Swissxit

Din 2014 UE și Elveția negociază un tratat de parteneriat care cuprinde mai multe aspecte: politic, economic, mediu, etc. Fiind atât de vechi negocierile, este cât se poate de clar că sunt probleme destul de spinoase. Atât de spinoase încât partea Elvețiană, într-un final, a întors cu totul spatele Uniunii Europene. Este un eșec major al vacii nemțești Ursula Von der Leyen, cea care patrona negocierile. De altfel, persoane apropiate evenimentelor spun că poziția europeană a fost atât de intruzivă încât i-a disperat pe elvețieni, care au decis că e cazul să lase totul baltă.

Se apropie iarna

Guo Shuking este șeful comisiei de supraveghere a sectorului bancar și a pieței asigurărilor din China. De asemenea este Secretarul Partidului Comunist din Banca Centrală a Chinei. Cu alte cuvinte este un individ cu greutate acolo. Dar nu numai acolo.

Jobenul iepurelui

Ca să înțelegem mai bine situația pe care-o vom discuta astăzi, o să încep prin a vă spune că există o formațiune paramilitară în care luptă cot la cot soldați din 22 de țări. Până aici nimic ciudat. Doar că în acest batalion sunt înrolați ruși și ucrainieni, arabi și evrei s.a.m.d. E o tandră frăție care pare a fi uitat diferențele dintre creștini, musulmani și evrei sau dintre diversele națiuni ale Pământului. Ca să fie treaba treabă, ceea ce-i unește pe membrii grupării este ideologia ... neofascistă. Sună interesant, nu-i așa?

SUA vs China - o altfel de confruntare

În 1980, vârsta medie a populației Chinei era de 21.9 ani. Până în prezent, ca efect al politicii unicului copil, populația țării a îmbătrânit cam cu un an la fiecare doi ani. În prezent, vârsta medie a populației chineze este de 38.4 ani. Tendința evidentă este una de îmbătrânire. Pentru a combate fenomenul autoritățile chineze au început să renunțe la politica unicului copil  în anumite zone, dar răspunsul pare a nu fi satisfăcător. 

Maladia secolului

Nu întâmplător persoanele cele mai expuse riscului de COVID sunt obezii. Lucrul care nu se spune este unul mai grav: de fapt obezii în sine au un risc ridicat de deces din orice. Chiar și din senin. Cu un organism suprasolicitat riscurile sunt la tot pasul. Practic un suferind de obezitate poate muri din orice. 

Cum ar arăta viața noastră dacă nu am fi membri ai UE

Probabil unii nu concep cum am putea să nu fim membri ai UE. E o prostie generată strict de propaganda pe care o îngurgitează. Toți au ajuns să creadă că pe la noi curge doar lapte și miere și asta strict datorită „binefăcătoarei” Uniuni. Articolul de față este menit să vă coboare cu picioarele pe pământ pentru a putea înțelege „ce ne-a adus nouă UE” și cum am arăta fără „binefacerile” structurii malefice în care ne-am băgat prostește.  Așadar ce-ar fi dacă n-ar fi UE?

Mizerabilii

Deturnarea avionului Ryanair a aprins spiritele democraților europeni. E limpede pentru oricine că Lukașenko a făcut-o pentru că vrea și poate. Chestiunea e surprinzătoare pentru oricine. Să obligi un avion să aterizeze forțat doar pentru că vrei să vânezi un opozant de-al regimului tău nu e în regulă. Însă toate acestea nu trebuie să ne facă să vorbim despre „occidentalii buni și rusofonii răi”. Asta deoarece ceea ce s-a întâmplat acum nu este fără precedent.

Extratereștrii din tufiș

O nouă minciună e pe cale să ne rețină atenția: extratereștrii. Iaca Obama, probabil cel mai prost președinte al SUA după Biden, aduce subiectul în atenție la CBS, spunând că nu știe cu exactitate ce sunt, dar că există. Măi să fie, aceeași ciorbă se reîncălzește și se reîncălzește s.a.m.d. În plus, mai încep să măcăne și ăia de la Pentagon. Nu e ciudat? După ce atâta amar de vreme Pentagonul a negat orice „incident OZN”, acum iese să ne spună că totul e adevărat. Uite-așa se-ajunge ca marmota să împacheteze ciocolata!

Lumea în care „se face dreptate”

Gardienii care se fac vinovați pentru „sinuciderea” lui Epstein au primit o pedeapsă groaznică: 100 de ore de muncă în folosul comunității și șase luni de supraveghere colectivă. 100 de ore înseamnă vreo 12 zile de muncă, iar cele șase luni trec fără să le simți. Vedeți șmecheria?

Să nu trăim în minciună!

Cei cu minți simple tind să judece binar, în alb și negru. Ei au, precum întrerupătorul electric, două stări: A și B. E cât se poate de simplu să judeci așa întrucât nu mai pierzi timp cu nuanțele. Orice trebuie să fie ori A ori B; dacă nu e A e B; daca e A nu e B. Simplu. Orice minte se obișnuiește și se simte bine într-o asemenea judecată. Pur și simplu nu mai rămâne loc pentru întrebări și dileme. 

Întâlnirea SUA-Rusia

O să încep abrupt articolul de față întrucât nu-i mare lucru de prezentat. Întâlnirea dintre șefii diplomațiilor SUA și Rusia ar fi trebuit să fie una normală și echilibrată, dominată de discuții tehnice întrucât e menită a pregăti întâlnirea la vârf dintre cele două țări. Nu prea a fost așa din cauza comicăriilor involuntare ale lui Blinken.

Ateu, ateu propagandist, ateu credincios

Titlul articolului de azi se referă la cele trei stadii prin care trece un ateu. Nu-s obligatorii. Unii se opresc la câte unul dintre stadii, dar mulți trec prin toate trei. Ca printr-o boală. Și, ca orice boală, și ateismul lasă sechelele sale. 

De ce ideologia marxistă prinde?

Am mulți marxiști printre cunoștințe, la fel cum și printre cititorii mei sunt destui. Asta e ciudat deoarece, așa cum se știe, sunt un dușman pe față al ideologiei. Mai mult, familia mea a suferit teribil din cauza demenței marxismului aplicat. Cu toate acestea eu personal n-am nimic cu marxiștii, ci cu sistemul care le-a împuiat capul. Mai mult, știind cum funcționează, îmi îndrept întotdeauna atenția către „vindecarea păcătosului”, nicidecum către lichidarea sa. Și probabil acesta este motivul pentru care mulți marxiști nu mă percep ca pe un dușman, ci ca pe un om corect. Ceea ce-mi place să cred că sunt.

Noua lume pe care o clădim

Matthew Lohmeier, ofițer în cadrul Forței Spațiale a SUA a fost demis din funcția sa de comandant al unei escadrile din cauza „pierderii încrederii și a suspiciunilor rezonabile în ceea ce privește capacitatea sa de a conduce”. Aparent avem de-a face cu un caz clasic specific militarilor: comandantul dă cu parul că doar așa se face armata. Fals!

Ascensiunea Chinei și riscurile sale

După lansarea pe orbită a propriei stații spațiale, China dă a doua lovitură: trimiterea cu succes a propriului rover pe Marte. Fără doar și poate ne aflăm în fața unui salt tehnologic extrem de important. 

Un singur cuvânt care strică totul

Un singur cuvânt e vinovat - într-o proporție colosală - pentru falsele noastre credințe, pentru modul în care suntem manipulați și pentru spălarea pe creier a generațiilor tinere. Un singur cuvânt căruia de-a lungul timpului i s-a schimbat sensul astfel încât acum să semnifice în mentalul tuturor altceva decât sensul său inițial. Iar când răul devine, prin manipulare, un bine, absolut toate sistemele de valori se clatină.

Nou sistem de comentarii

Am instalat Disqus pentru a adăuga o altă dinamică discuțiilor de pe platformă și pentru a ușura gestionarea spamului. Pe moment văd că nu-mi mai sunt afișate vechile comentarii. O să mă mai joc cu el să văd dacă pot afișa ambele moduri.

Am nevoie de opiniile voastre în ceea ce privește acest nou sistem. Mulțumesc!

Animalele ca armă de înrobire a omului

Cei care credeau că Anglia s-a rupt de UE din cauza propriului conservatorism se înșală amarnic. În fapt țara a dat-o puternic pe progresism. Dacă la începutul pandemiei, atunci când Boris Johnson a anunțat că refuză lockdown-ul, mai erau ceva șanse de normalitate, acum meciul e definitiv pierdut.De fapt, mai mult, au luat-o puternic înainte pe calea progresismului extrem.

De ce, domnilor? De ce?

Văd foarte multă manipulare în legătură cu situația din Israel. În ciuda numeroaselor imagini cu bombe care explodează, nimeni dintre cei neinițiați nu înțelege nimic din ce se întâmplă acolo. Ceea ce se întâmplă este ceva cât se poate de clasic în domeniul manipulării: lași informații incomplete despre un eveniment și, fără ca toate acestea să aibă o logică, împarți opinia publică în pro și contra. Doar că, fără a avea informația de bază, atât tabăra pro cât și cea contra, aberează. Iar din aberațiile celor două tabere reușești să compromiți evenimentul care, astfel, trece în uitare.

COVID și marile dileme

Cu câteva zile în urmă v-am spus despre dezastrul din Seychelles, țara cu cea mai mare rată de vaccinare anti-COVID din lume. În ciuda vaccinării majorității populației, țara cunoaște un val de reinfectare similar celor în care nu se introdusese „variabila vaccin”. Iată că întreaga retorică oficială cu privire la beneficiile vaccinării este dărâmată de realitatea din micuța țară insulară.

Atacul cu cântec

Cea mai mare conductă de petrol de pe Coasta de Est a SUA a căzut pradă unui atac cibernetic asumat de un grup necunoscut până acum: „DarkSide”. Conducta transportă peste 2.5 mln barili pe zi, asigurând aproximativ 45% din consumul de combustibili a 18 state americane. După cum bine înțelegeți este vorba despre un fenomen de o gravitate extraordinară.

Propaganda inutilă

În weekend-ul care a trecut ați avut posibilitatea să vedeți o altă isterizare inutilă a propagandei. De vreo două săptămâni se tot vântură informația conform căreia o navetă chinezească ar urma să se prăbușească provocând dezastrul. Comentarii ale NATO, demență a propagandei, fătuci de CNN învolburate, ce să mai spun, întreg spectacolul grotesc al minciunii ventilate aiurea. E epoca post-adevărului, ați uitat?

De ce Vestul e setat să piardă definitiv meciul cu China?

Dacă ar fi să mă transform într-un comentator rece, aș spune că la ora actuală SUA nu știe unde să mai fugă pentru a nu se confrunta cu China. „Iar pro-chinezisme?” - vor sări îndărătnicii la gâtul meu. Nu, asta e realitatea, le-aș răspunde mult prea scrufuloșilor apărători ai Vestului care, după cum vom vedea ceva mai târziu, de fapt sunt cei mai eficienți „spioni” fără de voie ai Chinei.

Colții crizei

Un fenomen despre care vorbesc cam de un an de zile începe, din păcate, să se materializeze. Este vorba despre criza alimentară. Nu știu dacă ați observat, dar prețurile alimentelor cresc de la o zi la alta. Fenomenul este vizibil în special în țările importatoare de alimente între care, cu rușine, ne numărăm și noi. 

Teroarea care urmează

Țara cu cea mai mare rată de vaccinare din lume nu este Israelul, ci Seychelles. Paradisul insular din Oceanul Indian a dorit cu disperare să-și reia activitatea turistică și, de aceea, a mers pe mâna OMS și a celorlalte trompete globaliste, forțând „imunizarea” populației. Astfel, peste 62% din populația Seychelles este vaccinată cu ambele doze. Iată profilul unui campion al vaccinării care, asemeni Israelului, părea că a reușit în lupta sa cu boala. După ce a scăzut rata infectării, părând că totul e cât se poate de OK, numărul de cazuri a recrescut la peste 1000 cazuri în 7 zile. Poate părea mic, dar Seychelles are o populație de ... sub 100 000 de oameni! Vă voi mai spune că, în momentul în care a început campania de vaccinare în masă, Seychelles avea sub 400 de cazuri! Întrucât rata îmbolnăvirii e uriașă, țara se află în lockdown. Iată succesul vaccinării scelerate în pandemie! O să mai amintesc doar că mica țară insulară pare a fi găsit metoda românească de luptă cu virusul întrucât - probabil la șoapta mahărilor globaliști - a limitat drastic testarea. Frumos, nu?

Un urs

Anul trecut Klaus a primit premiul „Societăţii Europene Coudenhove-Kalergi”. Coudenhove-Kalergi a fost un deviant care susținea metisarea forțată a populației europene prin impunerea unei imigrații masive, astfel încât, în final să se dezvolte un om afro-caucaziano-asiatic a cărui principală caracteristică să fie supunerea. În teoria sa, deviantul Kalergi spunea că astfel elita plutocratică va avea parte de o forță de muncă ieftină, supusă, fără rădăcini și idealuri. Iată marea operă a unui cretin. În loc să-i fie numele adăugat pe lista devianților furioși, individului i se dedică studii și, iată, are chiar și-un ONG care-lomagiază de la nivel european. Cunoscând toate acestea mă întreb sincer care-i meritul pentru care a fost premiat Klaus? Parcă-mi amintesc despre cum începuseră să intre niște emigranți sirieni pe mare în timp ce grănicerii noștri erau îndemnați să întoarcă capul în altă parte. Dar las pe altă dată constatările.

Morișca stricată

Cu siguranță nu ați auzit până acum despre Bill Hwang. Mă rog, nu-i un capăt de țară întrucât nici în mediul său - tranzacționarea pe piețele de capital - mai nimeni nu auzise despre el. Cu toate acestea, vârful averii sale a fost de 30 mld. $. Impresionant! Dacă vă mai spun că omul este de fapt un imigrant din Coreea de Sud care și-a încercat norocul în SUA undeva prin anii 80, puteți avea imaginea unei povești americane de succes. 

Noul sistem financiar

În urmă cu ceva vreme v-am semnalat că în China se testează un yuan digital. De asemenea, Rusia are de multă vreme un asemenea proiect. Și mai sunt câteva țări care lucrează la proiecte similare. Privind de la distanță nu putem spune nici că-i bine și nici că-i rău. Doar că diavolul stă în detalii.

Cum bine remarcasem în urma unei întâlniri de la Davos, interesul statelor este acela de a-și digitaliza monedele. Mai ales că , find prezentată la Davos, chestiunea a devenit publică! Primii pași oricum fuseseră făcuți prin intermediul forțării plăților electronice, dar era puțin probabil să nu se încearcă să se meargă mai departe. Banul electronic are prostul „obicei” de a dezvălui celui care ți-l procesează detalii despre tine pe care nimeni altcineva n-ar trebui să le știe. Un exemplu: dacă merg și cumpăr pâine dintr-un anume loc, e fix treaba mea și a celui de la care cumpăr pâine. Nu trebuie să știe banca mea, spre exemplu, că în fiecare dimineață la ora opt merg zece kilometri ca să cumpăr o pâine și că, după aceea, mă opresc să-mi beau cafeaua la o terasă. V-am dat un exemplu banal, dar probabil înțelegeți că prin digitalizarea monedei se ajunge la cunoașterea unor chestiuni intime, care n-au ce căuta la o terță parte.

Este evident că, în toată tevatura cu monedele digitale trebuia să intervină și SUA. Doar hegemonul, prin intermediul unui acoperit al CIA, a creat ceea ce cunoaștem azi sub numele de „fenomenul crypto”. Acum americanii au criticat inițiativa chinezilor deoarece criptomoneda lor nu respectă valorile SUA precum „confidențialitatea și libertatea comerțului și a cuvântului”(Jerome Powell). Până acum doar îl suspectam pe Powell de prostie. După declarația asta deja oricine își dă seama că e un idiot retardat. Să trecem însă mai departe întrucât vom vedea cum absolut toată „controversa” este strict praf în ochi. 

O criptomonedă n-are cum să asigure confidențialitatea întrucât altfel nu mai e credibilă. Are nevoie de un registru public al tranzacțiilor(„public ledger”), cel care asigură consistența și încrederea rețelei. Mai mult, altfel nu pot fi confirmate tranzacțiile. Chiar dacă în acest registru public ești înregistrat într-o formă anonimă - ca ID(cheie publică în termeni de specialitate) - ești perfect identificabil: angajatorul care-ți plătește salariul știe „ID”-ul tău, altfel n-ar avea cum să-ți dea banii, statul căruia îi plătești impozitele, de asemenea te identifică prin același mecanism s.a.m.d. Din momentul în care cineva știe cine se ascunde în spatele unei adrese, vede absolut toate tranzacțiile pe care acea persoană le face. Imaginați-vă cât de simplu este pentru stat - care oricum, prin mecanismul de acordare a adresei știe cine se ascunde în spatele fiecărui ID - să vă urmărească fluxurile financiare. Mă rog, cei care au cât de cât habar despre modalitatea actuală de lucru ȘTIU că deja statul cunoaște fiecare tranzacție pe care-o faci prin cont. Spre exemplu, în România, Finanțele primesc zilnic de la bănci situațiile mișcărilor prin conturile tuturor persoanelor fizice și juridice. Unora nu le spun o noutate, dar sunt foarte mulți care habar n-au că un funcționar din Ministerul de Finanțe le-ar putea spune cât se poate de limpede câți bani au în fiecare cont.

Partea frumoasă abia acum vine. Chinezii au introdus în criptomoneda lor un mecanism prin intermediul căruia se poate seta o dată de expirare a banilor. Cu alte cuvinte, dacă nu-i folosești până la o anumită dată, expiră. Se șterg! Interesant, nu? La fel de interesant e că, în proiectele lansate de americani, „facilitatea” de expirare a banului există. Practic i-au copiat pe chinezi. Și iată cum, în timp ce vorbesc despre libertate, nu fac altceva decât să o încalce la nivel grosolan. 

Oricum și până acum statul și de mafia bancară, îți păpau banii prin intermediul inflației. Date fiind problemele sistemului, adversarul cel mai mare a devenit nu traficantul de arme sau droguri, ci omul simplu care-și pune de-o parte un bănuț pentru zilele negre. Nu vorbesc doar despre faptul că, dacă vând un bun tangibil trebuie să primesc ceva la fel de tangibil la schimb. Acum e vorba de ceva mai mult: statul va fi capabil să facă „mini-stabilizări” de câte ori va avea chef. Și asta indiferent dacă e un stat care respectă sau care nu respectă „valorile” clamate de SUA.

Concluzia e una cât se poate de simplă: în timp ce șmecherii se bat la suprafață, în subteran sunt parte a aceluiași joc murdar. Iar victime cad tot oamenii simpli. 

Simt că vor fi mulți care mă vor întreba ce e de făcut? Le voi răspunde cu o întrebare: ce procent din tranzacțiile pe care le faceți sunt cu numerar și ce procent cu card? În condițiile în care ai depășit 30% faci deja parte dintre cei are pun umărul la edificarea noului sistem financiar global. Și te vei descurca de minune în Noua Lume!