Scrisoare deschisă

Stimate tovarășe Stalin,

Nu mi-am primit solda pe ultimele două luni de muncă. Eu am continuat să scriu, dar contabilul ăla cu „creon chimic” de la kaghebeu nu mi-a contabilizat postările din cauză că s-a îmbătat zilnic și a ignorat toată munca mea. De asemenea, întrucât rubla s-a devalorizat, veniturile mele în monedă capitalistă au scăzut și nu mai pot să-mi duc traiul zilnic. O peroadă am compensat cu veniturile suplimentare venite dinspre iranieni și nord coreeni, dar și acolo s-a întâmplat același lucru. În plus nu prea mai găsesc locuri în care să schimb riali sau woni. Am doi saci de rafie plini ochi cu bancnote de-astea și nu am ce face cu ele. Menționez că la „caseria” kaghebeului nu mi se mai schimbă banii ăștia din cauză de restricții. Păi și eu ce fac?

Tovarășe, nu vedeți ce greu ne este? Păi spre deosebire de noi, ăștia cu comunismu-n suflet și simțiri, ăilalți sunt boieri. Stăteam la o bere cu un coleg care trage cu Vestul și mi-a dat detalii despre pachetul lui salarial:

- Este angajat la Guvern cu 12 000 RON/lună(peste 225 000 ruble!) unde face comunicate de presă;
- Are un ONG în care-i intră fonduri europene de peste 50 000 EUR/anual(4.7 milioane ruble!)
- Pe un alt ONG de-al lui Soros primește tot vreo 70 000 de dolari anual(5.5 milioane ruble!!)
- În plus, mai ia și de pe la Ambasada Norvegiei, a Danemarcei, a Olandei s.a.m.d. miziicuri care însumează tot cam la vreo 50 000 EUR/anual(am făcut conversia mai sus).

Spre deosebire de mine care n-am niciun material ajutător, dușmanul nu trebuie să facă niciun efort:

- la Guvern comunicatele i le scrie secretara;
- articolele pe care le postează îi vin gata făcute de la entitățile care-l plătesc.

Păi unde-i dreptatea, tovarășe? Eu sunt creativ și mi se reduce norma de hrană, în timp ce ăștia, fără să facă nimic, trăiesc ca boierii? Trebuie să ne modernizăm și noi, că nu mai ține. Aveți mai jos o listă cu propuneri.

* Editarea de către kaghebeu a articolelor cu „americanii e dă vină”(să le traducă p-alea cu „rușii e dă vină” și să schimbe „rușii” cu „americanii”);

* Să o lase pe Natașa de 2-3 ori pe săptămână pe la mine ca să mă ajute la editarea articolelor și să aibă ordin clar de ameliorare a stresului meu profesional;

* Să se termine odată cu contabilul ăla bețiv care mă pontează. Nu se poate așa ceva: de fiecare dată când ajung la Ambasadă mă bagă sub masă de mă trezesc în șanț dimineața. (Din cauza asta am făcut și reumatism la mâna stângă și-mi trebuie niște creme d-alea specializate că nu mai pot duce paharul de vodcă la gură!!);

* Să mă finanțeze și pe mine prin oengeu! Poate așa intru și-n politică la usereu că înțeleg că doar așa se poate merge la ăia;

* Mărirea soldelor cu 25% și acordarea de normă de hrană la popota Ambasadei, plus normă de vodcă pentru detensionarea stresului;

În plus, tovarășe Stalin, nu înțeleg de ce mă puneți să scriu împotriva oamenilor ăștia. Să știți că domnul Soros e om de omenie și doarme cu gândurile dumneavoastră sub pernă. Doar știți că ambii ați luat lumină de la același far! Și, să știți, că și domnii ăștia de la Uniunea Ieuropeană e oameni buni și miloși. Am discutat cu ei și vorbesc exact ca dumneavoastră. Nu înțeleg de ce să-i criticăm când ar trebui să-i lăudăm. Știu că ei vă dau în continuare ca exemplu negativ, dar asta se întâmplă din cauza unui vid informațional. Ei nu știu ce-ați făcut dumneavoastră. Nici măcar n-au habar că, pas cu pas, pun în aplicare mărețele dumneavoastră directive. După ce-am făcut puțină muncă de prelucrare și informare la Bruxelles, toată lumea m-a lăudat pentru ideile mele solide în domeniul „doctrinei Europene”.

În final, ce să spun, tovarășe? Știu că nu mi se va îndeplini niciuna dintre propuneri. Mie oricum mi s-a oferit de lucru acilea, la UE, pe bani buni. Să n-o luați ca pe o trădare. De fapt nu fac nimic altceva decât făceam până acum. Scriu exact aceleași lucruri din doctrina dumneavoastră, doar că mai modific numele. Nu mai spun „după cum a zis și tovarășul Stalin, preaiubitul nostru conducător” ci „după cum a menționat doamna Ursula von der Leyen”. În afară de nume nu s-a schimbat nimic.

Vă rog să nu vă supărați, tovarășe. De fapt eu fac același lucru, doar că nu mai cer solda. Dacă se poate totuși să mă ajutați cu tovarășa Natașa v-aș fi recunoscător. Mă rog, simt că după două-trei salarii încasate aici va veni ea singură, dar mi-ar plăcea mai mult să o facă ideologic și nu pe mizerabilii ăștia de bani capitaliști!

Al dumneavoastră,
Ivan Ivanovici