Realitatea filtrată

Trăim vremuri interesante, adică acel tip de vremuri în care inimaginabilul devine fapt cotidian. V-ați fi gândit vreodată că toată interacțiunea pe care o aveți cu exteriorul vă este intermediată brutal de o manipulare electronică teribilă? O să vă dau un exemplu: îmi puteți spune în trei secunde ce temperatură e afară? Aștept! Sunt trei, zece sau douăzeci de grade? Care-i răspunsul corect? De fapt el nici nu mai contează. Singurul lucru care contează e că, în momentul în care v-am pus întrebarea, asemeni câinelui lui Pavlov, ați pus ochii pe telefon să verificați temperatura exterioară. Nu e penibil?

Serviciul care vă spune temperatura se află la mii de kilometri distanță și, în realitate, nu are habar de temperatura din proximitatea voastră. Spre exemplu, în București avem trei stații meteorologice: Filaret, Băneasa și Afumați. Pe rând, la ora la care scriu acest articol, la Afumați sunt 8.9 grade și vânt, la Băneasa sunt 9 grade și plouă, în timp ce la Filaret sunt 10 grade și cerul este înnorat. Pe baza acestor puncte, serviciul meteo „de la mii de kilometri distanță” îți stabilește(mai precis spus, îți „programează”) temperatura. Dacă stai prin Chiajna sau Bragadiru, toate „veștile meteorologice” de dincolo de fereastra ta sunt false. Dar tu le înghiți ca și cum ar fi reale. E un exemplu banal. La întrebarea referitoare la temperatura de afară, ar fi trebuit să-mi răspundeți ori cu „termometrul de sub geamul meu arată X grade” ori cu „n-am un termometru exterior, astfel încât nu știu ce temperatură e afară”. Simplu. Dând cu ochiul pe telefon nu faceți altceva decât să vă lăsați experiența proprie intermediată de o terță parte care, întâmplător, e un serviciu electronic prin intermediul căruia puteți fi manipulați.

Extrem de mulți oameni își lasă manipulată experiența de pe internet de către serviciile de căutare, între care Google este campion. De altfel, dacă ați studia istoria Google, ați vedea că, de la un serviciu axat pe găsirea resurselor din internet, motorul de căutare a evoluat către un serviciu de oferire a răspunsurilor. De exemplu, dacă veți introduce în caseta de căutare o operațiune aritmetică, adică ceva de genul „2*3=”, veți obține ca prim rezultat un calculator în care este efectuată operațiunea. Iar dacă veți introduce un șir în care cereți o informație gen „înălțimea Everestului”, primul rezultat pe care-l veți obține va fi răspunsul, anume 8849m. Probabil vă întrebați ce-i rău în asta? Păi e un foarte mare rău deoarece media și internetul în sine reprezintă straturi intermediare așezate între noi și realitate. Motorul de căutare în această ecuație e un fel de intermediere a intermedierii. 

De ce e toxică o să vă spun imediat. Dacă anul trecut gesturile iraționale ale mișcării BLM au fost ridicate în slăvi, acum, după ce s-a instaurat puterea care trebuie, narativul oficial e că a venit paradisul pe pământ. Lucru fals întrucât BLM-iștii fac ce știu ei mai bine, anume scandal din orice. Exact așa s-a întâmplat în Minneapolis după ce un tânăr de culoare care a refuzat să asculte indicațiile polițiștilor aflați în misiune a fost împușcat perfect legal. Înțeleg că polițiștii aveau camerele de umăr pornite, astfel încât întreaga operațiune a fost filmată. Ce a urmat a fost jihadul. BLM-iștii s-au reunit și au făcut dezastre. Problema este că, de data aceasta, Google a cenzurat efectiv știrile despre revoltele de acolo. Iată așadar capcana în care cădem atunci când lăsăm un altceva să ne intermedieze experiența noastră cu realitatea.

Ceva mai de domeniul evidenței este scăparea directorului tehnic al CNN, Charlie Chester, care, în fața unei jurnaliste a Project Veritas a dezvăluit modul mârșav în care postul TV a construit întregul narativ pentru a-l buși pe Trump. Cu alte cuvinte, un oficial de rang înalt al postului recunoaște limpede că postul în care activează și-a asumat cu nonșalanță minciuna. În alte vremuri ar fi fost hăcuit în piața publică. Acum, marea majoritate dă din umeri, în timp ce cretinii spălați pe creier spun apăsat că „bine a făcut”. Mai țineți minte poziția ciudatei ăleia băsiste de la GDS care spunea că „bine i-au făcut lui Voilulescu atunci când l-au condamnat pe probe false”. Din păcate asta a ajuns realitate. 

Și, pentru a veni mai aproape de noi, vă voi aminti un incident care a avut loc ieri la Senat. Diana Șoșoacă - față de care nu am vreo simpatie anume - nu a fost lăsată să intre în sala de ședințe a Comisiei Juridice din cauză că ... nu purta mască. Problema este că, așa cum se vede limpede în filmări, Șoșoacă avea mască, doar că limbricii din comisie deciseseră cu majoritate de voturi că n-are voie pentru că nu are mască „de un anume tip”. E halucinant! În nicio reglementare nu se prevede ce mască să-ți pui. De-aia 95% dintre măștile de pe piață sunt non-medicale. Desigur, nu revin la evidența că măsura îmbotnițării n-are de-a face cu nicio pandemie ci este una menită a îngenunchea individul, a-l reduce la nivelul de animal supus. Halucinant este că un ales al poporului nu a fost lăsat să-și exercite mandatul din cauza președintei comisiei  juridice, Iuliana Scântei. Nulitatea asta sinistră a mai și făcut un comunicat în care își justifica opinia. Ceva în genul în care o păsărică uSRIstă urla de a tribuna Parlamentului împotriva unora pe motiv că nu aveau mască. Toate acestea sunt abuzuri impardonabile care ar trebui pedepsite cu ani grei de pușcărie. Văzând prostia lui Scântei te apucă disperarea și te întrebi cum naiba de nu e băgată mai repede la bulău. Indiferent cum ar fi Șoșoacă, ea este aleasă, iar în concordanță cu Constituția devine element al organului reprezentativ suprem al țării. Interzicerea exercitării mandatului reprezintă astfel o încălcare a suveranității poporului, un act similar trădării. 

Ce citim în media despre incident? Că Șoșoacă e țață, că a făcut circ și atele asemenea. Mai mult, sunt citați uSRIști care se declară deranjați de modul impardonabil în care se prezintă Șoșoacă. Păi au uitat uSRIștii vremurile în care erau circarii Parlamentului? Au uitat când i-au băgat pe reziști în Parlament ca să urle ca animalele? Au uitat când tiriplicul Stelian Ion a venit la Comisia Juridică cu boxa, iar nulitatea aia de Căcărău „făcea live-uri”? Să auzi așa ceva din gura unor rudimentari ale căror singure acțiuni remarcabile au fost tăvălitul pe jos și urlatul isteric, e de-a dreptul hilar. Însă, asemeni cenzurii Google legate de cazul Minnesota, narativul „Șoșoacă-țață” prinde în detrimentul realității care ne dezvăluie abuzurile de neimaginat ale unei puteri demente și opresive. Niciodată până acum un senator sau deputat nu a fost împiedicat în a-și exercita mandatul. Chiar și un deviant precum Stelian Ion a fost lăsat cu boxa la comisie. Iată realitatea.

Ceea ce trebuie să înțelegem e un lucru pe care-l spun de multă vreme: a fi autonom înseamnă a lua deciziile pe baza faptelor, nu pe baza filtrelor de diverse tipuri. Societatea în care trăim interpune numeroase filtre între noi și realitate. E ajutată de tehnică, însă obligația noastră ca oameni este aceea de a elimina filtrele, de a privi din afara lor, nu prin intermediul lor. Gândiți-vă bine la asta: e diferența dintre om și protozoare!