Către torţionarii momentului

Să încep abrupt. De ce oare domnu' şef n-o fi dormit bine marţi noaptea? Ce-o fi avut el aşa crâncen de rezolvat astfel încât n-a putut să pună geană pe geoană. Mă rog, nu bag mâna-n foc că n-a dormit bine. Ăsta e scenariul pe care l-am făcut eu. Şi ştiţi de ce? Pentru că nu înţeleg care-i motivul pentru care fics(sic!) pe data de 4 mai la ora 9 şi 23 de minute, i-a cerut lui Gigel listingul cu convorbirile unui cetăţean neurmărit în niciun fel. Se înţelege doar că acest mesaj îi este dedicat lui Gigel întrucât domnul şef n-avea cum să-l toarne pe Gigel, iar Gigel e singurul care ştie cum stă treaba listingurile. Deci, Gigele, de ce mi-ai spus treaba cu listingurile? Simţi o transpiraţie rece pe şira spinării? Stai liniştit, sunt băiat bun. N-o spun nimănui. Cine să ne-audă că pe-aici, după cum spui tu, „intră doar 1-2 ameţiţi”?

Gigele, voi, ăştia ca tine, sunteţi mulţi, ştiu asta. Şi sunteţi puternici. Ştiu şi asta. Mai mult, şoarecii ăia care vă împing de la spate vă spun că aveţi imunitate, că n-o să păţiţi nimic. Doar că, Gigele, prin faptul că-i pui pe ăia să-şi bage deştele în fire şi să „facă derivaţie”(asta e din argoul vechi, nu-l ştii tu!) ca să listezi tu convorbirile în care un creştin vorbeşte verzi şi uscate, tu eşti ăla care-şi pune curul la bătaie. Înţelegi? Vrei să parezi spunând că şăfu? Păi ţi-a dat el scris să faci asta? Ia gândeşte-te bine! Ştiu, ţi se rupe, ai „imunitate”. 

O să-ţi spun o poveste. La fel era şi-n 89. În afară de câţiva şmecheri de la vârf, prea puţini ştiau că lu' ăl bătrân i se sapă mormântul. Gigeii ăştia ca tine erau şmecheri. Poate chiar mai şmecheri decât tine. Ălora clar li se rupea de orice. La fel ca tine, ăia „n-aveau lege” şi li se spunea că sunt imuni. Doar că s-a schimbat tărăboanţa şi-au început să devină din vânători vânat. 

Spre deosebire însă de voi, ăia erau apăraţi de un blat la nivel înalt. Contra non-combatului, nea Iulică a obţinut graţierea întregii structuri. E drept că el urmărea de fapt să se salveze pe sine întrucât o a doua dezertare la nivel înalt nu mai era posibilă. Stăteau toţi cu ochii pe el ca pe butelie, ca să nu mai vorbim că el nu reuşise să deraieze ţăcănei astfel încât să trăiască precum belferul ăla de înaintaş.  Şi oricum, dac-ar fi şters-o, un băiat înalt, blond şi cu ochi albaştri, l-ar fi împuşcat în ceafă ca pedeapsă pentru îngreunarea operaţiunii. Aşa că a mers pe şipcă. Ştia că n-o să-i fie bine, dar cel puţin mai câştiga câţiva ani de viaţă, ceea ce s-a şi întâmplat. Spun asta ca să nu tragi concluzia pripită că „ăia s-au descurcat bine până la urmă”. Ăia erau protejaţi de un blat. Voi canci, tovarăşe!

Ca să înţelegi mai bine, o să-ţi spun că nu mai e mult până se schimbă iar macazul. Ăia care ţi-au promis ţie(vouă!) imunitate vor fi praf cosmic din punctul tău(al vostru) de vedere. Iar voi veţi rămâne cu curu-n baltă. Ia ghici cine-o să încaseze pedeapsa pentru toată nenorocirea asta de până acum? 

O fi fascinant să te joci de-a spionii inventaţi, o fi mişto să te crezi buricul pământului, dar când vine scadenţa, Gigele, îţi garantez eu că n-o să vă fie bine. O să vedeţi: tu şi toţi torţionarii de teapa ta. Şi, de asemenea, toţi idioţii tăi utili pe care-i asmuţi să ne intimideze. Aiurea, şi ei vor plăti la fel ca voi. Ei mai abitir întrucât, bieţii proşti, habar n-au că lucrează la lumina zilei. Au impresia că dacă se ascund în spatele unui profil fals scapă, că dacă se prefac că-s anonimi nu-i vede nimeni. Mă rog, ei, bieţi prostovani fiind, o vor păţi mai rău, în timp ce voi o să daţi vina pe ordin şi pe regulament. S-o crezi tu că te va asculta cineva! Şi, la urma urmei, revin la întrebarea de la început: ai vreo dovadă că ţi-a dat cineva ordin? Nu, n-ai. Ştii doar tu şi şăfu! Iar şăfu va fi mai ocupat să-şi rezolve problemele cu „ordinele” pe care le-a primit el, decât cu ălea pe care nu va recunoaşte în veci că ţi le-a dat. 

Vezi tu, aşa păţesc hienele când sunt hăituite. Voi încă sunteţi în haită şi vă credeţi şmecheri, dar când va veni tăvălugul va fi vai de fundul vostru. Aţi lăsat urme, băieţi, urme care put de la o poştă.