miercuri, 31 martie 2021

Jigodia „no. 1” și sensul protestelor


I
eri s-a întâmplat un fenomen ciudat. Odată ajunsă lumea la Cotroceni, s-a stat cât s-a stat acolo și o mână nevăzută a mânat oamenii înapoi către Piața Victoriei. A fost o mișcare absolut fără sens. În afara faptului că mersul pe distanțe atât de mari are rolul de a împrăștia mulțimea, principalul punct de putere al acestei țări este Cotroceniul. 

marți, 30 martie 2021

Jos masca(rada)!


A
trecut mai bine de un an de când teroarea unor demenți s-a revărsat asupra noastră. Un an în care autoritățile de pe planetă n-au făcut altceva decât să pună în aplicare, punct cu punct, un scenariu documentat de Fundația Rockefeller încă din 2012. Și, în ciuda faptului că totul se face pe față, omenii încă nu reacționează. 

luni, 29 martie 2021

Se împart apele


N
ici nu s-a terminat bine vizita lui Lavrov în China că asistăm la un asalt în forță al diplomației chineze. Ministrul Wang Yi desfășoară o misiune în Orientul Mijlociu care cuprinde Arabia Saudită, Turcia, Iran, Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Oman.  Misiunile sale sunt clare, toate discuțiile mergând către inițiativa „Belt and Road” sau Noul Drum al Mătăsii. 

duminică, 28 martie 2021

Canal Telegram


Vă invit să vă abonați la canalul meu oficial de Telegram! Începând de azi mă găsiți și la adresa t.me/DanDiaconu. E cel mai rapid și optim mod de a intra în legătură directă. Vă aștept!

Cum se răspândește ideologia


I
eri m-a vizitat un amic. N-a venit singur, ci împreună cu cei doi copii adorabili pe care-i are. Aveam de discutat ceva probleme importante însă, întrucât soția sa avea de mers „în pelerinaj” la cumpărături, a fost nevoit să-și ia copiii cu el. Niște vulcani în miniatură: băiețelul de șapte ani, fetița de cinci. Cum amândoi sunt zgomotoși și zvăpăiați, le-am propus să meargă să se joace în curte cât timp noi stăm să discutăm. Aiurea, mi-au spus că au desen animat, astfel încât trebuie să le pornesc televizorul pe canalul Disney. 

sâmbătă, 27 martie 2021

Totul corect politic


În societatea capitalistă multilateral dezvoltată în care-am ajuns să trăim, nu doar ceea ce spui trebuie să fie corect politic, dar și ceea produci sau faci. Faptul că tembelii de la Parlamentul European, alături de ceilalți neajutorați mental de la Comisia Europeană, au hotărât că noțiunile de mamă și tată nu-s deloc în regulă reprezintă nu o forțare, ci un simptom al timpurilor pe care le trăim. Poate că ați zâmbit la citirea știrii. Știu, e de râs, dar totul tinde să se transforme în tragedie. Motivul e banal de intuit dacă ai exercițiul istoriei.

vineri, 26 martie 2021

Actualele căi navale, alternativele și viitorul


U
n vas se pune de-a curmezișul Canalului Suez și blochează tot traficul. V-ați fi gândit la asta? Nimeni nu s-a gândit până acum la asta, cu toate că era un scenariu cât se poate de banal. Abia acum, uitându-ne la o navă gigant care se bălăbăne aiurea, ne dăm seama cât de fragile sunt treburile pe lumea aceasta. O cale de navigație construită la jumătatea secolului XIX este crucială pentru comerțul mondial. 

Ne-am putea întreba cum de e posibil așa ceva? De un secol și jumătate, civilizația noastră pe care o considerăm cea mai evoluată din toate timpurile n-a reușit să facă o alternativă la ceea ce a fost o soluție adaptată secolului XIX. Pur și simplu am rămas cu „țeava” aia de câteva sute de metri, punând-o să fie tranzitată de vase din ce în ce mai mari. Și, în momentul în care unul dintre „giganții prezentului” s-a pus de-a curmezișul am realizat cât suntem de proști. În mare cam așa s-ar traduce evenimentul la care asistăm.

joi, 25 martie 2021

O nouă oportunitate


A
avea instinct pentru afaceri presupune ca tot ceea ce atingi să transformi în aur. Credeți sau nu, în mare despre asta e vorba. Un individ care are capacitatea de a „învârti” lucrurile va transforma cea mai amărâtă gogoșărie într-o afacere multinațională. Nu-s mulți capabili de asemenea performanțe. Dar ei există.

miercuri, 24 martie 2021

Vremuri tulburi


S
unt lucruri care se întâmplă și care ne arată că planeta fierbe. Am putea spune că așa a fost mereu, dar ne-am înșela. Niciodată până acum nu s-au suprapus atâtea evenimente negative. Parcă natura însăși vrea să contracareze demența pozitivității induse de corectitudinea politică în societate. Nu fac parte dintre cei ușor impresionabili, dar știrile care sosesc sunt absolut îngrijorătoare.

marți, 23 martie 2021

Cum se construiește o revoluție


La un moment dat dictatura lui băsescu devenise atât de dementă încât oamenii efectiv nu mai aveau nicio speranță. În timp ce tiranul nostru de mucava își exersa mușchii, în spatele scenei, băieții veseli cântau așa cum li se cânta. Se vedea cu ochiul liber cum cuplul băsescu-boc își bătea efectiv joc de țară, cum mafiile din spate executau un jaf programatic și, mai ales, cum se destructura întreaga elită a țării prin dosare desuete de corupție. 

luni, 22 martie 2021

Lupta cu răul


O să vă întreb cât se poate de franc: ce-ați face în cazul în care într-o dimineață v-ați trezi și ați constata că toți, dar absolut toți dintre cei care vă înconjoară, vă sunt dușmani? Să ne înțelegem, vorba Plăvanului, toți înseamnă toți! Te ridici din pat și realizezi că soția/soțul îți e dușman. Cobori în living unde se joacă copiii și-ți dai seama că și ei îți sunt dușmani. Apoi, în urma câtorva conexiuni realizezi că și părinții, bunicii, frații/surorile, rudele mai apropiate sau mai îndepărtate, toți îți sunt dușmani. Ieși în stradă; atât vecinul din stânga cât și cel din dreapta își sunt dușmani, de altfel la fel ca întreaga stradă. La magazinul de unde-ți faci cumpărăturile de când te știi, fătuca de la casă îți e dușman, cu toate că-ți zâmbește. Absolut toate interacțiunile tale începând din acea zi sunt exclusiv cu dușmani.

duminică, 21 martie 2021

Conspirația în care trăim


Anul trecut cam pe vremea asta era lockdown. Restricții înfiorătoare, restrângeri oficiale ale drepturilor fundamentale, armata pe străzi s.a.m.d. Încă de-atunci v-am vorbit despre vaccinuri, tulpini noi ale virusului și restul lucrurilor care se întâmplă acum. Cei care atunci mă făceau conspiraționist acuzându-mă că n-am habar de capul meu și că ceea ce scriu e strict rodul imaginației, acum îngroașă rândurile celor care-i înjură pe anti-vacciniști. Exact după scenariul pe care vi l-am prezentat.

sâmbătă, 20 martie 2021

Viralitatea vremurilor și cronicarul lor


D
e mult timp mi-am propus să vă semnalez apariția unei cărți eveniment. Dincolo de faptul că aparține unui scriitor cu ale cărui gânduri rezonez aproape în totalitate, cartea este o mărturie vie a nebuniei pe care o trăim de un an și care, iată, nu dă semne că s-ar termina. 

În „Timpuri virale. Gânduri pe contrasens”, Alexandru Petria și-a inventariat experiența actualei pandemii. Desigur, privind superficial, ne-am putea întreba la ce bună o mărturie atât de recentă în condițiile în care toți am trăit experiența? Ei bine, fix aici e punctul forte al cărții, cel care vă va surprinde și vă va face să nu vă mai opriți din citit.

vineri, 19 martie 2021

Falsa spiritualitate


Ideologia lumii de azi a reușit să infecteze toate domeniile vieții, cu eficiență similară marilor pandemii ale istoriei. Nu fac gratuit comparația. Ne infectăm cu germenii mizerabili ai ideologiei aproape la fel cum se infectau oamenii de ciumă în Evul Mediu târziu. Din nefericire, cu cei infectați nu prea mai poți intra în dialog întrucât se înscriu cu o voluptate greu de înțeles pe drumul fără întoarcere al distrugerii de sine. Însă, spre deosebire de boli, ideologia lasă germeni discreți, care modifică treptat comportamentul victimei, conducându-l încet și sigur pe drumul damnatului. 

joi, 18 martie 2021

România și vremurile care vin


M
ă apucă un sentiment de frustrare în momentul în care îmi dau seama că noi, de-a lungul istoriei, ne-am aflat întotdeauna în corabia în care nu trebuie. Mereu ne-am aliat cu cei cu care nu trebuia, cu cei care au pierdut meciul. Iar dacă, din întâmplare, ne-am nimerit în tabăra câștigătoare lucrurile n-au stat grozav nici atunci.

miercuri, 17 martie 2021

Cutremur pe piața tehnologică din China

Toată lumea a rămas surprinsă anul trecut când, pe față, autoritățile chineze au trecut la represalii asupra celei mai mari companii tehnologice chinezești, Alibaba. Nu doar că le-au făcut praf ceea ce se anunța a fi cel mai mare IPO din istorie, dar de atunci, în mod public, Alibaba este faultată. Și nu doar Alibaba. De aceeași atitudine a autorităților au parte și celelalte mari companii tehnologice. Giganți precum Tencent(proprietarul QQ și WeChat), JD.com(care controlează 360buy.com) se văd trecuți, peste noapte, în rândul dușmanilor poporului. 

marți, 16 martie 2021

Independenții și sclavii


Acum, mai mult decât în orice vreme, lumea este împărțită indubitabil în două: pe de-o parte masa imbecilizaților radicali, incapabili să trăiască altfel decât într-o arhitectură de tip stup și, de partea cealaltă, o minoritate a celor care gândesc, care-și doresc libertatea și care nu vor altceva decât să fie lăsați în pace. Probabil veți spune că întotdeauna lumea s-a împărțit în două - elita și sclavii - că judecata mea e simplistă și că trag semnalul de alarmă doar de dragul alarmării aiuristice a opiniei publice. Greșiți! Nuanțele sunt absolut diferite.

luni, 15 martie 2021

Minciuni, minciuni și iar minciuni

Vi s-a spus că e nevoie de un lockdown pentru a scăpa de belea. Mai țineți minte? Se întâmpla acum un an, pe 15 martie 2020. Erau doar câțiva bolnavi și, în ciuda restricțiilor, numărul de cazuri a crescut exploziv. Cu totă starea de urgență, cu toți melițienii și răcanii ascultând imnul la oră fixă, numărul de cazuri a continuat să crească. Pe 15 martie 2020 erau doar 130 bolnavi de COVID-19 pe teritoriul țării. Două luni mai târziu, la ieșirea din lockdown, erau 6000 de bolnavi. V-ați întrebat de ce ați stat în casă? De ce ați pierdut vremea?

duminică, 14 martie 2021

Lumea

Cine-ar fi crezut că un simplu buton care, prin apăsare, îți aprinde lumina în casă, poate deveni atât de periculos? Nicui acum nu realizăm. Mă rog, ceea ce realizăm acum nu mai e de mult întrucât noi am încetat să fim oameni, iar intuițiile pe care le avem sunt simple forme fără fond induse. Nu vreau să par criptic, dar dacă veți avea puțină răbdare veți înțelege la ce mă refer. 

sâmbătă, 13 martie 2021

Spațiul și dincolo de el

Nici nu s-a uscat bine cerneala pe planul cincinal al chinezilor, că treburile încep să se pună în mișcare. Se vorbea în respectivul plan de investiții masive în știința de frontieră, de colonizarea spațiului s.a.m.d. Personal, la acest capitol, am crezut că e vorba de o mișcare de imagine, că țara va continua să-și dezvolte programul spațial, dar că nu va fi nici vorbă de colonizare în viitorul apropiat. Aiurea, la cât de repede se mișcă, au toate șansele să ne ia pe nepregătite.

vineri, 12 martie 2021

Cât de înșelător e banul

Îmi atrag atenția foarte mulți cititori despre erorile pe care le-aș face atunci când evaluez SUA. Spun ei că nu țin cont de un element esențial, anume că ei încă dețin tiparnița banilor lumii, astfel încât, dacă au nevoie, pot tipări cu ușurință banii cale le lipsesc. Aș completa spunând că americanii nu doar pot să tipărească, ci, mai mult, au făcut-o de fiecare dată când au avut nevoie. Și, într-o sfidare generală, o fac și acum.

Este adevărat că SUA încă au în patrimoniu „cloșca cu puii de aur” a planetei. E perfect adevărat că asta le dă un avantaj competitiv de necontestat de care au tot beneficiat de-a lungul secolului XX. Există însă și un revers al acestei puteri pe care puțini ajung să-l conștientizeze: banul tâmpește. Și-o face la propriu, nu la figurat!

Privind în istorie putem lesne constata ce s-a întâmplat cu Spania colonială. Avea atâta aur încât practic spaniolul nu mai trebuia să muncească. Probabil, vizitând muzeele spaniole, sunteți surprinși de cantitatea imensă de pictură flamandă pe care o deține Spania. Motivul e simplu: în perioada colonială, puterea financiară a Spaniei a atras ca un magnet flamanzii. Și nu numai pe ei. Orice producător de ceva din Europa era interesat de Spania pentru că, asemeni Americii de acum, pe acea vreme spaniolii aveau aurul. Păreau că găsiseră „fântâna de leac”. Nu mai trebuiau să facă nimic. Doar comandau și ceea ce-și doreau le sosea instantaneu. 

Ce s-a întâmplat știți: imediat ce coloniile și-au declarat independența, Spania a intrat într-o negură a istoriei. Economia era mai mult decât înapoiată întrucât acolo nu se mai producea nimic, totul se cumpăra. Nu existau cunoștințe, nu existau procese, nu existau capacități de producție. După ani de huzur, spaniolii se trezeau asemeni omului mahmur: nu știau ce e cu ei pe lumea asta și, mai mult, habar n-aveau ce să facă. Nu-i de mirare că în secolul XX au fost prinși într-o „aventură” comunistă. Și, la fel, nu e de mirare că, în ciuda faptului că Franco i-a scăpat de comunism încercând să le arate calea normală, după moartea acestuia au revenit treptat în zona care-i duce la dezastru. Blestemul banului e unul care nu iartă.

Exact de un destin similar, dar derulat cu o viteză mai mare, au parte și americanii acum. La fel ca spaniolii au profitat de „poziția monetară” excepțională pe care au avut-o. Și-au exportat toate deficitele generând crize timp de mai bine de un secol. Acum însă sunt la capătul puterilor. Economie nu mai au deoarece și-au externalizat totul în China și aiurea. Nimeni nu e interesat decât să vândă acolo. O parte importantă a populației trăiește din ajutoare sociale. Cealaltă parte, în majoritate, trăiește într-o fantasmă continuă: se împrumută de la vârste fragede pentru studii al căror cost nu și-l  permit, apoi intră pe piața muncii și se împrumută pentru a-și lua case pe care nu și le permit. Un fenomen artificial face ca prețul caselor să crească, astfel încât, prin reevaluări succesive, proprietarul de casă să poată accesa credite și mai mari. Cu alte cuvinte, casa luată pe datorie se transformă într-un ATM care-i furnizează bani „proprietarului” în schimbul unei rate mai mari către bancă. Practic individul e învățat să fie falit, fiind împins pe calea unor insolvențe din ce în ce mai mari. Începi cu creditul pentru studii - a cărui rată poate depăși 10%!!! - și-apoi pornești cu ipotecarul. Și, întrucât ai nevoie de bani, mărești ipotecarul contra bani gheață. Partea interesantă e că, în ciuda datoriilor uriașe pe care le acumulezi, tu ești insolvent întreaga viață. 

E o imensă schemă Ponzi, având FED-ul pe post de corn al abundenței. Chestiunile de acest tip însă nu pot merge la infinit. Și dezechilibrele se văd din ce în ce mai clar. China produce, America importă pentru consum. De-aici rezultă un dezechilibru care se traduce într-o datorie. Într-adevăr, America plătește cu bani produsele chinezești, doar că banul e, în ultimă instanță, o datorie, o obligație de plată. Deficitul comercial al SUA - pe care Trump a încercat cu disperare să-l acopere - e în creștere. Și nu are nicio șansă de revenire întrucât America, similar Spaniei coloniale, se află în imposibilitatea de a face ceva. Procesele economice interne îi sunt rupte, producția nu mai există, iar ceea ce e nou nu face altceva decât să distrugă mai mult. Spre exemplu, fiecare job nou creat de Amazon distruge până la optsprezece job-uri tradiționale! Jobul prost al Amazonului, plătit spre minim, înlocuiește job-uri care aveau nu doar relevanță economică, dar și împărțeau uniform bunăstarea Americii. Amazonul a ajuns să provoace mai mult rău economiei americane decât China! Iar acesta e un simptom serios.

Ceea ce urmează e deja previzibil. Tranzacțiile internaționale încep să ocolească dolarul. Motivul? Toți îl văd ca pe o monedă rea, de care trebuie să scape. Și pentru asta îl înlocuiesc cu alte mijloace. Deja petrolul se tranzacționează și în yuani, rușii vând gazul chinezilor contra produse, iar exemplele pot continua. Americanii elicopterizează bani cu disperare pentru a-și salva economia. Doar că banii, în loc să accelereze circulația mărfurilor alimentează un alt circuit toxic: cel financiar-bancar. Oamenii deja faliți, din banii primiți, își plătesc datoriile către bănci pentru a evita momentul evacuării din casă. Sau, dacă nu fac asta, fac ceva și mia nebunesc: își joacă ajutoarele la ruleta bursei, sperând să imite modul în care profită bogații planetei. Asta deoarece, după un an fără muncă nu mai au de niciunele. Astfel, banii elicopterizați nu ajung în economie ci la bănci, amplificând astfel spirala datoriilor în care SUA se scufundă din ce în ce mai rapid. 

Mai devreme sau mai târziu SUA va face implozie, fără niciun drept de apel. Știu că voi fi taxat pentru afirmația mea extrem de categorică. Însă mai știu un lucru valabil de când lumea: te poți bate cu orice dușman, dar n-ai cum să te bați cu logica și cu realitatea. SUA e în luptă cu ambele. 

În scurt timp se va dovedi,  a câta oară?, rolul toxic al banului judecat ca marfă. Banul nu e o marfă, rețineți asta! Dacă îl considerați o marfă, ajungeți să-l stocați îmbogățindu-i pe bancheri și falimentându-vă pe voi. Banul e un instrument de schimb și asta trebuie să rămână. Nu o marfă. De fapt aici e înșelătoria sa. Atâta vreme cât banul facilitează dezvoltarea unor procese economice, el este util. Când însă ajunge să fie el însuși o valoare, devine distructiv. De-aici vine și căderea Americii. Tentația e mare când te afli lângă borcanul cu miere, iar după ce ai călcat strâmb ți se pare că totul ți se cuvine. Însă reversul medaliei nu întârzie să se arate.

joi, 11 martie 2021

Cărbunele și dincolo de el

La noi Valea Jiului plânge în numele „Great Reset”-ului. Oamenii ies în disperare pe străzi pentru a-și lua drepturi salariale restante de mai bine de un an. E groaznic ceea ce se întâmplă, însă unii trec peste acest „detaliu” de parcă nimic nu s-ar întâmpla.

miercuri, 10 martie 2021

Sistemul morții

Vin informații demne de filmele de groază dinspre spitalele țării. Modul în care sunt tratați pacienții a ajuns să-i scandalizeze până și pe cei din interior care, din disperare, au început să vorbească. Sunt scene înfiorătoare, cu oameni lăsați să putrezească în propriile fecale, legați de mâini și de picioare ca într-un decor de tortură medievală. Oameni trimiși pe lumea cealaltă cu injecții ucigașe. 

Citind mărturiile publicate de cei de la R3Media te cutremuri. Sunt doar câteva instituții media care au curajul de a prelua și difuza mărturiile din interiorul spitalelor. În rest, toți ceilalți pun batista pe țambal. Lumea însă înțelege. Încă de anul trecut, de când erai luat și internat cu japca pentru vina de a fi asimptomatic, oamenii simpli au înțeles că, peste noapte, spitalele s-au transformat în instituții de exterminare în masă. Mergi la spital și te infectezi cu COVID sau te pricopsești cu o infecție nosocomială, sau iei foc sau, în ultimă instanță, ești sacrificat pe eșafodul de la ATI.     

Aș fi crezut, ca oricine, că totul e generat strict de aglomerare, de programul de muncă de-a dreptul inuman, de stres sau, de ce nu?, de neînțelegerea noastră în ceea ce privește procedurile medicale. Ar fi putut fi orice, doar că nu e asta. Iată cum răspunde acuzelor purtătorul de cuvânt al Spitalului Județean Sibiu: „Să ne ancheteze pe noi și să vină să trateze persoanele din ATI curajoșii, cei care sunt tari și ard măștile.” Ați văzut până acum sfidare mai mare? Ăsta se crede supraom, deasupra tuturor. El are voie să facă orice! 

Cum oare de s-a ajuns aici? Medicii, altă dată printre cei mai respectați oameni din societate, au ajuns să fie priviți precum niște ciocli. Și, credeți-mă, nu-i vina lor! Este incredibil cât de ușor s-a reușit transformarea sistemului medical autohton într-o hazna. Și în cât de puțin timp. Privind retrospectiv aproape că nu-mi vine să cred.   

Să plece!” le spunea băsescu medicilor în 2010. Și,simțind că nu mai e rost să stea în țară, mulți medici au plecat. A fost primul atac asupra sistemului sanitar autohton, o ieșire la baionetă avându-l în frunte pe președintele ticălos de atunci. Și, ca să-și arate ticăloșia pe față, băsescu nu s-a limitat doar la a le spune „Valea!” medicilor, ci a mers mai departe, închizând spitale. La recomandarea UE, desigur! Fără nicio surpriză, o degringoladă generală a pus stăpânire pe un sistem care, până atunci, funcționase destul de bine.

Era doar începutul. S-a continuat cu lichidarea Institutului Cantacuzino, pentru a face România dependentă de vaccinurile produse de marii mahări mondiali. Din acest punct de vedere, după închiderea renumitului institut, România a intrat cu brio în rândul țărilor subdezvoltate medical, alături de cele africane. Apoi s-a început atacul „juridic” asupra marilor medici ai țării. O târlă de procurori care n-aveau habar de nimic au început să-i ia la întrebări pe marii profesori ai țării. Oameni care erau cap de afiș la congrese medicale de renume, au ajuns bătaia de joc ai unor neica nimeni. Toți au fost târâți prin mizeria anchetelor însăilate, dublate de informații false aruncate în presă. Toți au fost târâți prin noroiul controlului judiciar, cu găștile agresive de cameramani și dudui spălate pe creier care puneau întrebări inepte. Ce să te mai aștepți de la un sistem care devenise ținta predilectă a golanilor din ceea ce se numește „sistem subteran”? Un doctor de-a dreptul genial, care, prin operații imposibile făcuse bine mii de copii considerați „fără speranță”, a fost târât în mizeria „procurorilor”. N-am văzut pe niciunul dintre părinții cărora acel medic le readusese zâmbetul pe buze solidarizându-se cu el. Au stat toți cu capul la cutie. Au uitat ei oare că, la un moment dat, acel doctor a fost singura lor speranță? Au uitat ei oare că acel om le-a transformat copiii din epave în oameni normali? La fel și-n ceea ce-i privește pe cei salvați de medicii târâți nedrept prin mocirla sistemului ticălos care pretinde că face justiție. Vă dați totuși seama că, pe vremea aceea, un procuror semianalfabet ajunsese să câștige două sute de milioane pe lună pentru a ancheta un medic de renume care câștiga de zece ori mai puțin decât procurorul? Și medicul era considerat „coruptul”! Iată semnele căderii noastre ca oameni!

În paralel cu nebunia arestărilor s-a instaurat, treptat, mafia medicamentelor. Au început să apară crizele de medicamente, prețurile au sărit și o întreagă golănie s-a instaurat peste tot. Aș vrea să conștientizați că, în perioada lui Ceaușescu, indiferent cât de săraci am fost noi, indiferent de restricțiile impuse importurilor, absolut niciodată nu a existat vreo criză de medicamente. Niciodată nu s-a amânat vreo campanie de vaccinare din cauză că n-ar exista vaccinuri. Niciodată, când a fost vreo urgență, nu a lipsit vreun medicament esențial. Când a venit dezastrul de la Cernobîl, elevii au primit la școală pastile cu iod. Pur și simplu, în sistemul sanitar totul a mers! 

A fost însă necesar să se instaureze noțiunea de piață și într-un domeniu care n-ar fi trebuit să aibă de-a face în veci cu „piața”. Și-așa a început nebunia. Lipsă de medicamente, crize induse, refuz al importatorilor de a aduce anumite medicamente, vânzări la suprapreț, mituirea doctorilor pentru prescrierea anumitor medicamente, exportarea medicamentelor abia importate s.a.m.d., iată fenomene cu care n-ar fi trebuit să vă întâlniți niciodată. 

Acum ne aflăm în fața asaltului final. Se dorește privatizarea întregului sistem sanitar pentru ca grasul buget al Sănătății să devină obiect al profitului scos de șmecherii sistemului. În mod normal, banii băgați în Sănătate n-ar trebui speculați. Pur și simplu, acolo ar trebui să bagi banii strict pentru a vindeca oamenii sau pentru a le mai curma din suferință, nu pentru a îmbogăți niște șmecheri. 

Prioritatea celor care se află acum la putere este însă alta: sifonarea cât mai multor bani din Sănătate. Nu degeaba unchiulețul actualului ministru e cine e. Nu degeaba, în ciuda faptului că nu-i capabil să demonstreze că are o diplomă, Vlăduț e ținut în continuare. 

E groaznic ceea ce se întâmplă. Șmecherii au pus mâna pe țară și-și fac de cap. Iar noi nu facem nimic altceva decât să privim cu pasivitate la cum suntem omorâți cu bună știință. Peste ceva vreme ne vom întreba iar „cum de-a fost posibil” sau, din disperare, vom urla precum câinii la lună. Va fi însă prea târziu. După ce lupii au devorat victima, resturile rămase în putrefacție nu mai pot face nimic.

marți, 9 martie 2021

Pandemia și celelalte

Centrul American pentru Prevenție și Control al Bolilor(CDC), un organism cât se poate de oficial, a dat publicității un document devastator. Întrucât în SUA au fost zone întregi în care purtatul măștii nu a fost obligatoriu, s-au putut face comparații referitoare la eficiența măsurilor luate. Astfel s-a constatat că în zonele în care nu s-a purtat mască, incidența COVID-19 a fost cu ... 1.32% mai mare decât în zonele în care purtatul măștii a fost obligatoriu. Și-cum vă întreb pe șleau: merită???

luni, 8 martie 2021

Apusul unei lumi

Cum pot iubi o artă care este atât de consistent și insistent crudă cu personajele sale feminine? Eroinele din operă sunt conduse spre morți violente.” Iată începutul unui articol scris de Charlotte Higgins, șefa departamentului cultural de la The Guradian. Cu toate că, în urma unei poliloghii are tendința de a o întoarce din condei, subiectul este absolut idiot. S-a ajuns în situația aberantă în care operele marilor maeștri sunt judecate după criteriile mărunte ale unor politruci inculți. 

duminică, 7 martie 2021

China și noul său drum

Înainte nu cred că era ceva mai plictisitor decât cititul documentelor Partidului Comunist Român. Iar dintre acestea, documentele congreselor și cele referitoare la planurile cincinale erau campioane. O înșiruire nesfârșită de forme fără fond, de laude deșănțate, o inflație de epitete parcă scoase din „caietul cu expresii frumoase”. Îți dădeai seama încă din primele rânduri că aparțin unor oameni care aveau mai puține clase decât trenul. 

Cu toate acestea, planul cincinal a fost un instrument revoluționar introdus de comuniști. Spărgând monotonia anuală, cea permanent ocupată cu „închiderea bugetului”, planul cincinal oferea timpul necesar investițiilor masive în componente strategice. Un baraj, o fabrică mare, o rafinărie etc. sunt investiții majore care nu pot fi prinse într-un plan anual. Pentru aceste investiții cincinalul oferă un orizont de timp suficient de mare pentru a se realiza și, în același timp, suficient de mic pentru ca societatea, în ansamblul său, să simtă schimbarea. De asemenea, trebuie menționat că instrumentul planului cincinal nu poate fi folosit în societăți permanent brăzdate de alegeri, întrucât acolo, în general, politica se schimbă odată la patru ani. 

Criticii metodei ar putea să spună că, iată, în ciuda eficienței pe care-o laud eu, planul cincinal a eșuat la pachet cu societatea socialist-comunistă. Până la urmă „lumea agitată și dezordonată” a Occidentului, fără planuri cincinale și alte artificii organizatorice, a reușit să zdrobească societățile comuniste. Ei bine, lucrurile nu stau chiar așa. 

Întâmplător mi-au căzut ochii pe cel de-al paisprezecelea plan cincinal al Chinei. Mă așteptam să fie, în stilul consacrat al comunismului, o înșiruire stearpă de cuvinte. Aiurea, planul este unul cât se poate de concret, lipsit de brizbrizurile la care mă așteptam. Este un document clar, concis, la obiect, numai bun de pus în aplicare. Iar ceea ce conține te pune pe gânduri. 

În primul rând, se vorbește despre succesul țării în ceea ce privește combaterea sărăciei extreme. Iar, pentru China, credeți-mă că este un succes major.  În ciuda anului greu care a trecut, China a reușit să îndeplinească acest obiectiv, iar prezența sa în planul cincinal care urmează este motivată de întărirea zonelor recent scoase din sărăcie. Guvernul vrea alocarea de investiții pentru consolidarea zonelor respective, astfel încât să nu mai existe o cale de reîntoarcere în sărăcie. 

Apoi documentul o virează brusc vorbind despre investițiile pe care țara urmează să le facă în cercetarea științifică fundamentală și în știința de frontieră. Chinezii își propun pași concreți în direcția colonizării spațiului extraterestru(Luna și Marte),  dar și continuarea cercetărilor în domeniul fuziunii termonucleare și al calculatoarelor cuantice. E de menționat că, în ultima perioadă, China a acoperit un teritoriu imens în ceea ce privește cercetarea fundamentală. Iar investiția pe care o face în continuare ne arată că avem de-a face cu un adevărat domeniu strategic. 

Ceea ce este însă surprinzător în documentul menționat este investiția imensă în zona „educației estetice și a artelor frumoase”. Surprinși? China dorește să devină unul dintre primii jucători ai lumii pe tărâm cultural, iar pentru aceasta este pregătită să pună la bătaie nu mai puțin de ... 10% din PIB!!! Vi se pare o nebunie? E evident, doar proveniți dintr-o țară care alocă doar 2% din PIB pentru educație, iar Cultura e dată uitării. Chinezii vor să facă un salt cultural prin cultivarea populației, iar tâlcul mișcării neașteptate a lor stă într-un sfat de-al lui Confucius: „Ridică-te în poezie, stai în curtoazie și reușește în muzică”.

Practic de-abia acum înțelegem motorul intern al Chinei. Țara nu mai e de mult marxistă și, treptat, va face pași în direcția renunțării la ideologia lui Mao. De mult timp am atras atenția asupra faptului că marxismul chinezesc nu e marxism. Chiar Mao a făcut tranziția fără să-și dea seama. Încă de la origini, marxismul chinezesc e unul cu puternice accente confucianiste. Partea frumoasă pe care o vedem acum este despărțirea lină a țării de marxism pentru readucerea confucianismului pur care, de altfel, n-a fost părăsit niciodată de conducerea Chinei, indiferent de regim.

Dacă vă întrebați de ce are China succes, iată și răspunsul: pentru că este condusă în stilul său, pur chinezesc. O țară condusă în deplin acord cu tradițiile sale e o țară învingătoare, care nu poate fi îngenuncheată. Uitați-vă și spre noi și veți constata cum suntem în genunchi și cu fruntea în țărână pentru că ne lăsăm conduși de alogeni, străini de tradițiile noastre al căror unic scop este acela de a-și sluji stăpânii.

Înainte de a încheia, vă voi aminti că premierul Chinei, Li Keqiang, nu se mai raportează la bani și PIB, stabilindu-și proprii senzori ai economiei după care se ghidează. Spre exemplu, pe vremea în care conducea regiunea Liaoning, bateria sa de indicatori era formată din: consumul de energie electrică, volumul transportului de mărfuri și volumul de credite noi. Acum are un număr mult mai mare de „senzori” prin intermediul cărora monitorizează economia și viața.

Mulți dintre cei care ajung în China se declară surprinși de viața culturală vibrantă de acolo. Sălile de concerte sunt pline ochi de tineri care vin pentru a gusta din muzica lui Bach și Mozart. Ceea ce în Occident „nu mai e rentabil” de mult, în China e la mare căutare. Iată cum crește hăul între ei și ceilalți. Cultura e cea care ghidează învingătorii!

sâmbătă, 6 martie 2021

Scânteia Orientului

Războiul din Orientul Apropiat începe să capete contur. Atacul aberant al SUA asupra unor puncte din Siria s-a lăsat cu un atac destul de puternic(3 rachete) asupra bazei Ain al Assad din Irak. Conform americanilor, n-au existat victime, cu excepția unui contractor care ar fi murit în urma unui infarct. Desigur, când suntem puși în fața unor asemenea comunicate de-a dreptul hazlii n-avem cum să nu ne gândim la rachetele pe care Iranul le-a trimis asupra bazei amintite. La fel ca și acum, inițial americanii au comunicat că n-au avut nicio problemă, doar că ulterior s-a aflat că au burdușit spitalele cu militari care au suferit leziuni cerebrale. 

vineri, 5 martie 2021

Ce-i de făcut?

Fără doar și poate, întrebarea „ce-i de făcut?” este reacția cea mai frecventă pe care o am la articolele pe care le public. Îngrozit de elementele pe care prezint și realizând că ceea ce spun este realitatea crâncenă în care ne scufundăm, omul simplu se agață și întreabă ce-ar putea să facă. 

joi, 4 martie 2021

Revenirea războiului

Nici nu s-a cățărat bine Biden pe scaunul prezidențial că SUA și-au și reluat politica belicoasă pe care-o știm. Trump a reușit să nu pornească niciun război, lucru care e remarcabil din mai multe puncte de vedere. În ceea ce-l privește pe Biden, acesta nu face altceva decât să reia politica tradițională a SUA: „bombardeaua”. Iar motivele le vom discuta în continuare.

miercuri, 3 martie 2021

Cancel culture

E o nebunie ceea ce se întâmplă în America. Revenirea democraților la putere a declanșat o rebeliune comunistă în toată regula, după modelul pe care vi l-am descris încă din toamnă. Proaspăt înscăunat, Biden a reușit într-un timp record să anuleze absolut toate reformele lui Trump(cam la fel cum la noi comuniștii liberalo-uSRIști au anulat toate reformele echipei naționaliste din PSD). Iar după ce „epoca Trump” a fost ștearsă cu buretele au început adevăratele „binecuvântări” ale marxiștilor americani.

marți, 2 martie 2021

Stat vs privat

Dacă ai curiozitatea să te uiți pe net vei constata opinia unanimă conform căreia bugetarii sunt un fel de lest pe care trebuie să-l care în spate bietul angajat la privat. Într-o halucinantă „analiză”, cei de la ZF le plângeau de milă angajaților din privat care, în număr de trei milioane atunci, trebuiau să „țină în spate” optsprezece milioane de oameni. Evident, între acei optsprezece milioane erau băgați la grămadă copii, bătrâni, oameni bolnavi sau cu handicapuri majore, dar și bugetarii. Înțelegeți, în mod evident, cioaca propagandistică. Întrucât fac parte dintre cei care - din punct de vedere al veniturilor - nu m-am ciocnit niciodată de stat(niciodată însemnând nu că n-aș fi fost salariat la stat ci, inclusiv, că entitățile controlate de mine n-au avut niciun contract cu statul!), cred că pot să vă prezint onest situația.