Ecuația Yemen

Foarte puțină lume înțelege ascensiunea fulminantă s rebelilor Houthi și, mai ales, motivul pentru care aceștia au ajuns să controleze realmente comerțul mondial prin intermediul Strâmtorii Bab el-Mandeb. Este pentru mulți de neînțeles cum o facțiune dintr-o țară atât de mică a ajuns să joace de la egal la egal cu marile puteri ale momentului. Doar privind harta și realizând dimensiunea Arabiei Saudite față de Yemen îți pui numeroase întrebări. Dacă te mai apuci să studiezi și cifrele economiilor din zonă totul devine absolut de neînțeles în condițiile în care, din punct de vedere practic, am putea spune că Yemenul nu are economie. 

Doar că astfel de analize superficiale sunt cele care conduc la interpretări greșite și erori strategice. Primul element și cel mai important de înțeles este structura populației. Statele Golfului pot ocupa zone întinse, dar care sunt aride, deșertice, improprii locuirii, astfel încât populația e grupată în anumite aglomerări care au apă și se pretează traiului. De aici ne vine cel mai surprinzător indicator.

Statele din jurul Golfului aliate Alianței Epstein au în total o populație de aproximativ 28 milioane de oameni. La o căutare brută vi se vor întoarce rezultate de peste două ori mai mari. Aceasta deoarece statele din Golf au un număr  extrem de mare de expați. Arabia Saudită are aproximativ 45% din populația sa formată din muncitori importați de prin Asia(India, Pakistan etc.). Arabia Saudită și Omanul sunt singurele state care au un număr de cetățeni mai mare decât cel de expați. În restul statelor Golfului, populația locală este una puternic minoritară. De ce iau în calcul strict cetățenii e simplu: într-un conflict doar pe ei te poți baza. Ați văzut cum s-a golit Dubaiul după începerea conflictului cu Iranul. 

Și-acum vine bomba. Știți ce populație are Yemenul? Aproximativ ... 43 milioane de oameni! Dintre aceștia, mai bine de 80% din populație sunt în tabăra rebelilor Houthi. Cam 5% sunt în afara conflictului sau în zone de proximitate, fără implicare în nicio tabără.  Restul de 15% din populație este controlată, prin intermediul unor entități tribale de Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite. Ca să fie treaba și mai interesantă, ar trebui să știți că cele două facțiuni susținute din afara țării nu acționează la fel, nu sunt prietene ci, din contră, se mai și ciocnesc între ele. 

Din nou, geografia e înșelătoare. Când vedem teritoriile controlate de Houthi, avem impresia că sunt minoritari geografic în Yemen. Doar că, în celelalte părți, zonele aride, deșertice, sunt întinse, astfel încât nu ai ce cuceri acolo. Mai mult, când apare un conflict și una dintre părți pierde, te trezești că suprafața deținută de partea care a câștigat se dublează sau triplează. De aceea, pentru a putea judeca corect, în acele zone trebuie să te raportezi mai degrabă la populație și la zonele propice locuirii. E drept că și largile zone deșertice oferă uneori resurse. Este cazul facțiunii controlate de Arabia Saudită(și, surpriză, recunoscută internațional! :) ) care este siuată în centrul și estul țării(guvernoratele Marib, Hadramout, Al-Mahra). Zona este preponderent deșertică, dar este crucială din punctul de vedere al resurselor minerale(petrol și gaze). Facțiunea controlată de Emiratele Arabe Unite este situată sudul și sud-vestul țării, având capitala interimară în orașul portuar strategic Aden. 

Să trecem acum la factorul geopolitic. După cum v-am spus, avem facțiunile controlate de Arabia Saudită și Emirate care luptă împotriva rebelilor Houthi. Rebelii Houthi, după cum bine se știe, sunt susținuți de Iran. Pare un conflict multi-național acolo, dar acesta trebuie înțeles, din nou, în context. 

Facțiunile controlate de Arabia Saudită și Emirate sunt de fapt controlate prin complicitatea liderilor tribali, mituiți de aceste state. De asemenea, pentru a câștiga și populația, cele două state plătesc salariile yemeniților care luptă împotriva rebelilor Houthi. Întrucât e vorba de condiții de război, cu blocaje economice evidente, aceste salarii au devenit, în realitate, unica sursă de supraviețuire a populațiilor de acolo. Mai mult, aceștia sunt plătiți să lupte în condițiile în care, din punctul lor de vedere, ar fi mulțumiți să fie lăsați pe teritoriul pe care-l ocupă și, eventual, să-l apere pe acesta. Facțiunea din sudul și sud-vestul țării, de exemplu, și-ar dori un statut de autonomie sau fondarea unui Yemen de Sud independent. Așadar, oamenii nu sunt interesați să lupte împotriva rebelilor Houthi sau să acumuleze alte teritorii. Aceasta duce la un atașament limitat față de sponsori, iar capitulările de tipul celei descrise în articolul pe care l-am pus ieri pe DDWall pot fi înțelese natural din acest punct de vedere. 

Cum e situația în tabăra rebelilor Houthi? Radical diferită! Iranul îi sprijină militar, le trimite tehnologie și know how, dar NU SE AMESTECĂ ÎN POLITICA LOR INTERNĂ. Iranul nu are treabă cu ceea ce vor să facă liderii, nu plătește solde și nu manipulează din punct de vedere financiar pentru a atrage simpatia liderilor. De aceea luptătorii din tabăra Houthi simt că au pentru ce lupta, anume pentru idealul lor de stat, care nu e manipulat de saudiți sau de cei din Emirate, care nu e sluga SUA sau a Israelului. Culmea, aceste idealuri au rezonanță inclusiv în celelalte tabere combatante din Yemen. 

Ca să fie treburile și mai complicate, în taberele susținute de Arabia Saudită și Emirate interesele sunt divergente în funcție de tribul de care aparține fiecare militar. Uneori sunt triburi adverse care sunt puse să lupte împreună și se ajunge la situații complicate, în care unii cedează artificial deoarece știu că astfel vor fi loviți dușmanii lor. 

Tot din punct de vedere ideologic, situația e critică în taberele adverse rebelilor Houthi. Soldații de-acolo sunt conștienți că ei sunt conduși, în realitate, de americani, care sunt responsabili - prin protejarea Israelului - de suferințele fraților lor din Gaza. 

Pentru a compensa problemele, atât Arabia Saudită cât și Emiratele, au derulat programe puternice de propagandă. Astfel, telefoanele combatanților sunt bombardate cu materiale propagandistice care să justifice lupta lor. La Houthi nu e cazul de propagandă. Luptătorii lor au un ideal, nu luptă pentru solda plătită de unii care manipulează de la distanță, ci pentru familiile lor și idealurile pe care le au. 

Și mai e un element surprinzător care este absolut esențial în înțelegerea succesului rebelilor Houthi: soldaților lor le este cu desăvârșire interzis accesul la telefonul mobil. Comunicațiile militare se fac exclusiv pe canalele consacrate, secrete și protejate. 

Ar mai trebui să știți că, date fiind condițiile de război regional, Iranul include în pachetul de ajutorare militară a rebelilor Houthi foarte mult know how. Acesta reprezintă peste 60–70% din valoarea strategică a pachetului militar trimis de Teheran și, în acest mod, Houthi s-au transformat dintr-o gherilă de munte într-o forță capabilă să asambleze rachete și drone pe plan local. 

Cu toate că nu există o industrie masivă(de tipul oțelăriilor, a componentelor industriale grele), rebelii Houthi au o capacitatea extraordinară de producție, asamblare și adaptare. Inginerii lor au fost pregătiți temeinic în Iran, astfel încât au o teribilă capacitate de a-și adapta tehnologiile la ceea ce găsesc disponibil. 

Și-abia acum putem trage linia pentru a face totalul. Yemenul nu este nici pe departe o „cantitate insignifiantă”, așa cum ai putea crede uitându-te pe hartă. De aceea nu e deloc surprinzător un raport de dată recentă al intelligence-ului american care spune că mercenarii saudiți sunt într-o situație mult mai proastă decât se raportase anterior. Din invadator, Riyadh-ul caută acum să încheie rapid o pace sau să ajungă la un armistițiu cu rebelii Houthi deoarece situația din teren este dezastruoasă. Și, dacă e să fim sinceri, vă garantez că nici sauditul de rând n-are niciun chef sau determinare sa lupte pentru demențelile lui Mohammed bin Salman.

În ceea ce privește articolul meu anterior, în care anunțam distrugerea conductei Est-Vest de către Houthi, rapoarte din această dimineață vorbesc despre posibilitatea unui atac din zona milițiilor irakiene aliniate Iranului. Asta pune o presiune extraordinară pe saudiți care riscă să piardă totul. 

La modul teoretic ar părea că principalul îngrijorat ar fi Israelul întrucât, iată, radicalii se tot apropie de granițele lor. N-aș spune și cred că acesta este și motivul pentru care MBS simte o transpirație rece pe șira spinării. Alianța militară de la Mecca este mult mai periculoasă pentru Israel și asta s-a văzut din bășicarea turcilor în Mediterana, unde deja au impresia că sunt stăpâni. De aceea, o distrugere a statalității saudite și transformarea sa într-o zonă fragmentată, fără o conducere stabilă, e mult mai în interesul Israelului, chiar dacă rebelii Houthi sau milițiile irakiene sunt dușmanii lor sinceri. 

Sper că, prin această prezentare, aveți acum datele necesare evaluării corecte a situației reale a forțelor din zonă. Și, mai mult, înțelegeți de ce americanii par a se uita în altă parte decât să se bage în ceea ce se întâmplă în Yemen. Situația pierderii conflictului cu Iranul e cumva explicabilă, dar dacă și-o iau pe coajă și de la yemeniți, atunci situația lor devine mai mult decât critică.