Războiul din umbră

2 septembrie, anul curent. În portul Laem Chabang din Thailanda sosește portavionul USS Abraham Lincoln, oferind lumii o imagine mai mult decât sugestivă a puterii americane(vezi foto). Portavionul se mișcă greu, e ruginit, iar echipajul e epuizat. La bordul său au existat mai multe episoade de nesupunere, tentative de a sări peste bord sau probleme de sănătate mentală. De asemenea, vechea problemă cu toaletele, cu mâncarea alterată sau, deseori, raționalizată. Portavionul face o pauză de reparații(nerecunoscute oficial). Ceea ce a surprins experții este că portavionului nu-i funcționau lifturile pentru avioane, alături de, probabil, numeroase alte probleme interne.

Ceea ce vreau să vă spun este că se întâmplă ceva dubios în Orientul Mijlociu. La nivel de Occident, a fost tăiat brutal accesul la sursele iraniene care contează. Este, probabil, cea mai violentă cenzură pe  care am văzut-o până acum și una luată la unison. Desigur, se poate ajunge, dar trebuie să ocolești „Occidentul colectiv” ajungând ocolit în zone prietene Iranului sau neutre, ceea ce ridică vreo câteva probleme. Motiv pentru care, momentan, sunt într-o ceață informațională privind ceea ce se întâmplă acolo(în timp real). Dar nu rupt de realitate întrucât mai reușesc să fac rost de informații, cu toate că cele de la IRGC nu-mi mai sosesc direct. Iar acestea s-au dovedit, de-a lungul conflictului, cele mai detaliate privind acțiunile iraniene.

Așa cum le trecea tuturor prin cap, idiotul de Trump, de îndată ce a mai făcut rost de 30 de rachete(pe hârtie), a redevenit leu, declanșând încă un atac nejustificat asupra Iranului. De data asta, între altele, a reușit să atace niște nuntași(la propriu, au dat cu bomba peste nunta oamenilor!). Mă rog, terorism tipic american, nejustificat de absolut nimic. Cu ce-or fi greșit oamenii ăia să fie bombardați fix în timpul nunții? 

Iranienii, în mod cât se poate de logic, au reacționat. Americanii au instrumentat atacul inițial din Kuwait, așteptându-se ca iranienii să reacționeze acolo. Doar că ei lucrează după propriile planuri. Așa se face că inițial, au atacat  a două baze din Iordania, unde americanii și-au retras echipamentele aeriene și piloții. Au crezut în van că sunt apărați. Aiurea. Pentru a riposta împotriva a vreo zece rachete balistice iraniene, au fost prăpădite vreo 100 de rachete Patriot. Americanii și iordanienii spun că au respins atacul, doar că acum, la 3 zile de la acel atac și la rezoluție mică(vezi foto), avem confirmarea reușitei iraniene. NU cunoaștem amploarea distrugerilor deoarece s-a făcut curățenie. 

Însă cel mai impresionant atac a fost cel instrumentat în așa-numitul „Camp Titin”. Aceasta este o facilitate secretă americană situată la nord de portul iordanian Aqaba și în apropiere de portul Eliat din Israel. După ce Iranul a atacat bazele americane din proximitatea sa, SUA și-a mutat în secret aici pușcașii marini. Ei bine, în afara insiderilor nimeni nu știa de mutare. Iranienii au atacat-o brutal și neașteptat, iar rezultatul pare a fi fost unul șocant pentru SUA. Desigur, ca urmare a comunicatului IRGC, americanii au negat tot. Dar comportamentul lor de după arată o intimidare copleșitoare.

Și nu doar atât. Cu bazele militare din proximitatea Iranului distruse, SUA nu mai are posibilitatea să-și proiecteze puterea acolo. De aceea e obligată să apeleze la portavioane. Care portavioane însă, nu pot fi bine întreținute din cauza ruperii contactului cu solul. În ciuda aparenței, un portavion are nevoie de legături solide la sol pentru a putea fi aprovizionat cu mâncare, combustibil etc. Iranienii știau asta și de aceea au făcut tot posibilul pentru a le face probleme în aprovizionare, iar rezultatele s-au văzut.

Micul mare secret pe care îl știe toată lumea este unul cât se poate de simplu: SUA e din ce în ce mai mult un tigru de hârtie. Conform datelor, Marina SUA are un impresionant număr de 232 de nave de război, dintre care 51 sunt listate ca fiind „în curs de desfăşurare”. Însă acest număr include, de exemplu, și USS Lincoln, pe care l-ați văzut în ce hal e(poreclit Fraidy Abe) și un alt distrugător, aflat, de asemenea, în drum spre casă pentru reparații generale. Ceea ce înseamnă că Marina SUA are operaționale doar 49 de nave de război, adică 21% din flota existentă „pe hârtie”.

Unde se mai întâmpla chestia asta? Mai țineți minte hârburile sovietice care abia mai pluteau? Ei bine, acum Marina SUA e similară celei sovietice de-atunci. Și de-aici începe partea frumoasă.

Mai țineți minte mesajul triumfător al lui Trump referitor la cum va ieftini el combustibilii pentru americani din petrolul Venezuelei? Tocmai ce s-a îndeplinit, în sensul în care s-a înregistrat prețul record al carburanților în SUA. Iar, din disperare, Vance a ieșit să spună că asta e cauzată de faptul că iranienii au ieșit „aiurea” să bombardeze petrolierele. Zău? Oare nu erați și voi prin perimetru? Care-i cauza principală în afara Alianței Epstein? Oare nu voi ați început nebunia?

Culmea, din disperare, Administrația Trump a răspândit zvonul(special pentru a ajunge la iranieni) că intenționează să nu mai reacționeze la bombardamente, pentru a se instaura pacea. Pesemne că cele 30 de bombe(care în realitate ori fi vreo 3), tocmai ce s-au terminat, iar interceptoarele probabil că, din nou, nu mai există. La o medie de 10 rachete lansate pentru fiecare rachetă iraniană e și greu. Asta în condițiile în care, din nou, iranienii au distrus radare și alte elemente de infrastructură defensivă. 

Conflictul din Orient însă nu trebuie văzut separat de cel din Ucraina. Pare că atât Iranul cât și Ucraina fac parte din aceeași schemă. Și, așa cum Alianța Epstein are în față ba Europa, ba statele arabe subordonate, ecuația de partea cealaltă are în spate China. Mai precis defensiva Chinei împotriva tentativei violente a SUA de a o ștrangula.

Elementul definitoriu este modul în care Vladimir Putin și Masoud Pezeshkian au fost tratați în cadrul întâlnirii Organizației de Cooperare Shaghai. Și, nu e de mirare că după această întâlnire treburile s-au acutizat. Rusia a descărcat la Teheran, din nou, trei avioane militare cu echipament destinat Iranului. Și nu doar atât, ci și ... bani. Foarte mulți bani necesari supraviețuirii financiare a regimului. De asemenea, în Ucraina, Rusia nu mai ține cont de nimic. A distrus facilitățile Cargill, Boeing, Mondelez, Philip Morris. Adică direct interesele americane. Iar ieri, într-un atac cât se poate de simbolic, au distrus fabrica Coca Cola, suficient pentru a-l face pe drogatul de la Kiev să iasă, din nou, cu o declarație de lingere a tălpilor lui Trump. 

Ultimele provocări sunt radicale, ceea ce ridică numeroase semne de întrebare privind actualele escaladări violente. În primul rând e vorba de amenințarea lui Zelensky cu „închiderea spațiului aerian rusesc prin atacarea avioanelor comerciale”, ceea ce este un act terorist în sine, iar cea de-a doua este legată de actul de piraterie efectuat de Norvegia asupra navei civile de cercetare „Professor Molchanov”. 

Dacă în ceea ce privește comportamentul terorist al Ucrainei, răzbunarea va fi directă, ceea ce au făcut norvegienii pare a fi dintr-un registru diferit, având însă în spate același malefic spionaj britanic. De fapt englezii sunt disperați că într-o confruntare directă nu vor avea altă șansă decât capitularea. Pe hârtie par cât de cât vioi, dar în realitate sunt căzuți, epuizați. Elementul norvegian este menit a distrage focusul de pe Marea Britanie. Doar că, în cazul unei escaladări, rușii știu că nu au decât o singură șansă, anume cea de abordare sistemică a tuturor statelor beligerante europene. Ceea ce va retrage definitiv SUA în carapacea proprie.

De aceea, tâlcul actualei stări de fapt este că, în cazul în care SUA nu se potolește, escaladarea pe toate fronturile va fi ceea ce urmează. Atât în Orient cât și în Europa. Nu vă uitați la Trump care latră la Europa pentru actualul conflict din Ucraina. E o imagine falsă. În spatele „determinării europene” se află aceiași manipulatori ai Alianței Epstein. Iar Trump nu-i nimic altceva decât o păpușă proastă. 

Lupta e una singură: cu China. Ăsta e războiul din umbră. Nimic mai mult, nimic mai puțin!