Ultima aventură a clovnului nebun și sfârșitul lumii pe care o știm

Nu e cazul să vă îngrijorați, nu e cazul să vă arătați uimiți, ci e timpul să realizați că intrăm în negură. Indiferent de partea cu care simpatizați, rezultatul va fi același. Răul a fost făcut, ieșiri nu prea mai există. Idioții planetei s-au jucat cu chibriturile în depozitul benzinăriei și acum, aflându-ne în momentul exploziei, nu știu dacă mai încălzește pe cineva destinul piromanilor.

Ieri s-a consumat un eveniment absolut de nefăcut. Israelul, într-un atac terorist asupra Iranului, a distrus o parte din infrastructura de gaze a celei mai mari exploatări de acest tip din lume, în partea iraniană. South Pars(Iran) și North Dome(Qatar) exploatează același depozit gigantic de gaze, care reprezintă aproximativ 20% din rezerva mondială. 

Într-un răspuns simetric, Iranul a atacat partea de infrastructură de prelucrare a gazelor din Qatar și active ale Aramco(Arabia Saudită). Atacarea Qatarului este văzută de Iran ca mișcare simetrică întrucât emiratul este un aliat fidel al SUA, permițând baze militare americane pe teritoriul său, baze de la care au fost instrumentate numeroase atacuri împotriva Iranului. Arabia Saudită este națiunea care, prin Mohammad Bin Salman, este ombilical legată de SUA și Israel. Atacul asupra instalațiilor de gaz ale Iranului a fost făcut prin spațiul aerian saudit, astfel încât răspunsul Iranului a fost unul cât se poate de normal în astfel de cazuri. 

De asemenea, Iranul și-a continuat atacurile asupra Israelului, de data aceasta ajungând la portul sudic Așkelon, element strategic al infrastructurii energetice a țării. Atacul Iranului a vizat elemente de infrastructură petrolieră, republica islamică declarând că, pentru a pedepsi atacul asupra South Pars, are ca scop distrugerea permanentă a infrastructurii energetice israeliene.

Acum nu o să trec la povești moralizatoare. Dar sunt foarte convins că publicul larg nu are habar ce se joacă acolo. Așa că o să vă trec în revistă crizele anterioare pentru a înțelege ce ne așteaptă.

În 1973 am avut Embargoul Arab, care a durat doar șase luni. În urma crizei Statele Unite nu și-au mai recuperat nivelul producției interne de atunci timp de decenii, fiind nevoite să apeleze la importuri și să creeze Rezerva Strategică de Petrol. 

Criza cauzată de Revoluția Islamică din Iran(1979) a condus la creșteri accentuate ale prețului petrolului. A durat aproximativ 2 ani pentru ca alți producători(precum Arabia Saudită) să compenseze deficitul. Iranul nu a mai revenit niciodată la nivelul record de producție de dinaintea revoluției(cca. 6 milioane barili/zi) din cauza sancțiunilor permanente la care a fost supus.

Criza din 1990(Războiul din Golf) a durat nouă luni. Kuweit-ul a reușit să recupereze nivelul de dinainte de război în patru ani. Irakul, din cauza sancțiunilor și a războaielor ulterioare, a avut nevoie de peste 20 de ani pentru a depăși constant nivelul din 1990.

Fiecare criză a avut o revenire greoaie. Însă niciodată până acum nu s-a recurs la astfel de atacuri care efectiv urmează să paralizeze întreaga infrastructură de producție din Golf. Desigur, prima consecință va fi spulberarea regatelor arabe de-acolo, dar pe cine mai impresionează asta? Tembelii care au pus la cale distrugerile din Golf, pur și simplu nu realizează că vor pune întreaga lume pe butuci. SUA amenință cu invazia terestră, dar nu au habar de costurile acesteia. Și, mai ales, nu au habar de faptul că întreaga strategie denumită „Defensiva Mozaic” a fost gândită special pentru un astfel de scenariu. 

O să vă enumăr acum câteva elemente despre care, cu siguranță că nu știți. O fac pentru a se înțelege că amploarea consecințelor care vor rezulta din tentativa nebunească a lui Trump sunt infinit mai mari decât vă gândiți. Și asta pentru că acolo nu este doar o blocadă a aprovizionării cu petrol și gaze, așa cum știe majoritatea covârșitoare a publicului, ci o ștrangulare a aprovizionării cu o grămadă de alte materii prime și materiale. 

Aveți idee de ce aluminiul a atins cel mai înalt nivel din primăvara anului 2022? Regiunea Golfului este unul dintre cei mai mari producători de aluminiu din lume în afara Chinei, utilizând gaz ieftin pentru electroliză. Iată câteva elemente:

• Emiratele Arabe Unite(EGA) produc 2,7 milioane de tone/an, fiind al cincilea cel mai mare producător din lume și cel mai mare din afara Chinei.
• Bahrain(Alba) produce 1,6 milioane de tone/an, deținând una dintre cele mai mari topitorii de aluminiu din lume.
• Arabia Saudită(Maaden/Ras Al Khair) produce  0,8–1 milion de tone/an.
• Qatar (Qatalum) produce 0,6 milioane de tone/an.
• Oman (Sohar Aluminum) - 0,4 milioane de tone/an.

Avem așadar un total de aproximativ 5,5–6,5 milioane de tone/an, care înseamnă  8–10% din producția globală de aluminiu. 

În domeniul produselor petrochimice și al polimerilor, Orientul Mijlociu este cel mai mare exportator net din lume. În total, regiunea exportă în valoare de ~80–100 de miliarde dolari pe an, ceea ce nu include produsele petroliere. Ca să vă faceți o imagine asupra impactului, vă dau câteva exemple: etilena și polietilena(utilizate pentru ambalaje, țevi, folii, dispozitive medicale), polipropilena(utilizată masiv în componente auto, textile, ambalaje), etilen glicol-MEG(folosit în producția de poliester, baza pentru producția de textile, sticle PET etc.), metanol(solvenți, formaldehidă, aditivi pentru combustibil), paraxilena(materie primă pentru poliester). În ceea ce privește etilen glicolul, Arabia Saudită este cel mai mare exportator din lume, având o cotă de piață de 30%.

Îngrășămintele, despre care se tot vorbește cu îngrijorare, reprezintă o componentă cheie a exporturilor pentru că se bazează pe gazul ieftin care, iată, amenință să se epuizeze datorită atacurilor reciproce la infrastructura specifică. Iată o „hartă”:

• Ureea: ~15–20% din necesarul global 
• Amoniac – o componentă cheie în producția tuturor îngrășămintelor cu azot: 23% din piața mondială, cu Arabia Saudită și Qatar viori principale.
• Îngrășăminte cu fosfat: 10% din piața mondială, cu Arabia Saudită campion al producției.

Întreruperea exporturilor de-acolo va contribui la o creștere globală a prețului mâncării cu cel puțin 30% în următorul an(după încheierea și a ciclului din Emisfera Sudică).

Credeți că s-a terminat? Nu, luați de-aici: piața componentelor electronice și a materialelor critice. este ultra-dependentă de Golf. Nici nu ați realizat până acum chestia asta. Hai să vedem situația:

• Heliul este o componentă critică pentru litografie, se folosește la răcirea magneților supraconductori, în scanerele RMN, computere cuantice și tot ce ține de electronica de înaltă precizie. Qatarul produce heliu în complexe integrate cu instalațiile LNG Qatargas/RasGas(cele atacate recent de Iran). Capacitatea totală este de 65 de milioane de metri cubi, dar real de 45–55 de milioane de metri cubi pe an, ceea ce reprezintă aproape o treime din producția globală. Tocmai ce s-a epuizat brusc!
• Aluminiul ultra-pur este folosit pentru aliaje speciale din microelectronică(microfire pentru conectarea cipurilor la carcase, metalizarea pistelor conductoare pe wafer-urile semiconductoare etc.) și inginerie electrică(condensatoare de înaltă calitate, radiatoare pentru electronică). Statele Golfului au o cotă de piață situată între 15% și 17%.
• Etilenglicolul(MEG), l-am amintit deja, este un element critic în antigelul pentru răcirea centrelor de date, substraturile plăcilor cu circuite imprimate, izolația cablurilor și condensatoarele din poliester. Arabia Saudită este cel mai mare exportator de MEG din lume. 
• Nisipul cuarțos de înaltă calitate este folosit pentru producția de wafer-uri de siliciu și panouri solare, regiunea fiind cel mai mare exportator din lume. 
• Metanolul: 6%-8% cotă globală 
• Polipropilena de înaltă calitate: 8-10% din piața globală 
• Sulf: 20%-25% din piața globală 
• Paraxilen: 5%-7% din piața mondială(se utilizează intens în microelectronică și ingineria electrică) 
• Dioxidul de titan: 6%-7% din piața mondială.

Chiar dacă pentru unii nu are mare relevanță, poza ne indică un fapt îngrijorător: ABSOLUT TOT TRAIUL MODERN VA FI INFLUENȚAT DE RĂZBOIUL DIN GOLF! Unii au impresia că aici e vorba de ceva similar anilor 90. Dar aceștia uită că atunci a fost o intervenție punctuală, afectând doar două state: Irakul și Kuewit-ul, iar Israelul doar tangent(întrucât i-a funcționat antiaeriana). Aici e vorba de un război la scară, având în centru toate statele Golfului(mai puțn Omanul) și care amenință absolut întreaga arhitectură globală. 

Idiotul de Trump nici că putea lupta mai eficient împotriva intereselor americane. În afara Iranului - care oricum în arhitectura mondială era ținut pe dinafară - absolut toate statele din Golf reprezintă, la bază, interese economice americane. A porni un astfel de război este calea către cea mai crâncenă către deglobalizare și picajul efectiv al SUA. 

Presupunând că treburile se vor calma cu debarcarea pușcașilor americani în Golf - prevăzută pentru săptămâna viitoare - trebuie să ne întrebăm care va fi impactul real până atunci. Trump face precum o fiară în cușcă deoarece știe că se află la extrem de puțin de un dezastru absolut. Dar nici caracter pentru a ieși din rahat nu are!

Iranul știe că nu mai are nimic de pierdut, că e despărțit de doar câteva zile de momentul în care „Doctrina Mozaic” va intra deplin în aplicare. Practic, va începe o luptă terestră de gherilă, alimentată din depozitele subterane și în care IRGC-ul va avea, practic, independență și autonomie totală. Sunt tare curios ce vor face cei 2000 - 5000 de soldați pe care Trump îi pune atât de ușor la bătaie împotriva celor 190 000 de cadre active ale IRGC, dublați de cei peste 600 000 de membri voluntari ai forțelor Basij. 

În ceea ce privește trupele iraniene, nu e vorba de soldați plătiți la contract, așa cum are SUA, ci de soldați voluntar înrolați, care o fac nu pentru bani, ci pentru credința lor. Astfel de războaie sunt pierdute de armatele woke ale imperiilor în declin deoarece nu există aceeași determinare. Însă nu e obligatoriu o veste care să ne arate că vom avea parte de un conflict rapid. Așa cum am văzut în Afganistan, astfel de conflicte surde se pot întinde pe ani distanță, având consecințe usturătoare asupra tuturor celor implicați. Doar că aici e implicată întreaga lume.

Iată cum un clovn nebun, înconjurat de niște papițoi având idei care mai de care mai tembele reușește să dea foc lumii. În scurt timp, lumea pe care o știm va dispărea, totul pentru că un imperiu muribund nu vrea să-și recunoască statutul real.