Fenomenul şarlatanilor spirituali

Nu pot să uit imaginea greţoasă din joia Paştilor, când i s-a organizat unui dubios venit din India un mega-eveniment la care oile s-au adunat fascinate. Nu mă voi putea împăca niciodată cu acel pervers mecanism - de altfel bine documentat - care-l face pe om să-şi schimbe total comportamentul atunci când devine parte a mulţimii. De fiecare dată mă protejez de diluarea personalităţii mele în fenomene de masă. Asta deoarece ştiu mecanismul prin care omul se transformă în oaie. Iar transformarea poate transforma pe oricine nu-i suficient de atent, asta indiferent de gradul de inteligenţă, de cunoştinţe s.a.m.d. E un mecanism infernal de care nu scapi dacă nu te afli permanent în alertă.

Revenind la dubiosul din India - Sadhguru pe numele său - le-aş spune idioţilor care s-au înghesuit acolo că dubiosul ăla cu ochelari de soare a avut un mesaj pentru ei, mesaj pe care prostovanii l-au înghiţit pe nemestecate: „O să vă omor pentru că trebuie să muriţi deoarece aşa e bine!”. Ia să vedem, proştilor, acum, decuplaţi fiind de masă, mai puteţi digera atât de „relaxaţi şi împliniţi” mesajul lui taica guru? În principal asta e agenda pe care o serveşte şarlatanul din India. 

De ce-i spun şarlatan? Pentru că este. Superficialii care se cred iniţiaţi(sau candidaţi către „secretele spiritualităţii pure”) n-au nici cel mai mic habar că în cultura indiană falsul guru sau şarlatanul spiritual profesionist îşi are rolul său în societate, fiind recunoscut ca un rău care „echilibrează” binele pe care-l fac adevăraţii brahmani. Pe şarlatani îi vezi la toate colţurile de stradă, pe lângă locurile preferate de turişti. Sunt îmbrăcaţi excentric(sau complet dezbrăcaţi), pictaţi, astfel încât să-i atragă şi să-i tapeze de bani pe prostovanii occidentali aflaţi în căutare de „eliberare spirituală”.

Sadhguru e un fenomen de şarlatanism de joasă speţă întrucât, pentru a putea fi impus, se consumă cantităţi impresionante de bani de la teşchereaua afiliaţilor WEF. Dacă vreţi un caz de şarlatanie cu ştaif, atunci ar trebui să studiaţi fenomenul Osho. O să vă descriu în câteva cuvinte despre ce-a fost vorba.

Iniţial Osho îşi desfăşura schema de estorcare la ashramul său din India. Occidentalii veneau acolo, decartau banii şi „se transformau”. În realitate Osho pusese la cale o terapie psihică prin care prostovanilor „li se dădea un sens”, transformându-i din oameni raţionali în sclavi fără creier. Eroarea comisă de Osho a fost aceea de a fura din banii de impozite care trebuiau plătite statului indian. V-am spus doar că acolo şarlatanii îşi au locul lor în societate, dar pentru asta trebuie să decarteze banul atunci când acesta depăşeşte o anumită cantitate. Astfel, Osho era cât pe ce să fie arestat pentru evaziune fiscală. Doar că, în ultimul moment, sclavii săi au reuşit să-i obţină o viză de SUA. De asemenea, având în vedere banii de care dispunea, autorităţile americane au fost de acord să-i simplifice procedurile de imigrare. Aşa a ajuns Osho pe teritoriul american. Şi, ca să înţelegem mai bine socoteala, avem motive serioase să credem că aducerea sa în SUA a servit unui experiment care viza degenerarea spirituală a naţiunii. Erau anii în care se formau „religiile new age”, în care creştinismul - în ciuda majorităţii absolute reprezentate de credincioşii săi - era dinamitat prin mijloace cultural-spirituale. Muzica, spectacolele, media, absolut toate „tunurile sociale” prezentau în termeni elogioşi „noua spiritualitate”. Aşa a sosit Osho, în aplauzele cirezii gata să meargă la abator. 

Prima mişcare a fost achiziţionarea unui teren imens, o fermă părăsită din Oregon, care-a fost rebotezată Rajneeshpuram. Aici au început să se adune adepţii săi care, pe măsură ce se integrau în comunitate, deveneau sclavii lui Osho. Banii pe care-i aveau îi donau comunităţii - adică guru-ului - iar în interior utilizau nişte carduri emise de comunitate. Un mijloc pervers de jecmănire a proştilor dornici de împlinire. Culmea, pentru privilegiul de a se comporta precum îndrăciţii - parte a ritualului de liniştire -  şi pentru a se împerechea animalic, credincioşii donau tot ce aveau, după care deveneau sclavii benevoli ai comunităţii. Munceau din greu, consumau la minim şi astfel, Osho strângea cantităţi imense de bani. Era vizibil din avion. „Iluminatul guru” dispunea de o flotă de aproape 100 de Rolls Royce-uri, de avioane, elicoptere s.a.m.d. În plus era ahtiat după bijuterii, îşi punea ostentativ diamantele pe el de ziceai că e frate cu „iluminaţii” de pe la noi, purtători la gât de lanţuri din aur groase care par că-s furate de la câine, mai potrivite, după dimensiune, pentru priponirea vacii. 

Momentul în care Osho a intrat în coliziune cu autorităţile americane a fost cel în care puterea îi crescuse într-un asemenea hal încât ajunsese la capacitatea de a manipula politica. A reuşit să absoarbă localitatea de lângă ferma sa şi să-i schimbe numele în Rajneeshpuram. Şi-a impus oamenii la primărie şi în consiliul local şi şi-a format propria poliţie. Apoi a încercat să-şi extindă puterea prin participarea pionilor săi din comunitate la alegerile statale. Având de-a face cu ostilitatea populaţiei, a pus la cale un atac biologic amplu, contaminând restaurantele din Wasco cu salmonella. De asemenea, întrucât procuratura începuse să se amestece în afacerile sale, a pus la cale asasinarea procurorului Charles Turner. Înghesuit de procurori, Osho a încercat să fugă din SUA, dar a fost prins şi arestat. Marea problemă pe care au avut-o autorităţile americane era legată de popularitatea exagerată de care se bucura Osho, astfel încât, pentru  a pune rapid capăt nebuniei, l-au condamnat strict pentru imigrare ilegală, făcându-i din nou vânt în India, acolo unde au şters-o şi cei mai radicali adepţi ai săi. Ticăloşiile comise au ieşit destul de târziu la iveală. A fost un moment cheie, în care americanii s-au temut că vor pierde controlul în faţa unui cancer social atât de galopant. Mă rog, în prezent americanii au pierdut întreg controlul, iar deriva în care merge SUA poate fi explicată fără mari eforturi prin agresiunea marxismului cultural impus prin complicitatea comunităţii de informaţii, în special a CIA - care oricum nu avea dreptul să-şi desfăşoare activitatea pe teritoriul SUA.

V-am dat istoria prescurtată a lui Osho, pentru a înţelege mecanismul din spatele unui şarlatan de tip indian. Fără doar şi poate, din punct de vedere al inteligenţei, Osho era strălucitor. Sunt extrem de hazlii justificările pe care le găseşte achiziţiilor sale absolut aberante, demne de un copil scăpat cu bani în magazinul cu jucării. Însă, în acelaşi timp, acestea sunt capcane destul de bine meşteşugite pentru adepţii săi. Dovadă că acum, la mulţi ani după ce şarlatanul a murit - prin eutanasie, să ne înţelegem - cărţile sale încă fac tiraje de invidiat, iar prostovanii fără busolă spirituală pică la fel de rapid în capcanele fal(u)sului guru. 

Faţă de Osho, Sadhguru e o copie proastă. Însă şi contemporanii noştri sunt copii proaste ale oamenilor din anii 70-80, astfel încât şarlatanul angajat de Schwab pentru propovăduirea extincţiei în masă prinde la prostime. Şi, dacă nu mă credeţi pe minecând spun că e şarlatan, ce părere aveţi despre caracterizarea pe care i-o face Ministrul de Finanţe al statului Tamil Nadu(persoana din stânga fotografiei ataşate articolului): „este un ahtiat după publicitate care caută să găsească întoteauna un unghi cât mai profitabil pentru a-şi rotunji veniturile. Ce-i el de fapt? Un aşa-zis om al lui Dumnezeu care vă vinde bilete cu 5000, 50 000 sau 500 000 rupii. Aşa se identifică un om spiritual? E doar un şarlatan, un operator comercial care se foloseşte de numele lui Dumnezeu pentru a vă lua banii! ”