Trump şi de la capăt

Lupta care se dă la Washington e una crâncenă. Pe de o parte, beneficiind de o campanie media isteroidă, democraţii încearcă să-l suspende pe Trump. Nu zic că n-ar fi posibil, mai ales în condiţiile în care în joc a intrat întreg statul subteran american. Numai că, într-o asemenea situaţie, consecinţele ar putea fi mult mai violente.

De partea cealaltă, Trump şi apropiaţii săi strâng dovezi împotriva statului subteran american. Aici e vorba de o mare parte a CIA, de foştii săi şefi şi de o groază de agenţi şi analişti ai instituţiei. Avantajul lui Trump e dat de faptul că, într-o oarecare măsură Justiţia americană e independentă. Când un judecător e pus în faţa probelor irefutabile trebuie să dea decizia corectă. Nu-i ca la noi unde mult prea mulţi sunt tentaţi să-şi vândă sufletul pentru postul călduţ pe care-l ocupă cu ajutorul „băeţilor din serviciuri”.


Partea bună a luptei de la Washington este aceea că în ea este vorba şi despre noi. Ca slugi obediente ce-am fost şi suntem, ne-am calificat la capitolul „cea mai facilă zonă de jaf” pentru mult prea multele jigodii americane care-au trecut pe-aici. Toţi ambasadorii au învăţat să pună botul la borcanul corupt cu miere, mufându-se până când ei au ajuns distribuitorii fondurilor. S-a creat astfel o reţea atât de coruptă încât treburile murdare s-au făcut la lumină. Vă mai spune ceva dosarul Microsoft? A fost atât de bine aranjat de Ciorduţa încât corupţi au rămas doar intermediarii, în timp ce adevăraţii baroni ai corupţiei au fost obtenebraţi cu grijă.

Treburile însă s-ar putea întoarce. În trei zile urmează să vină în România Brad Smith, cel care este atât preşedintele, cât şi şeful diviziei juridice a Microsoft. E o vizită ciudată, nejustificată de niciun eveniment comercial. Cel mai probabil, tovarăşul Brad vine ca să ia pulsul de la faţa locului întrucât ştie că urmează să se detoneze o bombă. Pe moment treburile de-aici sunt controlate de Klemm care încă ţine informaţiile ferecate şi care, de asemenea, a înteţit contactele cu serviciurile secrete autohtone. Zvonul pe care-l împrăştie Klemm în stânga şi-n dreapta e că Trump oricum urmează să fie zburat şi că treburile se vor repune pe făgaşul lor „natural” de ticăloşie globalistă. Ultima sa năzdrăvănie a fost suspendarea Guvernului care o demisese pe coada de topor a „băeţilor veseli”. Nu ştiu de ce îmi vine să cred că tot pentru a linişti spiritele apare şi tovarăşul Brad în decor.

Problema e că încă nimeni nu ştie pe ce se bazează celălalt. Cu siguranţă că Trump are un dosăroi imens, iar informaţiile i-au fost livrate de ceva „oameni de bine” din intestinele statului subteran american. Rudolf Giuliani cred că ştie exact cam cât de mare e mafia de-aici. De asemenea, nu cred că un copoi bătrân ca Rudy a fost păcălit de prostovanul nostru naţional care a promis totul, fără a face nimic concret. Mai ales că Giuliani are o hartă infracţională a României cu mult înainte de izbucnirea acestui scandal, iar în acea hartă, în mod sigur şi plăvanul are capitolul său.

Pe moment apele sunt calme, însă, la detonarea dosarului România absolut nimic nu va mai fi ca înainte. Dacă Trump are suficient sânge în instalaţie ar putea provoca cea mai mare deratizare a statului american de la fondarea sa. Şi, odată cu aceasta, am avea şi noi partea noastră de binefacere întrucât toţi şobolanii ticăloşi care ne atacă din găurile lor ilegitime ar rămâne absolut în fundul gol. O asemenea perspectivă ar fi extrem de ofertantă pentru cei care încă şi-au păstrat raţiunea limpede. Nu trebuie însă să uităm că, dincolo de luptele politice mai sunt şi alte interese care, la fel ca mult prea multe ori în istorie s-ar putea să prefere să pună batista pe ţambal. Iar războiul, marele război, se va amâna din nou până la următoarea tură.