marți, 21 ianuarie 2020

Dacă

Dacă viața ta s-ar termina acum, peste zece sau peste cincizeci de ani rezultatul ar fi același. O mână de oameni - mai mică sau mai mare - care te-ar plânge, după care, treptat, ai fi dat uitării. Cam asta e legea lumii, am putea spune. Așa se văd lucrurile din exteriorul tău.

Ceea ce vreau să te întreb apăsat este însă cum se văd toate acestea din interiorul tău? Cu siguranță nu ți-e egal - așa cum îi e majorității covârșitoare a celor din jurul tău - dacă mori azi, mâine sau peste cincizeci de ani. În primul rând e vorba de instinctul tău de conservare. Știu, în afară de asta mai e și altceva și-aici poți să-mi înșiri o groază de argumente. Însă, în toată cavalcada de argumente și motive, cei mai mulți oameni vor rata esențialul. Spuneți-i cum vreți: argumentul suprem, motivul absolut, esența esențelor s.a.m.d. Există ceva care îți spune că n-a sosit momentul să mori pentru că mai ai ceva de făcut. Dar nu știi care-i acel ceva.

De-aceea când moare cineva dintre cunoscuții tăi te îngrozești. Știi că mai ai ceva de făcut și sentimentul că decedatul n-a apucat să facă ceea ce era de făcut te copleșește și pe tine. Timpul trece și, după ceva timp, un alt cunoscut moare și din nou îți aduci aminte că aveai ceva de făcut în viața asta și n-ai făcut. Și-apoi timpul trece, uiți și te scufunzi în aceeași delăsare. Asta până când îți vine rândul. Și, dacă în acele momente ai încerca un sentiment de sinceritate față de tine, te-ai pălmui spunându-ți că, într-adevăr, întrucât oricum n-ai făcut acel ceva esențial, fraza cu care am început articolul ar fi adevărată în cazul tău. Cu alte cuvinte, cum se spune în popor, „ai făcut umbră pământului degeaba”.

Dacă ar fi să-ți rezumi viața de până acum ce-ar rămâne în afara rutinei: „trezit/muncit, trezit/muncit, trezit/muncit, trezit/muncit, trezit/muncit, distrat puțin fără să înțeleg de ce, odihnit din cauza excesului și-apoi de la început”? Poți descrie altfel săptămâna ta de lucru? Poate că da, dar pe-acolo te învârți. Ți se pare „cool” viața asta? Nu uita că trăiești „cea mai bună dintre lumile posibile”. Ai mașină la scară, bagi mâncare-n tine ca-n batoză, poți să bei până te îneci în alcool. Poți face orice. Ești fericit? Asta-i fericirea?

Ia-ți viața la interogat și o să înțelegi că ai o libertate mai mică decât un vierme. Ăla se mișcă liber, tu ești prins în capcana propriilor dorințe. Care dorințe nu-s ale tale, ci ți-au fost implantate pentru ca tu să servești ca un sclav destoinic. Privește-ți viața-n față și constată că e goală și prăfuită. Nu te ascunde după chestiuni sterile. Ești doar un balast de care chiar și tu te-ai debarasa cu plăcere. Fii obiectiv, nu încerca să te ascunzi pentru că n-ai de cine. Eu sunt în spatele literelor acestui text, nu în fața ta. Ești singur cu tine și poate că ar fi timpul să înțelegi cine ești.

Ai apărut pe lume dintr-un hazard? Existența ta e la fel de necesară precum cea a unei pietre căzute întâmplător în mijlocul drumului? N-ai niciun rost pe lume? Dacă te tentează răspunsul afirmativ, atunci nu înțeleg de ce mai pierzi timpul. Cumva pentru că în adâncul sufletului tău ceva îți spune că trebuie să mai faci ceva. Sau doar îți e pur și simplu frică pentru ceea ce e dincolo? Dacă dincolo nu e nimic de ce ți-e frică?

Ești la fel ca cea mai mare parte a oamenilor zilelor noastre. Știi prea puține pentru a discerne și prea multe pentru a beneficia de nativitatea ta. Când ești tânăr te crezi zeu. Îți forțezi limitele organismului care pur și simplu refuză să cedeze. Bei, fumezi, te droghezi, mănânci dulciuri cu tona, faci excese de toate tipurile. Nimic nu-ți stă în cale. Până-ntr-o zi când constați că ceva crapă-n tine. E doar o chestie care se rezolvă - îți spui amăgindu-te. Dar, treptat, constați că alte și alte organe încep să cedeze. Și-atunci se întâmplă să te întâlnești cu alți cunoscuți de-ai tăi din tinerețe care acum n-au problemele tale. Și-abia atunci îți dai seama că acești oameni care acum sunt sănătoși tun fac parte din două categorii: ori „fraierii fraierilor” - care nu gustau deloc excesele tinereții, ori „șmecherii șmecherilor” care, în ciuda faptului că luau parte la toate acele dezmățuri, rămâneau raționali și evitau excesele. Niciunul dintre oamenii aparținând acestor categorii nu erau „eroii petrecerii”. Acest rol îți era rezervat ție și celor ca tine. Adică majorității acelora care acum își târâie oasele neputincioase prin spitale.

La fel e și cu viața. Îți spun că te afli în categoria majoritară care e sortită pieirii. Sub tine sunt „proștii proștilor” care au inteligența nativă de a face ceea ce trebuie și „deștepții deștepților” care au făcut efortul de a se rupe de masă și de a înțelege care e calea. Cei ca tine sunt „eroii zilei”. Toți vă considerați supraoameni, știți tot și nu mai aveți ce învăța de la nimeni. Asemeni „tânărului invincibil” ajuns spectru al spitalului, la fel veți ajunge și voi să constatați că, de fapt, ceilalți au fost mult mai deștepți. Nu contează că unii s-au bazat pe nativitate, în timp ce alții pe învățătură. Rezultatul a fost că cele două categorii extreme sunt cele care s-au salvat și tu te uiți la ceilalți cu regretul că nu poți fi ca ei. Asta ți se rezervă la apusul vieții tale. Nu vei putea muri senin, cu sentimentul unei vieți împlinite, ci cu o teamă teribilă, de animal hăituit.

Îți mai spun încă odată: faci parte din tagma nefericiților. Ți-a fost deschis capul doar pe jumătate, atât cât să bâjbâi cu ochii deschiși într-o ceață deasă. Dacă vei fi sincer cu tine vei constata că totul e un haos în capul tău. Știi o groază de lucruri, dar de fapt nu știi nimic. Ai informații, dar n-ai cunoștințe. De-aceea mergi bâjbâind în ceața zilelor noastre.

Și-ți mai spun ceva. Pentru ca dezastrul tău să fie maxim, calea pe care ai fost condus prin intermediul educației e una fără întoarcere. Nu te mai poți întoarce la „prostie”, la „norul necunoașterii”. Cei care te-au adus în punctul în care te afli au știut bine ce fac și unde te duc. Te-au îmbătat cu mirajul luminii și te lasă să bâjbâi în ceață, acolo unde lumina pare a veni de pretutindeni și de nicăieri. Nu te mai poți întoarce, singura ta șansă e să te ridici deasupra ceții. Dacă poți, o faci și te salvezi. Dacă nu, roagă-te ca altcineva să aibă puterea să te extragă de-acolo!

16 comentarii:

  1. ”...nu numai cu pâine trăieşte omul, ci ... omul trăieşte şi cu tot cuvântul ce iese din gura lui Dumnezeu" (Dt 8, 3).
    Sau:
    ”Toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos;
    toate lucrurile imi sunt ingaduite, dar nimic nu trebuie sa puna stapinire pe mine"
    "Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos.
    Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate zidesc" - 1 Corint. 6:12; 10:23
    Libertate, liber arbitru si responsabilitate. Nu-i adevarat ca nu te poti desprinde de rau, numai ca e foarte greu si atunci, vorba unui profesor inteligent, trebuie sa-ti reglezi binoclul cu care privesti lumea, in asa fel incat imaginea sa devina clara.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Problema nu e legata de alegerile personale in care cat de cat pot intelege impactul a ceea ce faci. Problema e legata de solutiile de masa propuse in care e greu de estimat incotro vom merge.
      Gen legitimam raul cel mai mic ca sa il zdrobim pe ala mare.
      Acceptam protocoale sri justitie ca sa avem rezultate?
      Ne multumim doar cu lista de puscariabili propusa ca altfel nu mai intra nimeni?
      Accepti bordelul de la Caracal si Deveselu, cu minore livrate de interlopi, ca sa fii aparat de dusmanul rus?
      Furtul PNL e un pret acceptabil ca sa scapam de furturile PSD.
      Ne mai strangem sau ne lafaim pe datorie?

      Ștergere
  2. Tare ! Desi nu e stilul tau, de nici o culoare.....Sa fie duș rece de trezire pentru unii-- puțini ,ce-i drept.

    RăspundețiȘtergere
  3. Cele 2 categorii 'fraierii fraierilor' si 'smecherii smecherilor' imi amintesc de cele 3 solutii de a supravietui intr-un univers totalitar descrise de N.Steinhardt in Jurnalul Fericirii:

    Solutia intai: a lui Soljenitîn. "...de-acum incolo sunt un om mort. [...]Daca asa gandeste, nesovaitor, insul e salvat. Nu I se mai poate face nimic. Nu mai are cu ce fi amenintat, santajat, amagit, imbrobodit. De vreme ce se considera mort, nimic nu-l mai sperie, imbrobodi, atrage, atata. Nu mai poate fi amorsat. "

    Solutia a doua: a lui Alexandru Zinoviev. "Solutia sta in totala neadaptare in sistem. Zurbagiul nu are domiciliu stabil, nu are acte in regula, nu e in campul muncii; e un vagabond, e un parazit, e un coate goale si o haimana. Traieste de azi pe maine, din ce i se da, din ce pica, din te miri ce."

    Solutia a treia: a lui Winston Churchill si Vladimir Bukovsky. "Ea se rezuma: in prezenta tiraniei, asupririi, mizeriei, nenorocirilor, urgiilor, napastelor, primejdiilor nu numai ca nu te dai batut, ci dimpotriva scoti din ele pofta nebuna de a trai si de a lupta."

    Incet incet literatura detinutilor politici din regimul comunist devine lectura obligatorie pentru supravietuirea in ...democratie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Asta e articol introspectiv?

    RăspundețiȘtergere
  5. Ideologia, ca armă, ca forță structurată și structurantă pentru viața cetății, se afirmă, în forma "filozofică" pe care o întîlnim și azi, înainte de marxism, cam de prin epoca iluminismului, cu explozia masoneriilor de toate felurile. Nu de dreapta, nu de stînga, care nu au nici măcar relevanța împărțirii ad hoc din constituanta franțuzească, ci ca forță îndreptată împotriva creștinismului pe care și-a(u) dorit să îl înlocuiască la temelia construcției politice milenare din Europa.

    Place sau nu, libertatea vine de la Dumnezeu și nu se poate exercita împotriva Lui. Bine, poți să încerci, cu condiția să nu te surprindă rezultatul.

    RăspundețiȘtergere
  6. In completare cu anonimul de la ora 15:25 recomand doua carti: Intoarcerea la Hristor de Ioan Ianolide si Imn pentru crucea purtata de Virgil Maxim.

    RăspundețiȘtergere
  7. Superba ideea! Ca sa rezum ce am înțeles eu. Cine se naște este dator cu o moarte, dar cel puțin, cind vine ora, să nu mori timpit, să îți placă de ce ai realizat la nivelul tău ca ființă, adică să evoluezi. Să urci treptele cunoașterii și împăcarea cu spiritul tău, în armonie și echilibru. Da dar acum,și în alte timpuri trecute tot timpul a fost ceva, cuceriri, ciuma, imperii, imperii laice, demagogice, ideologice, așa că omul involueaza odată cu societatea timpului său. Așa că cei care s-au ridicat, un Galileo, un Mihai, un Tesla, un Mozart au luminat ceata celorlalți. Ce a spus domnul Dan în toate articolele pe care, cu curaj le scrie în sensul,, bate șaua să priceapă iapa,,nu este pentru toată lumea, părerea mea. Bănuiesc că este deasupra cetii și a văzut mai multe persoane, asemenea, dar nu poate comunica. Revin la vechea mea idee. Avem nevoie de faruri dar și de haiduci!!!

    RăspundețiȘtergere
  8. A și încă ceva. Remarc că majoritatea comentariilor sunt de la anonimi. O ridicare energetică și spirituală este împăcarea cu tine și recunoașterea personalității tale. Eu îmi asum ceea ce spun, voi? Sau ramineti anonimi, așa fiind mai ușor să minjiti cu noroi?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Anonimi cu adresa IP, amprenta de browser si loguri pe anumite servere. Sau trolli (de blog) cu nivel energetic ridicat si profil fals.

      Ștergere
    2. Serios Marius?... daca alegem un nume inseamna ca iesim din anonimat?
      Orice comentariu este usor de localizat si atasat unui utilizator.
      Ca urmare care i marea diferenta?

      In schimb daca vrei cu adevarat sa te prezinti avem nevoie de poze ale buletinului si alte date personale, altfel toti suntem frunze in vint de care nimanui nu i pasa...

      Ștergere
  9. Articol cu tenta religioasa mascata, religios din latinescul religare(a lega strins inapoi repede, a reuni) nu religio(serviciu). Ca doar traim vremurile romanului 1984. Sa inceci sa fi religios in ziua de azi este ceva foarte greu atit timp cit poti obtine nenumarate tipuri de placeri. Viata diabolica este ceea ce ne dorim cu totii. Diabolic, diavol din grecescul diabolos( a separa, a divide). Viata isi va urma drumul spre pierzanie pentru ca asta ne dorim , placere, iar placerea inseamna moarte. Orice actiune are un scop. Scopul odata atins se obtine placerea. Scopul actiunii de a face sex este procreerea. Scopul actiunii de a bea este hidratarea corpului. Scopul actiunii de a minca este a hrăni corpul. In povestirea Harap Alb avem de a face cu sfarma piatra, fomila, setila si balaurul cu sapte capete. Povestea ne invata ca daca ii controlam pe setila fomila si sfarma piatra putem taia cele sapte capete ale balaurului(cele sapte chakre), avind acces la mina Domnitei, spiritul nostru sau cum spune biserica Duhul Sfint, Dumnezeul nostru care este singurul care ne poate calauzi la Dumnezeu Tatal. Dar cine isi doreste in ziua de azi sa reuneasca scopul actiunii cu placerea? Cum ar fi sa maninci doar daca ti-e foame si atit cit ai avea nevoie. Cum ar fi sa faci sex doar pentru procreere? Sa devii o persoana religioasa este foarte greu cu atitea tentatii si cu educatia din ziua de azi. Sintem hrana pentru cei care ne ofera placerea. Sintem exact ca in primul Matrix, dar habar nu avem. Isus a avut din nou dreptate. Matei23. Chiar si Creanga a avut dreptate cu "Muieti-s posmagii?"

    RăspundețiȘtergere
  10. Scrii degeaba, nu ai pentru cine... vezi comentarii aici:
    https://www.cotidianul.ro/istoricul-marius-oprea-sint-somer-la-55-de-ani/#comments

    RăspundețiȘtergere
  11. Cei care ati scris in sensul celor postate de Gabi stiti despre ce este vorba si ca aceasta este singura cale. Alta nu este si nici nu va exista! Nu este nimic complicat. Respingeti noul pe care-l aduc si ofera unii, nu acceptati nimic si nu faceti compromisuri, indiferent de situatie!
    Acestia sint ultimii 10 ani. Nu degeaba au rebotezat agenda 21 in 2030!
    "Muieti-s posmagii?" este definitia romanului.

    RăspundețiȘtergere
  12. Drama omului pe aici pe Terra este bine descrisa si aici :https://www.ebible.ro/biblia/romana/cornilescu/eclesiastul/1/-cu toate cele 12 capitole ! Constatarea nu vine din partea oricui , ci a unui fin observator al vietii reale! Implinirea materiala duce la moartea fara rost a trupului , in schimb evolutia spirituala face ca trupul sa nu fi fost in zadar umbra pe pamant !

    RăspundețiȘtergere
  13. Toti cred ca adevarul este reprezentat de umbrele de pe peretii pesterii.

    RăspundețiȘtergere