Despre dosarul Georgescu

Tot spectacolul de ieri a fost unul de-a dreptul grețos. Să reactivezi rețeaua jurnaliștilor care primesc informații confidențiale pe mail, să dai date personale ale celor din dosar în spațiul public și să te mai și apuci să iei documente sau echipamente descoperite în timpul percheziției pentru a umple presa cu ele, asta e ceva ce numai pușcăriabilul ăla de Alex Florența putea pune la cale. Mă rog, poate că bănuiala mea e falsă, dar ceea ce am văzut ieri a fost un spectacol grețos. DIICOT trebuie să răspundă referitor la modul în care au ajuns documentele ridicate de la Georgescu în spațiul public, în condițiile în care la ei pe site sunt prezentate blurat. Asta e un abuz grosolan întrucât DOAR EI aveau acces la acele documente, în custodia lor au stat. Nu mai vorbesc despre filmările DI CASA lui Georgescu, furnizate „pe surse”. Sunt chestiuni care încalcă normele GDPR și pentru care pedepsele sunt exemplare(din punctul de vedere al amenzilor). Avocații lui Georgescu au multe de reclamat pentru circul petrecut acolo și ar fi bine să nu lase nimic neacoperit, inclusiv spectacolul macabru de execuție publică efectuat de televiziunile sistemului. Reclamațiile la CNA trebuie făcute, iar televiziunile acționate în instanță, împreună cu CNA(care, mai mult ca sigur, nu va pedepsi faptele de abuz).

Și-acum să mergem la dosarul propriu-zis. Conform comunicatului DIICOT, Georgescu era capul unui grup infracțional organizat. Scopul ar fi fost păcălirea unui afacerist, care ar fi înregistrat un prejudiciu de 1,1 milioane de EUR, bani pe care i-a depus ca garanție pentru obținerea unui credit. Dacă ceea ce susține afaceristul este adevărat, avem de-a face cu un caz clasic de escrocherie. Doar că încadrarea este absolut voit eronată și nu rezistă unei analize de logică.

Materialele suplimentare care au circulat, îl prezintă pe Georgescu mai degrabă ca intermediar, deci nu cap al grupului infracțional. Mai mult, nicăieri nu se vorbește despre faptul că Georgescu ar fi luat banii. Mesajele WhatsApp și Signal(trebuie probat dacă e vorba de Georgescu în discuții) semnalizează cu totul altceva, anume că cel care discuta era, mai degrabă, un soi de intermediar. Și nici măcar un intermediar de primă mână întrucât, din stenograme, rezultă că nașul păgubitului știa mai multe și păstra contactul cu cei implicați. Iar de-aici treburile se complică. 

Georgescu poate fi acuzat că ar fi capul unui grup infracțional organizat dacă banii au ajuns la el, dar din ceea ce se vede, pe la el trec niște acte, e un soi de curier între cel păgubit și cel care a promis creditul. Repet, asta în câteva mesaje. Grosul discuțiilor interesante sunt între reclamant și nașul său, cel care, de altfel, l-a împins pe reclamant în afacere. Și de-aici vin problemele majore pentru DIICOT. Nu doar că Georgescu nu poate fi considerat capul acestul grup infracțional, dar, pentru a fi acuzat de escrocherie, trebuie să se dovedească prin acte clare că banii au ajuns și la el și, mai ales, că ȘTIA DESPRE INFRACȚIUNE! Tot ceea ce se prezintă prin spațiul public sunt simple compuneri pline de elemente lipsă. Pentru a proba așa ceva trebuie să existe probe clare din care să rezulte că Georgescu a complotat de la bun început pentru escrocarea celui care a reclamat. N-am văzut nimic în fantasmele prezentate în comunicatele DIICOT. Nu neg, poate că există ceva la dosar, dar trebuie să fie documentat beton. În plus, reținerea la atâția ani după săvârșirea faptei este o prostie absolut fără margini. 

Mai este și altceva la mijloc, care ma face pe mine să cred că totul e o jegoasă însăilare politică. România a ajuns atât de jalnic încât pare a fi fost inclusă pe lista țărilor „tranzitorii”, în care se aplică aceleași strategii abuzive în vederea „derusificării”. Care-s celelalte două țări? Republica Moldova și Armenia. În toate aceste țări liderii opoziției sunt băgați la pușcărie prin intermediul unor dosare cu cântec, absolut aberant instrumentate. Scopul nu este acela de a se demonstra adevărul, ci cel de a „băga la pușcărie pro-rușii de vârf”, pentru a-i intimida pe ceilalți. De altfel, după cum se observă, cei care au preferințe pro-ruse aleg s-o șteargă la Moscova deoarece oricum oportunitățile de-acolo sunt excelente. 

De ce se întâmplă un astfel de scenariu aberant la noi? Pentru că nici Securitatea și nici marionetele de rahat din politică n-au avut curaj să recunoască în fața stăpânilor că asta e situația de facto, că lumea e aproape în stare de explozie și că nu mai există nici pic de atracție, atașament, față de clasa politică, justiție și tratatele în vigoare(UE&NATO). Și totul pe fondul corupției endemice, care nu mai lasă niciun sfanț în țară! 

Acesta este motivul pentru care acum suntem tratați exact ca aceste țări, cu o populație masivă pro-rusă.  E o eroare grosolană! În timp ce în celelalte două țări pro-rușii au unde să se ducă, adică în Rusia, la noi în afară de faptul că nu-s pro-ruși nici prin cap nu le trece să plece. Pentru că, în realitate, sunt pro-români. Iar din toată socoteala asta, credeți-mă, treburile nu se vor termina bine. Securiștii de azi sunt exact ca torționarii din perioada bolșevică și asta nu-i bine de loc. Nici pentru noi, dar nici pentru ei după ce-o trece tot coșmarul ăsta!

Desigur, prostia asta se va sparge tot în capul lor deoarece se va ajunge la abuzuri îngrozitoare, din care va rezulta, culmea, fix ceea ce vor ei să combată, anume atașamentul față de Rusia. Deja asta se vede la un nivel suficient de mare, iar unii au început ca, din frondă, să-și exprime acest sentiment extrem de vocal, așa CU NU SE ÎNTÂMPLĂ în cazul celorlalte două foste republici sovietice. 

Repet, nu am habar ce anume au procurorii în teșcherea referitor la cazul pe care-l instrumentează, dar istoricul catastrofal al DIICOT nu e deloc de partea lor întrucât mai mereu n-au reușit decât să se facă de râs, în urma unor abuzuri absolut grosolane! Iar punând peste eșecurile jenante ale DIICOT-ului și mandatul lui Florența, credeți-mă e ca și cum i s-ar fi pus moț.