Climatologia privită dintr-un unghi mult mai logic

Cearta marilor puteri, dincolo de atmosfera sumbră de război și permanenta amenințare cu o catastrofă, are și părțile ei bune: uneori lasă să răzbată adevărul care, altfel, ar fi mult mai ușor de îngropat. Pe vremea când Putin era băgat în toate „comitetele și comițiile” globaliste, ideologia climatică nu era contestată de nimeni. Doar pe la colțuri se mai spunea una-alta. Adevărul era anihilat din fașă, cercetătorii nealiniați erau lăsați fără finanțare, astfel încât doar minciuna oficială era cea care-și spunea povestea. Acum însă, diferențele de poziție fac necesare inclusiv studiile reale pentru a se asigura o poziționare strategică. Așa încep să apară elementele pe care le bănuiam, dar care erau interzise până acum marelui public. 

Noua poziționare a Rusiei face necesară reluarea cercetării fundamentale. În ceea ce privește clima, se dorește stabilirea unui model clar de evoluție pentru a se putea lua deciziile strategice în ceea ce privește, în primul rând, agricultura, dar și evoluția societății în general. În continuare vă voi prezenta câteva elemente extrase din diverse studii rusești, precum și o prognoză în ceea ce privește evoluția climei în perioada următoare.

În primul rând, ceea ce trebuie să conștientizăm este că sistemul climatic al Pământului se dezvoltă în cicluri istorice. De exemplu, între 250 i.Hr. și 200 d.Hr. am avut o perioadă de încălzire semnificativă, cunoscută sub denumirea de „Optimul climatic antic”. Această perioadă venea după o mini-glaciațiune. Între 300 și 600 vremea s-a răcit din nou. Între 950 și 1250 avem „Optimul climatic medieval”, perioadă în care vremea s-a încălzit din nou, consemnându-se recorduri de temperatură și perioade secetoase cu care oamenii nu se mai confruntaseră. Două sute de ani mai târziu, între 1450 și 1750 am avut din nou o mini-glaciațiune. Începând cu 1850 avem o nouă perioadă de încălzire, similară celorlalte din istorie. Dacă e să suprapunem modelele trecutului, rezultă că ne aflăm în banda celor 200 de ani de încălzire, ceea ce face foarte probabil ca în 2050 să se încheie acest ciclu. Totuși, cercetătorii ruși spun că e posibil ca încălzirea să continue până spre sfârșitul actualului secol. De altfel, concluzionează că încă nu s-a atins punctul maxim de temperatură, dar că asta nu ar trebui să ne îngrijoreze chiar dacă e posibil să se consemneze temperaturi mai mari decât în ultimii 2000 de ani. Ei afirmă că, în ciuda acestor elemente, nu ne aflăm în fața unei premiere. În timpul Optimului climatic al Eocenului timpuriu s-au înregistrat temperaturi medii cu peste 14 grade mai mari decât mediile actuale, iar asta nu a descurajat dezvoltarea vieții ci, din contră, s-a consemnat o explozie a biodiversității. 

E interesant de înțeles care-s cauzele acestor cicluri climatice. Cu toate că principala cauză e unanim cunoscută, în perioada recentă s-a dovedit a fi mult mai utilă ascunderea principalei cauze deoarece în acest fel se ajunge la un profit accentuat al sforarilor din spatele „Mafiei Încălzirii Globale”. Ceea ce trebuie să conștientizați este că activitatea umană nu este capabilă să influențeze fenomenul încălzirii într-o proporție mai mare de ... 0.5%. Așadar, ceea ce marketează tembelii și ticăloșii ca find „principala cauză a încălzirii” nu e decât un fenomen mega-marginal. Și e logic să fie așa, în condițiile în care sistemul climatic al Pământului este ceva gigantic dacă-l raportăm la totalul populației. 

Ceea ce influențează decisiv sistemul climatic este ... unghiul axei Pământului. Unghiul nu este unul fix, axa schimbându-și periodic înclinarea și, din această variație, rezultă modificările climatice. Cu cât modificarea e mai mare, cu atât apar fenomene de amploare mai mare. Spre exemplu, o anumită înclinare ar putea modifica definitiv curenții oceanici, stabilind cu totul alte zone climatice. Înțelegând fenomenul, absolut toată povestea capătă logică, adică acel element care lipsește cu desăvârșire din teoriile climatice fantasmagorice ale prezentului.

Așadar, fenomenul este unul mult mai amplu decât ne-am putea noi imagina. Asta înseamnă că direcțiile de acțiune nu pot fi cele actuale, de reducere a emisiilor de dioxid de carbon prin înlocuirea combustibililor utilizați în producerea de energie. E o fantasmă care va fi plătită scump de către cei care-i cad în capcană. În mod normal, rușii spun că singura strategie viabilă este cea de adaptare la noile condiții. Cum? Prin stabilirea, pe baza prognozei de evoluție a modelului climatic, a zonelor optime pentru agricultură, printr-un management inteligent al apei și prin investiții canalizate către zonele cele mai propice locuirii. 

În cazul în care fenomenul de încălzire va continua până la sfârșitul secolului, așa cum prognozează rușii, se vor consemna fenomene migraționale accentuate și tocmai aici trebuie găsit un răspuns adecvat. Rușii spun că teritoriul lor va fi unul  propice, astfel încât va deveni o țintă predilectă a noii migrații. De aceea trebuie să fie pregătiți pentru combaterea fenomenului prin deturnarea factorului migrațional către vecini. Problema e că asta se poate face doar în zona europeană, unde un control strict al frontierei poate face ca fenomenul să fie oprit în zonele de graniță sau „reflectat” în zona țărilor nordice. Conform prognozelor rusești, largi zone din Europa vor deveni nelocuibile. O parte din Bulgaria, România, Polonia, Ucraina, nordul Germaniei și o mică parte din Franța vor mai fi locuibile. În rest, viața se va mai putea menține pe zone limitate, în jurul bazinelor de apă. De aceea, din punct de vedere strategic, Rusia își propune să-și întărească granițele inclusiv prin delimitarea sa prin intermediul unor cursuri de apă sau lanțuri muntoase. Înțelegeți acum de ce actuala țintă a Rușilor în Ucraina este Niprul? 

Însă principalul vector migrațional se va consemna în Asia unde, ca efect al populației în creștere, valurile de migrație vor deveni consistente. Teoretic, Rusia ar avea interesul să atragă acolo o populație stabilă deoarece are densități rahitice în acea zonă. Doar că, prin intensificarea fenomenului pot apărea structuri noi de putere care să submineze autoritatea statului rus. Pentru zona asiatică, Rusia își propune întărirea cooperării cu vecinii, inclusiv prin ajutoare militare și logistice, pentru a se putea opri valul migrațional la granițele vecinilor săi. Iar vdacă e vorba de atragerea unor populații, aceasta trebuie facută într-o manieră care să nu scape conducerii centralizate a țării. 

Cea mai mare provocare a unui viitor în care încălzirea se va accentua va fi cel al securizării surselor de hrană. Astfel devine obligatorie protejarea zonelor agricole, extinderea acestora acolo unde factorul climatic va elibera pământ agricol, dar și proiectarea cu atenție a strategiilor de cultivare, astfel încât să se maximizeze potențialul existent. Conform prognozelor, alimentele vor fi „energia viitorului”, având un imens potențialul de a crește accelerat în structura exporturilor rusești. Se vorbește chiar de posibilitatea ca aceasta să devină principala marfă de export a Rusiei, detronând energia!

Un alt element care se remarcă în confruntarea dintre puterile lumii este capturarea Africii. Ea corespunde unui plan pe termen lung dezvoltat în urma cercetărilor legate de evoluția modelului climatic. În scurt timp viața va deveni aproape imposibilă în Africa. Vor fi zone largi care vor fi părăsite din cauză că nu vor mai fi compatibile cu viața. Puținele zone locuibile vor fi suprapopulate, necesitând surse de hrană care nu pot fi asigurate de continentul African. În aceste condiții, stăpân al Africii devine cel care-i poate asigura hrana. Dar de ce ar face cineva asta? Pentru că, în conformitate cu prognozele climatice, după finalizarea Optimului Climatic actual, va urma o perioadă de răcire accentuată, care va transforma din nou Pământul. Astfel, va reîngheța zona de nord a Rusiei, iar o mare parte a terenurilor agricole cucerite în prezent vor cădea pradă gheții. Rusia își poate muta o mare parte a terenurilor agricole mai la sud, dar dacă vrea să-și mențină influența alimentară va avea nevoie de controlul producției, iar din acest punct de vedere, controlul Africii este esențial întrucât acolo va fi o explozie de bunăstare agricolă, similară celei din antichitate. 

După cum puteți observa, există și alte metode de luptă împotriva fenomenelor meteo cu care ne confruntăm. Adaptarea - metoda urmată de ruși - pare a fi cea mai potrivită și normală. Nu presupune sacrificii, ci doar înțelegerea prognozelor și managementul avansat al surselor de hrană. Dacă ne-ar duce mintea, ar trebui să facem și noi asta cât mai curând. Întărirea controlului frontierelor devine esențial, iar managementul zonelor agricole e cât se poate de stringent. Există vreo hartă a evoluțiilor climatice? Cel puțin după sursele rusești, cu excepția unei zone destul de reduse din sudul țării, România nu va avea probleme de habitabilitate. Și tocmai asta e problema noastră. 

Privind prin prisma proiecțiilor climatice viitoare înțelegem inclusiv controversa cu Ucraina. Europenii(și nu doar ei, ci și un alt jucător puternic) caută să-și securizeze zonele care vor fi locuibile și, în care, eventual, vor putea muta populații. Cum Ucraina e una dintre țările care nu va avea probleme majore, potențialul său de tranzit al maximului climatic devine interesant. De aceea, inclusiv lupta până la ultimul ucrainean are rolul său, de eliberare a unor suprafețe imense de teren care în viitor vor putea fi exploatate de alții. Așadar, e posibil ca „proiectul ucrainean” să fie unul necesar supraviețuirii Uniunii Europene, iar pierderea războiului de acolo să însemne sfârșitul proiectului european și înlocuirea sa cu „scapă cine poate”. Suntem pregătiți pentru asta?