Moartea unui erou

Cred că am fost printre primii care-au aflat despre moartea generalului Qassem Soleimani. Inițial am crezut că e fake news. Apoi, după tweet-ul inițial, au început să se propage informațiile. Știam sursa, astfel încât nu le-am dat crezare. Era absolut penibil să fie așa. Ceva mai târziu, am primit confirmarea din partea a două surse „neinfectate” de tweet-ul inițial: una israeliană și una irakiană. Abia atunci am înțeles că știrea era adevărată.

Înainte de a trece mai departe, trebuie să înțelegeți că Soleimani a fost ucis mișelește. Toate operațiunea nu are absolut nimic de-a face cu războiul, cu vreo poveste complicată de spionaj sau cu altceva. Nu! Soleimani avea statut diplomatic în Irak, era trimis oficial acolo, astfel încât era persoană protejată, beneficiind de imunitate diplomatică. N-a fost nicio poveste cu spioni care-ar fi aflat despre „deplasările secrete” ale generalului iranian. Adevărul e că se știa că se află la aeroport deoarece nu se ferea de nimic. Lucra la vedere, beneficiind de statutul său diplomatic. Dacă ar fi vrut să fie nevăzut, în mod sigur ar fi acționat în umbră, așa cum a făcut-o nu de puține ori în teritoriul inamic.

Ceea ce a făcut Trump, ordonând lichidarea unei persoane care se bucura de statut diplomatic și se deplasa neprotejat, e o acțiune demnă de „subtilitatea” unor țărănoi nespălați și cu scuipat în barbă. Așa ceva pur și simplu nu se face.

Întrebarea care se pune acum este care va fi riposta? Greu de spus. Americanii au acționat atât de ghiolbănește încât nicio acțiune ulterioară nu va mai fi de neînțeles. Au coborât la un nivel atât de jos confruntarea încât totul a devenit de neimaginat. De-aceea mult timp am fost blocat și n-am dat crezare „zvonului” privind asasinarea sa.

Certitudinea pe care o am e că pentru mulți oameni din Orient, dispariția generalului reprezintă, în primul rând, un șoc teribil, urmat de perplexitate. Din punctul de vedere al succesiunii se va trece ușor peste dispariția sa întrucât cei din forțele Quds sunt toți militari bravi, de prim rang. Însă aura legendară pe care o avea va fi extrem de greu să fie obținută de altcineva. Soleimani intră direct în legendă, spre deosebire de dușmanii săi intrați definitiv în rahatul penibilului, al lipsei de onestitate și al banditismului afișat pe față.

Scânteia Orientului pare a se fi aprins odată cu acest gest mișelesc. Acum nu mai vorbim despre „dacă” ci despre „când”, iar de-aici lucrurile încep să se complice teribil. Vă voi reaminti un amănunt trecut cu vederea: tehnologia balistică pe care-o deține Kim Jong-un e de origine iraniană. Nu cred că liderul nord-coreean nu le va întoarce iranienilor serviciile prin know-how pentru obținerea armei nucleare. Iar asta se va produce repede, dacă nu cumva deja s-a produs. Și, cu acest prilej, transformarea Orientului într-un foc de artificii e extrem de aproape. Sunt curios pe cine va ferici cel mai mult noua paradigmă!