Spectacolul cu bucluc și mâța-n sacul woke

Totul a început cu ... cenzura. A crede că organizatorii macabrului spectacol de la Paris n-au știut ce fac, este o prostie fără margini. În mod cât se poate de evident s-a dorit din start un spectacol satanic 100%, în care să fie călcate în picioare valorile majorității populației. Chiar dacă unii dintre oameni nu sunt creștini sau nu sunt deloc religioși, asta nu înseamnă că nu se supun unui cod moral rezultat din cele 10 porunci. Ar trebui să înțelegem că nu doar creștinii sunt ținta. Într-adevăr, așa-zisul spectacol a fost unul clar anti-creștin, însă ținta atacului n-au fost doar creștinii, ci toți cei care se consideră normali, în accepțiunea clasică a termenului. 

Exihibarea cu atâta ură a ideologiei woke, călcarea în picioare a oricărui principiu de normal, de frumos, de armonios, prăvălirea prostului gust la o dimensiune cum nu s-a mai văzut până acum, toate acestea au fost elemente ale unei uri maladive scoase la lumină de către forțele anormalității. Dacă vreți, a fost o revărsare orwelliană a violenței împotriva ordinii naturale a lumii: frumosul e urât și urâtul e frumos, haosul este ordine și ordinea e haos, războiul e pace și pacea e război s.a.m.d. Mai precis, absolut totul a fost subordonat principiului „minciuna e adevărul, iar adevărul e minciună”. Din acest punct de vedere, am asistat la un satanism supra-expus, având ca scop subjugarea omenirii în teroarea ideologiei nefirescului. Unii pot crede că sunt cuvinte exagerate. Aceștia ar trebui să înțeleagă că unul dintre cele mai eficiente moduri de a detecta satanismul constă în identificarea oricărei răsturnări a ordinii firești a lucrurilor. Privind dinspre această definiție realizăm că nu este obligatoriu să fii creștin pentru a fi lovit de neo-satanismul vremurilor noastre! E suficient să fii normal pentru a deveni o țintă a deviantei lumi pe care o visează cei cu creierii varză.

Atacul dat a fost unul absolut. Trebuie să mă repet spunându-vă că am avut de-a face cu o forță orwelliană. Nu cădeți în capcana de a crede că a existat doar ceea ce s-a văzut pe scenele macabre transmise cu obstinație de televiziuni. NU, a fost inclusiv o luptă nevăzută! Facebook a ascuns postările critice la adresa așa-zisului spectacol, iar autoritățile au exercitat presiuni asupra rețelei X pentru a șterge opiniile considerate „violente” la adresa spectacolului și a comunității care a organizat întreaga mizerie. Au existat instrucțiuni clare, date presei și rețelelor sociale, referitor la ceea ce e OK și ce nu e OK. Trompetele fuseseră activate mult înainte de startul spectacolului, postările admirative și aprobate de cenzură erau deja îngălbenite de vreme înainte de a fi publicate! 

Scandalul cadrului batjocoritor la adresa Cinei cea de Taină a fost bomboana de pe colivă. Oamenii, chiar și cei cu sentimente religioase vagi, s-au simțit călcați în picioare, batjocoriți de o mână de golani cărora li s-a dat liber pentru a-și exprima furiile nebunești și urâtul maladiv. Se așteptau la asta și de aceea  totul a fost combătut după rețete bine puse la punct din timp. Așa-zise institute de sondare a opiniei publice au început să scoată din plic „cercetări sociologice” conform cărora spectatorii au fost entuziasmați de ceea ce s-a petrecut pe scenă. Unii, chiar au publicat un halucinant sondaj conform căruia 88% dintre francezi și-ar fi exprimat ori entuziasmul, ori ar fi fost impresionați de calitatea așa-zisului act artistic. Media slugarnică a ridicat osanale nulității care a organizat totul. Doar că stratagema n-a funcționat.

Mesajele împotriva organizatorilor și, mai ales, a sponsorilor n-au putut fi cenzurate întrucât acestea veneau de pretutindeni. Degeaba forțezi algoritmul să declaseze anumite postări. El nu mai face față atunci când există aproape un fluviu unanim de opinii. Și, desigur, chiar dacă cenzurezi toate informațiile, oamenii vorbesc între ei, se uită și se crucesc la bizareriile scoase la lumină de o mână de devianți. 

Informațiile din zona serviciilor secrete au explodat. Și-așa Franța stă pe un butoi cu pulbere, astfel încât semnalul de alarmă a fost tras. Știrea că e posibil să iasă o mega-revoltă la nivel național a făcut ca inclusiv imbecilul Macron să-și convoace șefii instituțiilor de forță pentru a crea o detensionare a situației. Acesta a fost motivul pentru care regizorul cel imbecil a fost împins să-și explice așa-zisa creație printr-un „spectacol al toleranței” și să fie exprimate scuze umile. Probabil cel mai mare indicator al „semnalului de alarmă” a fost acea căutare mult prea lungă a unui tablou - altul față de Cina cea de Taină a lui Leonardo da Vinci. Într-un final, la două zile după scandal, o nulitate de la Le Canard Enchainé(care se zbate într-un derizoriu absolut din punct de vedere al numărului de cititori), vine și spune că a fost o reproducere a tabloului Sărbătoarea Zeilor a lui Jan Hermansz van Bijlert. Desigur, opinia a fost preluată la unison de toată media, de toți influencerii loviți la temelie, zdruncinați de-a dreptul de înjurăturile pe care le-au încasat pentru propaganda lor abjectă. În mod evident n-a fost asta, ci doar un truc ieftin de a deturna atenția. Iar ca dovadă stau declarațiile limbricului Thomas Jolly care, în disperare de cauză, a negat orice asemănare cu „Cina cea de taină”, spunând că ar fi vorba strict de „viziunea sa”.

Ceea ce am văzut a fost o întoarcere la 180 de grade. Macron s-a băgat din nou la coteț, iar organizatorii au ieșit să-și ceară scuze spășiți, negând evidența, anume aceea că întreg spectacolul a fost un atac barbar la valorile de bază ale societății - care, culmea, sunt împărtășite chiar și de cei mai nereligioși membri ai săi. În mod evident și-au realizat planul inițial, deschizând larg fereastra aia. Doar că daunele le sunt majore. Francezii nu mai au pic de atașament pentru Franța! Văd cum țara le-a fost furată, iar acum li se vând doar slogane ideologice pe post de pâine. Mulți au considerat o glumă propunerea Ambasadei Rusiei către francezi, anume emigrarea în Rusia. Ceea ce nu știu cei mai mulți este că deja acolo se înfiripă diverse comunități de occidentali frustrați de așa-zisa civilizație de care au fugit mâncând pământul. Neo-imigranții Rusiei au găsit acolo liniștea de care aveau nevoie, lipsa de sâcâială ideologică și infinit mai puțină toxicitate căreia să i se opună. Urmăresc periodic jurnalele unora dintre oamenii mutați acolo, le văd evoluția, iar ceea ce transmit ei e interesant. Atât de interesant încât îi atrag discret și pe alții. Fără doar și poate, Rusia folosește aceste exemple de imigranți de succes pentru propriul său beneficiu, dar în ultima perioadă în politica de acolo s-au înfiripat niște proiecte destul de îndrăznețe. Ceea ce știu este că se lucrează la facilități pentru ușurarea pașilor necesari stabilirii în Rusia. Motivul e simplu: din Occident fug oamenii normali, care, dacă sunt atrași în Rusia, nu pot produce decât beneficii pe plan local. Sunt oameni cu copii mulți, profesioniști serioși în domeniile lor de activitate, astfel încât pot aduce o valoare foarte mare societății de-acolo. 

Dacă vreți, rușii vor să profite de demența Occidentului într-un mod similar celui în care profită China. Ca efect al nebuniei cu vaccinările și cu „procentele de gen corecte politic”, din armata Angliei au plecat o groază de soldați capabili. Îngrijorarea oficialilor a venit după ce s-a constatat că mulți piloți cu experiență s-au angajat ... în China, unde cunoștințele acumulate de ei sunt fructificate acum de armata chineză. N-ar trebui s-o vedeți cumva ca pe o răzbunare a acelor soldați pensionați cu forța. În realitate ei au fructificat o oportunitate care le-a fost oferită întrucât primesc salarii decente și au parte de o viață cât se poate de normală. Culmea, disperați de mișcare, englezii le-au interzis veteranilor să se mai angajeze în China, doar că n-au făcut altceva decât să se confrunte cu un alt fenomen: cel al renunțării la cetățenie. Diferențele dintre China și Marea Britanie sunt imense. Nivelul de trai e de-a dreptul incomparabil. Propaganda occidentală îi sperie pe oameni că e periculos în Rusia sau în China. Adevărul e că, din punctul de vedere al rezultatului propagandei, performanța e spectaculoasă deoarece reușesc să acopere destul de bine realitatea jenantă a Occidentului care e o hazna din punct de vedere al nivelului de trai față de dușmanii pe care și i-a inventat. Adevărule  că nimeni dintre cetățenii normali - nici în Rusia și nici în China - nu-și pune problema să aleagă între a-și încălzi casa sau a cumpăra mâncare. Atenție! Nici măcar n-am adus în discuție diferența calitativă a mâncării. Pur și simplu, occidentalii au ajuns să nu-și mai permită nici măcar plasticele vândute în supermarket. 

Am râs cu lacrimi la un reportaj de propagandă filmat undeva într-o zona rurală a Rusiei. Oamenii erau întrebați daca-l votează pe Putin, în timp ce reporterul insista asupra lipsurilor lor. Una dintre întrebări suna cam așa: „Ce părere ai de faptul că femeile pensionare din Occident merg în croaziere în timp ce cele de aici continuă să lucreze și după pensie(era vorba de munca în gospodărie)?”. Dincolo de răspunsurile de bun simț, de genul realității că bunicile rusoaice adoră să aibă grijă de nepoței, care le transmit din vitalitatea lor, reporterul a fost atât de prost încât n-a observat un element cheie. O femeie intervievată se mira cum de au timp occidentalele de croaziere întrucât ea era extenuată deoarece fusese să-și ia nepoții din Egvekinot. Ceea ce n-a înțeles reporterul e că acea călătorie pentru a-și lua nepoții era mai lungă decât toate croazierele pe care le-ar putea pune cap la cap pensionarii occidentali într-o viață(distanța dintre Evgekinot și Moscova fiind de aproximativ 4000 km)!

Revenind la spectacolul macabru de la Paris, eu unul cred că sunt și elemente de speranță. În primul rând, reacția societății franceze a fost exemplară, surclasând molfăiala Bisericii Catolice care-a plimbat-o dintr-o parte în alta până să dea un comunicat anemic și bleg. E cât se poate de clar că baza populației n-a fost atât de infectată de virusul woke, așa cum credeau factorii de putere de acolo. Iar ceea ce transpiră referitor la festivitățile de închidere ale Olimpiadei, arată o frustrare majoră în sistem. Spectacolul a fost scurtat și, probabil, cenzurat în sensul tăierii deviațiilor hard. Desigur, așa cum îi știm, nu vor renunța și vor continua în aceeași direcție. Doar că reacția i-a surprins și asta e probabil cea mai bună veste.

P.S. Cum puteți identifica faptul că a fost un dezastru? Prin șablonul pe care-l puteți citi în presa lor: „Cu toate că spectacolul a fost criticat pe plan intern, la nivel internațional a fost extrem de aperciat!”. Recunoașteți mizeria? E „vreau o țară ca afară!” tradus în limba franceză. Jalnic, tovarăși!