vineri, 5 martie 2021

Ce-i de făcut?

Fără doar și poate, întrebarea „ce-i de făcut?” este reacția cea mai frecventă pe care o am la articolele pe care le public. Îngrozit de elementele pe care prezint și realizând că ceea ce spun este realitatea crâncenă în care ne scufundăm, omul simplu se agață și întreabă ce-ar putea să facă. 

Îmi amintesc de cea de-a doua „înțărcare” a mea. Se întâmpla prin 1986. Întâmplător am ajuns să ascult Europa Liberă. De altfel nici nu era greu întrucât părinții mei ajunseseră să asculte aproape zilnic. Rămas singur acasă, a trebuit doar să deschid radioul și postul ascultat cu o seară înainte de părinții mei a pornit. Am ascultat pe ascuns preț de câteva zeci de minute și, la un moment dat, am realizat că eu eram blestemat să trăiesc în acea societate pe care comentatorul o critica. Am pus cap la cap ceea ce spunea comentatorul cu ceea ce trăiam eu și țin minte că mi-am spus îngrijorat în gând: „Doamne, eu de fapt trăiesc într-o pușcărie!”. Cum până atunci nu mai trăisem altceva, mă aflam într-o bulă și absolut tot ceea ce se întâmpla mi se părea normal. Brusc aflasem că mai există și-o altă lume și că, în realitate, eu trăiam într-un imens penitenciar. Atunci am simțit că sunt „înțărcat”. 

Dincolo însă de acea „trecere”, mi s-a declanșat un instinct care m-a făcut să privesc evenimentele cu suspiciune, să mă raportez critic la ele. Părinții se ascundeau de mine și nu mă lăsau să ascult Europa Liberă sau Vocea Americii. A trebuit să-mi fac un radio cu galenă pentru a asculta, pe furiș, posturile interzise, pe care, cu un perete mai încolo, le ascultau și ai mei. După vreo câteva săptămâni de „ascultare ilegală”, am înțeles că ceea ce făcea Europa Liberă era de aceeași factură, dar în direcție opusă cu propaganda pe care autoritățile comuniste o făceau la TV și radio. Îmi vine și-acum să râd de dilemele pe care le aveam. Ceva de genul: „Ăia spun că statul la coadă e rău, ai noștri nu spun nimic despre coadă. Oare asta înseamnă că statul la coadă e normal? Oare chiar în Occident nu se stă la coadă?”. Chiar dacă vă vine să râdeți, dileme similare celei de mai sus au persistat mult în gândurile mele. Chestia cu coada nu și-a găsit răspunsul decât târziu, prin 1993-1994, atunci când m-am hotărât să iau lumea-n piept. Vă reamintesc cum, imediat după 1989, se ajunsese să se stea la coadă chiar și la ziare. Dictatura comunistă dispăruse, dar coada persista. La fel și dilema mea.

Ei bine, am avut parte și de o a treia „înțărcare” care a început prin 2001-2002. Cred că atunci am avut o reacție similară celei avute cu ocazia ascultării Europei Libere. De data aceasta nu am mai ascultat nimic deoarece nu aveam ce. Trezirea s-a petrecut brusc, dar în urma acumulării multor informații. Bănănăind prin lume, am înțeles că avem de-a face cu o falsă diversitate și că, dincolo de tot ceea ce vedem, există ceva manipulatoriu. Nu puteam spune ce întrucât era impalpabil. Doar simți că e ceva în neregulă, dar nu vezi acel ceva și nici n-ai o dovadă a existenței sale. Și-atunci? Am stat, am căutat, am încercat să găsesc răspunsul. Am crezut că am luat-o razna. Apoi mi-am reluat lecturile, am încercat să înțeleg istoria așa cum s-a petrecut, nu cum a fost scrisă, am pus totul cap la cap, dar tot îmi scăpa ceva. 

Întâmplarea a făcut ca în cea perioadă să mă lovesc cu capul de sus. M-am lovit rău și-am căutat să mă răzbun. Cu toate că eram orbit de furie, m-am hotărât să pătrund adânc și să-i pedepsesc pe toți cei care erau de vină pentru ceea ce mi se întâmplase. Am strâns informații și mă pregăteam de o lovitură amplă. Într-un complex de întâmplări mi-a ieșit în cale, absolut întâmplător, un securist bătrân, hârșit și scârbit. Am povestit mult cu el, mi-a spus o groază de nebunii din intestinele statului securisto-comunist, iar apoi mi-a povestit despre perioada de după Revoluție. Se întâmpla exact ca la Europa liberă: auzeam o altă variantă, absolut diferită, a vieții pe care o trăisem. Am stat mult la taclale cu securistul. Se descărca în fața mea ca la spovedanie în fața preotului. Spunea tot, în cele mai mici detalii. Mă surprindea faptul că, punând cap la cap ceea ce trăisem cu ceea ce îmi povestea el, obțineam o variantă coerentă a propriei mele istorii. Într-un final i-am povestit despre ceea ce pățisem și cât de adânc săpasem pentru a găsi vinovații. Uitându-se la mine mi-a spus pe o voce duhnind a lehamite: „Nici măcar nu te afli la început!”. Am crezut că glumește, însă m-a învățat cum să merg din aproape în aproape, cum să obțin informațiile și, mai ales, unde anume să caut. E al naibii de greu să găsești sursa răului. Însă atunci am avut certitudinea existenței a „ceea ce se află în spate”. Și, la fel ca-n anii 80 mi-a venit același lucru în minte: „Doamne, de fapt întreaga lume e o pușcărie!”. Diferența e că nu există un post de radio „din afară” care să-ți spună asta. Dacă reușești să înțelegi singur, dacă ai capacitatea să pui cap la cap ceea ce trăiești cu ceea ce afli din lecturile fundamentale, ai toate șansele să înțelegi și să vezi capcana în care te afli. 

Nu vreau să mă înțelegeți greșit. Nu-i vorba de o singură capcană. Lumea e înșelătoare. „Tărâmul Făgăduinței” se poate dovedi mai periculos decât un penitenciar periculos dintr-o țară obscură. Lumea e plină de capcane, iar toate converg în una singură, cea pe care trebuie s-o eviți. Așa cum în antichitate „toate drumurile duceau la Roma”, la fel se întâmplă și-acum: toate iluziile, capcanele, alternativele s.a.m.d., absolut toate duc în mega-capcana despre care v-am vorbit. Indiferent cum te-ai mișca te afli în proximitatea hidrei care abia așteaptă să te înghită. Abia atunci când îi simți prezența te îngrozești văzând cum unii dorm liniștiți ca la pieptul mamei iluzionându-se că tentaculul pe care se-nghesoaie cu speranță e „Tărâmul Făgăduinței”. De fapt nu te îngrozesc cei disperați să scape și care, din greșeală sau din disperare, mai cad în câte-o capcană, ci cei care cred că și-au găsit liniștea. 

Și-atunci ce-i de făcut?” - mă veți întreba? Ei bine, din poziția în care sunteți acum nu-i absolut nimic de făcut. N-ai cum să te lupți cu un dușman atâta timp cât nu-l vezi. Pici în penibil, asemeni multora care, doar intuind dușmanul s-au apucat să se bată cu el. E inutil, te faci de râs. Primul tărâm pe care trebuie să-l cucerești este cel al vederii realității. Te pot doar ajuta spunându-ți că absolut tot ceea ce vezi în jurul tău e rău. Așadar, ai o constantă, cunoști ceva de care să te agăți. E primul pas. De-aici trebuie să înțelegi singur unde-i răul și, treptat, vei vedea „forma răului”. Nu te gândi că de-acum totul e simplu. Aiurea! De fapt nu știi nimic, iar drumul de care-ți vorbesc e infinit mai greu decât îți imaginezi. E vechea cale a înțelepciunii pe care-o obții în urma unui efort considerabil. Abia după ce vei reuși să vezi răul, să identifici tentaculele hidrei, abia atunci obții și armele cu care să lupți împotriva el. Și, crede-mă, în ciuda omniprezenței sale, vei rămâne surprins să constați că puterea ta e mai mare. Așadar, ce-i de făcut? Primul pas ți l-am spus. Ceilalți depind de tine, doar de tine! Iar ceea ce e de făcut vei înțelege singur pe parcurs.

36 de comentarii:

  1. Da asa este am cautat si eu zeci de ani si tot la aceiasi concluzie am ajuns din putin in putin vezi adevarul si raul din jur rezolvarea este pacea sufleteasca si adevarul din ia ala dureros dar adevar

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Care pace sufletească? De când vii pe lume și până pleci din ea în jurul tău e numai război. Soluția vine de la Dumnezeu care va pune capăt acestei lumi. Ne plângem zilnic de nedreptate, de restricții, de umilințe dar nimeni nu crede că lumea asta trebuie să se sfârșească odată pentru totdeauna. Există o lume perfectă dar ca să ajungem acolo trebuie să spunem NU fiarei care vrea să ne fure identitatea.

      Ștergere
    2. Bravo! Se pregateste de zor inscaunarea anticristului.

      Ștergere
  2. ce i de facut? numai gandul ca traiesti intr o puscarie continua te copleseste.. la inceput te zbati, faci planuri sa evadezi.. si cand vei scapa unde mergi? lupta cu morile de vant s ar putea sa fie inutila si consumatoare psihic, asa ca vezi de unde bate vantul si incerci sa i simti adierea. Iti schimibi perspectiva si vezi puscaria ca pe ceva normal, cauti solutii sa traiesti intr un compromis placut. Daca nu ti gasesti linistea ca invidid si continui sa crezi ca tu o sa schimbi lumea ai esuat lamentabil..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. "Nimeni nu poate schimba lumea de unul singur"... Citat, îmi scapă numele celui care a zis-o.

      Ștergere
  3. răspunsul este sa ne întoarcem la Dumnezeu. Simplu. Sa conștientizăm vremelnica viata a noastră. Sa devenim oameni mai buni în fiecare zi . Putin câte puțin. Restul nu contează. Doar ganduri bune cu care sa echilibram balanta

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta este si concluzia mea. Numai ca eu, spre deosebire de Marcy care hăhăie si dă din buze desi e orb, imi sustin teoria: ca in minunatele basme romanesti, e necesar sa fii bun cu tot ceea ce te înconjoară. Nu sunt o zănatica ce colectioneaza pisoi si catei asa cum copiii colectioneaza jucarii de plus. Nu sunt nici o vegana obsedata de diete. Veganii sunt preocupati mai mult de sanatatea lor fizica decat de puzderia de animale aflate in suferinta si pe care le-am putea ajuta. Daca n-am fi orbi si mediocri in spiritualitate. Nu spun nici sa nu mai taiem copaci. Spun doar ca trebuie si sa mai plantam.
      De-as avea eu o putere mare, ati vedea toti borfasii politicieni la munca in folosul colectivitatii. Nicidecum in parlamentul hotilor!

      Am invatat sa luam fara sa dam nimic inapoi Creatiei din care facem parte. Si acum plangem ca suntem la inchisoare. Asa cum sunt tinuti toti distructivii.
      Calea Inimii este singura ce duce la Dumnezeu. In inima nu patrunzi cu chei contrafacute si cuvinte gaunoase.
      Ori iubesti, ori nu iubesti. Daca doar mimezi iubirea ai parte tot de iubire mimata. Pentru ca primesti feedback de la sistemul mental construit de tine. Nu de la Dumnezeu.
      Sa va reamintesc ca bateti campii cu gratie de hipopotami? Vorbiti despre cate in luna si stele, dar cazurile concrete, de abuz asupra copiilor, minorelor din retelele de prostitutie, batranilor singuri, vreti sa le rezolve Dumnezeu personal?
      Dumnezeu lucreaza prin oameni. Dovediți ca sunteti oamenii Lui Dumnezeu si veti dobandi si ultima cheie.

      Ștergere
    2. Ma bucur sa vad ca sister Virgin are simtul umorului. M-a amuzat ironia cu Marcy. Serialul Familia Bundy este printre putinele care mi-au placut.
      Dar,tot vorbe goale ne servesti si tu sister....din pacate...

      Ștergere
    3. @Mercy trecurăm la jigniri... Cum se traduce sister? Îți dau în scris că nu știi.

      Ștergere
    4. Jigniri nu. Ironie da. Sa nu confundam intentia si conceptul.

      Ștergere
  4. de acord, situatia e asemanatoare celei dintr-o ferma....ce ar face vacile daca ar vedea tabloul complet, daca ar vedea industria pe care o duc in spate? sa nu mai dea lapte? e cam dureros...sa fuga o camp? acolo mai sunt si lupi...sa se resemneze, adica sa nu faca nimic? poate sa nu mai revina in acelasi cadru cand vor avea ocazia sa opteze...stiu, s-ai creat frumoase legaturi emotionale, mai sunt obligatii de indepplinit pe care viata scurta le-a impiedicat...pentru a supravietui, orice entitate trebuie sa consume forme de energie si noi suntem furnizori pentru consumul altora...dar nu te obliga nimeni sa tot reiei ciclul, e o optiune personala..

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Asta e profunda si a durut ca dracu...fuck!

      Ștergere
    2. domn dogaru, mai bine un lup flamand, decat un caine legat ca m,atale

      Ștergere
    3. Omul creaza lucruri si modifica spre ai de folos , oare Omul pe Terra nu a aparut ca urmare a unei necesitati a cuiva? Intreb pentru un prieten......si da orice entitate e consumatoare de energie , e ca o axioma acst concept

      Ștergere
  5. Deci in opinia dvs., D.D., soluția este un soi de meditație individuală, urmată, așa, de un fel de gandhi-ism ? Un fel de rezistență morală ?

    Dacă așa e, inseamnă că ați renunțat la idei acționale concrete, organizări sau luptă activă.
    Cam devreme.

    RăspundețiȘtergere
  6. 1.Sa dam mai des la buci
    2.Cumparat un velier și navigat cât mai departd
    3.Sa dam la buci mai des

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Te-ai calificat. Stai sa te citeasca Maria Aurelia. Sa vezi ce iti da cu materialismul si sexul in cap...

      Ștergere
    2. @Mercy, îi dă cu exul în cap? Cred că asta și dorește nea ion (de la raion)... Deci care este noutatea Mercy?

      Ștergere
    3. ioane! Ușor de zis, greu de hm! Cică mai des... Repet! Ai vrea tu. 😤

      Ștergere
  7. Ce-i de făcut?
    Ne spune intr-un mod remarcabil de subtil Alfred Elton van Vogt inca din anul 1942.
    In special una din cartile lui este o carte de Mare Initiere, e o carte ascunsa intr-o carte si arata pas cu pas cum sa distrugi de la nivel de individ singur un imperiu al raului. E o carte spirituala, economica, politica, sociala, chiar religioasa.
    http://edituraantet.ro/produs/arsenalele-din-isher-fauritorii-de-arme-a-e-van-vogt/
    O arma poate distruge un imperiu, una singura. Si tot ce trebuie sa faci este sa iti faci rost de acea arma, fiecare individ in sine care vrea sa se elibereze. Asta pe foarte foarte scurt.
    Se dezbatmulte in carte si esti invatat sa gandesti non-liniar. Imperiul gandeste liniar. imperiul raului absolut face orice sa iti ia armele, toate armele care le poti avea sau le-ai avut. Orice regim, orice detentie, orice imperiu are un singur scop si un singur mijloc: sa nu ai nici o arma. Pentru ca e o lupta intre armele tale si armele lor. Si in carte scrie cum sa iti castigi arma ta.
    In jurul cartiik asteia as crea o religie, daca as reusii niciodata pe planeta asta nu ar mai fi cineva vreodata sa se ridice deasupra fratilor si surorilor si sa creeze dinastii ale raului. niciodata!
    E o carte extrem de puternica, si numai cand ma gandesc la ea parca toate imperiile raului se destrama.
    Si ce e interesant la cartea asta, este ca o pot citi si cei din sistem si nu o sa priceapa nimic, decat ca e o poveste SF. hahahah
    Asta e maestria adevarului pur ascuns la vedere.
    Cititi cartea si procurati-va o arma, ca vin vremuri grele, si daca nu ai o arma sistemul va avea una indreptata spre tine.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bine, dar dacă ai descoperit ARMA în cartea aceea cum de n-o folosești? Dar autorul cărții de ce nu a folosit-o? ,Eu sunt calea, adevărul și viața!" Știi cine a spus asta. O singură ARMĂ ne poate salva : credința în EL. Este similară cu renunțarea la tot ce am dobândit cinstit. Numai așa ne putem apăra identitatea.

      Ștergere
    2. În parte, de acord cu trimiterea bibliografică. Știu cartea, e bună, van Vogt e un titan al genului.
      Doar că valoarea lucrării este, eminamente, in plan abstract (ca ciclul "Dune" al lui F.Herbert). In concret, trebuie reținute doar principiile, până la găsirea unor conversii in concretul aplicabil.
      Oricum, felicitări pentru gândire, dle Necunoscut. Tot văd că pe aici se slăvește empatia...dar eu sunt o fire pragmatică. Prima dotare trebuie să fie inteligența - sper că blogul nu e vreo pepinieră de "măicuțe".

      Ștergere
    3. Haida de! Ba exact de măicuțe este!

      Ștergere
    4. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

      Ștergere
  8. Ce este de facut?Dar oare tatal meu atunci cand in 56 a fost inchis pe motive politice cu sentinta de25 ani detentie si confiscarea averii ce a facut?Si alti zeci de mii ca el ce au facut?Noi ne vaitam? Dar ei si familiile lor s au vaitat? Raspunsul este ADAPTARE .

    RăspundețiȘtergere
  9. Soluția? Înapoi la zero. Arma este renunțarea la tot. Zero înseamnă nimic. FIARA politică și religioasă ne va lua tot, nu și identitatea. Să ne ajute Dumnezeu să avem măcar un strop din credința lui Avram! Când Dumnezeu l-a testat cerându-i să-și sacrifice fiul, Avram nu a stat să filozofeze : cum, Dumnezeu vrea să facă fin mine criminalul fiului meu? Avram a crezut că Dumnezeu este sfânt și drept și bun. Nu i-a pus la îndoială autoritatea supremă cum au făcut Adam și Eva. La asta să ne gândim cînd ne vor lua tot.

    RăspundețiȘtergere
  10. Nenea,la ce să te adaptezi? La condiția de sclav?

    RăspundețiȘtergere
  11. DD, ai spus:"Am crezut că glumește, însă m-a învățat cum să merg din aproape în aproape, cum să obțin informațiile și, mai ales, unde anume să caut. "

    Deci ai avut u mentor care te-a ghidat..vs "Te pot doar ajuta spunându-ți că absolut tot ceea ce vezi în jurul tău e rău."

    Cred ca ar fi mai util sa dai mai multe info, la fel cum si tu ai primit cand a fost cazul. Sau, e vreun motiv pt care nu vrei sa le dai mai departe? Un pic de lamuriri poate ar prinde bine pt cititorii blugului.

    RăspundețiȘtergere
  12. Intrebare: nu se poate restrictiona postarea cu ,,unknown,,?Nu de alta,dar putem contrui o comunitate...si art fi minunat sa avem si identitati...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu. Cu unknown apar toți cei care au un cont Google, dar au decis sa nu-și afișeze detaliile. Pe moment n-aș mai vrea să bag și alte restricții...

      Ștergere
  13. ganduri bune...ganduri bune....și asa și faptele noastre or sa fie bune..

    RăspundețiȘtergere
  14. GRESIT! Orice dusman poate fi invins daca il izolezi la varf si ii tai accesul direct la populatie, si asta se poate face usor eliminand pe plan local, cozile de topor ale sistemului. si daca asta se intampla in fiecare localitate mare sau mica, inseamna ca am invins sistemul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am vreo trei întrebări:
      - cum poți sa izolezi la vârf un dușman?
      - cum poți să tai cuiva accesul direct la populație
      - ce înseamnă să elimini cozile de topor ale sistemului? Adică să-i elimini fizic?
      Iar toate aceste "metode" de a "învinge sistemul" sunt individuale, sau de grup majoritar?

      Dacă ai citit reușita metafora a unui coleg mai sus, noi suntem, în majoritate, ca niște vite de muls, într-o fermă. Dacă ne răzvrătim împotriva acestei stări de fapt, la nivel individual suntem sortiți pieirii, fiindcă peste gardul fermei este sălbăticie, adică un mediu pentru care nu suntem adaptați.
      Așa că singura opțiune este să tragi în jug și să dai lapte în continuare, pana la ultima suflare. Și ca să nu înnebunești să speri în apariția unui fermier mai bun. (Dacă zicem "bunului păstor" eram prea direct 🙂)

      Ștergere
  15. Lumea este rea si buna, in acelasi timp. Frumusetea e in ochii privitorului si ceea ce vede mintea reflecta de fapt ceea ce este ego-ul. Lumea este doar o oglinda, reala si iluzorie totodata. Iar posturi de radio "din afara" (mai bine spus din interior) repeta asta de cand lumea. Toti marii intelepti, sfinti sau maestrii afirma ca lumea e o holograma, samsara sau maya, un joc al energiilor, iluziilor si gandurilor. In ultimul secol cel putin, aceste "radiouri" au avut miliarde de ascultatori: Ghandi, Krishnamurti, Ramana, Nisargadatta, Sadhguru. Dar pe Ilie Cioara oare cati l au ascultat si inteles ? ;)

    RăspundețiȘtergere
  16. Cine își pune nădejdea în Dumnezeu, cine Îl are viu lucrător pe Hristos înlăuntrul său, știe „ce e de făcut”.

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)