Cine, ce, unde când, cum?

Dacă veți avea curiozitatea să vă uitați pe un grafic mai mare al indicelui Dow Jones, veți vedea în ultimii ani trei „impasuri” remarcabile. Fiecare are povestea sa. Cel mai recent este cel legat de începutul pandemiei. Lockdown-ul mondial a fost chiar o chestie care-a dus indicele la subsol. Însă, cu toate că picajul din prima parte a anului 2020 a fost cel mai spectaculos din punctul de vedere al amplitudinii, cele mai interesante sunt celelalte două. 

Motivul e simplu: ambele au avut aceeași cauză. Dar totuși, care putea fi acea cauză? Nu, n-a fost vorba de nicio chestiune politică, de niciun joc de-a războiul sau mai știu eu ce. Înainte de a vă spune care-i problema, vă voi întreba dacă aveți idee de ce analiștii piețelor încep să fie în bloc de acord cu faptul că urmează o perioadă de profunde corecții pe burse? A prevedea o cădere de 20% - altă dată de neimaginat - a devenit în zilele acestea o mostră de „predicție rezervată”. Cu alte cuvinte, sunt unii care nu înțeleg cum de ceilalți nu prezic direct „sânge pe pereți”. De ce oare?

Păi are legătură cu cele două scăderi care au fost cauzate de ... tentativa FED de a crește dobânzile. Doar că atunci - așa cum am evidențiat la momentul respectiv - se făceau eforturi de a mima normalitatea, știindu-se că urmează o criză. Însă orice încercare de „impulsionare” a dobânzilor avea ca efect o ieșire isterică a banilor din piață pentru a căuta „protecția dobânzii crescute”. Și uite-așa FED s-a tot prefăcut că urmează să crească dobânzile în timp ce treburile au rămas identice. Cum e FED-ul acum? Mai rău decât cu chiloții în vine!

De fapt ce se întâmplă? FED-ul este obligat să crească dobânda. Și asta nu doar cu valori anemice ca atunci, ci sănătos de tot. Inflația deja se vede din avion, ca efect al politicii financiare demente de până acum. Sistemul financiar mondial nu face excese de ieri-de azi, ci de aproape o sută de ani. Absolut toate mizeriile mafiei americane din a doua jumătate a secolului XX au pus câte-un cap monstruos actualei situații care a ajuns să seamene cu o hidră înfiorătoare. FED-ul le explică celor mici(de vârstă sau de minte) „mecanica monetară” în timp ce întreg sistemul financiar se dovedește doar o acoperire a unei mafii ajunsă la demență.

Ce urmează? Probabil, continuând logic, veți interpola spunând că dacă atunci, când doar se încerca doar o cosmetizare prin intermediul creșterii dobânzii, au fost acele căderi, acum amplitudinea va fi înfiorătoare. Realitatea se va dovedi mai complexă decât o simplă interpolare liniară. Într-adevăr, vor veni căderi masive, dar și reveniri la fel de inexplicabile, pe care le-aș denumi „nebunia banilor”. Fie că vă place sau nu analogia, banii au și ei un instinct de supraviețuire. Mă rog, e un transfer al instinctului posesorului lor. De aceea, în vremuri tulburi, asistăm la mișcări browniene ale banilor, fără nicio logică. Isteria îi face pe unii să cumpere, la fel cum pe alții îi face să vândă. Oricât ar părea de ciudat, niciuna dintre acțiuni nu are acoperire deoarece e făcută instinctiv, fără o analiză sau o judecată. De aceea în astfel de vremuri atât câștigătorii cât și învinșii sunt deciși de hazard. Culmea, nici cei care-și fac analize - altele decât cele referitoare la comportamentul maselor maniaco-depresive - nu o sfârșesc mai bine.

Cum mă pot proteja? Cum pot trece peste nebunia care va urma? Presimt că acestea vor fi întrebările celor care citesc articolul de față. Răspunsul e imposibil de dat deoarece depinde de fiecare. Avem o singură armă pe care ne putem baza: adaptabilitatea. Lustruiți-o, ungeți-o și păstrați-o cât mai funcțională. E singura armă care funcționează și care poate transforma învinșii în învingători.