Din nou România, dacă se trezește, se trezește ultima!

Pe zi ce trece se constată că lovitura de stat din Polonia e instrumentată de Germania. Ultimele zvonuri de-acolo subliniază că nemții sunt disperați să pună mâna pe conducta Yamal pentru a face rost de gaz rusesc. Cu o umplere minimă a depozitelor de gaze - sub cea legală - Germania riscă să dârdâie rău de frig în această iarnă. Chiar mai rău decât Ucraina!

Iar frigul iernii e cea mai mică problemă, însă una care se înlănțuie la modul pervers cu toate celalate pe care le are. Volkswagen dă afară 100 000 de oameni la nivel global, în Germania urmând să închidă patru fabrici. Este cea mai mare restructurare din istoria companiei și un semn clar că „mașinăria nemțească” s-a stricat definitiv. 

Într-un astfel de context, creșterea atât a Poloniei cât și a naționalismului său sunt elemente care deranjează. Fără doar și poate Germania nu s-a obișnuit cu pierderile din Al Doilea Război Mondial și, chiar dacă n-o recunoaște, caută răzbunarea. Atașamentul față de Ucraina e un semn de agresivitate istorică, manifestată din nou. De altfel, dacă privim istoric, avem de-a face cu un instinct al Germaniei: de fiecare dată când nu mai răzbește economic, ripostează militar. 

Ceea ce e cert e că Polonia e trează, iar lovitura de stat a cărei armă a fost jigodia Tusk are toate șansele să fie decontată radical. Moțiunea de cenzură pusă de către opoziție este una menită a le aminti celor din coaliția Tusk faptul că, înainte de orice, sunt polonezi. Un mesaj care ajunge direct în sufletul fiecărui politician care nu-i degenerat de virusul globalist. Că se schimbă ceva e limpede, inclusiv din comunicatul poliției, în care șeful său cel tembel o dă cotită spunând că poliția se asigură ca nu cumva evenimentele să fie instrumentate de o „putere estică”. Da, hârșâita placă a narațiunii „rușii sunt în tot ce nu ne convine”!

Între timp, inclusiv în Bulgaria „s-a strigat bingo”. Alegerile prezidențiale au fost câștigate de Iliana Iotova, la o distanță solidă de contracandidatul său. Se prăbușește astfel întreaga „belicoșeală” bulgărească, țara revenind la o oarecare normalitate în ceea ce privește poziția față de Ucraina. Iliana Iotova susține o polittică externă independentă a țării sale și are opinii care nu lasă loc aberantelor poziții pro-Ucraina. Iar de-aici treburile se complică pentru limbricul de la Kiev, dar și pentru limbricii din țara noastră sau pentru cei de la vârful UE.

Estul Europei se trezește din hipnoză și, așa cum în 1989 s-a eliberat de sub Imperiul Sovietic, acum caută să se elibereze de sub „Plaga Vestică”. Europa de Est, în sine, e o forță economică redutabilă, care se poate auto-susține, fără Vestul degenerat. Cu resursele minerale ale Estului și infuzia tehnologică din China, Estul Europei poate lăsa cu ușurință în urmă Vestul, croindu-și propriul drum în lume. 

Iată secretul lui Polichinelle. Estul se dezgheață și, din nou, România rămâne în urmă, precum o mămăligă incapabilă. Toți politicienii ne-degenerați ai Estului s-au prins că UE îi costă prea mult. Nu doar în termeni politici, ci mai ales în bani. Apartenența la UE devine un jug dacă te supui cerințelor lor. Lovitura de stat instrumentată e doar una dintre ultimele mișcările ticăloase ale Germaniei împotriva Poloniei. Asta după ce, prin intermediul Comisiei Europene, Germania tot dă lovituri economice Poloniei, deranjată teribil de faptul că polonezii au scos capul în lume. E o frustrate teribilă: în timp ce Germania se scufundă, Polonia se ridică. 

În tot acest context de dezgheț, România joacă cel mai prost joc posibil, pe mâna unor cârpe impuse de la Bruxelles. Cu un președinte diliu și un premier ticălos, drumul nostru spre stalinismul bolșevic al UE pare cimentat. 

În decembrie 1989 ne-au trezit alții. Acum, oare, vom reuși să ne trezim sau trebuie să ne rugăm din nou să ne trezească alții, cu consecințele pe care le cunoaștem?