Al Treilea Război Mondial sau o ultimă mișcare disperată?

Ieri v-am vorbit despre epuizarea forțelor armate ucrainene și despre căutările lui Zelenskyi. Azi apare o situație extrem de dubioasă, având potențial de întoarcere a situației la 180 de grade. Treburile de acolo sunt atât de încurcate încât asistăm la răsturnări de situație de la un moment la altul. Poate vă întrebați ce s-a întâmplat atât de radical? 

Dacă informațiile care au început să circule prin diverse medii sunt adevărate(prin „diverse medii” înțelegându-se inclusiv The New York Times), înseamnă că trebuie să ne așteptăm la tot ce e mai rău. Sau, cine știe?, e doar un semn de disperare profundă, o ultimă încercare de a se face ceva când nimic nu mai e de făcut. E vorba de un general american, pe numele său Antonio Aguto Jr. Individul a fost trimis în Ucraina încă din 2022 ca șef al Grupului de Asistență pentru această țară, un organism menit a superviza transporturile de arme necesare luptei cu rușii. 

Informația bombă pe care am citit-o este aceea că Aguto a preluat oficial comanda forțelor ucrainene de pe frontul estic. Fac însă precizarea că rrticolul din NYT vorbește doar despre un rol de consiliere pe care l-ar juca Aguto. Surse rusești, mai precis expertul militar Alexander Zimovsky, susțin că Aguto a preluat întreg managementul armatei. Nu știu cât de adevărată este informația, dar dacă e reală e cât se poate de clar că situația se agravează. 

Nimeni nu poate contesta că generalul Aguto este o persoană de prim rang a Pentagonului. De asemenea, el nu se află singur acolo, ci însoțit de un aparat complet, format din militari și experți americani. Preluarea comenzii de către Aguto este echivalentă cu preluarea inițiativei de către SUA. Iar o asemenea informație nu poate însemna nimic altceva decât o declarație de război. Singura mea reținere e dată de faptul că unica sursă care a înaintat ipoteza preluării oficiale a comenzii armatei ucrainene este Alexander Zimovsky, individ care acționează în zona propagandei. Mesajul său poate fi menit stârnirii îndârjirii soldaților ruși de pe front, soldați care ar face orice pentru a-l prinde - viu sau mort - pe american sau pe alți oameni din aparatul său. Nu trebuie ignorat că în setupul de acolo informația că în spatele liniilor se află un american are un rol teribil în mobilizarea soldaților ruși. De aceea, până la o confirmare și din alte surse, nu putem rămâne pe această ipoteză. Însă e cât se poate de clar că dacă informația e adevărată, Războiul Mondial e ca și pornit. 

Dacă însă Aguto a fost împins doar „pentru a mai oferi o ultimă consolare”, în condițiile în care, pe moment, SUA nu mai poate furniza bani Ucrainei, o să o vedem destul de curând și o vom putea lesne încadra la capitolul „o ultimă mișcare disperată”. 

Tot din același registru vine și propunerea UE de redirecționare a profitului Băncii Centrale a Rusiei spre Ucraina. Despre ce e vorba? UE a ajuns la fundul sacului, astfel încât s-au gândit la o strategie „deșteaptă”: confiscarea profitului înregistrat de activele înghețate ale Rusiei în băncile europene. Povestea e interesantă. Pe moment, profiturile - care se ridică la aproximativ 3 mld. $ pe an - ar urma să fie evidențiate în conturi separate, pentru ca apoi să fie transferate UE, iar de-aici Ucrainei. Poate face UE așa ceva? Desigur, doar tot mecanismul este în ograda lor. Însă, ce ați face dacă ați auzi că o bancă a luat dobânzile unui client și le-a virat în conturile sale, iar de-acolo le-a transferat pentru ajutorarea altui client care pretinde că a fost agresat de cel cu conturile înghețate? Desigur, v-ați scoate rapid banii de-acolo întrucât acea instituție nu mai prezintă încredere. Aceasta ar fi prima problemă majoră a EURO deoarece țările care au rezerve în această monedă vor înțelege imediat ceea ce e de înțeles și vor proceda cum se cuvine. De asemenea, activele europene din Rusia ar putea fi naționalizate, iar asta, din nou, ar fi o lovitură teribilă pentru business-urile europene.

Închei prin a vă furniza o ultimă știre, de data aceasta din Germania. Înțeleg că mai multe multinaționale nemțești se pregătesc să dea în judecată guvernul federal pentru a primi despăgubiri legate de întreruperea relației cu Rusia. Ruperea acestor legături au cauzat daune extrem de mari acestor companii. Înțeleg că inclusiv Volkswagen e în stadiu premergător cererii de despăgubiri, astfel încât bugetul federal va fi făcut afectiv varză. Oricum, în urma măsurilor tembele luate de Merkel în timpul crizei din 2008, Germania abia se mai târăște. Cu o listă atât de mare de despăgubiri în spate, în mod sigur se va prăbuși zgomotos. Și, odată cu ea, întreaga falsă construcție europeană. 

Până atunci însă, trebuie să stăm pentru a înțelege care-i cu adevărat rolul generalului Antonio Aguto Jr.  în Ucraina: război mondial sau furtună într-un pahar cu apă?