Lumea

Cine-ar fi crezut că un simplu buton care, prin apăsare, îți aprinde lumina în casă, poate deveni atât de periculos? Nicui acum nu realizăm. Mă rog, ceea ce realizăm acum nu mai e de mult întrucât noi am încetat să fim oameni, iar intuițiile pe care le avem sunt simple forme fără fond induse. Nu vreau să par criptic, dar dacă veți avea puțină răbdare veți înțelege la ce mă refer. 

Articolul de azi e scris în urma unei teribile stări de greață care mă apucă văzând lumea de azi. Din când în când am astfel de stări. Eu le spun de luciditate(cu toate că unii dintre cei care vor citi articolul de față vor afirma contrariul). Sunt zile în care mă trezesc și văd lumea cu atâta claritate încât mi se face rău. Un rău generalizat, asemenea celui pe care-mi imaginez că-l are un bolnav în stare terminală. Nu-i o invenție, e doar o nevinovată mărturie dintr-un infern în care ne-am nimerit să fim vecini. Și starea cea mai rea nu mi-o dă răul ca atare pe care-l constat la tot pasul, ci imbecilitatea celor care, otrăviți încă din naștere, ajung să idealizeze tocmai elementele care-i omoară treptat, care-i sedează și-i otrăvesc, hrănindu-se din naivitatea lor. 

Să ne întoarcem. Vorbeam despre întrerupător, despre priză, despre mașinile de spălat(rufe și vase), despre focul care ți se aprinde instant când rotești întrerupătorul aragazului, despre cuptorul care-ți încălzește la fix 185 de grade și-ți menține temperatura cât timp vrei, despre aspiratorul care ți se învârte autonom printre picioare, despre mașina care te duce cât vrei tu și despre toate celelalte minuni care ne înconjoară. Ce-i rău cu ele? Mai nimic, ele, în sine, sunt niște nevinovate jucării. Jucării care au reușit să încurce mințile tuturor și prin intermediul cărora se desfășoară acum o teroare soft, iar în viitor una hard. 

Știu că articolul ăsta pare ciudat, poate chiar dezarticulat. Chiar așa și e deoarece în stările precum cea pe care o am acum îmi vin atâtea idei în cap încât îmi e greu să le sintetizez. Revin. Ce poate fi rău în niște nevinovate fiare care se învârt în jurul nostru „făcându-ne viața mai ușoară”? Chiar așa, cât de ușoară?

Dacă am face comparație cu un om de acum două sute de ani, ne-am umfla în pene. Omul ăla nu trebuia doar să-și cultive pământul, să-și crească animalele pentru a-și asigura traiul de zi cu zi, dar, mai mult, trebuia să-și facă singur hainele, mobilierul, pantofii s.a.m.d. Nu vă mai pomenesc cum, pentru el, nopțile erau infinit mai lungi întrucât nu beneficia de „minunea” electrică. Dacă avea nevoie de mălai trebuia să macine boabe, iar asta o făcea manual. Dacă-i era frig trebuia să spargă lemne. Dacă-i era foame aduna alimentele și-și încropea ceva. Câtă bătaie de cap! Vă întreb totuși, cum putea trăi un asemenea om? V-ați pune în pielea lui? Închideți ochii pentru o clipă și gândiți-vă ce-ați face dacă, printr-o minune ați fi teleportați într-o asemenea lume? Dacă ar fi dau un răspuns scurt, v-aș spune verde-n față că ați muri. Și asta aproape instantaneu. Motivul e simplu: într-o asemenea lume, unul ca voi ar fi doborât de primul șoc. Cum naiba să reziști acolo în condițiile în care ești aproape mort când afli că ai o răceală? 

Însă paradoxul cel mai mare de care v-ați lovi ar fi acela că, spre deosebire de voi, omul acela are timp. Are timp să admire frumusețile din jurul lui, să se uite pe cer și să-l înțeleagă, să meargă prin pădure, să respire aer curat și să se bucure de viață. Și are timp pentru că, spre deosebire de voi, el e liber. E ciudat, nu-i așa? Un individ pe care-l considerați rudimentar să fie mai liber și cu mai mult timp decât voi, realizații? Voi cei care vă drogați cu gândul că acum trăiți mai bine decât un rege medieval? De altfel, vă va fi foarte ușor să constatați asta dacă veți merge prin satele noastre și-i veți căuta pe cei marginali care încă se încăpățânează să trăiască pe munca lor, fără să facă pactul cu diavolul tehnologic. Ceea ce însă vă va îngenunchea definitiv va fi momentul în care veți constata că ochii acestor oameni lucesc, în timp ce-ai voștri sunt cuprinși de o paloare, fiind practic stinși. Punându-vă față în față și veți constata cu stupoare că voi sunteți aproape morți în timp ce ei sunt vii. Și-ar mai fi ceva: în ciuda faptului că nivelul cunoștințelor voastre este infinit mai mare decât cel al „rudimentarilor”, voi sunteți mai proști decât ei.

Din păcate, oamenii despre care vă vorbesc sunt doar o rămășiță a vechii lumi. Cu vârfurile sugrumate de tot felul de răzmerițe ticăloase, lumea aceea s-a stins, rămânând doar niște urme pe la baza societății noastre. „Oamenii oameni” sunt foarte puțini. Au fost înlocuiți de noi, o specie parazitară, trăind pe spatele unor tehnologii pe care le-am dezvoltat pentru binele nostru și care ne-au transformat viețile în pustiu. Aveți idee cât timp ați putea supraviețui în casele voastre inepte dacă de mâine n-ar mai fi curent electric? Vă spun eu: v-ați da singuri foc. Nu vi se pare că întreaga voastră viață e dependentă de ceva? De curent electric, de gaze, de apa curentă, de benzină, de supermarket, de serviciu s.a.m.d.? Realizați că, în realitate, nu sunteți decât niște biete gângănii dresate, care joacă fix așa cum li se zice?

Pe la începutul pandemiei mă plimbam printr-un cartier mărginaș și am rămas surprins de ferestrele cutiilor de chibrituri care-și zic blocuri de locuit. Aproape la toate ferestrele copiii, la îndemnul mamelor cretinizate, lipiseră curcubeie desenate/pictate cu sloganul „Totul va fi bine”. Mă uitam la masa de oi imbecile care n-au capacitatea de a raționa. S-o fi gândit mămica aia proastă care-i treaba cu curcubeul? De ce a apucat-o pe ea elanul muncitoresc să-și pună odrasla să deseneze curcubeie? Evident că n-a gândit întrucât are un creier mai deficitar decât cel al unei curci. Dacă-i spui care-i treaba dă din umeri și-ți spune „asta e, n-am știut!” și merge mai departe crezându-se deșteaptă. La fel va face și când își va culege fiul din centrele de dezintoxicare sau se va întâlni cu fiica pe centură. Va da prostește din umeri spunând că „asta e”. Și are dreptate, chiar asta e, nu poate mai mult.

Am repetat-o de atâtea ori încât am obosit. Le-am spus tuturor celor pe care-i cunosc că întreaga pandemie e un joc, o treabă menită a le pune botniță. Aiurea, mereu se trezește câte un deștept care preia pe nemestecate ce-a văzut el la TV sau ce-a citit el „pe net”. Exemplarele acestea de proști solemni sunt dominante în lumea noastră. Și e normal să fie așa. Parazitul își găsește întotdeauna resorturile și logica pentru care e parazit. Nu-l vei putea întoarce din drumul său pentru că el e dependent de întreaga tehnologie care-l ajută să paraziteze. Spune-i că masca îi încalcă la modul brutal drepturile. Aiurea, dacă i se spune de la serviciu va purta două măști. Oricât ar părea de aberant, chiar pot să vă spun că am văzut oameni purtând două măști pe bot. Oare ce-or avea în cap? Dar ce vorbesc eu despre mască? Numi când văd oile înghesuindu-se la vaccinare mă apucă tremuriciul. Băi, oameni buni, sunteți sănătoși la cap? Vă băgați aiurea un ser despre care n-aveți habar ce-i cu el. Vă supuneți unui mega-experiment la scară mondială. Ce-aveți în cap? Chiar nu gândiți? Nu vedeți că, în ciuda vaccinării tot vi se cere să purtați masca? Nu vedeți că sunteți prostiți pe față cu tulpinile X,Y,Z s.a.m.d.? După ce vă veți vaccina va apărea o altă tulpină care va face vaccinul ineficient. Ș voi, din nou, o veți lua de la cap. Nu vedeți că sunteți imbecili? E cazul să mă opresc? Păi ca da, doar a zis Cîțu că-s terorist. Să nu uit, când vă uitați în gura lu' Cîțu realizați că vă vorbește un prostovan care a luat 4 la treapta a II-a și care n-a reușit să intre la ASE? Dar care și-a făcut studiile în America. Vă gândiți cum naiba de un retardat cu prune-n gură are o asemenea ascensiune? Gândiți doar, atât vă cer!

Societatea noastră este iremediabil distrusă. Întreaga lume este prinsă într-un Matrix al dependenței și doar cei care sunt capabili să se rupă mai au puterea de a vedea adevărul. Restul, merg precum sclavii, cu capul plecat, dar vigilenți, gata oricând să-l sugrume pe cel care-ar îndrăzni să-i spună vreun cuvânt urât stăpânului. 

Constatând toată încrengătura care face ca oamenii să fie atât de congruenți în prostia lor, te apucă scârba. De ce să încerci să-l luminezi pe unul care nu poate fi luminat? De ce să încerci să-i deschizi ochii unuia care se simte bine cu ei închiși? De ce să încerci să-i faci bine unui turbat al cărui scop a ajuns strict acela de a-l mușca pe celălalt pentru a răspândi nebunia sa? Ce alt sentiment te poate apuca văzând un asemenea spectacol plin de grotesc.

Nu în ultimul rând, vă voi mai spune că e absolut iluzoriu să crezi că cei care acumulează averi, ajungând în vârful sistemului, sunt liberi. Aiurea, și ei suferă de aceeași prostie încrâncenată și și ei, la rândul lor, sunt sclavi. Iată poza lumii, adevărata sa poză! Poți face cel puțin un pas lateral sau te lași tras de funie?