accelerat de dezinvestire cu o scădere masivă de -13,4% an-pe-an. Deși o parte din dețineri au fost mutate indirect prin noduri offshore(cum ar fi Belgia, Luxemburg sau Insulele Cayman), Banca Populară a Chinei a vândut titluri americane pentru a-și diversifica rezervele în aur și alte active reale. Acum puteți înțelege și de ce a fost așteptat Xi Jinping „la roata avionului” de cele două figuri tragicomice, Donald și Melania Trump.

Alți cumpărători, în alte vremuri tradiționali, și-au redus masiv expunerile: Brazilia are o scădere drastică de 21,8%, India o scădere de 18,0%, iar Elveția o scădere de 5,2%. Sunt date an-pe-an.

Nu în ultimul rând, ședința Trezoreriei a fost zguduită de anunțul neașteptat al gigantului tech Oracle de a trimite o notificare de Forță Majoră legată de megaproiectul său de centre de date de 165 miliarde $(Project Jupiter / Stargate din New Mexico). Compania a invocat această clauză contractuală din cauza întârzierilor legate de rețeaua energetică și aprobările de mediu pentru conducta de gaz de 17 mile necesară alimentării megacentrului. Clauza le permite teoretic să amâne plățile contractuale din 2028 dacă proiectul nu devine operațional la timp.

Decizia a ridicat semne mari de întrebare pe piața obligațiunilor corporative cu privire la profilul de risc al creditării marilor expansiuni AI. Morningstar a avertizat că o întârziere a acestui proiect poate pune în pericol ratingul de credit investment-grade al Oracle din cauza împrumuturilor masive. Adică acea boală care este universaliztă în rândul hyperscalerilor.

Începe să curgă sânge în zona AI, confruntându-ne cu primul semn al unei hemoragii mult prea mult ascunsă, dar despre care v-am povestit cu ceva timp în urmă. 

Cu toate că multora li se par genul de știri mult prea abstracte pentru a stârni atenția, dacă am teleporta genul acesta de știri la nivel mainstream, dimensiunea sa ar echivalentul cu o știre despre cum au fost asasinat ritualic președintele SUA de către propria soție, în prezența lui Xi Jinping și fără ca serviciile de securitate să intervină. 

Ca să fie și mai bine înțeles subiectul, vă voi mai face un desen cât se poate de sugestiv. Imaginați-vă o tablă de biliard în care bila albă este randamentul titlurilor americane care miercuri a ajuns la 5.11%. Când o astfel de bilă de 1 trilion lovește manta - reprezentând randamentele obligațiunilor SUA - impactul transferă impulsul cinetic spre toate celelalte bile de pe masă. Și ne vom deplasa pe la fiecare pentru a constata impactul. 

Japonia este prima bilă lovită direct deoarece deține peste 1,1 trilioane $ de datorie SUA. Creșterea randamentelor la dolari rage capitalul afară din yen într-un ritm accelerat. Yenul se prăbușește spre pragul critic de 160-165 yeni/dolar. Astfel moneda își pierde stabilitatea și începe să se rostogolească spre colțul mesei, spre gaura de depreciere severă și amenințând să provoace inflație importată în Japonia. Pentru a se apăra, cei din interiorul bilei(BoJ) vor fi nevoiți să vândă din rezervele de obligațiuni americane, turnând și mai mult gaz pe foc pe piața SUA. Vor face asta pentru a obține dolari lichizi și a cumpăra yeni. Paralel, BoJ va fi presată să urgenteze majorarea dobânzii de referință în Japonia la un nivel neatins de două decenii, pentru a-și reține capitalul intern și a împiedica prăbușirea monedei.

Banca Centrală Europeană(BCE) este bila prinsă la mijloc. Pe de o parte, randamentele mari din SUA atrag capitalul din Europa(Euro depreciindu-se față de dolar), iar pe cealaltă parte, randamentele americane ridică automat și costul de împrumut al statelor din Zona Euro(randamentul Bund-urilor germane și BTP-urilor italiene crește în lanț). Astfel crește dramatic ecartul dintre datoria Germaniei și datoria țărilor vulnerabile(Italia, Spania, Grecia). Bila europeană se fisurează în mai multe fragmente de risc.

Ce se întâmplă în interiorul „bilei” europene? Activarea previzibilă a TPI(Transmission Protection Instrument), mecanismul prin care Lagarde și BCE vor fi trece la activarea scuturile anti-fragmentare,  cumpărând selectiv datorie italiană și spaniolă pentru a preveni o criză de risc de țară în Sudul Europei. 

Dar problema nu se rezolvă întrucât. Stagnarea economiei europene ar trebui combătută cu o scădere a dobânzii operată de BCE. Doar că BCE nu va putea tăia dobânzile deoarece o diferență prea mare față de dobânzile SUA ar prăbuși moneda Euro, aruncând-o  sub dolar. Cu consecințe teribile. 

Dar ce se întâmplă în masiva „bilă chinezească”? China privește șocul ca pe o confirmare a strategiei sale de a părăsi piața datoriilor americane. Totuși, la scurt timp după șoc, yuanul chinezesc se va afla sub o presiune enormă de depreciere, deoarece dobânzile mari la dolari fac din SUA un "aspirator" global de lichidități. Ceea ce înseamnă că nici poziția chinezilor nu e confortabilă(cum, de altfel, am tot spus!).

Motivul? Se poate ajunge la ieșiri masive de capital din piețele financiare chinezești către activele americane generatoare de randament ridicat. Motiv pentru care PBoC se va apăra prin aprofundarea dezinvestirii. China e previzibil să accelereze vânzarea titlurilor de stat SUA, continuând să direcționeze acei bani spre aur fizic și active reale în piețele emergente(proiecte de infrastructură BRICS). Iar pentru protecția împotriva hemoragiei financiare devine previzibilă o politică a PBoC de "fixare zilnică" a cursului și de restricții pe transferurile valutare private pentru a împiedica devalorizarea scăpată de sub control a yuanului.

Pentru piețele emergente(Brazilia, India, Turcia, Europa de Est), creșterea randamentelor datoriei SUA la peste 5% și aprecierea dolarului reprezintă scenariul clasic de coșmar. Datoria lor denominată în dolari devine instantaneu mult mai scump de rambursat. Apare riscul la refinanțare, spargerea bulelor de credit locale și prăbușirea monedelor naționale.

Băncile centrale din America Latină și Asia vor fi obligate să oprească orice ciclu de relaxare monetară și chiar să majoreze dobânzile peste noapte pentru a stopa fuga capitalului. Disperate, vor apela la liniile de lichiditate în dolari ale Rezervei Federale sau vor împrumuta din facilitățile de urgență ale FMI. Sunt absolut fără apărare(aviz amatorilor care au impresia că un guvern Prăpădel-Siegfried Mureșan ne va „proteja” de tsunamiul în formare).

FED, banca centrală a SUA, este pusă aproape într-o poziție de șah mat(pe care am prevăzut-o). Dacă lasă randamentele să crească nestăvilite, falimentează piața imobiliară, sectorul bancar regional și aruncă Guvernul SUA într-o criză de sustenabilitate a datoriei.

Măsurile de apărare ar fi reprezentate de un Pivot Forțat în care Fed va fi nevoită să oprească programul de reducere a bilanțului(Quantitative Tightening) pentru a nu mai fi și ea un vânzător de Treasuries. Devine previzibilă o alianță Trezorerie-Fed pentru a interveni pe piață, cumpărând direct titlurile cu maturitate lungă(pe 20–30 ani), cele de la care s-a produs eșecul. Vor finanța totul emițând titluri de stat pe termen scurt(T-bills pe 3-6 luni) și încercând astfel să restabilească artificial calmul pe masă.

Va reuși FED-ul asta? Părerea mea e că nici nu mai contează. Tradus în limbajul ipoteticii mese de biliard globale, concluzia ar fi că „manta” datoriilor americane nu mai poate absorbi energia fuziunii dintre un deficit bugetar scăpat de sub control și dobânzi mari.

În momentul de față fiecare bancă centrală de pe glob trece acum din modul stabilizat în modul de auto-conservare, protejându-și propria monedă și făcând eforturi de blocare a capitalul în interiorul granițelor. De asemenea, în același timp caută cu disperare o alternativă la titlurile americane. Piața financiară globală pare definitiv fragmentată, incapabilă de a reveni la „normalitatea” anterioară.

Iată-ne reintrați pe tărâmul nisipurilor mișcătoare

De la proștii cu Google la cretinii cu AI-ul

Cu toate că acum pare incredibil, a fost la un moment dat o perioadă în care proștii își vedeau lungul nasului. Pe-atunci știau bine ce știu și nu ridicau nasul întrucât erau făcuți instantaneu de rahat. Acea perioadă este cea de dinaintea internetului de masă. 

Politică la modul radical

Am oprit ieri la semafor, la trecerea de pietoni, așa cum fac de fiecare dată când e roșu. Și m-a lovit priveliștea. Pe care probabil o știu din statistici, pe care o pot afirma pe blog sau în discuții, dar pe care, din punct de vedere fizic, am trecut-o mereu cu vederea. Ieri a fost momentul critic în care-am văzut realitatea, în care m-am lovit brutal de ea: pe trecerea de pietoni erau doar bătrâni. Și, de ce să mint, nici eu nu mai sunt tânăr, cu toate că mă încăpățânez să mă comport de parcă aș fi altul. Mă rog, psihologia are numeroase denumiri pentru asta: Sindromul Peter Pan, anxietatea de îmbătrânire, neoromantismul târziu etc. Dar nu asta-i problema. Ci gândul care mi=-a străfulgerat în fața priveliștii dezolante.

Chiar niciunul sănătos la cap nu poate exista?

Să ieși în față cu un program de guvernare generat de AI trebuie să dai dovadă de o mare prostie. De o prostie covârșitoare întrucât ai impresia că poți masca prostia naturală prin intermediul inteligenței artificiale. Oricine citește acel program de guvernare realizează că e o însăilare low cost. Limbajul folosit și ne demonstrează nu că a fost utilizat un AI profesional, ci o versiune low cost(de tip flash, gratuit), care generalizează la greu. Însă, după cum veți înțelege în continuare, asta e cea mai mică problemă.

Despre dosarul Georgescu

Tot spectacolul de ieri a fost unul de-a dreptul grețos. Să reactivezi rețeaua jurnaliștilor care primesc informații confidențiale pe mail, să dai date personale ale celor din dosar în spațiul public și să te mai și apuci să iei documente sau echipamente descoperite în timpul percheziției pentru a umple presa cu ele, asta e ceva ce numai pușcăriabilul ăla de Alex Florența putea pune la cale. Mă rog, poate că bănuiala mea e falsă, dar ceea ce am văzut ieri a fost un spectacol grețos. DIICOT trebuie să răspundă referitor la modul în care au ajuns documentele ridicate de la Georgescu în spațiul public, în condițiile în care la ei pe site sunt prezentate blurat. Asta e un abuz grosolan întrucât DOAR EI aveau acces la acele documente, în custodia lor au stat. Nu mai vorbesc despre filmările DI CASA lui Georgescu, furnizate „pe surse”. Sunt chestiuni care încalcă normele GDPR și pentru care pedepsele sunt exemplare(din punctul de vedere al amenzilor). Avocații lui Georgescu au multe de reclamat pentru circul petrecut acolo și ar fi bine să nu lase nimic neacoperit, inclusiv spectacolul macabru de execuție publică efectuat de televiziunile sistemului. Reclamațiile la CNA trebuie făcute, iar televiziunile a

Cum funcționează cenzura în UE și România?

Pornind de la articolul de ieri în care am povestit despre mucoșii de la Factual, am constatat că lumea nu prea are habar prin ce pușcării digitale îți pierde timpul. Modul în care Uniunea Europeană a statutat cenzura este unul absolut pervers. Vă recomand să citiți întreg materialul, de la A la Z, indiferent de buzz-ul mediatic care se face în prezent. Veți înțelege niște noțiuni extrem de importante. Iar, pe final, vă promit ceva exploziv!

Apocalipsa după Amodei

Când Dario Amodei, șeful Anthropic, a ieșit pentru a se opune modelelor open weight(adică gratis de utilizat pe propria infrastructură), a rezultat un scandal deoarece lumea a intuit imediat că personajul caută să-și facă un soi de „pârtie” pentru propria companie. Ulterior a negat această ipoteză, spunând că e vorba de ... securitate.

Cum a ajuns Nicu Psihicu la Siegfried? - descurcând ițele unei minți încurcate

Dacă încerci să explici acțiunile neica nimeniului de la Cotroceni în cheie logică, eșuezi grav. Pur și simplu, absolut tot ceea ce face, pentru omul normal, e haotic, eronat, nepotrivit. Însă, cu toate acestea, există o logică extrem de coerentă, dar pentru a o înțelege trebuie să înțelegi personajul, să faci simularea pe mecanismul defect care-i „filează” în creier.

A apărut lebăda neagră în China?

Mă tot uit la imaginile de la Summitul BRICS. Lui Xi Jinping i s-a făcut rău și a trebuit să părăsească India în regim de urgență. Unii spun că a suferit un AVC și că acum ar fi în spital. Nu este nimic clar. Am văzut imaginile de-acolo, inclusiv cele în care s-a urcat în avion. O face pe picioarele sale, neajutat de nimeni. Unii acuză o imobilitate a mâinii stângi, care se vede atunci când te uiți atent. Alții dau imagini din perioada anterioară crizei de sănătate, în care arată spre casca pe care a scos-o din ureche.

Șocul Golfului

Gata, s-a atins limita. De-aici înainte va veni jalea absolută. Desigur, la noi se fac mișcări securistice de compromitere a ciobanilor, în condițiile în care în câteva luni toată lumea îi va pupa în fund. De ce? Pentru că nu vor mai fi de niciunele. Da, sunt prăpăstios, da sunt „conspiraționist”, dar am prostul obicei să vorbesc pe bază de date, nu de impresii sau păreri.

Câteva explicații și posibile soluții

În articolul de ieri, menit a explica banii exagerat de mulți care se duc la stat, unii au înțeles că e mai logic să contrazică noțiunea de salariu mediu, motivând-o prin faptul că sunt foarte mulți cei care sunt plătiți „cu minimul pe economie”. Într-adevăr, e vorba de aproximativ o treime din forța de muncă, lucrând pe salariul minim pe economie. Dar chiar și așa, din salariul ăla anemic din care nu știu cum se poate trăi, tot merg anual către stat, la prima strigare, vreo 5 300 EUR! Ceea ce e enorm!

Parcurgerea comentariilor este încă o dovadă a imbecilizării oamenilor. Nu faptul că, în medie, se duc o groază de bani aiurea la stat e problema, ci că „acel salariu mediu ar fi umflat”. Nu, nu e umflat! Asta rezultă din calcule. 

În mod evident au apărut și propagandiștii bolojeniști, cu schema lor clasică: „Bolojan a luat o țară dusă în dezastru de PSD și n-a putut să-și ducă reforma la cap din cauza aceluiași PSD”. Evident, pentru o astfel de judecată rămâi repetent la școală. Cum adică PSD? Păi cocalarul ăla de Ciuleacu n-a guvernat cu PNL-ul, nu i-a urmat lui Ciucă și celorlalți retardați care-au făcut praf bugetul? Catastrofa bugetară își are rădăcina în două chestiuni istorice pentru care vina o poartă în egală măsură PNL/USR și PSD: 

• jaful din pseudo-pandemia COVID, unde impactul bugetar a fost mult peste 20 miliarde EUR(aceasta e cifra coafată, în realitate fiind mai mare);
• ajutorul dat Ucrainei pe care îl estimez a fi mult mai mare și care, în sfidarea întregii populații, continuă cu nesimțire. 
• menținerea furtului care, anual, e cât cele două elemente luate împreună!

O analiză istorică făcută corect ar trebui să arunce la gunoi toate jegurile de partide care s-au perindat pe la putere și care au devalizat bugetul. Iar pe cei responsabili să-i trimită la pușcărie. 

Culmea, propagandiștii bolojeniști vin cu mitul salvatorului în condițiile în care banditul ăsta a dat cel mai mare tun din istorie, direcționând 10 miliarde din SAFE către contracte cu cântec, semnate absolut netransparent pentru niște echipamente de care armata nu are nevoie. Totul pare făcut pe repede-înainte pentru a se încasa comisionul, care poate ajunge pe la 1,5 miliarde EUR!

Prin materialul de ieri am încercat să arăt tuturor că s-a cam ajuns la limită, dar oamenii continuă să fie proști și să se lase purtați în diverse non-subiecte precum „care-s ăia care iau atâția bani?” sau acel stupid „nu e corect că dacă unul are două găini și unul n-are niciuna, pe medie fiecare are câte o găină”. Chestii absolut prostești, care ratează esența.

Sunt mai multe lucruri pe care trebuie să le înțeleagă fiecare:

1. Indiferent de regim, indiferent de forma de organizare a societății, inegalitățile nu vor putea fi șterse. Întotdeauna vor exista bogați și săraci, frumoși și urâți, grași și slabi s.a.m.d. Pentru că asta e esența: suntem diferiți, nu suntem făcuți să fim egali. Văd foarte mulți care sunt supărați că un judecător sau un procuror câștigă mult. Nu pun în discuție sumele, dar întreb: DE CE NU TE-AI FĂCUT JUDECĂTOR, PROCUROR SAU MAI ȘTIU EU CE ALTCEVA? De ce nu te-ai făcut șmecher? Indiferent de răspuns, taci pentru că nu e un subiect pentru tine! Singurul subiect pe care trebuie să-l ai în vedere e cât câștigi tu(dacă e vorba de bani) și, mai ales, de ce nu câștigi cât ai vrea? Singurele categorii care ar putea ridica obiecții și ar putea comenta pe marginea acestor povești ar fi pensionarii deoarece ei sunt deja prinși în sistem.

2. Dacă printr-o minune de mâine ar fi scăzute salariile judecătorilor, procurorilor, securiștilor s.a.m.d. asta nu înseamnă că tu vei câștiga mai mult! Din contră: dacă ălora le scade salariul, înseamnă că s-a ajuns cu furtul la zona „hard” a societății, adică te vor jumuli până când nu vei mai avea nici fulgi pe tine! Știu că e contraintuitiv, dar ca să meargă bine la bază e obligatoriu să meargă bine la vârf. Când la vârf nu merge bine, la bază e jale. Bagă bine la cap chestia asta pentru că așa te păcălesc mereu jigodiile, arătând cu degetul spre bogați, după care tot pe tine te jefuiesc pentru bogați!

3. Nu prin disponibilizări se poate ajunge la creșteri calitative ale societății, cu toate că în final se ajunge inclusiv la acestea.

Și-acum, pe baza celor spuse, hai să vedem, care sunt soluțiile. Asta pentru că întotdeauna când scriu câte un articol critic mă trezesc cu întrebarea de bază: „Dar ce soluții ai?”. Evident, o astfel de întrebare nu poate pune decât un idiot întrucât nu eu sunt la butoane ca să fie nevoie de soluțiile mele. Dar, așa cum veți vedea, soluții există. 

Primul pas care trebuie efectuat este cel de oprire a hemoragiei. După cum bine știm, România se află în poziția în care pierde o grămadă de bani din TVA. De fapt nu-i pierde, ci închide ochii atunci când sunt furați. Autoritățile spun că nu se poate face nimic. Aiurea, soluția e simplă: contul de TVA. În cazul unei asemenea reglementări frauda cu TVA ar scădea la zero. Adică ar aduce zece miliarde euro la buget! La prima strigare. 

Apoi analiza sectorială a afacerilor și înlocuirea impozitului pe profit(care se încasează doar de la firmele locale) cu un impozit raportat la cifra de afaceri(în funcție de domeniu). Iar încasarea aș face-o trimestrial. Dincolo de încasarea predictibilă a banilor datorați, asta generează debirocratizare și o transparență mai mare a sistemului. 

Cel de-al doilea pas ar fi tot unul de oprire a hemoragiei, dar din restul domeniilor. De exemplu, tăiere a 70% din bugetul de înzestrare al armatei și obligativitatea armatei de a face cel puțin 60% din achiziții din propria producție. Asta înseamnă că Armata va fi obligată să-și eficientizeze unitățile de producție, să le găsească piețe și să se auto-doteze. Apoi limitarea bugetelor serviciilor de forță, revizuirea cheltuielilor și tăieri de bugete acolo unde nu este necesar. De exemplu, în ceea ce privește supravegherea excesivă a românilor, spionarea lor prin camere video/telefon/internet și alte minuni absolut inutile. Practic, supravegherea de masă trebuie să înceteze!

Abia următorul pas ar fi cel de eficientizare internă. Principiul cel mai solid este acela prin care se taie toate taxele al căror cost de colectare e mai mare de 50% din cât se încasează. Apoi, în administrație, o automatizare în linie cu pensionarea celor din aparatul de stat. De asemenea, desființarea unităților teritoriale care nu au sens. Sunt comune mici, depopulate, care au o schemă de personal similară numărului de locuitori. Poți lăsa aparatul primăriei să funcționeze, dar nu mai faci alegeri de primar și consilieri, integrând unitatea teritorială în alta mai mare. Pe acest model aș merge chiar mai departe, desființând toate primăriile din zonele metropolitane, subordonând toate unitățile teritoriale municipiului, dar lăsând aparatele primăriilor de-acolo funcționale și menținând impozite la nivelul la care sunt pe o perioadă de cel puțin 50 de ani. Scopul nu este acela de a da oamenii afară, ci de a nu mai avea primar/consiliu local, rezultând o eficientizare totală  a activității. 

Eficientizarea instituțiilor și sectoarelor de stat ar fi în aceeași etapă. Stabilești criterii de performanță în toate instituțiile statului. Așa cum am mai spus, în cazul cadrelor didactice, dacă examenele anuale ale claselor pe care le au, nu obțin rezultate superioare celor de la preluare, apar consecințele salariale. Invers, pentru performanțe, vin creșterile de salarii. Curicula aș curăța-o de toată zoaia progresistă, iar școala aș orienta-o către învățământ clasic. S-a ajuns la o inflație de table electronice și profesori mai proști decât elevii.

În sistemul sanitar, de asemenea, eficientizarea vine din utilizarea intensivă a medicației generice și doar în cazuri specifice așa-zisele „medicamente novatoare”. De asemenea, limite clare ale tratamentului. Ar putea fi împărțite unitățile sanitare în cele „de linie” și „de excelență”. Cele de linie să lucreze cu protocoale clare. iar în cele de excelență ajung doar cazurile care n-au șanse cu protocoalele standard și care necesită abordări creative, multidisciplinare etc. Prevenirea risipei se poate face prin elemente simple, care au ca scop inclusiv cu calitatea vieții: de mult prea multe ori pacienților aflați în stadiu terminal și se fac operații inutile, care mai costă și mult și-i chinuiesc inutil, în loc să li se asigure medicație paliativă. Mă rog, sunt doar câteva elemente creionate, speciliștii sunt cei care pot trasa liniile directoare. 

Societățile comerciale de stat trebuie să se încadreze în anumite criterii de profitabilitate. Un rol mai mare aici ar trebui să aibă Curtea de Conturi, iar abuzurile făcute în administrarea societăților statului pedepsite exemplar, în urma unor procese accelerate. Nu mai vorbesc de mărirea pedepselor pentru mită până la nivele de la care să te gândești bine ce faci.  

Realizarea unei eficientizări a statului se poate face lejer într-un interval de 5 ani dacă se respectă un calendar strict de reformare. Nu e nevoie de heirup, ci de coerență. Iar coerența înseamnă fixarea unor principii clare și nemișcabile.  

Așa cum am spus, scopul nu trebuie să fie acela de a da afară oameni, ci de a eficientiza, automatiza activitatea. Având în vedere că peste 55% din oamenii din sistem au vârste de peste 45 de ani, înseamnă că se poate realiza rapid o reformă și o automatizare eficientă a proceselor statului fără disponibilizări. Ce credeți că s-ar întâmpla dacă bugetul ar fi generat în timp real, pe baza principiilor și nu pe baza negocierilor politice? Ce credeții că s-ar întâmpla dacă scopul Parlamentului n-ar fi acela de a da legi aberante pe bandă rulantă, ci de a eficientiza legislația, de a reduce birocrația statului și a-l face să lucreze pentru cetățean? 

Scopul final ar fi cel de a se ajunge la o automatizare a statului astfel încât întreaga sa activitate să devină previzibilă din punct de vedere financiar și, mai mult, să nu mai genereze pierderi. De fapt, dintr-o asemenea poziție se câștigă peste tot: impozite din ce în ce mai mici, posibilitatea creării unei rezerve de stat sub forma unui fond de investiție, care să poată fi pus la bătaie în perioade critice, creșterea permanentă a calității serviciilor sociale și, în general, menținerea întregului sistem într-o zonă a bunului simț. De asemenea, transparentizarea totală - mergându-se până la open accounting - pentru toate instituțiile statului. Credeți că ar fi imposibil? Nu, de fapt tocmai de-aici începe competitivitatea. Într-un mediu transparent nu prea ai loc de întors. Într-o legislație simplificată totul se desfășoară mai repede, iar birocrația nu mai apasă pe umerii cetățeanului. Și, culmea, toți escrocii n-ar mai fi interesați să ocupe funcții în stat deoarece corsetul ar fi atât de rigid încât asta ar echivala cu „internarea” lor rapidă la pușcărie.

Soluții sunt și, mai mult, sunt soluții care dacă sunt aplicate imediat, produc efecte. Așa cum am mai spus, doar prin încasarea TVA-ului și oprirea ajutorului către Ucraina am intra pe excedent bugetar. Dacă am pune în funcțiune și restul elementelor descrise, aceasta nu s-ar face deoarece e criză de bani, ci pentru a spori atractivitatea economică a țării, pentru a impulsiona investițiile reale - nu prostiile cărora li se spune acum investiții - și pentru a putea relansa țara. Într-o direcție în care nu s-a gândit niciodată că ar putea ajunge. 

Vă spun cât se poate de sincer că, dacă s-ar pune totul pe baze serioase, cei care acum sunt frânarii sistemului din cauză că fură porcește, ar avea oportunitatea să câștige înzecit prin muncă cinstită. Atât doar că nu prea-i duce capul! Dar sistemul deja e terminat, falit și dacă nu face nimic o să intre în gard. Iar odată intrat în gard, totul va aluneca în sărăcie lucie. 

12 300! Citește și crucește-te!

9 564 RON. Acesta este salariul mediu brut pe economie publicat de Institutul Național de Statistică pentru luna august. Cum vi se pare? Mic, mare? Unii dintre voi probabil nici nu aveți habar că ăsta e salariul pe care-l încasați. De-aici pornesc calculul meu de azi, de la românul mediu, care câștigă, evident, un salariu mediu. 

Constituția nebunilor

Fără doar și poate, Constituția noastră are multe probleme pe care le vedem zi de zi. Nu atât de grave precum am fi tentați să le calificăm, dar suficient de jenante în unele cazuri. În special în ceea ce privește delimitarea clară a puterilor fiecărei instituții. Sunt anumite zone unde, nefiind foarte clar delimitate granițele, pot apărea confuzii. Dar nu aceasta este cea mai mare problemă.

Ecuația Yemen

Foarte puțină lume înțelege ascensiunea fulminantă s rebelilor Houthi și, mai ales, motivul pentru care aceștia au ajuns să controleze realmente comerțul mondial prin intermediul Strâmtorii Bab el-Mandeb. Este pentru mulți de neînțeles cum o facțiune dintr-o țară atât de mică a ajuns să joace de la egal la egal cu marile puteri ale momentului. Doar privind harta și realizând dimensiunea Arabiei Saudite față de Yemen îți pui numeroase întrebări. Dacă te mai apuci să studiezi și cifrele economiilor din zonă totul devine absolut de neînțeles în condițiile în care, din punct de vedere practic, am putea spune că Yemenul nu are economie. 

Supape?

Citind articolele mele, atât de diferite de „firescul” predat la școală sau de ceea ce susține media oficială, unii mă întreabă dacă nu cumva aceste articole sunt „supape”. Teoria supapei tot eu am expus-o în premieră, pe vremea când lumea nu înțelegea prea bine ce se întâmplă în România și-n lume. Dar subiectul e unul util și cred că e cazul să dau inclusiv eu cărțile pe față. 

O istorie neromanțată a Italiei care reflectă direct spre noi

Ferdinando Imposimato nu are nevoie de introducere pentru cei care cunosc lupta statului italian împotriva mafiei și a grupurilor radicale din perioada anilor 60-90. Mă rog, narațiunea vândută drept istorie ne prezintă această luptă ca pe una total justificată. Asta în condițiile în care există numeroase fațete extrem de discutabile. Iată de ce îl aduc în discuție pe acest Ferdinando Imposimato, aproape necunoscut la nivelul publicului din România.

De la „unu' care se leagă de noi” la „echipa Dan Diaconu” și-acum la „AI-ul Dan Diaconu”

Vă vine su nu să credeți, au trecut 19 ani de când am început blogul. 19 ani! Mi se pare imens pentru o chestie căreia nu-i dădeam mai mult de câteva luni. A trecut atât de mult și-atât de repede.

O altă istorie falsificată

Azi vom vorbi despre ceva atât de ascuns încât efectiv pentru unii falsul istoric a devenit adevărul absolut. V-ați întrebat oare de ce budismul este singura religie acceptată de cei mai atei agitatori? De exemplu, în Grupul de la Frankfurt, budismul era considerată unica religie digerabilă, iar Daisetz Teitaro Suzuki devenise aproape un idol. Peste tot vei auzi despre budism că este „religia păcii”, permanent este prezentată într-o lumină pozitivă. Fără a intra într-o polemică religioasă, mă întreb totuși „de ce?”. Iar răspunsul e mai surprinzător decât ați putea crede. Pregătiți-vă să vă scoateți din minte unul dintre cele mai adânc implantate șabloane!

Să fie un om de afaceri! Sau să tragem la sorți.

N-ați prins șpilul! Vă cufundați în controversele momentului, dar esența se ascunde printre detalii. Și detaliile cele mai evidente sunt incompetența, prostia, imbecilitatea. Rădăcinile sunt adânci și-abia atunci când le înțelegi privești diferit realitatea.

Urmează!

„Fie ce-o fi, azi îmi iau jambon!” - și-a spus cu hotărâre. „N-am mai simțit gustul ăla de cel puțin un an. Nici nu mai știu cum arată. Ce naiba a ajuns viața asta?”. 

De fiecare dată când mergea la magazin avea această atitudine revoluționară. amintindu-și de mâncăruri și senzații care-i erau din ce în ce mai refuzate. Și uite-așa s-a trezit împingând la coș, prin fața rafturilor. A apucat două pachete cu jambon, salivând. Apoi s-a apucat să-și cumpere cele necesare: pâine, săpun și prafuri sintetice de mâncare. Înainte însă de ieșire și-a făcut calculul. „Hmm, astea două jamboane îmi adaugă 700 de credite, iar până la reset mai sunt 100 de zile. Fie ce-o fi, le iau!”. A mai făcut un pas și și-a amintit că în două zile e ziua copilului. Și i-a cerut pui. Care va adăuga 400 de credite. Deci nu-și permite jambonul. Apoi a calculat dacă ar putea să ia unul singur. Ar însemna, totuși 350 de credite. Dar ar rămâne în minus cu 50 de credite, ceea ce ar însemna că, pe final de an, va ajunge iar în fața Consiliului. Și, posibil, ca anul ăsta să-și ia o săptămână fără drepturi. Ce-o să facă atunci? Hai că ei pot sta fără să mănânce, dar copilul? Să rămână nemâncat? Bine că și-a dat seama acum!

A făcut stânga-mprejur pentru a duce la loc jamboanele. S-a grăbit puținel deoarece ai doar 30 de minute ca să pui marfa la loc. Altfel se consideră că sabotezi magazinul și-ți scad cinci puncte pe „social”. Pe care, ca să recuperezi, trebuie să dai cu mătura pe stradă zece zile la rând câte o oră. Jumătate de punct ora și se uită toți la tine ca la un criminal. A răsuflat cu ușurare când raftul cu jamboanele n-a făcut bip-bip, ceea ce ar fi echivalat cu o condamnare. S-a mai învârtit puțin și l-a văzut pe acela. 

Avea pantofi sport moi în picioare și a aruncat în coș, cu indiferență, jamboanele proaspăt puse la loc în galantar. „Jamboanele mele!” - gândi cu năduf, păstrându-și totuși zâmbetul metalic pe care trebuie să-l afișezi pentru a nu fi luat la ochi. „Ce-o fi ticălosul ăsta?” - gândi. „O fi gardian sau superior? Uite ce pantofi are în picioare. Și pantaloni din material subțire. Iar pe sub pufoaica aia are o vestă de piele???”. Se imagină sărindu-i la gât ticălosului și dându-l cu capul de pământ. Iar apoi să-i ia cum emfază jamboanele din coș, ca simbol al victoriei asupra nemernicului. Care-ar fi piedica? Ar trebui să-i dea cineva o lecție aici, în fața tuturor. „Cum, copilul meu mănâncă doar prafuri toată ziua și doar de ziua lui își permite pui, iar ticălosul ăsta aruncă atât de indiferent jamboanele?”

„Sunteți bine? De trei minute stați în poziția statuii aici. Vă e rău? Ce s-a întâmplat.”

Abia atunci, când a auzit vocea femeii care căra marfă în magazin, a realizat că a luat-o razna cu gândurile tembele. „Doamne, m-ar costa și pe credite și pe social! Ce nebuinii mai gândesc! Și copilul?”. A simțit ceva ca un fior. Și, parcă instinctiv, s-a trezit cu o replică genială.

„Oh, mulțumesc mult. Sunteți atât de bună. Mama, mi-a murit mama acum vreo 7 ani și acum mi-am amintit că veneam cu ea la magazinul ăsta. M-au cuprins amintirile. Vă mulțumesc mult pentru că-mi purtați de grijă”. Și-apoi a făcut acel zâmbet care era norma.

Femeia i-a bodogănit ceva despre maică-sa și gata. A trecut, bine c-a trecut totul. O staționare suspectă, fără explicație, poate însemna tentativă de sabotaj, adică vrei 2,3 bucăți pe social, în funcție de cum evaluează sistemul de supraveghere. 

A împachetat rapid totul și-a răspândit, cu ușurare, zâmbete tuturor celor din jur. Chiar și la ușă, unde un nesimțit se oprise blocând traficul ca să vorbească la telefon tare. „Fiți bun, lăsați-mă vă rog să mă strecor!” și i-a zâmbit. Abia după trei pași și-a dat seama că ăla era ticălosul cu jamboanele. Ah, ce nebunie!

S-a uitat la cerul posomorât și la peisajul cenușiu. Oamenii se adunau pe străzi. Atunci și-a dat seama că e posibil să întârzie și, din nou, s-a îngrijorat. „Hai să nu fac prostii acum! Am suficiente credite de carbon pentru puiul proaspăt de ziua copilului, am reușit să rămân bine pe scorul social și, uite, o hârtie pe jos pe care o arunc în gunoi!” - Bip, a făcut gunoiul, semn că acum trece pe plus cu socialul. Ceea ce e bine! Faptele bune se adună. Și asta fără să-ți torni vecinul!

A întins pasul. De fapt a luat-o la fugă. Acasă doar a avut timp să arunce cumpărăturile și să-i spună copilului să-și amestece singur prafurile de mâncare, dar să aibă mare grijă să nu lase apa deschisă. „De fapt, știi ce? Mai bine ia din sticla aia apă. Nu te atinge de chiuvetă, că dacă se blochează iar robinetul? Lasă că după manifestație vin eu. Ai înțeles? Ascultă ce-am spus că am credite ca să-ți iau pui de ziua ta, vezi să nu faci vreo boacănă!”.

A răsuflat cu ușurare când i s-a marcat conform la manifestație, adică a ajuns în timp util. Deci fără penalizări și chiar pe plus cu socialul. Ah, asta e bine. 

În centru, în fața Guvernului s-a așezat pe locul marcat, căsuța 27334. A mai verificat-o încă o dată. A aplaudat când a apărut Președintele și-a văzut ledul verde, semn că se comportă conform.

„Vă mulțumesc, oameni buni, că ați venit din proprie inițiativă pentru a protesta împotriva celor care afectează Planeta. Doar luna aceasta am avut douăzeci de urgențe climatice! Cât să mai suferim din cauza unor inconștienți? Ce e greu să-și ții promisiunea față de ceilalți? Ce e greu să fii responsabil, să-ți pese???”.

„Nouă ne pasă!” s-a trezit strigând, iar ledul a bipăit de două ori. Wow, încă un punct pe social! Hai că-i bine. Discursul a continuat.

„Știți că se fac eforturi continue și vă mulțumesc pentru solidaritate. Noi am făcut tot ce-i omenește posibil pentru ca oamenii să aibă gusturi diverse în farfurie. De aceea funcționează încă abatoarele, de aceea prietenii noștri de la UE au acceptat ca, în cazul nostru, să facă un efort și să permită în magazine câte-o bucățică din mâncarea de demult. Poate că e bine ca fiecare să aibă din când în când acel acces la gustul copilăriei, chiar dacă, din punct de vedere climatic, ne costă enorm.”

Din nou a aplaudat și ledul a bipăit așa cum face la primul care aplaudă când trebuie. Wow. Hai că nu mai e mult. Și-atunci a auzit din mulțime mai multe voci urlând isteric „Terminați cu puii!”. Hmm, o transpirație rece a început să i se formeze pe șira spinării întrucât era evident ce urmează. A văzut cum, două rânduri mai în față, ledul idiotului care urlase a clipit de mai multe ori. Asta e ceva extrem de rar și înseamnă cel puțin 5 pe social! Și-atunci a realizat că idiotul era cel din magazin, care-i luase jamboanele, care se oprise blocând cu nesimțire ieșirea. Doamne, ce nebunie!

„Știu - a continuare Președintele - vă știu îngrijorările de oameni responsabili, cărora le pasă. Da, o să scoatem puii! E o teroare pentru planetă și un consum de carbon inutil. Oricum carnea lor s-a dovedit nesănătoasă pentru om în cel puțin zece articole remarcabile de pe The Lancet, astfel încât de azi se va opri orice fermă, astfel încât să putem câștiga lupta cu clima, în conformitate cu jaloanele Uniunii Europene”.

„Dați-i la export!” - a urlat din nou idiotul, iar ledul a clipit de șapte-zece ori. Cei de lângă el au observat și-au începu să vocifereze: „LA EX-PORT! LA EX-PORT” și, pentru fiecare „la export”, ledul clipăia. Iar apoi toată lumea. Președintele a ridicat mâna.

„Da, dacă voi cereți asta, așa vom face! Oprim de mâine toată carnea de pui și dăm la export tot ce mai e prin magazine și abatoare! Vă mulțumesc din suflet, dragii mei cetățeni, pentru că, iată, din nou, ne-am adunat aici pentru a apăra clima. Fiecare dintre cei care-au participat aici primește câte un punct suplimentar pe social și 300 de credite de carbon. Vă mulțumesc pentru grija pentru planetă!”.

A simțit că i se împăienjenesc ochii. Idiotul ăla știa că asta urmează! De-aia și-a luat jamboanele. A fugit într-un suflet magazin de unde a luat rapid un jambon și-un pui, mulțumindu-și în sine pentru norocul de a mai fi găsit. În mod normal, după manifestații se umplu magazinele pentru că se dau credite, iar de data aceasta suma a fost generoasă. Pentru ca lumea să se răspândească rapid. În spate văzu cum  coadă devine interminabilă. Din nou și-a mulțumit pentru că, într-un magazin mare ca ăsta n-au voie mai mult de 200 de oameni în același timp. Iar ăia din magazin puneau cu repeziciune produse la sectorul de carne. Deci se știa că asta urmează, erau pregătiți! „Grăbiți-vă la case - s-a auzit din difuzor. Din cauza creșterii cererilor, timpul maxim de stat în magazin se reduce la 15 minute. Cei care termină în trei minute primesc un punct social. Vă mulțumim pentru că ați ales magazinul nostru!”

Acasă, cel mic mâncase. A făcut ochii mari văzând jambonul și puiul. „Păi ziua mea e poimâine, de ce l-ai luat de-acum? Unde o să-l ținem până poimâine că se strică”. Frigiderele fuseseră interzise cu doi ani în urmă deoarece magazinele aveau totul, deci nu-ți era greu să iei de-acolo cât să mănânci într-o zi. În plus, prafurile de mâncare aveau termen de garanție nelimitat și nu necesitau refrigerare sau condiții speciale. Tocmai de aceea erau considerate un progres real, iar frigiderele fuseseră scoase pentru că astfel România câștiga imens dintr-un astfel de „deal” cu Uniunea Europeană: devenea campioana decarbonizării, un titlu care i-a adus o medalie președintelui și 100 de credite suplimentare anual fiecărui cetățean. Probabil nemții, bulgarii, francezii și ceilalți se uitau cu jind la noi!  

Se uită la copil și-i spuse calm: „Îl preparăm în seara asta și mâncăm carnea mâine pentru că acum ești sătul deja. O s-o las în balcon peste noapte că e mai frig și nu se va altera. Oricum îi voi pune sare mai multă. N-aveam ce să fac pentru că de poimâine se scoate puiul din magazine ca să luptăm mai bine cu clima”.

Copilul, uitându-se cu ochii mari, atât a mai spus: „O să mănând acum, chiar dacă nu mai pot. Cine știe ce se poate întâmpla până mâine?”. Și-apoi, după ce-a savurat o pulpă a întrebat trist: „Deci e ultimul pui din viața mea?”. Și-a plecat la culcare.

***

Nu, nu-i un fragment din vreun roman, e o cronică din ceea ce urmează. Distopia se instaurează treptat și sigur. Știu, din nou n-o să mă credeți. Nu-mi pasă. Nu scriu pentru a fi aprobat și nici măcar pentru bani. Uneori, chiar mă întreb pentru ce-o fac. Nu contează, întotdeauna e o miză în exercitarea libertății. De aceea n-am cum să nu spun ceea ce văd limpede.

Sistemul de credit social și cel de credite de carbon au intrat în linie dreaptă. Euro digital vine la pachet cu trasabilitatea carbonului. Fiecare produs din  magazin îți va afecta „creditele de carbon”. Inițial se vor plăti, după care se vor limita. C-așa-i în comunism! Torul merge în direcția aia. Ați uitat etichetele cu amprenta de carbon care-au apărut în dreptul unor produse? De ce credeți că se fac aceste eforturi? Gratuit? Nu!

Sunt sume imense pe care UE le bagă în fundul agitatorilor climatici. O nouă generație de propagandiști e furajată cu fonduri generoase de la centru. De ce? Pentru că asta e cea mai facilă schemă de încorsetare a omului. E aceeași dintotdeauna: când societatea o virează spre tiranie, controlul e obligatoriu. Iar societatea a devenit progresiv tiranică încă de la 9/11.

Alegerile din SUA îi vor aduce pe comuniști la putere și, din nou, UE se va conecta cu „comunismul pur” de peste Ocean. Mă uit la dezbaterile politice de-acolo și mă crucesc. Parcă aș asista la falsele dezbateri din showurile TV comuniste. 

Da, nu i spune comunism, ci progresism, dar e un comunism. Nu mă credeți, nu-i așa? Probabil că în urmă cu zece ani ați fi râs de mine dacă v-aș fi spus că veți avea nevoie de declarație pe proprie răspundere ca să ieșiți din casă sau că nu veți avea voie la magazin fără vaccin. Și asta peste tot în lume. Iar în 2020 toate s-au materializat, peste tot pe lume în același timp! Aproape fără excepție. Unde oare ați găsit în timpul falsei Pandemii COVID un loc normal pe Pământ? Doar în zonele nepopulate. În rest, teroare. Toată lumea s-a transformat atunci într-o uriașă Coreea de Nord. Ce repede uitați!

Știați că urmează să fie interzise centralele termice individuale în Europa? 2025 este anul în care s-a interzis subvenționarea acestora, din 2030 vor fi interzise în clădirile noi și din 2040 vor fi interzise definitiv. Alternativa? Pompa de căldură, adică definiția absolută a „cum să tremuri de frig iarna pe bani mulți”. Ca să fie treaba și mai frumoasă, în Germania nu se mai permit pompele de căldură aer-aer, ci doar cele geotermale. 

Vin vremuri interesante! Rugați-vă să le pice șandramaua pe ei întrucât altfel suntem condamnați. De ce? Rețeta e simplă: cei mai în vârstă deja și-au trăit viața, cei de vârstă medie sunt ținuți mult prea ocupați cu viața de zi cu zi, iar cei tineri deja au creierii prăjiți încât chiar cred tâmpeniile cu care au fost spălați pe creier la școală. 

Lumea de azi nu arată deloc bine!

Războiul din umbră

2 septembrie, anul curent. În portul Laem Chabang din Thailanda sosește portavionul USS Abraham Lincoln, oferind lumii o imagine mai mult decât sugestivă a puterii americane(vezi foto). Portavionul se mișcă greu, e ruginit, iar echipajul e epuizat. La bordul său au existat mai multe episoade de nesupunere, tentative de a sări peste bord sau probleme de sănătate mentală. De asemenea, vechea problemă cu toaletele, cu mâncarea alterată sau, deseori, raționalizată. Portavionul face o pauză de reparații(nerecunoscute oficial). Ceea ce a surprins experții este că portavionului nu-i funcționau lifturile pentru avioane, alături de, probabil, numeroase alte probleme interne.

De ce dolarul SUA este în cursa fără ieșire?

Fără doar și poate, lumea se deschide precum o portocală atunci când îi știi mecanismul. Totul devine limpede, clar. De exemplu, oare ce legătură poate exista între mijlocul secolului XVIII-lea, atunci când Amsterdamsche Wisselbank s-a apucat să elibereze bani sub formă de împrumuturi către municipalitatea orașului Amsterdam sau către Compania Olandeză a Indiilor Orientale și un alt element care apăruse cu un secol în urmă, anume separarea în Veneția a monezii mari destinată comerțului(Ducatul/Zecchino) de moneda de circulație internă, „moneta piccola”/soldi. La prima vedere par fapte disipate, dar ele au o logică extrem de coerentă, dată de ciclicitate.

Senzorul finlandez

Există un episod istoric tratat extrem de superficial în lumea de azi. Și e tratat așa întrucât din fapt istoric a ajuns obiect de propagandă. Finlanda. Mai precis ceea ce numim azi Războiul de Iarnă, desfășurat între  URSS și Finlanda între noiembrie 1939 și martie 1940. Acum se vorbește despre „eroica armată finlandeză” care s-a opus „agresorului rus”. După cum bine știm, istoria e parșivă și are obiceiul să se repete, motiv pentru care trebuie să ne raportăm la ea, adică la faptele reale, nu la propaganda în care s-a transformat.

Cea mai mare piraterie contemporană și cea mai mare prostie a prezentului

„Preluarea petrolului venezuelan” așa cum este prezentată în SUA sau „Acordul istoric cu Statele Unite”, așa cum este denumit în Venezuela, reprezintă cea mai mare operațiune de piraterie a contemporaneității. Ne-am fi gândit că în ziua de azi ar fi imposibilă o astfel de sfidare a legilor internaționale. Greșit! Punctul de la care trebuie pornit este cel esențial, anume că SUA, după orice definiții, este un stat terorist.

Ați spus case pasive?

De mai multă vreme vreau să vă anunț că puteți să citiți excelentele analize ale lui Călin Rechea pe Substack. Este una dintre puținele voci realiste din zona analizei economice de la noi. Azi s-a întâmplat să derulex X-ul și să-mi sară în ochi articolul domniei sale al cărui titlu e absolut sugestiv „Standardele extreme de eficiență energetică deteriorează clădirile și cresc costurile”. Îl aveți pe Substack și chiar vă recomand să-l citiți întrucât este extrem de bine documentat. Ceea ce vreau să fac în continuare este explicarea părții practice, cea pe care o evită apostolii autohtoni sau internaționali ai „verdelui absolut”.

Lumea ca un circ

OK, poate mă credeți pricinos când vorbesc despre Trump, dar poza asta a postat-o el, cu mânuțele lui. Și, tind să cred că e foarte mândru de realizarea sa. Așadar, președinții SUA sunt împărțiți în șase categorii:

• Failures(lista deschisă de Biden și Obama)
• Below Average
• Average(aici e Clinton)
• Near Great
• Great(aici e Lincoln înaintea lui Washington)
• Greatest

UE tocmai ce a interzis cetățenilor săi deținerea de conturi în afara spațiului european

Nu, nu e nicio greșeală de exprimare. E vorba de Directiva Europeană 2024/1619, ale cărei norme intră în vigoare din ianuarie 2027. E un mod absolut pervers prin care cetățenilor europeni li se interzice să mai aibă conturi în afara UE. Ați avut semnale referitoare la folosirea banilor europenilor pentru programe de înarmare sau chiar pentru sprijinul Ucrainei. Iacă, acum începe bătaia cea mare. Cea pe banii voștri!

Infernalul mecanism care nu mai poate fi oprit

În articolul trecut v-am arătat modul în care se dezvoltă căderea iremediabilă a Europei. Mulți mi-au reproșat că am folosit un timing foarte generos, ei așteptându-se ca picajul să fie cumva peste noapte. Nu, nu este așa. Trebuie ținut cont de inerție, o forță teribilă atunci când e vorba despre sisteme sociale. Inerția e atât de puternică încât chiar și atunci când fenomenele sunt limpezi, demonstrând că deplasarea economiei sau a societății într-o direcție a fost greșită întrucât nu existau fundamente fizice, mișcarea nu se oprește. Aici este elementul fascinant! 

EU - 2035 sau anul morții lor

Citiți cu atenție pentru că e despre ceea ce urmează. Scris frust, fără ocolișuri, fără false dileme. Cu termene clare, astfel încât să fie verificabil. Și, mai mult de-atât, suficient de limpede astfel încât fiecare să înțeleagă ce are de făcut prin prisma consecințelor. Dacă anii 90 vi s-au părut de coșmar - ca efect al deteriorărilor și schimbărilor tembele(de cele mai multe ori) - ceea ce urmează e mult mai pervers!

Viralizarea cu năbădăi

N-aș fi vrut să abordez subiectul. Nu mă interesează, nu m-a interesat niciodată pentru că, de la un moment înainte, ești conștient de niște lucruri. Cum ar fi a te hrăni vs a te furaja Moment în care nu mai ai false dileme. În condițiile în care oricum nu e nicio dilemă, ci strict o fentă. Ca de fiecare dată! Iar în momentul în care-ai abordat subiectul, indiferent dacă ai fost pro sau contra, ai fost prost. Deoarece l-ai viralizat! 

Asta a durut. Rău de tot!

 

Operațiunea Iran și haosul mondial

Intrat pe panta dezastruosului conflict cu Iranul, Trump încearcă orice. A spus că i-a distrus, că i-a terminat, că i-a întors în epoca de piatră, doar că acestea sunt strict vorbe. Constatarea logică a oricui este că SUA NU A ÎNVINS IRANUL! Astfel, o transpirație rece se simte pe șira spinării atât la Washington cât, mai ales, la Tel Aviv. Dacă Iranul nu a fost învins, arhitectura de putere a Orientului Apropiat suferă schimbări atât de radicale încât întreg sistemul de putere mondial se prăbușește. Când leul se dovedește atât de sleit și de olog încât și iepurii fac mișto de el, e clar că hienele își fac de cap!

Trezirea în conștiință

Pentru că sunt tot felul de proști specializați în a vira în derizoriu tot ceea ce spune Georgescu, aș vrea să trec azi la unul dintre pilonii săi principali, anume „trezirea în conștiință a poporului român”. N-o fac pentru a-l „acoperi” ci, culmea, pentru a-l contrazice!

Cel mai mare secret al lumii

„Trăim mai bine ca oricând în istorie” - urlă proștii care susțin actualul regim de ocupație. Și urlă pentru că sloganul ăsta e întâlnit inclusiv în țările ocupante, ca justificare a terorii pe care o exercită sistemele asupra oamenilor. E o înșelătorie fără precedent.

Nimic nu e legal!

Aș vrea să clarific o chestiune asupra căreia vreau să revin din când în când. Știu, voi contrazis de unii sau de alții, dar am dreptate! Să începem cu începutul: mai e puțin și se fac doi ani de la anularea alegerilor. Alegerile au fost anulate arbitrar, stupid, fără niciun motiv palpabil. Dacă la atâta timp după anularea alegerilor probele nu au apărut, timp în care în justiție se conduce un circ securistic în care Georgescu este acuzat de tentativă de lovitură de stat, DUPĂ ANULAREA ALEGERILOR, asta nu poate să ne arate decât prostia sforăitoare a celor care au instrumentat acțiunea. Și, în același timp, disperarea lor.

China nevăzută sau noua direcție a țării care sfidează Occidentul

Am să încerc să vă prezint o față a Chinei absolut necunoscută publicului. Și nu e necunoscută pentru că ar ascunde-o cineva ci, culmea, pentru că încă nu se vede limpede, în ciuda unor acțiuni cât se poate de clare. Cei care mă citiți, știți că v-am pomenit momentul limită al evenimentelor din Piața Tiananmen, cel în care autoritățile comuniste s-au hotărât să meargă pe o linie consumeristă, astfel încât să nu mai apară evenimente similare. Ceea ce e cert e că acum, probabilitatea unor proteste în China este absolut zero. Cu peste 800 milioane de oameni scoși din sărăcie, China este cea mai dinamică țară în canalizarea populației sale spre clasa mijlocie. Asta în timp ce „marile democrații” și-au decimat fix această clasă care, fără doar și poate, e sângele unei societăți.

SUA e pe cale să piardă cursa AI. Definitiv!

Semnele oboselii americane în AI sunt vechi. Încă din momentul în care OpenAI părea a domina categoric domeniul inteligenței artificiale, apariția DeepSeek a fost precum o furtună violentă apărută din senin, pe o mare liniștită. Niște nimeni din China, veniți de nicăieri, au reușit să înfrângă miliardele aruncate pe foc de Sam Altman. Și n-au făcut-o utilizând „standardele industriei”, ci aruncând totul în zona open source. A fost un moment de perplexitate. Nu doar că au „aruncat prosopul”, dar și-au expus și toate secretele, asemeni unui sportiv debordând de vitalitate și tehnică. 

Cam tot ce n-ai știut despre AI

Reacțiile generate de articolele în care vorbesc  despre AI mă pun în fața a două tipologii. Pe de o parte sunt cei care au impresia că știu despre ce e vorba, dar emit idei absolut bizare, uneori absolut hilare. De partea cealaltă sunt conservatorii care formulează puncte de vedere religioase legate de tehnologiile respective. O să încerc să punctez rapid, astfel încât să se înțeleagă situația, din punct de vedere rațional. N-am pretenția că am dreptate. Dar am speranța că, în urma lecturării materialului de mai jos, cel puțin se va înțelege exact cum funcționează AI-ul și, de asemenea, care sunt pericolele REALE asociate acestuia.

O realizare monumentală

Sunt puține momente când mă declar uimit de ceva. De data aceasta, chiar sunt luat prin surprindere de evoluția unui domeniu, dar mai ales de ceea ce înseamnă forța cunoștințelor fundamentale și puterea de recuperare. Țineți-vă bine că vă voi bombarda cu noțiuni noi!

Ce se mai întâmplă în „economia AI”?

Săptămânile trecute am avut mai multe raportări financiare ale giganților tehnologici. Au fost pline de elucubrații și exagerări. Însă, dintre toate, cea mai elucubrantă a fost raportarea SpaceX. Dacă Elon Musk ar fi activat în comunismul românesc, fără doar și poate ajungea nu doar să depășească orfice „record la hectar”, dar cred că ar fi creionat inclusiv „direcțiile strategice ale cultivării eficiente a grâului pe orbită, pe lună, cu apogeu absolut pe Marte”.

Despre demografie fără perdea

Așa cum era de așteptat, demografia a fost transformată de ciurucurile neomarxiste într-o armă de ucidere civilizațională în masă. Ca în toate domeniile, această armă este utilizată pentru a promova concluzii pentru proști, astfel încât să se poată implementa cu ușurință agenda tembelă.

Situația la zi din Iran

Ieri am asistat la două evenimente teribile în importanța lor. Și vi le voi spune detaliat pentru a înțelege exact contextul în care ne aflăm. Iar pentru a completa tabloul, voi adăuga materialului de față și niște știri secundare care nu circulă în spațiul public. Veți înțelege imediat de ce.

Decarbonizarea și Înalta Poartă a proștilor

Hai să analizăm imbecilitatea slugarnică a politicienilor noștri printr-un exemplu cât se poate de concret: Legea Decarbonizării, imbecilitatea pe carea ne-a impus-o Înalta Poartă de la Bruxelles. Trec peste faptul că nu există absolut nicio dovadă palpabilă că ceva din prostia denumită „politica verde” ar fi veridic. Nu ne luăm de la asta, cum nu ne luăm de la afirmația Bruxelles-ului că „Europa se încălzește mei repede decât restul lumii” în condițiile în care aici se aplică cele mai drastice metode de „înverzire” a activității economice.