Sistemul morții

Vin informații demne de filmele de groază dinspre spitalele țării. Modul în care sunt tratați pacienții a ajuns să-i scandalizeze până și pe cei din interior care, din disperare, au început să vorbească. Sunt scene înfiorătoare, cu oameni lăsați să putrezească în propriile fecale, legați de mâini și de picioare ca într-un decor de tortură medievală. Oameni trimiși pe lumea cealaltă cu injecții ucigașe. 

Citind mărturiile publicate de cei de la R3Media te cutremuri. Sunt doar câteva instituții media care au curajul de a prelua și difuza mărturiile din interiorul spitalelor. În rest, toți ceilalți pun batista pe țambal. Lumea însă înțelege. Încă de anul trecut, de când erai luat și internat cu japca pentru vina de a fi asimptomatic, oamenii simpli au înțeles că, peste noapte, spitalele s-au transformat în instituții de exterminare în masă. Mergi la spital și te infectezi cu COVID sau te pricopsești cu o infecție nosocomială, sau iei foc sau, în ultimă instanță, ești sacrificat pe eșafodul de la ATI.     

Aș fi crezut, ca oricine, că totul e generat strict de aglomerare, de programul de muncă de-a dreptul inuman, de stres sau, de ce nu?, de neînțelegerea noastră în ceea ce privește procedurile medicale. Ar fi putut fi orice, doar că nu e asta. Iată cum răspunde acuzelor purtătorul de cuvânt al Spitalului Județean Sibiu: „Să ne ancheteze pe noi și să vină să trateze persoanele din ATI curajoșii, cei care sunt tari și ard măștile.” Ați văzut până acum sfidare mai mare? Ăsta se crede supraom, deasupra tuturor. El are voie să facă orice! 

Cum oare de s-a ajuns aici? Medicii, altă dată printre cei mai respectați oameni din societate, au ajuns să fie priviți precum niște ciocli. Și, credeți-mă, nu-i vina lor! Este incredibil cât de ușor s-a reușit transformarea sistemului medical autohton într-o hazna. Și în cât de puțin timp. Privind retrospectiv aproape că nu-mi vine să cred.   

„Să plece!” le spunea băsescu medicilor în 2010. Și,simțind că nu mai e rost să stea în țară, mulți medici au plecat. A fost primul atac asupra sistemului sanitar autohton, o ieșire la baionetă avându-l în frunte pe președintele ticălos de atunci. Și, ca să-și arate ticăloșia pe față, băsescu nu s-a limitat doar la a le spune „Valea!” medicilor, ci a mers mai departe, închizând spitale. La recomandarea UE, desigur! Fără nicio surpriză, o degringoladă generală a pus stăpânire pe un sistem care, până atunci, funcționase destul de bine.

Era doar începutul. S-a continuat cu lichidarea Institutului Cantacuzino, pentru a face România dependentă de vaccinurile produse de marii mahări mondiali. Din acest punct de vedere, după închiderea renumitului institut, România a intrat cu brio în rândul țărilor subdezvoltate medical, alături de cele africane. Apoi s-a început atacul „juridic” asupra marilor medici ai țării. O târlă de procurori care n-aveau habar de nimic au început să-i ia la întrebări pe marii profesori ai țării. Oameni care erau cap de afiș la congrese medicale de renume, au ajuns bătaia de joc ai unor neica nimeni. Toți au fost târâți prin mizeria anchetelor însăilate, dublate de informații false aruncate în presă. Toți au fost târâți prin noroiul controlului judiciar, cu găștile agresive de cameramani și dudui spălate pe creier care puneau întrebări inepte. Ce să te mai aștepți de la un sistem care devenise ținta predilectă a golanilor din ceea ce se numește „sistem subteran”? Un doctor de-a dreptul genial, care, prin operații imposibile făcuse bine mii de copii considerați „fără speranță”, a fost târât în mizeria „procurorilor”. N-am văzut pe niciunul dintre părinții cărora acel medic le readusese zâmbetul pe buze solidarizându-se cu el. Au stat toți cu capul la cutie. Au uitat ei oare că, la un moment dat, acel doctor a fost singura lor speranță? Au uitat ei oare că acel om le-a transformat copiii din epave în oameni normali? La fel și-n ceea ce-i privește pe cei salvați de medicii târâți nedrept prin mocirla sistemului ticălos care pretinde că face justiție. Vă dați totuși seama că, pe vremea aceea, un procuror semianalfabet ajunsese să câștige două sute de milioane pe lună pentru a ancheta un medic de renume care câștiga de zece ori mai puțin decât procurorul? Și medicul era considerat „coruptul”! Iată semnele căderii noastre ca oameni!

În paralel cu nebunia arestărilor s-a instaurat, treptat, mafia medicamentelor. Au început să apară crizele de medicamente, prețurile au sărit și o întreagă golănie s-a instaurat peste tot. Aș vrea să conștientizați că, în perioada lui Ceaușescu, indiferent cât de săraci am fost noi, indiferent de restricțiile impuse importurilor, absolut niciodată nu a existat vreo criză de medicamente. Niciodată nu s-a amânat vreo campanie de vaccinare din cauză că n-ar exista vaccinuri. Niciodată, când a fost vreo urgență, nu a lipsit vreun medicament esențial. Când a venit dezastrul de la Cernobîl, elevii au primit la școală pastile cu iod. Pur și simplu, în sistemul sanitar totul a mers! 

A fost însă necesar să se instaureze noțiunea de piață și într-un domeniu care n-ar fi trebuit să aibă de-a face în veci cu „piața”. Și-așa a început nebunia. Lipsă de medicamente, crize induse, refuz al importatorilor de a aduce anumite medicamente, vânzări la suprapreț, mituirea doctorilor pentru prescrierea anumitor medicamente, exportarea medicamentelor abia importate s.a.m.d., iată fenomene cu care n-ar fi trebuit să vă întâlniți niciodată. 

Acum ne aflăm în fața asaltului final. Se dorește privatizarea întregului sistem sanitar pentru ca grasul buget al Sănătății să devină obiect al profitului scos de șmecherii sistemului. În mod normal, banii băgați în Sănătate n-ar trebui speculați. Pur și simplu, acolo ar trebui să bagi banii strict pentru a vindeca oamenii sau pentru a le mai curma din suferință, nu pentru a îmbogăți niște șmecheri. 

Prioritatea celor care se află acum la putere este însă alta: sifonarea cât mai multor bani din Sănătate. Nu degeaba unchiulețul actualului ministru e cine e. Nu degeaba, în ciuda faptului că nu-i capabil să demonstreze că are o diplomă, Vlăduț e ținut în continuare. 

E groaznic ceea ce se întâmplă. Șmecherii au pus mâna pe țară și-și fac de cap. Iar noi nu facem nimic altceva decât să privim cu pasivitate la cum suntem omorâți cu bună știință. Peste ceva vreme ne vom întreba iar „cum de-a fost posibil” sau, din disperare, vom urla precum câinii la lună. Va fi însă prea târziu. După ce lupii au devorat victima, resturile rămase în putrefacție nu mai pot face nimic.