Iluzoria revenire

Se tot vorbește despre reintroducerea etalonului aur de către Trump. Chiar dacă asta ar fi o lovitură teribilă pe care ar da-o „structurii globaliste”, personal cred că o asemenea mișcare este imposibilă. Și-o să vă enumăr în continuare de ce.

Eterna și fascinanta guvernare antinațională

În opt luni de zile de când își exercită ilegitim puterea, liberalii au avut următoarele realizări:
- au cedat gazele naturale din Marea Neagră gratuit;
- îi pun pe români să plătească prin factura de gaze prețul ,conductei care va transporta gazul românesc în Austria, de unde românii îl vor reimporta(aceeași schemă s-a pus în aplicare și pe piața petrolului, unde românii exportă petrol și importă benzină&motorină);
- au forțat liberalizarea înainte de termen a pieței gazelor, astfel încât din iarnă prețul va crește cu cel puțin 30%;
- forțează liberalizarea prețului energiei electrice astfel încât și prețul acesteia va exploda;
- au forțat introducerea stării de urgență pentru a putea organiza achiziții dubioase al căror beneficia a fost clientela politică;
- prin forțarea adoptării unor legi nedemocratice - în complicitate cu PSD - au reușit instaurarea unui regim de pușcărie pentru cetățeni, în care a fi bolnav e o vină pedepsită cu încarcerarea în spital și experimentarea fără drept de apel de tratamente dubioase;
- la adăpostul stării de urgență și a diverselor stări de alertă au crescut exploatarea fondului forestier, dând mână liberă prietenilor interesați să chelească munții României;
- întrucât marea majoritate a bolnavilor cronici sunt bătrâni, au blocat internările în spitale, astfel încât starea de sănătate li s-a agravat. De asemenea, au instrumentat crize ale medicamentelor de care acești bolnavi erau dependenți cu scopul evident de a se forța ieșirea cât mai masivă „din sistem”;
- au încălcat și încalcă fără nicio frică drepturile elementare ale omului;
- și-au propus să readucă justiția la „standardele” statului de drepți, reînviind ilegalele protocoale SRI-Parchete, SRI-Complete de judecată și propunând deschis desființarea SIIJ, De asemenea, marii golani din justiție au parte de procese interminabile care, cel mai probabil, se vor sfârși cu achitări;
- s-au redeschis marile blaturi pe față făcute de procurori: dosarul sparanghelul a fost închis pe șest, la fel cum, în cazul melițianului(cu fiu în SRI) responsabil pentru primul focar de coronavirus din București s-a dat NUP; sunt doar două exemple, multe altele urmează!
- prin isteria generalizată instrumentată prin mass-media au reușit să provoace creșteri generalizate ale prețurilor produselor de bază;
- au reușit cumpărarea întregii mass-medii prin subvenționarea acesteia de către stat, astfel încât controlează practic tot discursul public;
- au reușit să întărească monopolul lanțurilor comerciale străine;
- au distrus antreprenorii locali dându-le doar iluzia că pot avea un sprijin de la stat(vezi IMM Invest);
- au transformat cetățenii împrumutați în victime nevinovate ale băncilor în condițiile în care prin amânarea ratelor se ajunge la plata dobânzii la dobândă; măsura amânării ratelor a ajutat strict băncile;
- au crescut datoriile publice ale țării, așteptându-se ca de anul viitor să avem un grad de îndatorare de peste 55%;
- au trimis în șomaj(atenție!, nu tehnic) aproape 1 milion de oameni. Până la sfârșitul anului cifra se va dubla;
- au distrus învățământul prin refuzul redeschiderii școlilor provocând daune psihice ireversibile preșcolarilor și celor din primul ciclu;
- manipulează gradul de infectare cu coronavirus astfel încât ne-au transformat în „ciumații Europei” - după propriile spuse;

Gazul ca o pradă

Ca să înțelegeți cât de oablă e situația, o să ne îndreptăm azi ochii către piața de gaze, care tocmai ce-a fost liberalizată. Și-a fost atât de bine liberalizată încât, în ciuda minimului istoric al cotației gazelor, tarifele au rămas la fel. Ca să înțelegeți sarabanda, o să facem puțină istorie.

Dezastrul fondurilor europene

Revenirea Plăvanului de la Bruxelles a fost însoțită de o petardă mediatică în ceea ce privește „bomba” celor 80 de miliarde care se rostogolesc peste noi. Brusc, organele media au ventilat știrea astfel încât tot prostovanul să aibă impresia că Bruxelles-ul tocmai ce-a hotărât să reverse fântâna abundenței peste noi.

Dar care e realitatea? Fără doar și poate e de-a dreptul tragică. Vă spun încă de pe acum că fondurile primite reprezintă nu o firimitură scăpată de la masa bogatului, ci promisiunea că de la masa bogaților va scăpa o firimitură. Ca să înțelegeți exact cum stau lucrurile, o să vă explic în continuare toată povestea. Voi începe prin a vă aminti că, în timp ce restul delegațiilor erau blindate cu experți, Plăvanul nostru a mers acolo singur, însoțit de câțiva sepepiști și de ilustra sa geantă. Apoi, mai trebuie să mai constatăm un element:  marea majoritate a șefilor de guvern participanți la summit au declarat înainte de plecare cu ce mandat pleacă și ce anume urmăresc. Plăvanul, neavând niciun plan, nu a declarat nimic. Doar el a mers acolo strict pentru a lua, cu umilință, ceea ce i se dă, fără a ridica nicio obiecție. Slugoi până la capăt.

Și-acum să analizăm radiografia fondurilor europene primite. Cei 79.9 miliarde de euro sunt compuși din două sume:

1. 46.4 mld. EUR reprezintă fonduri nerambursabile din bugetul multianual 2021-2027. Fondurile sunt destinate mai  multor axe precum: Politica de Coeziune, Politica Agricolă Comună, Green Deal. Într-un scenariu pesimist România ar fi trebuit să primească un minim de 50 mld EUR, iar într-unul optimist 65-70 mld EUR(aceasta ar fi fost suma cu care România ar fi trebuit să meargă la negocieri);
   
2. 33.5 mld. EUR provin din Pachetul de Relansare Economică, având o structură puțin mai ciudată:
• 16.8 mld. EUR sunt granturi(fonduri nerambursabile);
• 16.7 mld. EUR sunt împrumuturi acordate de  către Comisia Europeană în „condiții avantajoase”.

Asupra acestui ultim punct trebuie să ne focusăm atenția în mod special întrucât, din punctul meu de vedere, a fost cel mai superficial tratat. În loc să se pregătească serios, Plăvanul le-a ordonat lacheilor săi din Guvern să umfle cifra infectărilor gândindu-se că în acest mod vor da lovitura. Cu alte cuvinte, în loc de pregătire solidă, au făcut un joc de alba-neagra demantelat imediat de serviciile secrete care - în cazul celor puternici - lucrează în folosul statelor care le finanțează. Așa se face că, la summit, prima chestiune care a picat a fost alocarea unei părți din pachet raportat la noul val de îmbolnăviri.

În cadrul Pachetului de Relansare Economică, România ar fi trebuit să țintească un minim de 30 mld EUR granturi și cel puțin 20 mld. EUR împrumuturi. Fiind o economie periferică, România este afectată direct de scăderea activității economice proprii, iar indirect de scăderea economiilor partenere din interiorul UE. Partea proastă e că dependența noastră de UE face ca cele două lovituri pe care le încasăm să acționeze la fel de dezastruos și cu aproximativ aceeași intensitate asupra noastră. De aceea ar fi trebuit să țintim către 40 mld EUR granturi și 30 mld. EUR împrumuturi. Un asemenea pachet nu e deloc greu de justificat.

Punând cap la cap ne rezultă că România trebuia să meargă la negocieri cu solicitări de 70 mld. EUR din bugetul multianual și alte 70 mld EUR din Pachetul de Relansare Economică(40 mld EUR granturi + 30 mld EUR împrumuturi). Rezultă un maxim de 140 mld EUR „la prima strigare”. În ceea ce privește minimul, România n-ar fi trebuit să scadă sub 50 mld EUR din Bugetul multianual și 50 mld EUR din fondul de redresare. Așadar, un total de minim 100 mld. EUR.

Acum ne rezultă limpede că, în realitate, România a pierdut cel puțin 20% din minimul targetat, obținând puțin peste 50% din suma pe care trebuia să o arunce în joc la negocieri. De ce s-a întâmplat asta e simplu: din servilism și trădare națională. Pierderile înregistrate de România la aceste negocieri au fost compensate, din păcate, doar de o propagandă acerbă, instrumentată de instituțiile de presă care, mai nou, trăiesc aproape exclusiv din subvenții de la stat, chestiune unică în istorie! V-aș aminti că și pe vremea comuniștilor instituțiile de presă se auto-finanțau, trăind cu mult mai capitalist decât cele din ziua de azi.

Să punem totuși cap la cap informațiile pe care le avem și să înțelegem cu ce ne-am ales de fapt. Din cele 79.9 mld. EUR avem un net de fonduri primite de doar 63,2 mld EUR(restul sunt împrumuturi). Dacă însă scădem din această sumă contribuția României de 12 mld EUR ne rezultă că suma netă obținută de Plăvan este de doar 51.2 mld EUR! Adică undeva aproape de minimul pe care ar fi trebuit să-l obținem din bugetul multianual! E de-a dreptul jenant.

Însă asta nu-i totul. Ar mai trebui amintit un aspect, anume că statele puternice au reușit impunerea unui mecanism prin intermediul căruia pot bloca acordarea fondurilor pe motive de „stat de drept”. Chestiunea nu trebuie tratată cu superficialitate, mai ales în condițiile în care două dintre asociațiile #rezist ale magistraților tocmai ce-au mușcat din  bucile prezidențiale pe motiv că în România nu se respectă statul de drept. Fix aici ar trebui să vă concentrați întrucât, în scurt timp, veți constata cum firimiturile căzute de la masa bogaților se vor dovedi a fi - așa cum am mai spus - doar firimituri promise, nicidecum aruncate săracilor. De ce spun asta e cât se poate de simplu: Olanda ne blochează accesul la Schengen pe motiv de nerespectare a statului de drept, în condițiile în care această condiție nu a existat la aderare. Vă imaginați ce va fi acum când condiția e inclusă în pachet?

Părerea mea e că negocierile amintite de Plăvan n-au fost nereușite ci de-a dreptul dezastruoase. Veți constata cum, în scurt timp, pe lângă incapacitatea noastră de absorbție(vinovată și instrumentată atât din interior, dar și din exterior) vom avea de-a face și cu refuzul unor plăți pe motive inventate de „funcționare a statului de drept”. Și, din nou, atunci când li se va cere, eroii #rezist vor ieși să se târâie cu curul în piață, finanțați de cei care au interesul să ne condamne la subdezvoltare.

Sper că explicațiile mele au fost cât se poate de clare, astfel încât să judecați singuri ce-a fost cu balonul de săpun arătat de Plăvan și lustruit de propagandă. Un balon de săpun, indiferent ce i-ai face, tot un balon de săpun rămâne, iar când se sparge, odată cu el se duc și iluziile celor care au picat în capcana mirajului său.

Am un vis

Am un vis, Plăvane: e iarnă, o iarnă ploioasă, urâta ca vremea din Germania-ți. O iarnă de-aceea insuportabilă, în care gerul îți pătrunde nemilos prin hainele umede, făcându-te să tremuri. Trece puțină lumină prin norii de plumb și vântul bate șfichiuitor. E decembrie, 1 Decembrie. Suntem pe un câmp desfundat și în față e un perete de beton cu tencuiala sărită. Undeva, într-un colț se vede un copac tremurându-și crengile zgribulite în bătaia vântului. Ne e frig, dar frigul trece întrucât știu că urmează să se facă dreptate. Stau undeva, în lateral, la o distanață de zece metri de perete. În stânga e perete, în dreapta sunt soldații. Soldați tineri, cu uniformele impecabile. Ei sunt eroii zilei, cei care-au capturat tâlharii.

Pușcăria medicală

Toată tagma mass media urlă pe aceeași voce că cei care demonstrează în Piață sunt negaționiști. Este cea mai simplă rețetă de aruncat cu rahat în niște oameni onești. Rahat care apoi e preluat de nulitățile guvernamentale și împachetat în cretinisme care, în final, ajung la „rădăcina răului”: rușii. Căci, nu-i așa, e cel mai facil să arați spre Moscova atunci când tu ești un bou retardat care băuni de prostie.

Bleonț, PNL și ce trebuie să înțelegem din asta

1. Explicația pentru femei

Vezi un tip plin de tupeu și cu discurs. Pare a avea imaginație și determinare. Când vorbește totul pare posibil. Pare masculul alfa. Dar ceva îți spune că n-ar fi totul OK, că e ceva care se ascunde în spatele poleiului. Însă le vezi pe celelalte vrăjite de el și-ți spui că a fost o părere, că omul e OK. Uite câte lucruri spune și cu câtă hotărâre!

Colonia penitenciară

De fiecare dată când îl vedeți pe Ciolacu invitat într-un studio de televiziune pentru a-i ataca pe liberali, pe Plăvan sau pe Sică, să știți că e de rău. A apărut înainte de decretarea stării de urgență pentru ca, imediat după asta să-i voteze Plăvanului cel mai abuziv decret, în care milițienii s-au jucat cu sănătatea noastră psihică. Mai țineți minte când porneau prostovanii imnul și, dacă te găseau pe stradă fără „docoment” îți frigeau amenda de 20000 lei? În ciuda faptului că eraiu abuzuri pe față, Ciolacu și gașca lui de șobolani băgau capu' la(sic!) cutie.

Un nou front

O chestie interesantă: după cum probabil știți, într-un avânt demn de alte timpuri, SUA a cumpărat întreg stocul de Redemsivir al firmei Gilead. Părerea mea e că, la prețul la care se vinde Redemsivir-ul, SUA nu a făcut altceva decât să-i asigure companiei o cifră de afaceri generoasă. Teoretic, piața e secată de „steaua” fabricată de industria farmaceutică americană.

București, București

Noi, bucureștenii, avem o adevărată dezinvoltură atunci când ne înjurăm orașul. Suntem peste două milioane de oameni care, zi de zi, reluăm același ritual: blestemăm traficul, urlăm împotriva poluării, plângem la fiecare crăpare a infrastructurii, urlăm împotriva gunoiului s.a.m.d. Ai zice că ne trezim dimineața doar pentru a înjura orașul pentru ca, seara, epuizați, să ne băgăm în paturile noastre blestemându-ne zilele.

Virusul de la MAE

O româncă a devenit oficial prima turistă detectată cu coronavirus la intrarea în Grecia. Chestiunea în cauză m-a șocat, dar cel mai mult m-a șocat avântul muncitoresc al mass mediei autohtone care a supraexpus evenimentul. Culmea, MAE a intrat în joc și a dat un comunicat referitor la respectiva româncă.

Morga aurului

Aurul nostru, mutat printr-un act de trădare națională în Banca Angliei, ar trebui să fie din nou în actualitate prin prisma evenimentelor recente.

Pe scurt, așa-zisa justiție britanică a decis blocarea repatrierii aurului venezuelean pe motiv că ... Anglia nu-l recunoaște pe Maduro ca președinte al Venezuelei. E absolut halucinant ceea ce se petrece. O grămadă de țări anexate intereselor americane l-au recunoscut ca președinte al Venezuelei pe Juan Guaidó. Individul n-a câștigat alegerile din Venezuela, nefiind nici măcar președinte de bloc pe-acolo. Pur și simplu s-a autoproclamat președinte și, cum e o conservă americană plasată în jocul politic al țării, a fost recunoscut de SUA și aliații săi. Jenant, absolut jenant.

Asta însă este deplin speculată de Banca Angliei care tocmai ce-a găsit motivul să nu mai returneze Venezuelei aurul pe care-l depozitase în visteria sa. Iată un argument cât se poate de logic în favoarea repatrierii urgente a aurului: atâta timp cât se află în altă țară, aurul nostru se supune legislației acelei țări. Dacă justiția de-acolo decide să nu ți-l returneze, nu ți-l returnează și e stop-joc. Exact așa s-a întâmplat cu Venezuela și la fel se poate întâmpla cu orice altă țară.

Ar trebui totuși să ne întrebăm DE CE s-a întâmplat un asemenea lucru? E cam pentru prima dată în istorie când Banca Angliei refuză să repatrieze aurul unei țări. De cerut nu-l cere Maduro ca să-l joace la păcănele, ci instituția care l-a depozitat acolo, anume Banca Centrală a Venezuelei. Refuzul e unul de-a dreptul hilar: președintele Venezuelei n-are de-a face cu aurul, ci Banca Centrală a țării respective. Guaidó nu contestă conducerea Băncii Centrale a țării sale, ci președinția. Refuzând să repatrieze aurul Venezuelei, Banca Angliei ar trebui să spună cui i-l poate returna: lui Guaidó pe persoană fizică? E de râs!

Uite-așa avem un semnal mare cât casa despre „viabilitatea” aurului depozitat acolo. Culmea e că acolo unde nu merge cu fonfleuri juridice de tipul celei aplicate Venezuelei, se merge pe intimidări și presiuni politice așa cum s-a întâmplat la noi. Într-o oarecare măsură, cererea de repatriere a aurului inițiată de Dragnea a atârnat extrem de greu la condamnarea sa. Mai țineți minte ce bățos era ambasadorul Angliei pe vremea dezmățului vitelor #rezist? De ce se întâmplă totuși toate acestea?

Răspunsul ar trebui să-l vedeți limpede dacă nu ați fi îndoctrinați zi de zi. Încrederea în bani scade, iar tot mai mulți se îndreaptă spre aur. Însă, cei care cumpără, știu jocul și cumpără aur fizic. Aur pe care nu-l mai stochează sub forma lingourilor primite, ci preferă să-l retopească pentru a verifica dacă lingoul primit e autentic sau nu. Asta se întâmplă după izbucnirea scandalului legat de circulația masivă a unor lingouri false.

Dorința de aur fizic a început să se manifeste la modul aproape isteric și printre cumpărătorii de hârtii „acoperite în aur” care au cerut să li se livreze aurul fizic. Doar că, așa cum se știe, cei care vindeau „aur de cont”, nu dispuneau de întreaga cantitate de aur fizic pe care-o vindeau. Uneori nici măcar nu aveau aur, ci o promisiune din partea unui deținător de aur că, în cazul în care se va cere livrarea de aur fizic, va fi livrat. Sunt suspiciuni extrem de credibile că o mare parte din piața aurului este de fapt o gigantică schemă Ponzi. Schemă din care nu putea să lipsească unul dintre cei mai mari deținători de aur fizic, anume Banca Angliei.

Respectiva bancă a fost supusă unui stres major atunci când mai multe țări și-au retras aurul din visteriile sale. Germania, Franța, Olanda, Belgia s.a.m.d. și-au repatriat rezervele de aur, astfel încât prin visteria Băncii Angliei a cam început să bată vântul. Dacă nu cumva o bate definitiv, astfel încât proștilor ca noi nu le va mai rămâne decât praful de pe tobă.

Cu țările mai contondente se joacă farsa juridică. Majestatea Sa recunoaște un președinte pe care nu-l știe nimeni, iar această decizie prinde valoare juridică, constituindu-se în „motiv temeinic” de refuz al repatrierii aurului. Pentru restul proștilor, tentativele de repatriere se combat proactiv, prin intermediul cozilor de topor speriate de perspectiva aflării că aurul pe care l-au dus „pentru siguranță” la Londra ... s-a cam volatilizat. Curat-murdar, coane!

Om bogat, om sărac

Cu ce te îmbraci? Dacă ești bogat, te îmbraci cu ce vrei tu. Poți să-ți iei cele mai scumpe haine, să-ți angajezi croitorul personal care să-ți coasă din cele mai scumpe materiale. Sau, la fel de bine, poți să-ți iei un tricou și niște blugi, valorând împreună câțiva dolari. Indiferent de cum alegi s-o faci, când ești bogat ți-e indiferent. N-ai nimic de demonstrat nimănui, oricum lumea din jur știe care ți-e averea, astfel încât hainele îți vor fi admirate. Sau comentate. Oricum, tot aia-ți e.