Războiul dronelor

Privind retrospectiv devine aproape incredibil modul în care conflictul din Ucraina a schimbat fața războiului. Început ca o confruntare de secol XX, actualul război se va termina ca un veritabil „război al stelelor”. Mi se pare o evoluție atât de rapidă încât finalul acestui conflict va transforma domeniul apărării atât de mult încât vom avea două categorii de țări: cele pregătite, devenite peste noapte aproape invulnerabile și cele rămase în urmă și absolut nerelevante.

Țineți minte deplasările cu o grămadă de vehicule grele, unele din ele scoase din depozite și abia târându-se pe câmpul de luptă? Lipsa de coordonare din ambele tabere, greșelile copilărești și calculele eronate. Toate acestea s-au perfecționat treptat, iar câmpul de război s-a transformat rapid dintr-unul clasic într-unul tehnologic. 

La capitolul drone, primele apariții au fost cele turcești, Bayraktar, pe care rușii le studiaseră anterior în Caucaz și care doar pentru o extrem de scurtă perioadă au părut că vor înclina balanța în favoarea ucrainenilor. Nu e vorba de faptul că rușii nu ar fi avut cu ce să le dea jos. Problema era că darea jos a unei astfel de drone era scumpă, înclinând balanța economică în favoarea Ucrainei și a Occidentului. De partea cealaltă, rușii aveau o groază de drone, dar toate la nivel de prototip. Nu mai amintesc că fiecare acel prototip putea fi condus optim doar de echipa care-l proiectase, transformând totul în haos în timpul confruntării. De asemenea, fără tactici și strategii coerente, coordonarea între câmpul vizual al dronelor și cel al soldatului era inexistentă. De aceea greul luptei se ducea de fapt pe teren, cu soldații care îngroșau rândul pierderilor.  Spre deosebire de ucraineni, care trăiau în iluzia „resursei umane nelimitate”, rușii înghițeau greu și amar fiecare pierdere. De aceea interesul principal de partea rusă s-a pus pe „automatizarea” războiului în vederea minimizării morților și răniților în propria tabără. 

Producția de drone a devenit astfel strategică. Cele câteva concepte s-au concretizat în două modele de drone pentru care s-au construit rapid linii de producție. Golul de pe front a fost suplinit pentru o perioadă de dronele iraniene, „mobrele” Shahed. Rușii au achiziționat un număr mare de drone sinucigașe iraniene, dar și licența de producție. De asemenea, au modificat câteva elemente, astfel încât doar un mic lot inițial a fost utilizat pe front în tehnologie 100% iraniană. Pentru celelalte rușii au adăugat câteva module menite a crește precizia dronei și manevrabilitatea. Aceasta însă este istorie deoarece imediat după momentul inițial frontul a avut un upgrade major.

Vedetele care au transformat contraatacul ucrainean într-un eșec usturător au fost dronele FPV. Aceste dispozitive banale au capacitatea de a duce o încărcătură explozivă exact acolo unde e nevoie de ea. În cazul tancurilor și blindatelor ucrainene, dronele FPV s-au dovedit o armă, pe cât de banală, pe atât de ucigătoare deoarece atacau exact punctele sensibile ale acestor vehicule. Sunt sute de clipuri cu drone FPV intrând în vehiculele de transport pe ferestrele laterale sau atacând punctele cele mai sensibile și mai greu de atins. Rușii au reușit să construiască o impresionantă facilitate pentru producția de drone FPV Upyr(și generațiile ulterioare) într-o zonă situată la 400km sud de Moscova. Noua realitate produce noi posturi în armată. „Mânuitorii” de drone FPV au o specializare separată. Dacă vi se pare simplu, ar trebui să știți că tendința este ca un operator să ghideze nu o dronă, ci un întreg roi de drone care cooperează între ele în atacul țintelor multiple. 

N-o să mai insist decât în trecere pe noile generații de drone kamikaze deoarece le cunoașteți. O noutate este îmbunătățirea continuă a dronelor de observație/culegere date, care în prezent sunt integrate impecabil cu artileria. Se ajunge astfel să se economisească muniție în timp ce atacul devine mult mai eficient. Rușii și-au pus la punct fabrici pentru fiecare tip de dronă, astfel încât acum reușesc să-și fie auto-suficienți.

Partea interesantă este însă cea terestră și navală. Fără doar și poate a ajuns peste tot propaganda ucraineană cu privire la dronele acvatice cu ajutorul cărora au pus probleme marinei rusești. Pe lângă dezvoltarea armelor anti-dronă, rușii și-au pus la punct o nouă generație de drone acvatice. Vârful de gamă este reprezentat de generația de drone „de apă dulce”, care monitorizează Niprul în zona Herson, acolo unde ucrainenii reușiseră să-și facă mai multe capete de pod. După curățare, rușii au pus mai multe drone să patruleze. Fiind extrem de mici, sunt practic imposibil de detectat. De asemenea, în punctele cheie aceste drone pur și simnplu stau la pândă, iar când detectează o barcă o atacă fără milă. Acest tip de dronă, deosebit de ieftină și eficientă, a reușit să asigure liniștea malului stâng al Niprului. 

Cele mai puțin cunoscute drone sunt cele terestre. Pe canalul meu de telegram am anunțat utilizarea roboților pe câmpul de luptă, dar nu am detaliat întrucât la acel moment nu aveam toate datele necesare. Există o multitudine de drone robotizate care le fac soldaților viața mai ușoară. Spre exemplu,  atât rușii cât și ucrainenii au dezvoltat drone de minare/deminare. Din păcate, în timp ce rușii își fac dezvoltările tehnologice pentru uzul lor, ucrainenii dau pe gratis SUA și NATO rezultatele cercetărilor pe care le fac în acest domeniu. Și să știți că lucrează foarte bine! Ce-i drept, în domeniul de minare a câmpurilor, s-a dovedit că dronele terestre fac o treabă excelentă, fără a mai pune viața soldaților în pericol. 

Avem, de asemenea, drone pentru transportul materialelor sau a răniților. Dotate ci inteligență artificială necesară evitării obstacolelor și reconfigurării traseelor, s-a dovedit că asemenea drone fac toți banii întrucât pot fi trimise oricând pentru aprovizionarea liniilor avansate, fără riscurile implicate până acum de transportul clasic. Însă nu e singurul domeniu.

Și-au făcut apariția mitralierele mobile. Puse pe un șasiu cu șenile, mitralierele pot fi operate de la distanță la fel ca o dronă FPV. Diferența este dată de faptul că poți muta mitraliera noaptea, pentru ca dimineața dușmanul să se trezească cu foc din spate. Avem însă ceva chiar mai interesant. Lobaev, cunoscutul producător de arme cu lunetă, a anunțat dezvoltarea unei arme cu lunetă operată în exclusivitate la distanță. Astfel, lunetiștii nu mai trebuie să stea în zone periculoase, putând opera armele din spații sigure. Desigur, nu se obține precizia unui lunetist, care atunci când e prezent fizic ține cont de o multitudine de alți factori, dar e o precizie mulțumitoare. 

Ceea ce putem remarca este faptul că armata se schimbă din temelii. Nu mai există desfășurarea de arme grele decât în anumite momente specifice ale luptei. Conflictul din Ucraina ne arată limpede că războaiele viitorului se vor da pe tărâmul tehnologiilor înalte care, dincolo de faptul că sunt ieftine, sunt mult mai eficiente și versatile. Așadar, „războiul dronelor” e un fel de avans cu jumătate de pas în direcția războiului complet automatizat, purtat de entități exclusiv electronice, sprijinite de AI. Lumea se schimbă rapid, inclusiv din punct de vedere militar. De aceea spuneam la începutul articolului că, în urma tranziției, vom avea țări care se adaptează și țări care, nefiind capabile de salt, se vor scufunda într-o teribilă lipsă de relevanță.