sâmbătă, 10 octombrie 2020

Din nou imobiliarele

Ani de zile dobânzile joase au făcut posibilă perpetuarea unei clase de „investitori inteligenți”. Moda a început, cum era de așteptat, de peste Ocean, unde cetățeanul inteligent se împrumuta cu dobânzi mici pentru a cumpăra imobile în zonele bune, pe care apoi le închiria. Așa s-a ajuns la mari proprietari de imobile care trăiau pe spatele târlelor de „millennials” adepți ai „sharing economy”.
„De ce să-ți cumperi casă când poți să închiriezi și nu te mai interesează nimic?” - asta era mantra generației a cărei constantă fundamentală este analfabetismul funcțional. Și era logic ca o întreagă „infrastructură socială” să le întrețină „idealul”. „Investitorii” se împrumutau pentru a găzdui la un profit bunicel hoardele de idealiști, dezvoltatorii făceau cheag deoarece la o cerere atât de mare prețurile creșteau, iar în spatele tuturor profitau băncile deoarece taxau pe toată lumea: atât pe investitori cât și pe dezvoltatori, dar și pe millennial-șii care, pentru a-și susține visul „societății ideale”, se împrumutau până la faliment.

Cam așa a funcționat o întreagă infrastructură artificial umflată de banii ieftini. Furtuna a sosit însă pe neașteptate acolo unde se așteptau mai puțin, anume în centrele aglomerate ale marilor orașe. Aglomerările urbane au devenit „capcanele” din care millennial-șii au fugit precum puricii. Unii din cauza aderării la „narativul mainstream”, iar cei mai mulți de la deteriorarea venitului și generalizarea muncii de acasă. Astfel „investitorii” s-au trezit cu un stoc imobiliar impresionat pe care trebuie să-l plătească. Fără chiriile achitate de millennialși, nu doar că nu se mai pot face profit, dar nici măcar ratele către bănci nu le mai pot da. Asta deoarece „business plan-ul” ținea cont de „robinetul de chiriași” care nu se închidea niciodată. La fel devine problema și-n cazul dezvoltatorilor. Poate că sunt unii care-au mirosit la timp încotro merge situația, dar majoritatea sunt prinși în dezvoltări imobiliare mai scumpe din care sperau să tragă profituri încă și mai mari. Și la aceștia bate-un clopot de jale. Iar problemele de pe toate palierele se centralizează, desigur, în bănci. Care, a câta oară?, se văd lovite de un val neiertător de restanțe. Și ăsta-i doar începutul.

În zonele bune din New York chiriile sunt la minime istorice. Trendul abia acum se formează, însă, cum bine știm, din turbulențe mici se formează marile uraganele. Cam așa e și-acum.

Venind pe plaiurile noastre vesele, putem constata un mini-trend în ceea ce privește „tradiționala” perioadă a boom-ului imobiliar. Toamna era importantă deoarece sosea provincia la facultate. Iată că avem o toamnă atipică. În primul rând studenții au preferat să se înscrie la universitățile din provincie, astfel încât fluxul către București a fost ștrangulat. Și asta nu e totul. Întrucât facultățile au virat-o în mare majoritate pe online, chiar și cei care s-au înscris în București, au preferat să rămână acasă. Treaba stă similar în toate marile centre universitare unde proprietarii nu-și prea mai găsesc chiriași. Însă, cum românul e atipic - spun așa ca să nu-i spun de-a dreptul - încă mai pică în capcana pe care i-au întins-o băncile și cîții, înhămându-se la rate ucigătoare pentru cutii de chibrituri făcute pe genunchi. E absurd, dar prețurile imobilelor sunt în creștere. Asta-mi amintește de 2007-2008. În 2007 am avut o accelerare dementă, în ciuda semnalelor clare de stagnare de peste Ocean, iar în 2008 o stagnare până prin septembrie când piața imobiliară s-a blocat de tot. C-așa e la noi, trăim la extreme: ori accelerăm până ne ajung ochii-n fundul capului, ori frânăm brusc spărgându-ne capul în parbriz.

Cam asta urmează și la acum, dar mai e puțin de așteptat. Cum în decembrie se termină „boieria” vacanței la plata ratelor, rămâne să vedem ce himere o să mai vândă alianța cîțo-beneristă pentru continuarea fantasmei creșterii de prețuri în țara cu cel mai mare număr de proprietari din lume. Șmecherii au ieșit din joc încă de anul trecut. Mă uit cu admirație la grecoteiul ăla care a umflat investițiile în spații de birouri. Cum și-o freca el mâinile văzându-i pe guguștiucii care i-au imitat gesturile cum stau disperați cu niște clădiri prin care bate vântul. Ca să nu mai vorbesc de ăia care i-au cumpărat tot stocul imobiliar pe vârful vârfurilor. Ce corporatiști, ce inteligențe!

Vedeți voi, și imobiliarele astea au ciclurile lor din care profită strict ăia care înțeleg cum funcționează. Ceilalți, aproape întotdeauna, rămân să înghită rahatul.

4 comentarii:

  1. Veniturile scad si există deja un exod catre case chiar daca la sate. Oamenii prefera case mai nou din cauza pandemiei, ca sa aibă curte.
    Cerere totuși există de locuințe noi chiar wi blocuri, dar la fel de adevărat e că prețurile nu pot crește la infinit chiar dacă populația lumii crește.
    Cei care au luat credite că să dea in chirie, cand se gata banii banca va scoate la vânzare si va scadea prețurile o perioadă. Dar tendința generală e de creștere in România, mai ales obiceiului românesc de a-și ține banii băgați în proprietăți.
    Deși populația României scade, proprietățile cresc.
    Ca in cazul caselor lasate de sașii plecați in Germania după '90, vom avea foarte multe case in cativa ani, sau un deceniu, numai bune pentru vietnamezi si srilankezi, singurii disponibili de a lucra la săpat șanțuri pe plaiuri mioritice.
    Vă dați seama dacă dădeam autostrada de făcut chinezilor?

    RăspundețiȘtergere
  2. "Vedeți voi, și imobiliarele astea au ciclurile lor din care profită strict ăia care înțeleg cum funcționează. Ceilalți, aproape întotdeauna, rămân să înghită rahatul."


    Castiga aia care au bani si isi permit sa cumpere. Nu prea e nimic de inteles. Daca urmeaza o inflatie mai bine cumperi, daca e deflatie mai bine astepti sa scada preturile. Usor de zis, greu de facut.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. nu ai priceput nimica....vinzi cand toti cumpara....si cumperi cand toti vor sa vanda...si asa sigur o sa ai bani...

      Ștergere
  3. Ideal, idealist, idealistă... Sunt niște termene foarte, foarte interesante. Adineauri vorbeam cu un prieten despre termenul ideal. Într-o societate ideală, niște cetățeni civilizați... Ehehe! Multă apă trebuie să mai curgă pe Dunăre pentru a ajunge la așa ceva în toată lumea, nu doar la noi în țară. Da' las că poate, poate sistemele astea informatice, sateliții, internetul lucrurilor, etc, etc, etc vor face posibilă și o de asta, cum ziceam, o societate ideală cu cetățeni civilizați. De iubire este vorba că fără de iubire ce să, e greu, nu? Și unde să mai fie dacă e cu "Carpe diem" trăiește clipa? Cică kamala kabala sau cum o cheamă pe trânsa că să delea cum le zice substanțe... O fi bine, nu? Dar "băeții băeții" ce fac? Cică Guardia așa am auzit. Dar nu vor să o desființeze cică decât clopoței să-i pună. Și comisie de 17. Că Joe Jonas, haide bre, o pune p-asta pe Camilla...

    RăspundețiȘtergere

Atenție! Comentariile sunt supuse moderării și vor fi vizibile după o perioadă cuprinsă între 1 și 4 ore. Din păcate aceasta este singura metodă pe care am găsit-o pentru prevenirea spamului și descurajarea comentacilor de profesie.