Sincer să fiu nu-mi dau seama ce i-o aranja pe americani din picajul Chinei. La ora actuală se comportă precum prostul clasei care se bucură că premiantul a fost prins cu lecţia nefăcută. Asta însă nu-l face mai deştept, la fel cum pe americani „iminentul picaj” nu-i face competitivi economic. Ba din contră!
Dar să lăsăm de-o parte consideraţiile de ordin personal şi să vedem ce se-ntâmplă în China în timp ce ţara se prăbuşeşte. Dacă tot se prăbuşeşte, cred că e util de văzut cum pică fiecare bucăţică şi, mai ales, de ce naiba nu e disperat chinezul care, se ştie, e cel mai oprimat om de pe planetă.
În primul rând îmi sare în ochi saltul de 10% pe care bursa chineză îl face faţă de gaura din August. E o evoluţie, însă probabil că e vorba de o manipulare. Aşa cum bine se ştie, tot ce se întâmplă în China e manipulare. Ei oricum stau să pice de la o zi la alta!
Trecând la chestiunile hard, constat că au mai apărut mişcări tragice. Spre exemplu, tranzacţiile în yuani le-au depăşit pe cele în yeni. Astfel, moneda chineză devine a patra cea mai tranzacţionată monedă de pe planetă. Cota de piaţă a yuanului este una anemică, de doar 2.79%, însă dacă ne gândim că în ianuarie 2014 cota aceleiaşi monede era de 1.39% înţelegem că în aproximativ doi ani chinezii au reuşit să dubleze tranzacţiile internaţionale în monedă proprie. Iar lucrurile sunt abia la început!
Pentru că suntem la capitolul monedă, nu pot să nu constat că, pentru prima dată în istorie, Banca Chinei pierde controlul absolut asupra procesului de clearing în tranzacţiile cross-border cu yuani. E o tragedie, nu-i aşa? Responsabil pentru această pierdere este sistemul chinez de plăţi denumit CIPS(despre care am mai vorbit în trecut). Dacă până acum clearing-ul era făcut manual de către Banca Chinei, în prezent, odată cu extinderea CIPS, Banca Chinei nu mai acţionează ca middleman în tranzacţiile crossborder. Cu alte cuvinte, s-a mai democratizat situaţia, câştigându-se în schimb viteză şi transparenţă. Ca să vezi ce pot face nişte comunişti închistraţi!
Poate că cele prezentate aici sunt chestiuni întrucâtva pozitive, dar ce te faci atunci când constaţi cum valul de propagandă americană aduce argumentul irefutabil: importurile chinezeşti au scăzut cu 14% în august şi cu 17.7% în septembrie, în timp ce exporturile au scăzut cu 6.1% în august şi cu 3%. E vorba de cifre YoY, deci situaţia pare serioasă! Primul lucru care te frapează este diferenţa de scădere dintre importuri şi exporturi. E prea mare diferenţa. În mod normal te-ai gândi că tovarăşii comunişti vând din stocuri în timp ce industria e practic în colaps. O asemenea scădere a importurilor e de-a dreptul catastrofală.
Numai că propaganda americană face, ca de fiecare dată, o mică omisiune. Îţi dai seama din momentul în care vezi faţa aia de prost a lui Rishaad Salamat accentuând afectat precum Gâdea vorbind - cu aceeaşi inteligenţă - despre Putin. Omisiunea la care mă refeream se referă la faptul că importurile şi exporturile sunt exprimate valoric, nu volumetric! Şi-acum să vedem de ce respectivele cifre sunt doar prostii propagandistice. În luna august 2014 preţul petrolului era de 97$/baril, iar în septembrie 2014 în jur de 95$/baril. În august 2015 petrolul a coborât la minumul de 38 $/baril(media lunii fiind aprox. 47$/baril), iar în septembrie volatilitatea s-a mai normalizat, ajungându-se la o valoare de tranzacţionare gravitând în jurul mediei de 44$/baril.
Şi-acum să refacem calculele. Faţă de august 2014, în 2015 petrolul se tranzacţiona la 48% din valoarea de-atunci, iar în septembrie la 46%. Întrucât materia primă de bază a economiei chineze este petrolul, e normal ca în termeni de cost importurile să scadă. Nu e nicio tragedie! Mare minune dacă nu cumva, în termeni volumetrici, importurile să fi crescut. Ar fi normal având în vedere deprecierea accentuată a preţurilor materiilor prime. Cu câteva zile în urmă vă povesteam despre faptul că tovarăşii chinezi nu mai fac faţă cu construcţia de rezervoare pentru importurile strategice. Practic, cumpără petrol „pe stoc”, dar nu prea mai au unde să-l depoziteze.
Ca şi concluzie, putem afirma că proverbele „nu mor caii când vor câinii” sau „câinele moare de drum lung, iar prostul de grija altuia” se aplică perfect în situaţia de faţă.
Trecând la chestiunile hard, constat că au mai apărut mişcări tragice. Spre exemplu, tranzacţiile în yuani le-au depăşit pe cele în yeni. Astfel, moneda chineză devine a patra cea mai tranzacţionată monedă de pe planetă. Cota de piaţă a yuanului este una anemică, de doar 2.79%, însă dacă ne gândim că în ianuarie 2014 cota aceleiaşi monede era de 1.39% înţelegem că în aproximativ doi ani chinezii au reuşit să dubleze tranzacţiile internaţionale în monedă proprie. Iar lucrurile sunt abia la început!
Pentru că suntem la capitolul monedă, nu pot să nu constat că, pentru prima dată în istorie, Banca Chinei pierde controlul absolut asupra procesului de clearing în tranzacţiile cross-border cu yuani. E o tragedie, nu-i aşa? Responsabil pentru această pierdere este sistemul chinez de plăţi denumit CIPS(despre care am mai vorbit în trecut). Dacă până acum clearing-ul era făcut manual de către Banca Chinei, în prezent, odată cu extinderea CIPS, Banca Chinei nu mai acţionează ca middleman în tranzacţiile crossborder. Cu alte cuvinte, s-a mai democratizat situaţia, câştigându-se în schimb viteză şi transparenţă. Ca să vezi ce pot face nişte comunişti închistraţi!
Poate că cele prezentate aici sunt chestiuni întrucâtva pozitive, dar ce te faci atunci când constaţi cum valul de propagandă americană aduce argumentul irefutabil: importurile chinezeşti au scăzut cu 14% în august şi cu 17.7% în septembrie, în timp ce exporturile au scăzut cu 6.1% în august şi cu 3%. E vorba de cifre YoY, deci situaţia pare serioasă! Primul lucru care te frapează este diferenţa de scădere dintre importuri şi exporturi. E prea mare diferenţa. În mod normal te-ai gândi că tovarăşii comunişti vând din stocuri în timp ce industria e practic în colaps. O asemenea scădere a importurilor e de-a dreptul catastrofală.
Numai că propaganda americană face, ca de fiecare dată, o mică omisiune. Îţi dai seama din momentul în care vezi faţa aia de prost a lui Rishaad Salamat accentuând afectat precum Gâdea vorbind - cu aceeaşi inteligenţă - despre Putin. Omisiunea la care mă refeream se referă la faptul că importurile şi exporturile sunt exprimate valoric, nu volumetric! Şi-acum să vedem de ce respectivele cifre sunt doar prostii propagandistice. În luna august 2014 preţul petrolului era de 97$/baril, iar în septembrie 2014 în jur de 95$/baril. În august 2015 petrolul a coborât la minumul de 38 $/baril(media lunii fiind aprox. 47$/baril), iar în septembrie volatilitatea s-a mai normalizat, ajungându-se la o valoare de tranzacţionare gravitând în jurul mediei de 44$/baril.
Şi-acum să refacem calculele. Faţă de august 2014, în 2015 petrolul se tranzacţiona la 48% din valoarea de-atunci, iar în septembrie la 46%. Întrucât materia primă de bază a economiei chineze este petrolul, e normal ca în termeni de cost importurile să scadă. Nu e nicio tragedie! Mare minune dacă nu cumva, în termeni volumetrici, importurile să fi crescut. Ar fi normal având în vedere deprecierea accentuată a preţurilor materiilor prime. Cu câteva zile în urmă vă povesteam despre faptul că tovarăşii chinezi nu mai fac faţă cu construcţia de rezervoare pentru importurile strategice. Practic, cumpără petrol „pe stoc”, dar nu prea mai au unde să-l depoziteze.
Ca şi concluzie, putem afirma că proverbele „nu mor caii când vor câinii” sau „câinele moare de drum lung, iar prostul de grija altuia” se aplică perfect în situaţia de faţă.
Foarte interesanta observatia despre volumul importurilor. Intoarce practic la 180 de grade toate "informatiile" oferite de agentiile de stiri consacrate...
RăspundețiȘtergereBuna constatarea faptului ca daca ne uitam doar valoric la scaderea importurilor Chinei nu vedem padurea de copaci. Nu doar pretul petrolului ci si a celorlalte materii prime (pe care China le importa in abundenta a cazut drastic in ultimul timp).
RăspundețiȘtergereTotusi e destul de clar faptul ca si in cazul Chinei, cresterea economica "intra la apa".
Dar mi se pare ca asta inseamna dezastru in primul rand pentru intreaga economie mondiala (cu precadere pentru statele care vand resurse Chinei) inglodata in datorii :)