Veți înțelege din articolul de mai jos, într-un mod cât se poate de simplu și logic, care-s vectorii de putere, ce anume dorește fiecare parte, și la ce putem să ne așteptăm în oricare dintre scenariile viitoare. Este, consider eu, un document cât se poate de coerent despre lumea în care trăim și direcția spre care evoluează aceasta.
Nu aș fi tentat să mă declar tributar ideilor exprimate frumos și al idealurilor la care visează oricine. Cu siguranță, orice tip de „ordine mondială” are în subsidiar termenii și condițiile scrise cu litere mici și care sunt aplicabile celor slabi. Nu-s adeptul „cavalerului pe cal alb”. Dar, dincolo de cuvinte, avem acțiunile, forțele care se confruntă și posibilele rezultante ale acestora. Iar meritul articolului de mai jos este acela de a sintetiza interacțiunile marilor puteri și direcțiile care ar putea urma. Lectură plăcută!
Yalta 2.0: de ce Rusia, SUA și China trebuie să convină asupra unor noi reguli pentru ordinea mondială
Serghei Glaziev
1. Lumea se află într-un proces de tranziție sistemică
Ordinea mondială contemporană traversează o criză sistemică, provocată de schimbarea paradigmelor tehnologice și economice mondiale. Nu se prăbușește doar vechea arhitectură a securității internaționale: se schimbă centrele economice de putere, sistemul financiar, liderii tehnologici și chiar principiile de interacțiune internațională.
Tranziția de la paradigma economică mondială imperială la cea integrală a început odată cu destrămarea URSS și culminează acum cu prăbușirea Pax Americana. Vechile instituții internaționale nu mai sunt capabile să asigure stabilitatea, în timp ce cele noi prind contur în mijlocul unei lupte între vechile și noile centre de putere. În timpul schimbării anterioare a paradigmelor economice mondiale, această luptă a fost mediată de Primul și de Al Doilea Război Mondial, conflicte provocate de Marea Britanie în încercarea de a-și păstra dominația globală. Deși Marea Britanie și-a atins obiectivele în Primul Război Mondial, Al Doilea Război Mondial a dus la dezintegrarea imperiului ei colonial, iar lumea a trecut la o paradigmă economică mondială imperială bipolară, cu centre în URSS și în Statele Unite.
Actuala tranziție se desfășoară și ea printr-un război mondial, prin care elita conducătoare a Statelor Unite încearcă să păstreze hegemonia globală pe care și-a instaurat-o după prăbușirea URSS. Deși este un război hibrid, în care liniile principale ale frontului trec prin spațiul cognitiv-informațional și prin cel economico-financiar, izbucnirile sale pot degenera în orice moment într-un război nuclear. Acțiunile militare din Ucraina și Iran, criza sistemică din Europa, războaiele financiare și comerciale, ridicarea unor bariere tehnologice și cursa înarmărilor care implică inteligența artificială, pot părea probleme izolate. În realitate, ele sunt legate între ele prin procesul general de schimbare a paradigmei economice mondiale.
Tocmai de aceea există acum o necesitate istorică pentru o nouă „Yalta“, a cărei agendă istorică nu ar trebui să fie împărțirea lumii între câteva puteri. Sarcina sa este, mai degrabă, să convină asupra unor reguli de coexistență pașnică în lumea policentrică care se conturează.
2. Trei lideri, o unică șansă istorică
În februarie 1945, Stalin, Roosevelt și Churchill s-au întâlnit la Yalta. Războiul încă se desfășura, dar liderii înțelegeau deja că victoria asupra nazismului nu garanta, în sine, pacea. Trebuia stabilit un nou sistem de relații internaționale. Atunci erau în discuție împărțirea sferelor de influență, crearea Organizației Națiunilor Unite și principii capabile să prevină repetarea unei catastrofe globale. Această înțelegere în trei a oprit alunecarea lumii în haos și a pus bazele unei ordini care a durat decenii.
Astăzi situația este diferită, dar analogia este clară: omenirea a ajuns din nou la un punct de cotitură istoric. Miza nu mai este împărțirea unei lumi postbelice, ci păstrarea ei, mai exact o înțelegere asupra regulilor de coexistență pașnică a statelor în cadrul sistemului multipolar în curs de formare.
Comunitatea de experți discută posibilitatea unei întâlniri a liderilor Rusiei, Statelor Unite și Chinei în marja summitului APEC de la Shenzhen. O astfel de întâlnire ar putea da un impuls semnificativ unui proces de negociere în care interesele principalelor centre civilizaționale ale lumii să fie aduse în acord cu reguli comune de securitate și dezvoltare.
Analogia istorică arată astfel: Statele Unite reiau astăzi rolul Marii Britanii, încercând să-și mențină dominația globală; China, ca SUA la Yalta, urmărește să-și continue transformarea într-o putere globală de prim rang; iar Rusia, ca URSS, are nevoie de victorie pentru a-și asigura propria supraviețuire și dezvoltarea suverană.
În consecință, diferă și motivațiile participanților. Trump se află în situația cea mai dificilă, deoarece nu are în spate un consens național.
Se știe acum că, la Yalta, Churchill ascundea o ranchiună: planul perfid, Operațiunea „Unthinkable“, prin care urma să accepte o capitulare separată a Germaniei și, în alianță cu rămășițele Wehrmachtului, să lanseze un atac asupra URSS pentru a distruge țara noastră. Ar fi fost o repetare a încercării făcute după Primul Război Mondial, când foștii aliați din Antanta au lansat o intervenție armată menită să dezmembreze Rusia în sfere de influență.
Trump, mânat de ideea „Make America Great Again“, are motivații asemănătoare: să întărească poziția SUA în rivalitatea cu China, pe seama Rusiei și a Europei. Îl îndeamnă atât precedentul istoric al avântului economic american, alimentat de un aflux masiv de capital și de talente din Europa în timpul războaielor mondiale din secolul trecut, cât și criza actuală a economiei americane, în care deprecierea activelor fixe o depășește pe cea a înlocuirii lor, din lipsă de investiții productive. Elita conducătoare americană a căutat în mod tradițional să depășească asemenea tendințe prin instigarea la războaie în străinătate, pentru a asigura un flux de resurse din națiunile devastate de război.
O escaladare a războiului hibrid mondial ar putea fi însă catastrofală pentru Statele Unite, declanșând prăbușirea bulei cu valoare de cvadrilioane de dolari a instrumentelor financiare derivate și a bulei de mii de miliarde de dolari din evaluarea companiilor care dezvoltă inteligență artificială, inclusiv pentru aplicații militare. Rusia dispune, în plus, de un „ac“ capabil să spargă aceste bule. Dacă s-ar întâmpla asta, puterea financiară și militară a Statelor Unite s-ar dezumfla, piramida financiară a datoriei lor naționale s-ar prăbuși, iar dolarul și-ar pierde statutul de monedă de rezervă globală: Pax Americana ar repeta soarta Imperiului Britanic.
Așadar, Trump are cu siguranță motive să negocieze: păstrarea rolului central al dolarului rămâne, obiectiv, un interes vital al Statelor Unite. Alte națiuni caută să se îndepărteze de dependența de dolar pentru a-și proteja activele și pentru a-și pune operațiunile de plată și decontare la adăpost de riscuri. Soluția posibilă nu este distrugerea sistemului monetar și financiar global, ci transformarea lui într-o arhitectură multivalutară. Dolarul și-ar putea păstra rolul internațional, în timp ce utilizarea monedelor naționale, regionale și internaționale de decontare se extinde și se creează mecanisme independente de plată și decontare.
În acest fel, concurența financiară se transformă dintr-o sursă de confruntare într-un element al unui sistem global complementar.
Motivația conducerii Chinei este simplă și este declarată deschis în inițiativele președintelui Xi Jinping, precum „comunitatea cu un viitor comun pentru omenire“, „Inițiativa Centura și Drumul“ și „Inițiativa Globală pentru Dezvoltare“. Pentru a menține ritmuri ridicate de creștere economică și poziția de principală putere industrială a lumii, China are nevoie de pace. Ea a devenit deja centrul apariției noii paradigme economice mondiale, în jurul căreia s-a format un nou centru al dezvoltării.
Aceasta a fost posibilă printr-un sistem de gestionare a dezvoltării socio-economice cu un ordin de mărime mai eficient decât cele ale URSS sau ale Statelor Unite, iar alte națiuni asiatice încearcă să implementeze elemente ale acestuia. A început un ciclu asiatic secular de acumulare de capital, care va defini dezvoltarea economică globală pe parcursul întregului secol curent.
Motivația conducerii Rusiei este și ea clară și transparentă și a fost expusă în repetate rânduri în declarațiile președintelui Vladimir V. Putin: construirea unei lumi multipolare bazate pe respect reciproc față de suveranitatea națională, avantaj reciproc și cooperare voluntară. Exemple ale acestei abordări sunt structurile de integrare la a căror creare a participat Rusia, precum Statul Unional, UEE, CSI, OCS și BRICS. Rămâne de actualitate și inițiativa șefului statului rus de a înființa un Parteneriat Eurasiatic Extins.
3. Obiectivul principal: un nou sistem global de securitate
Astfel, pozițiile Rusiei și Chinei converg și sunt consolidate de parteneriatul lor strategic. Elita conducătoare din Statele Unite rămâne mânată de setea de hegemonie globală, deși se află în derută după eșecul celei de-a treia etape a strategiei nebunești a lui Brzezinski (transformarea Ucrainei într-un stat anti-rus; ruperea Europei de Rusia; instalarea unui regim marionetă în Rusia; distrugerea Iranului; izolarea Chinei). Încercarea de a sări direct la a patra etapă și de a zdrobi Iranul s-a soldat cu o catastrofă pentru SUA, comparabilă cu fiasco-ul din 1956 al încercărilor britanice și franceze de a recâștiga controlul asupra Canalului Suez. Aceste evenimente ilustrează clar deplasarea centrelor de putere ale lumii și marchează încheierea tranziției către o nouă paradigmă economică internațională. Se pare că Trump înțelege acest lucru și este pe deplin capabil să „încheie o înțelegere“ care păstrează măreția SUA fără a face rău celorlalte centre ale unei lumi multipolare.
Obiectul unui acord între cele trei mari puteri ar trebui să fie întregul complex de factori ai securității internaționale și ai stabilității strategice: stabilirea unor sisteme de securitate cibernetică și interzicerea folosirii inteligenței artificiale pentru a ucide ființe umane; securitatea biologică, inclusiv interzicerea sintetizării de microorganisme patogene pentru om; și restabilirea controlului asupra neproliferării armelor de distrugere în masă.
O parte pozitivă a agendei ar putea fi discutarea unor abordări pentru dezvoltarea unor sisteme comune de securitate planetară împotriva amenințărilor spațiale, climatice și tectonice, în interesul întregii omeniri.
Este necesară trecerea de la logica descurajării reciproce la principiul securității indivizibile, concept susținut constant de diplomația rusă: securitatea unei națiuni nu poate fi obținută în detrimentul securității alteia.
4. Paradigma economică mondială integrală
Această nouă ordine este numită „integrală“ deoarece combină planificarea strategică cu mecanismele pieței, suveranitatea națională cu cooperarea internațională, dezvoltarea tehnologică cu obiectivele sociale. Statul acționează ca integrator al intereselor diverselor grupuri sociale, pe baza criteriului general al bunăstării generale. El supraveghează circulația banilor, cu scopul de a pune toate resursele disponibile în slujba procesului de reproducție extinsă a economiei.
Fundamentul ei economic îl constituie prioritatea producției și a investițiilor productive; dezvoltarea infrastructurii, a științei, a educației și a capitalului uman; stimularea ciclurilor de investiții pe termen lung; și extinderea cooperării internaționale.
În locul concurenței pentru posibilitatea de a extrage rentă din slăbiciunile altor națiuni, apare un sistem de interdependență, în care dezvoltarea unui partener devine o condiție prealabilă a propriei dezvoltări. Globalizarea liberală este înlocuită de investiția comună ca principal motor al cooperării economice internaționale.
Astfel se conturează un nou principiu al economiei globale: nu un joc cu sumă nulă, ci extinderea colectivă a spațiului de dezvoltare. În acest context, securitatea europeană ar trebui urmărită nu prin izolarea, cu atât mai puțin prin distrugerea Rusiei (așa cum susțin revanșarzii dezlănțuiți), ci ar trebui să devină parte a unei noi arhitecturi pan-eurasiatice, și nu o continuare a confruntării între blocuri.
5. Valorile comune, premisă a stabilității
Niciun sistem de securitate nu va dăinui însă dacă este lipsit de o fundație spirituală și morală. Nu este vorba de impunerea unui cod civilizațional unic întregii lumi. Rusia, China, India, Statele Unite, Europa, națiunile lumii islamice și alte civilizații au propriile tradiții istorice și culturale distincte.
Totuși, în ciuda acestei mari diversități, omenirea se poate sprijini pe un minimum comun de principii spirituale și morale: demnitatea persoanei, viața, familia, dreptatea, suveranitatea, onestitatea, respectul reciproc, munca constructivă și responsabilitatea față de generațiile viitoare. Tocmai acest minimum permite unor civilizații diferite să coexiste fără a-și abandona identitatea.
O analiză comparativă a valorilor asiatice, rusești și europene dezvăluie acest nucleu, pe baza căruia se poate ajunge la înțelegere reciprocă și se poate construi un viitor comun pentru omenire. Politicienii occidentali vor trebui, desigur, să renunțe la instrumentele lor preferate: minciuna și înșelarea partenerilor. Deși o astfel de schimbare ar putea necesita o schimbare de generație, ea trebuie începută acum, prin crearea unei rețele globale de interacțiune internațională onestă și responsabilă între oameni din națiuni și civilizații diverse, de dragul păstrării și al înaintării omenirii.
Valorile comune nu sunt un scop în sine, ci fundamentul social al securității și dezvoltării colective.
6. Spațiul informațional
Mediul informațional capătă o importanță aparte. Platformele digitale moderne pot nu doar să conecteze oamenii, ci și să le comercializeze atenția, să exploateze vulnerabilitățile cognitive și să faciliteze răspândirea conținutului distructiv.
Prin urmare, alături de securitatea fizică și cea economică, este esențial să se stabilească securitatea informațională a indivizilor și a societății.
Este sarcina statului și a societății să creeze condiții în care mediul digital să încurajeze educația, creativitatea, autorealizarea constructivă și implicarea civică responsabilă, în loc să transforme atenția umană într-un obiect de exploatare.
7. Principiile Yalta 2.0
O nouă arhitectură s-ar putea sprijini pe câteva principii fundamentale:
— Indivizibilitatea securității. Securitatea unei țări nu trebuie obținută în detrimentul securității alteia.
— Egalitatea suverană. Toate țările au dreptul de a-și determina în mod independent propria cale de dezvoltare.
— Prioritatea Cartei ONU. Dreptul internațional trebuie să servească drept fundament comun al securității.
— Policentrismul. Apariția mai multor centre de dezvoltare ar trebui să devină baza echilibrului, și nu o sursă de noi confruntări.
— Abordarea cauzelor profunde ale conflictelor. O pace durabilă este imposibilă fără eliminarea cauzelor care au dat naștere unui conflict.
— Dezvoltarea în comun. Interdependența economică trebuie transformată dintr-un instrument de presiune într-un mecanism de cooperare pe termen lung.
— Stabilitatea strategică. Rezultatul principal al unui nou sistem trebuie să fie eliminarea posibilității unei catastrofe globale.
8. De la Yalta 2.0 la o nouă arhitectură globală
„Yalta 2.0“ nu este numele unei conferințe. Este o formulă politică pentru tranziția omenirii de la un sistem de relații internaționale la altul.
Nucleul ei practic este o nouă arhitectură de securitate, care blochează folosirea oricăror tehnologii a căror aplicare militară ar putea duce la distrugerea omenirii.
Baza ei economică este o paradigmă economică mondială integrală, care combină planificarea strategică, piața, suveranitatea și cooperarea internațională.
Fundamentul ei social îl constituie principiile spirituale și morale comune întregii omeniri, cu păstrarea diversității civilizațiilor.
Conținutul ei istoric este trecerea de la logica confruntării la o logică a dezvoltării comune.
Lumea de astăzi nu are nevoie de o nouă reîmpărțire a sferelor de influență. Are nevoie de noi reguli de coexistență.
În 1945, Yalta a ajutat la întemeierea sistemului global postbelic. În secolul al XXI-lea, omenirea trebuie să facă următorul pas: să creeze un sistem de relații internaționale în care securitatea să nu necesite pregătirea de război, dezvoltarea economică să nu implice exploatarea celor slabi, iar diversitatea civilizațiilor să devină o sursă de cooperare, și nu de conflict.
Există speranța că o Yalta 2.0 poate deschide calea către o lume stabilă, sigură, binevoitoare și armonioasă, atât pentru cei care trăiesc astăzi, cât și pentru toți cei care vor veni după noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Sunt permise doar comentariile care au legătură cu subiectul.
Pentru discuţii mai flexibile folosiţi canalul de Telegram Dan Diaconu(t.me/DanDiaconu)