Uraganul american?

Observ foarte multă emoție în zona celor care cred că se mai poate schimba ceva în urma confruntărilor electorale din SUA. Menționarea României în cazul corupției lui Biden îi face pe unii să juiseze la gândul că „uraganul” care vine de-acolo va curăța și mizeria din societatea noastră. Am vești proaste, dragii mei: așa cum reclama care se derulează neîncetat la TV cu nu știu ce detergent minune nu-ți face curat în caă, la fel e și cu corupția. Așteptați revelații? Le-ați avut, micuților, dar n-ați făcut nimic cu ele.

Era un cetățean, Gitenstein pe numele său, tot ambasador și partener de nădejde de-al lui băsescu. Din punctul de vedere al IQ-ului, subiectiv cum sunt, îl situez undeva prin regnul vegetal. Ei bine, prostia nu te face mai puțin ticălos. De-aia acel individ a plecat milionar din postul de ambasador. Hai, să nu-mi spuneți că sunteți șocați! Ce, ați uitat că Adamescu îl hrănea pe nesătulul ambasador cu 100 000$/lună? Păi doar un an cu „indemnizația” de la Adamescu l-au făcut p-ăla milionar. Iar ăia de la Adamescu erau doar bani de buzunar. Cât credeți că-i ieșea din combinațiile cu arme? Să nu-mi spuneți că sunteți șocați când auziți că scutirea de offset nu se face moka! Hai, ieșiți din transă! Știți, Gitenstein a iubit atât de mult România încât nu s-a lăsat dus de-aici! După ce a fost înlocuit din funcția de șef de mafie la Ambasada SUA, s-a întors la borcanul cu miere ca șef al Fondului Proprietatea. Să mai ia și de-acolo ceva. Fac o paranteză: „Tăricene, ți-e bine?”.

Ce s-a întâmplat cu Gitenstein? Nimic, evident. E un preacinstit cetățean american care-și trăiește viața din agoniseala sa de câțiva ani petrecuți pe post de guvernator în cea mai ineptă colonie. Săraca țară bogată! Așa cum la sfârșitul sec. XIX l-a luat pe-un neica nimeni rupt în cur de pe străzile Prusiei și l-a făcut în câțiva ani cel mai bogat monarh din Europa, la fel face și-acum când îi transformă pe toți acești coate-goale veniți „la misiune” în capitaliști prosperi.

E o chestiune pe care ar trebui s-o învețe toți cei care, la un moment-dat, au impresia că sunt la butoane: Adamescu a murit în pușcărie ca ultimul om, putrezind în propriu-i căcat. Nu-i o figură de stil. Securiștii lui, după ce-au mirosit că „fabrica de miere” a secat, l-au babardit artistic, închizându-i definitiv gura. Puteți să-i spuneți răzbunare mafiotă sau cum vreți voi. Pe ei puțin îi interesează. Dacă, prin absurd, cineva i-ar cerceta vreodată ar da din umeri argumentând că ei au luptat împotriva corupției. Aproape că-l dovediseră pe Adamescu, dar el, ticălosul, a ales să scape murind. Frumos, nu-i așa? Aproape că-ți dau lacrimile.

Să vedem acum care-i treaba cu Biden. Păi dacă un amărât de ambasador halea 100 000$/lună de la un civil, vă dați seama cât halea ditai vicepreședintele SUA. Care vice a mai și catadicsit să mănânce o pizza în Centrul Vechi. Ah, să nu uit, mai fac o paranteză: pizza aia se producea în zona horeca nu-i așa? La fel ca și ceaiul pentru haștagi! Măi ce coincidențe. Dar să revenim.

Așadar, ce-i cu Biden? Păi ce să fie, a tras și el ceva de pe-aici. Cine i-a plătit tributul? Aoleu, de ce-ați întors toți ochii către Londra? Mă scuzați și eu tot într-acolo mă uitam. Dar nu pentru că ar fi plătit englezii partea noastră din tribut, desigur, ci pentru că pe-acolo își face veacul un oarecare domn, Popoviciu pe numele său și care încearcă cu disperare să evite repetarea pe propria-i piele a „dramoletei Adamescu”. Și pe Popoviciu, după ce-a dat tributul, l-a urmărit „anticorupțea”. De ce oare? Vedeți, ciudate sunt căile tâlhăriei. Unealta folosită e bine s-o arzi ca să nu rămână urme. E așa? Sigur că da.

Așadar, ce-ați vrea să „scuture” clasa politică autohtonă? Chestia cu Popoviciu? Păi în secunda doi vor spune că e un corupt pesedist. Vedeți cum ați picat iar în plasă?

Înainte exista moralitatea chiar și între bandiți. Dacă-l foloseai pe unul ca armă, îl apărai până-n pânzele albe. Acum vremurile s-au schimbat, morala se dovedește caducă. De-aceea, după ce-l bagi pe unu-n combinație făcându-l să se simtă important, la momentul doi îi fabrici un dosar ca să-l belești. Așa-i în democrație, e cu ștergerea urmelor. Că doar n-ați fi vrut să rămână securiștii în curul gol acum când se va arăta cu degetul pregnant către România.

De-aceea vă spun: nu vă faceți speranțe deșarte! Campania din SUA va trece și nu se va întâmpla nimic. În colonie treaba va merge tot ca mucii pe clanță. De ce? Pentru că de-aici e mereu de luat, nu de dat. Săracă țară bogată și biet popor prost! Vă meritați soarta.