Oportunităţi de peste Ocean

Retailul clasic american e într-o cădere abruptă. În 2017 s-au închis de trei ori mai multe magazine decât în 2016. Asta deja e un semnal mai mult decât limpede pe care însă l-am semnalat cu destul timp în urmă. Retailul offline tinde să cadă sub presiunea celui online, viitorul constând probabil într-un mix al celor două modele de business, dar care oricum va trage puternic în jos paradigma clasică de comerţ.

E sânge pe străzi, am putea spune, iar când e sânge pe străzi, oportunităţile pot fi interesante. De-aceea zilele acestea m-am concentrat pe găsirea unor oportunităţi long pe piaţa americană. Riscurile sunt mari, în principal din cauza iminenţei unei crize de proporţii care ar urma să dea o lovitură devastatoare economiei şi statalităţii SUA. Dar să lăsăm politica la o parte şi să vedem dacă se pot găsi oportunităţi interesante.

M-am orientat spre comerţ deoarece consider că este o avangardă a crizei. Există toate şansele ca în momentul undei de şoc a crizei, în comerţ lcrurile să fie deja tranşate, astfel încât să se poată profita de pe acest segment. Ştiu, pentru unii e extrem de ilogic ceea ce spun deoarece o criză presupune scăderea cheltuielilor cu cumpărăturile şi, automat, scăderea încasărilor din activitatea de comercializare a bunurilor. La carte aşa se spune. La fel cum se spune că în perioada de criză trebuie să investeşti în utilităţi. Însă, a merge pe cărările deja umblate de mult nu mai e un lucru înţelept.

Dar am putea împăca şi capra şi varza. Indiferent dacă e criză sau nu, putem fi siguri că omul îşi va satisface necesităţile de bază, adică va continua să mănânce şi, cu siguranţă, va continua să se îmbrace. Iar pentru a-şi satisface aceste necesităţi, individul urbanizat trebuie să le cumpere. E puţin probabil c-o va face exclusiv online, chiar dacă ambele segmente sunt în creştere pe online. Aşadar, putem spune că cele două necesităţi de bază pot transforma comerţul cu alimente şi haine aproape într-o utilitate.

Dacă am găsit domeniile spre care ne uităm, ar cam trebui să trecem la pescuit. Numai că apele sunt destul de tulburi. Business-urile americane sunt mult supraevaluate şi misiunea pare aproape imposibilă. Cu toate acestea, dacă te uiţi bine, e imposibil să nu „sară” ceva. 

Ei bine, pentru mine, o primă oportunitate care mi-a ieşit în cale şi de care am profitat este Hanesbrands(NYSE:HBI). Mai puţin cunoscută la noi, compania este un producător şi retailer de îmbrăcăminte, deţinând mai multe branduri foarte cunoscute în America de Nord şi Europa de Vest, printre care menţionez: Champion, Playtex, Wondebra, etc. Hanesbrands are vânzări de peste 6 mld. $ şi o rată a profitului net(la Q3) de 11.3%, firma arată cât se poate de OK. Altfel însă stau lucrurile la Bursă, unde recent a ieşit cu sânge:

După cum se vede limpede, de prin septembrie firma înregistrează căderi inexplicabile ale cotaţiei. Vinovatul principal pare a fi Amazon(NASDAQ:AMZN), retailerul online pe care toată lumea îl găseşte ca ţap ispăşitor pentru recenta suferinţă a retailului clasic. Dacă ne uităm pe graficul Amazon, putem observa limpede că, de prin aceeaşi perioadă, tot creşte precum Făt Frumos:

Este, din punctul meu de vedere, deficitul de percepţie specific investitorilor „de turmă” întâlniţi la tot pasul pe burse. Într-adevăr, faţă de Hanesbrands, Amazon are vânzări de aproape şapte ori mai mari. Din acest punct de vedere, cifrele sunt impresionante. Însă ar trebui să ne uităm şi la rata profitului care, la Amazon este de doar ... 0.59%!!! Cu toate acestea, lumea cumpără Amazon, în speranţa unor profituri într-un viitor din ce în ce mai îndepărtat. Un singur grafic, precum cel de mai jos, spune cam totul despre Amazon. Indiferent de ceea ce spune Jeff Bezos, indiferent de perspective sau de cash-flow-ul cu adevărat de excepţie, a paria pe Amazon înseamnă strict a te transforma într-un sectant al cărui scop unic este averea lui Bezos, nicidecum propriul câştig.

Revenind la Hanesbrands, pariul pe care-l fac este acela pe un business clasic, bine integrat, care controlează strict toate etapele, de la creaţie la producţie, marketing şi desfacere. Rezultă o companie închegată, care reuşeşte să culeagă şi să însumeze profiturile din fiecare activitate în parte, returnând acţionarului sume frumuşele. 


Să trecem acum la cealaltă necesitate a omului, anume mâncarea. Cei mai vechi pe acest blog îşi amintesc probabil că pe perioada crizei şi după am mizat pe McDonalds, iar pariul meu a fost unul destul de inspirat. De altfel se vede limpede în cotaţiile actuale. De ce totuşi fast food-ul în condiţiile în care trendul general este acela al unui consum slow food? Aici e diferenţa dintre percepţia proprie şi cea generală. Într-adevăr, cei ajunşi la un anumit stadiu al averii se gândesc să facă „alegeri sănătoase”, să găsească „alternative bio”, să se „detoxifice” s.a.m.d. Însă, populaţia aflată la baza societăţii, din ce în ce mai numeroasă în Occident, are ca şi prioritate satisfacerea nevoii de bază la un preţ cât mai avantajos. Degeaba veţi înşira unui asemenea om palavre despre OMG, E-uri, sau mai ştiu eu ce practici alimentare exagerate. Lui îi e foame şi-atât! Iar aceste lanţuri reuşesc să optimizeze extrem de bine întreg lanţul de la producţie la desfacere, astfel încât preţurile sunt extrem de competitive, iar profiturile excelente.

Pe moment, în ceea ce priveşte McDonalds am adoptat o strategie „hold”, considerându-l o opţiune prea scumpă şi riscantă pentru buy. Câteva dintre artificiile companiei, destul de benefice pentru acţionarii actuali, cred că se vor răzbuna în timp, astfel încât intrarea, repet, o consider destul de scumpă. Mai degrabă, pentru această acţiune sunt în aşteptarea unei oportunităţi de ieşire, adoptând o strategie de trailing stop. 

Ca şi oportunitate de intrare, destul de riscantă şi nu prea susţinută de indicatorii fundamentali, am făcut probabil cea mai scandaloasă alegere: Chipotle(NYSE:CMG). Abia ieşită dintr-un scandal cu E.Coli, cu managementul în schimbare şi având cotaţiile devastate, compania nu e în niciun caz una care să fie considerată tentantă. Cu toate acestea, cred că este un moment tehnic bun de intrare, cu toate că riscurile asociate sunt destul de mari. 

Am ales totuşi intrarea pe această companie deoarece consider că are capacitatea de a ieşi din zona neagră şi de a-şi reveni spre sfârşitul anului viitor. Din punct de vedere teoretic pe la acest nivel ar trebui să fie „fundul găleţii”, dar mă menţin destul de atent. 

Pe moment mă opresc aici. O să revin peste câteva luni cu update-ul la zi în ceea ce priveşte evoluţiile celor două companii. Într-un episod viitor vom analiza oportunităţile de pe piaţa locală.