Poate că noi nu trăim în România, ci în Retardia

Retardul e o boală veche de-a noastră. Pur și simplu mereu ne-am dezvoltat mai târziu, motiv pentru care bancul ăla cu „eu am fost și bolnav când am fost mic” probabil că ni se aplică. Aici nu e vorba de speculații mărunte pe care le-aș face eu, ci de o realitate care ne apasă istoric.

Crearea statului unitar român, în sine, a fost un proces incredibil de greoi, care s-a petrecut mult după ce statele vestului se cristalizaseră. Culmea, în timp ce cristalizarea s-a făcut în unele state vestice(Italia, Franța, Spania etc.) fără măcar să existe o unitate lingvistică, în spațiul românesc, unde există o unitate lingvistică aproape desăvârșită, cristalizarea a întârziat vreo 70 de ani și s-a făcut etapizat. N-aș vrea să discut despre „marele patriot” Maniu, care în Parlamentul de la Budapesta a ținut un discurs jignitor despre cum „românii pot fi buni maghiari”. Iar apoi, după alipire, a devenit simbolul patriotismului, el fiind spion englez.

Reforma agrară e un alt subiect care nu s-a discutat suficient. Când noi am început să împroprietărim țăranii, reformele agrare fuseseră de mult finalizate în Vest, acolo unde deja apăruse o ultra-eficientă clasă de fermieri. Întârzierea de la noi a condus la persistența unei clase de țărani aflași sub limita sărăciei și a unor pseudo-aristocrați care exportau banii produși de moșiile lor la Paris. Reforma lui Cuza a fost una incompletă, menținând clasa aristocrată în aceeași înțepeneală și fiind o cauză a Răscoalei de la 1907. Chiar și reforma din 1921 a fost una incompletă, iar asta a generat lipsa unei clase reale de fermieri. Oricât ne-am bate cu pumnul în piept, adevărata tranziție către ceea ce ar trebui să fie o fermă adevărată au făcut comuniștii cu IAS-urile. 

În 1989 România rămăsese singura țară comunistă a Estului, iar dacă ar mai fi rezistat puțin nea Nicu, cred că ar fi reușit să moștenească și URSS-ul. Vă dați seama ce nebunie? În timp ce-n restul țărilor se începuse democratizarea societăților, pe-aici noi eram tot cu „Partidul, Ceaușescu, România”. Dacă n-ar fi fost o acțiune externă, noi am fi rămas și mai proști și și mai săraci!

Tranziția de la comunism de după 1989 a fost, de asemenea, un eșec pe linie, o întârziere absolut ucigătoare. Vă vine sau nu să credeți, noi în continuare suntem în tranziție, în condițiile în care țări ca Polonia duduie. Aproape că-mi vine să râd atunci când un ii ideologi „demonstrează” că în Ungaria nu prea e bine deoarece PIB-ul lor e de doar 200 mld. EUR în timp ce PIB-ul nostru e de 340 mld. EUR. Cât de prost trebuie să fii ca să nu observi un element șocant, anume că PIB-ul per capita e mai mare în Ungaria(19 500 EUR vs 17 500 în România)? Sau chestii mai mărunte gen modul în care pe piața aviatică locală legea e făcută de Wizz Air, sau cum, dacă n-ar fi intervenit BNR, OTP ar fi ajuns cea mai mare bancă din România? Partea devastatoare însă abia acum vine: cum să te compari cu Ungaria, o țară fără nicio resursă, de 2,5 ori mai mică decât România atât ca suprafață cât și ca populație? Înțelegeți? Păi cu ăia ne comparăm noi, în loc să ne uităm la Polonia sau Cehia? Dacă ordonăm PIB-urile pe cap de locuitor ale țărilor estice, din nou e fără surprize: România e doar peste Bulgaria! De unde, totuși, această băltire, această întârziere absolut inacceptabilă?

Sunt câteva exemple care ne arată limpede boala de care suferă România, anume retardul cronic, manifestat permanent în istorie. Știu, se vor găsi numeroși specialiști care să-mi dea exemple despre „motivele pentru care...”. Aiurea, domnilor, nu sunt motive, e vorba doar de un singur motiv, anume retardul care ne domină ca popor. Ardelenii ar fi trebuit să se elibereze singuri de sub Imperiu, dar n-au făcut-o! Nu trebuia să vină un Război Mondial pentru a-și câștiga independența. Desigur, nici Regatul n-a contribuit suficient pentru a impulsiona lupta de acolo. Toți ne-am pus pe o dulce tânjală istorică. Reforma aia agrară, dară ar fi fost făcută bine în 1860, probabil că alta ar fi fost puterea economică a României Mici. Doar că pentru o asemenea reformă trebuia să convingi tocmai clasa aia ridicolă, care-și zicea aristocrată și care habar n-avea că e o relicvă istorică pe cale de a fi eliminată. A fost eliminată abia în 1945, din păcate. 

Și-acum să vedem prezentul. Din nou suntem în contratimp. Peste tot apar mișcările naționaliste, de recâștigare a indepensenței față de Bruxelles. La noi avem de-a face cu niște elemente bizar de timide! Nu vreau să supăr pe nimeni, dar cum naiba poți să te numești „suveranist”, dar să-și afirmi credința pentru UE sau sclavia NATO? E la fel ca Maniu cu „românii pot fi buni maghiari”. Oameni buni, sunteți proști? Uniunea Europeană deja nu mai există. Inclusiv Meloni urmează să dea o lovitură monumentală dacă trece aurul Băncii Centrale(a treia rezervă din lume!) în custodia statului. V-ați gândit că la noi unul care-a forțat legea de repatriere a aurului a ajuns la pârnaie?

Așadar, în timp ce peste tot în Europa chiar și paralizatele partide tradiționale cu centralele la Bruxelles se trezesc din sevraj și merg spre independență, noi mergem tot spre același progresism care s-a dovedit falit peste tot în lume. Progresismul a băgat SUA în rahat(unul definitiv, în ciuda forțărilor actualei administrații), a dus Europa spre irelevanță politico-economică și, în general, a pus Occidentul pe butuci. Acum, când lumea se trezește, peisajul e limpede: Titanicul se scufundă, astfel încât cei care devin conștienți caută să prindă un loc pe barca de salvare. 

Noi? Cu progresismul înainte! Partidele de la putere sunt mâncate de virusul progresist. Idioata aia de la Mediu a reușit să omoare tone de pește prin secările de baraje, asta în condițiile în care dacă mergi la pescuit neautorizat riști să înfunzi pușcăria. Nu mai vorbesc de faptul că a mai lăsat și 130 000 de oameni fără apă. Proasta de la Externe s-a milogit să obțină o întâlnire cu Rubio, iar când s-a întâlnit n-a înțeles ce-i spune ăla. Fără a avea un minim de pregătire diplomatică, a luat-o pe arătură neînțelegând când ăla îi spunea că se vor retrage. Mă rog, putem continua exemplele cu bizari precum Pledoiu, Pîslaru și restul găștii retardate. Fără a-l uita, desigur, pe capu' la toate(sic!), Bolojan. Un asemenea guvern de retarzi pro-ioropieni este, pur și simplu, din alte vremuri. Acum totul merge în direcție diametral opusă, dar noi votăm bovin pro-ioropian. O să ne trezim cu toată Ioropa rămasă aici și chiar și cu NATO. UE și NATO vor avea doar un membru: România! Merităm, suntem de râsul curcilor.

Este fix imaginea pe care vreau să o vadă cei care găsesc mereu motive pentru care la noi s-a întâmplat mai târziu. Care ar fi motivul acum? Vi-l spun eu deoarece e același care a fost mereu, anume oamenii. Există o vină colectivă a românilor, vină pe care o ascund permanent. Nu, dragii mei, nu vremurile tulburi au fost problema noastră istorică, nu faptul că ne aflăm la confluența marilor imperii, ci ceva mult mai domestic, mult mai simplu de văzut: propria noastră lașitate dublată de propria noastră prostie. Hai să fim corecți și să privim realitatea în față: permanent am fost lași! Am așteptat să facă altul ceea ce ar fi trebuit să facem noi. Dacă n-ar fi fost lovitura de stat, Ceaușescu ar fi murit de bătrânețe în patul său. Cam asta e dimensiunea lașității noastre. Stăm în casă precum boii, așteptând „să facă alții” și abia după aceea să mergem în piață să dăm foc demonstrativ „carnetului de partid”.

Am avut posibilitatea să schimbăm ceva la voturile trecute, dar am fost lași. Ne-a fost frică de „ce-o să zică Europa”. „Ce se va întâmpla dacă leul se va devaloriza, dacă ne vor fi tăiate fondurile europene, dacă ne vor fi tăiate job-urile sau dacă ni se vor micșora pensiile și salariile?” Este că acestea au fost întrebările care l-au propulsat pe Nicu Psihicu președinte? Și uite cum, ca o ironie a sorții, experimentați absolut toate fricile, ba și ceva în plus deoarece Bolojan v-a tăiat din puterea de cumpărare cu TVA-ul, iar la începutul anului următor o să v-o dea pe-aia cu impozitul pe proprietate! Și e abia începutul. Vedeți, dragii mei, uite-așa se răzbună prostia și lașitatea.

Acum suntem în plin proces electoral. Din nou aceleași șabloane și aceeași lașitate din partea voastră. Dacă va veni X va fi nasol! Și uite-așa, ori nu mergeți să votați, ori votați așa cum vrea sistemul. Și de suferit oricum veți suferi deoarece ecuația e simplă: când mergi contra istoriei suferința face parte din regulile jocului. Din nou, abia când vă va ajunge cuțitul la os vă veți trezi ca în atâtea rânduri ale istoriei. Veți constata cu disperare că e infinit mai greu și mai tragic deoarece „iar ne-am trezit prea târziu”.

Iată de ce imnul nostru se numește Deșteaptă-te române și iată de ce avem în fruntea țării un retardat. Dacă aș putea aș schimba și numele țării în Retardia. Ar fi mai potrivit. Inclusiv imnul care ni s-ar potrivi ar fi „Dormi liniștit, FNI progresul lucrează pentru tine!”.