Aventuri in ... economia reala

Am tot vorbit despre bănci, macroeconomie, strategii etc. Şi am făcut-o pentru că acestea sunt subiectele - să le spunem - „la modă”. Pe toate drumurile găseşti experţi care înşiră verzi şi uscate despre orice poveste macroeconomică.

Interesant e că autorităţile din toată lumea au acţionat şi acţionează la unison bazându-se pe parametri aberanţi. Spre exemplu, la începutul ultimei crize s-au băgat bani cu basculanta în bănci pentru a face bine economiei. Numeroasele relaxări cantitative au fost decise tot pe baza aşa-ziselor realităţi macroeconomice şi, pentru binele economiei, s-au „elicopterizat” bani în piaţă cu ghiotura. Au avut numitele acţiuni efectul scontat?

Răspunsul imediat îl poate da orice copil: nu! Fără a ne baza pe indicatori exotici, fără a utiliza un limbaj neologico-stupid, înţelegem limpede că lucrurile nu merg în direcţia favorabilă. Avem însă oare vreo dovadă, alta decât percepţia subiectivă? Ei bine, răspunsul este afirmativ şi vine tocmai de unde te-ai aştepta mai puţin.

Săptămâna trecută gigantul Wal-mart a anunţat că se aşteaptă ca profitul de anul viitor să scadă drastic, cu aproximativ 12%. Mai mult, după ce la începtul anului anticipase că va avea o creştere a vânzărilor cu 1-2%, în prezent menţionează că se aşteaptă la creştere 0. Corifeii propagandei media au sărit să justifice cifrele deosebit de slabe ale Wal-mart prin creşterea salariilor care ar pune presiune pe venituri. E un punct de vedere, însă nu justifică motivele pentru care compania nu mai poate realiza o creştere a veniturilor. Mai mult, Wal-mart estimează că anul viitor va avea scăderi salariale în condiţiile în care estimata menţinere(a se citi scădere) a vânzărilor va trebui compensată cu tăieri care, în mod evident, nu pot fi făcute decât din zona de resurse umane.

În fapt, comunicatul Wal-mart semnalează o problemă mult mai adâncă decât am putea intui la prima vedere: consumul pieţei americane pare setat pe scădere. Vânzările cu amănuntul din septembrie au cunoscut o creştere ajustată sezonier de doar 0.1%, în condiţiile în care cele mai pesimiste prognoze indicau o creştere de 0.2%.

Un alt icon al economiei americane, McDonalds, are probleme serioase. Pentru prima dată în istoria sa, reţeaua McDonalds se restrânge. Este vorba doar de 700 de restaurante din SUA care, conform companiei, erau neperformante. Din interiorul companiei lucrurile se văd mult mai negru, comentariile unor proprietar de francize fiind mai mult decât relevante:

 "We are in the throes of a deep depression, and nothing is changing," one franchisee wrote in response to the survey by Nomura analyst Mark Kalinowski. "Probably 30% of operators are insolvent"(vezi aici).

Este un serios semnal de alarmă care ne indică faptul că absolut tot bla-bla-ul financiar de până acum nu a fost decât praf aruncat în ochi. La baza economiei lucrurile stau prost. Şi era normal să se întâmple aşa atâta timp cât scăderea şomajului este cauzată nu de creşterea angajărilor, ci de ieşirea şomerilor din evidenţe şi creşterea ratei persoanelor neangajate. 

Retailul este primul indicator „sensibil” care ne arată limpede că lucrurile stau prost. În fapt, ne învârtim într-o spirală în care orbii de sus n-au ochi decât pentru cei din vârful lanţului trofic, uitând că bunăstarea le este asigurată de cei din coadă. De obicei, asemenea momente de orbire şi-au găsit răspunsul în fenomene sociale radicale. Ceea ce, probabil, e cât se poate de limpede că urmează.