Capitularea Europei

Macron a chemat la Elysee familia profesorului decapitat. Poate părea un gest măreț însă, din punctul meu de vedere, e un gest de neputință. Dincolo de vorbele goale, în care tiriplicul francez e maestru, s-a propus organizarea unui omagiu național. Nu vreau să par cinic, dar asta-mi aduce aminte de momentul în care familia regală saudită l-a invitat la palat pe fiul lui Jamal Khashoggi pentru a-l mitui și pentru a i se smulge - ajutat și de sclipirea armelor gărzii - mulțumiri pentru familia regală saudită.

Există și-o diferență: în timp ce familia lui Khashoggi a primit bani reali și serioși, familia profesorului decapitat s-a ales doar cu vorbe goale. Este, dacă vreți, un semn de neputință. Francezii, pur și simplu nu pot face mai mult. Chiar dacă de data aceasta va fi organizat un omagiu național, rețineți că acesta va fi ultimul.

Deja în Franța s-a trecut o linie roșie. Imigrația încurajată dement a înclinat hotărâtor balanța demografică. Mai țineți minte momentul în care nemții s-au trezit cu o minoritate turcă extrem de coerentă? Ei bine, în cazul Franței, acel moment e depășit de mult. Enclavizarea populației locale devine din ce în ce mai evidentă, iar singura constantă este evoluția ascendentă a islamismului.

Înainte de a merge mai departe voi spune că fapta profesorului respectiv a fost o prostie. Nu-i nimic eroic în ea. Doar prostie! N-o să mă convingă nimeni niciodată că jignirea, călcarea în picioare a credinței unei comunități, poate fi justificată de „libertate”. E o prostie. Așa cum prostie a fost și interzicerea vălului islamic. Toate sunt eșecuri ale așa-zisei libertăți clamate de societatea actuală.

Începând cu decapitarea profesorului, Franța, fie că vreți sau nu, intră în era islamică. E o eră în care veți vedea biserici în flăcări, dar nu veți vedea niciodată vreo moschee fumegând.

Europa nu-i la prima experiență islamică. A mai avut de-a face cu fenomenul. Acum însă lucrurile sunt mai grave. Anglia e aproape cucerită, Germania la fel, Franța nu mai vorbesc. Spania? E aproape să redevină maură. Totul se petrece tăcut, sub aparența unei normalități în care, nu-i așa?, e bine să te arăți tolerant față de celălalt. Iar celălalt poate fi orice. E un talmeș balmeș: trebuie să fii tolerant cu negrii, cu arabii, cu rasa galbenă, cu Voodoo, cu Yoga, cu mormonii, cu LGBTQXYZ s.a.m.d. Toate acestea deoarece populația a fost amestecată programatic. În hățișul rezultat, toate cele enumerate sunt simple umpluturi. Singurul filon veritabil care se va înălța și care le va sufoca pe toate celelalte „tolerate” e Islamul. E singura voce coerentă, cu o arhitectură solidă, capabilă să se înalțe. Nu glumesc când spun că Occidentul e aproape cucerit de Islam. Și, de asemenea, nu glumesc când spun că de data asta nimic nu-l mai poate salva. S-a dus vremea cruciadelor, cea în care Europe avea la bază o credință solidă, cea care s-a constituit în resortul care-a forțat depășirea Islamului. Culmea, Islamul care părea copleșit de istorie a rămas latent, credincios nucleului său sfânt, iar acum iese din toate colțurile civilizației occidentale pentru a o îneca. E răzbunarea istoriei, credeți-mă! E momentul în care se va dovedi că aberațiile unor devianți precum Coudenhove-Kalergi ar fi trebuit sufocate din rădăcină. Dar pentru a se întâmpla așa ceva trebuia să ai o societate sănătoasă, nu una bolnavă și deviantă precum cea occidentală.

 

Ceea ce trebuie să înțelegem că omul, atunci când e împresurat de haos, caută ordinea. Haosul a fost generat pentru a se constitui o formă falsă de ordine, rezultată dintr-o mixare a raselor și religiilor. Asta a fost teoria deviantului Kalergi. În realitate constatăm o enclavizare a fiecărei „civilizații” forțate să intre în „amestecul alchimic” pus la cale de o mână de ticăloși. Doar că oamenii nu pot fi combinați precum metalele. Ei se separă și-și interiorizează credințele. Rezultă, în final, un amestec de neînțeles format din mai multe miezuri tari. Ei bine, istoria ne arată că în asemenea situații nu există decât un singur liant, iar acela este religia. Creștinismul e mort în occident, în timp ce Islamul erupe de tinerețe revoluționară. De-aceea occidentul european este sortit pieirii.